TRATAMENTUL CARIILOR DIN ZONA

CERVICALA cu materiale adezive

Observatii/particularitati:

 In zona de colet (cervicala), caracteristicile structurale ale dintelui sunt

modificate: stratul de smalt este foarte subtire si predominant aprismatic;
dentina prezinta cea mai mica densitate a canaliculelor;
 Factorul cheie al compromiterii restaurarilor adezive cervicale il reprezinta
fortele excentrice de pe suprafata ocluzala care genereaza incovoiere
cervicala cu concentrarea stresului in zonele implicate in adeziune;
 Bruxismul sau alt mod de ocluzie traumatizanta determina stresuri
ocluzale excesive;
 Dintii varstnicilor pot prezenta mici fisuri, datorate stresului indelungat;
sunt mai predispusi la deformari in timpul miscarilor functionale; prezinta
un smalt subtiat prin uzura;
 Suportul parodontal diminuat odata cu varsta creste probabilitatea flectarii
cervical;
 Localizarea dintelui – incidenta compromiterii restaurarilor cervicale este
mai mare la dintii mandibulari;
 Izolarea, vizibilitatea si controlul umiditatii au o mare importanta;
 Materialele fizionomice indicate penrtu restaurarea leziunilor carioase
cervicale sunt: compozitele, glassionomerii si compomerii;
 Atunci cand toate marginile cavitatii sunt in smalt, la pacienti cu risc
cariogen mic sau mediu se folosesc compozitele peste o baza sau liner de
CIS – tehnica sandwich inchis;
 La pacientii cu risc cariogen mare si in leziunile carioase care au margini
in cementul radicular se utilizeaza CIS singur sau acoperit partial de
compozit in zona smaltului – tehnica sandwich deschis;
 Compomerii au o indicatie de electie avand in vedere calitatile estetice din
ce in ce mai bune, o aderenta optima la tesuturile dentare si un efect
anticariogen prin eliberare de fluor la marginile cavitatii.

1. RESTAURARI CU COMPOZIT
1. Prepararea cavitatii
 conturul marginal al cavitatii de cls a V-a preparate nu este uniform, ci
variat, depinzand de carie si de gradul de decalcificare; cand tesuturile
alterate au fost inlaturate, iar marginile cavitatii sunt constituite din smalt
sanatos, conturul marginal poate sa fie rectangular, cu unghiuri rotunjite,
ovoid sau reniform - adancimea cavitatii poate fi 1,5 mm, sau mai mult;
 retentia se va efectua numai la jonctiunea dintre peretele axial si peretii
ocluzali (incizali) si cei gingivali;
 cavitatea va fi prevazuta cu bizou in toate zonele de smalt care o
inconjoara; daca un perete se va termina in cement acesta nu se va bizota;
bizoul se va realiza cu o freza diamantata flacara la un unghi de 40º, pe o

1
 distanta de 2 mm; alti autori indica un bizou larg numai la nivelul marginii
incizale care se intinde pana la ecuatorul anatomic al dintelui;
 daca exista la margini, spre mezial si distal, smalt demineralizat, poate fi
inclus in suprafata bizotata;
 atunci cand marginea gingivala este situata in cement se realizeaza o
cavitate mixta, clasic/bizotata: peretele gingival va prezenta un sant de
retentie gingival si un unghi extern marginal de 90º (nebizotat), iar
peretele incizal va fi bizotat dupa tehnica descrisa.

2. Protectia pulpo-dentinara
 in cavitatile profunde se introduce un liner de hidroxid de calciu peste care
se aplica o baza de GI, compozitul fiind la suprafata - tehnica sandwich
inchis sau laminate;
 daca nu avem loc – cavitate medie – atunci se aplica un liner de
glassionomer si compozit.

3. Refacerea morfologiei functionale

 se alege un compozit micro-fill pentru ca dupa lustruire va avea o
suprafata neteda, neretentiva si pentru ca are un modul de elasticitate
asemanator cu al dintelui, rezistand astfel fortelor de flexiune din timpul
ocluziei;
 nuanta s-a stabilit inainte de plasarea mijlocului de izolare cand dintele a
fost umezit de saliva;
 dupa conditionarea prelabila a tesuturilor prin aplicarea acidului, se aplica
un strat subtire de adeziv care se fotopolimerizeaza 20s, apoi straturi
succesive de compozit;
 modelarea se face cu spatule bucale, realizandu-se convexitatea obturatiei
cat si buna adaptare a materialului la peretii cavitatii;
 daca preparatia este extinsa, se indica pentru contentia materialului in
cavitate in timpul polimerizarii, utilizarea unor matrici cervicale
transparente din plastic sau celuloid;
 in tehnica de restaurare sandwich deschis, CIS folosit ca baza se va adapta
foarte bine la marginele de cement ale cavitatii, iar compozitul va fi aplicat
peste baza la nivel coronar unde va veni in contact cu smaltul conditionat.

