SERVICII DE PROTECTIE A COPILULUI

MINI-GLOSAR TERMENI

Copil, familie, protectie speciala, management de caz, plan de serviciu, plan

individualizat de protectie, serviciu social, serviciu de protectie a copilului,
comisia de protectie a copilului, masuri de protectie a copilului

Coordonator disciplina: Conf. Univ. Gabriela Irimescu

Tutore de disciplina: Asist. Asoc. Dr. Irina Ignat

Student:
Silviu Burdulea
Anul III
Tema 1.
Realizati un mini-glosar pentru termenii: copil, familie, protectie speciala, management
de caz, plan de serviciu, plan idividualizat de protectie, serviciu social, serviciu de
protectie a copilului, comisia de protectie a copilului,masuri de protectie a copilului,
folosind pentru fiecare termen cel putin doua surse bibliografice.

Copil
- un om în faza de dezvoltare numită copilărie (în general în Europa copilăria
durează până la vârsta de 14 ani; copilul face parte din familie, fiind urmașul și
moștenitorul părinților săi biologici sau adoptivi). Copilul dispune de drepturile
copilului. (Wikipedia)

- persoana care nu a implinit varsta de 18 ani si nici nu a dobandit capacitatea

deplina de exercitiu, potrivit legii. (art.4. lit.”a”, Legea 272/2004, privind
protectia si
 promovarea drepturilor copilului).

Prin termenul copil se intelege copilul provenit din casatoria sotilor, copilul unuia
dintre soti, copilul adoptat, precum si copilul dat in plasament familiei sau persoanei ori
 pentru care s-a instituit tutela sau curatela, potrivit legii. (Legea 416/2001, privind
venitul
minim garantat).
Prin copil se intelege orice fiinta umana sub varsta de 18 ani, exceptand cazurile in
care legea aplicabila copilului stabileste limita majoratului sub aceasta varsta. (art. 1,
Conventia Drepturilor Copilului).
Copil - un om in faza de dezvoltare numita copilarie (in general in Europa copilaria
dureaza pana la varsta de 14 ani; copilul face parte din familie, fiind urmasul si
mostenitorul
 parintilor sai biologici sau adoptivi). Copilul dispune de drepturile copilului.
(https://ro.wikipedia.org/wiki/Copil).

Familie

Familia este o formă socială de bază, realizată prin căsătorie sau concubinaj
neformal, care unește pe soți (părinți) și pe descendenții acestora (copiii necăsătoriți).
(Wikipedia)
Familia este institutia fundamentala in toate societatile, dovedindu-se a fi una
dintre cele mai stabile forme de comunicare umana. In societatea contemporana
utilitatea familiei ca o institutie sociala cheie este pusa sub semnul indoielii si se vorbeste
tot mai mult despre “decesul” ei.
 E. Stanciulescu defineste familia astfel:”unitatea sociala constituita din adulti si
copii intre care exista relatii de filiatie- naturala(de sange) sau sociala-, indiferent de
orice alte considerente”(E. Stanciulescu, Sociologia educatiei familiale , Ed. Polirom,
IASI, 1997).
O definitie completa a familiei ar fi cea data de G Murdock – “familia este un grup
social caracterizat prin rezidenta comuna, cooperare economica