2. RESTAURARI CU CIMENT IONOMER DE STICLA

 datorita calitatilor lor, CIS conventionale sau cele modificate cu rasini
sunt indicate in mod special la pacientii in varsta cu leziuni carioase
multiple de colet/radiculare, sau la pacientii cu risc cariogen mare ca si in
restaurarea leziunilor cervicale necariogene;
 abilitatea CIS de a se lega chimic atat la smalt la dentina si cement fara un
liner intermediar il face unic printre materialele de restaurare. Acidul
poliacrilic din compozitia sa are potentialul de a chelata anumiti ioni din
structurile dure dentare si in mod particular calciul;
 legarea cimenturilor de structurile dentare permite prepararea de cavitati
ultraconservative si au ca rezultat o importanta reducere a infiltratiilor la
marginile cavitatilor;
  continutul in fluor care se elibereaza permanent ii confera o buna calitate
de inhibitie a cariei;
 biocompatibilitatea este o alta calitate importanta a CIS; in situatiile in
care grosimea stratului de dentina este mai mic decat 0,5 mm se impune
totusi un strat protector de hidroxid de calciu;
 CIS a demonstrat un grad redus de conductibilitate termica similara cu a
dentinei, de aceea nu necesita lineri pentru protectia termica;
 coeficientul de expansiune termica este aproximativ egal cu cel al
structurilor dentare conferind un grad de stabilitate a legaturii materialului
in cavitate bucala;
 deoarece materialul poseda particule de sticla, este sensibil la umezeala, de
aceea in timpul insertiei cat si in primele ore dupa aplicare trebuie sa se
asigure protectia completa impotriva umezelii. Acest lucru se realizeaza
prin izolare cu diga si protejarea restaurarii imediat dupa realizare cu un
varnish sau bonding;
 fara aceasta protectie materialul devine sensibil la deshidratare ceea ce are
ca rezultat fisurarea si pierderea transluciditatii; materialul va avea un
anumit grad de rugozitate, care in caz de igiena precara ar permite
acumularea de placa bacteriana cu crearea de acid;
 dupa aplicarea protectiei (varnish sau bonding) obturatia nu va fi deranjata
timp de 8-15 min. Finisarea se va realiza dupa indicatiile fabricantului,
insa cele mai multe produse necesita o pauza de 24 ore pana la finisare;
 dupa indepartarea matricei se aplica imediat apa pe suprafata restauratiei
pentru a evita desicatia; daca se permite finisarea dupa priza primara se vor
folosi discuri de la granulatie mare la cea fina sub jet de apa; dupa
finisare se aplica un varnish sau bonding pentru a proteja obturatia
impotriva umezelii cateva ore.

3. RESTAURARI CU COMPOMER
 Alegerea nuantei se face utilizand cheia din trusa;
 Izolarea cea mai buna este cu diga, dar se pot utiliza si mijloace de
retractie gingivala si rulouri de vata;
 Prepararea cavitatii: se indeparteaza dentina alterata. Se prepara cavitatea
cu minim de indepartare de tesut dentar sanatos, si cu unghiurile interne
ale cavitatii rotunjite. Daca nu este nevoie de prepararea unei cavitati, este
foarte important sa se curete suprafetele dentare pe care se aplica
compomerul cu ajutorul unei perii si a unei paste abrazive;
 Se spala cavitatea si se usuca;
 Protectia pulpara - daca nu este deschisa camera pulpara nu este nevoie de
baza sau liner;
 Adaptarea matricii daca este nevoie;
 Aplicarea primer/adezivului: cu ajutorul unei pensule, se amesteca
primerul si adezivul in godeu si se aplica din abundenta pe toate
suprafetele dentare pe care se face aderarea, se usuca usor, se
fotopolimerizeaza 10 s;
 Aplicarea compomerului pentru restaurare: se aplica materialul in straturi
de 2-2,5 mm care se fotopolimerizeaza 40 s;
 Finisarea: imediat dupa fotopolimerizare.
 Mecanismul de adeziune la smalt: se produce demineralizarea substratului,
umectarea si penetrarea suprafetei demineralizate fomand o legatura mecanica cu smaltul.
De asemenea exista si o puternica absorbtie a acidului metacrilic policarboxilic la
hidroxiapatita.
Compomerul aplicat ulterior se va lega chimic cu primer/adezivul compatibil.
Mecanismul adeziunii la dentina consta in demineralizarea dentinei si deshidratarea
partiala a canaliculelor dentinare, formarea interfetei hibride prin interpatrunderea dintre
material si dentina demineralizata si polimerizarea compomerului primer/adeziv.
Compomerii se pot utiliza si cu o demineralizare prealabila cu un acid.
Manevrabilitatea buna si celelalte proprietati (eliberare de fluor, rezistenta la uzura,
contractia la priza asemanatoare compozitelor, absorbtia de apa, coeficientul de expansiune
termica asemanatoare structurilor dure dentare, radioopacitatea) fac din compomeri materiale
indicate pentru restaurarea leziunilor din zona de colet a dintilor.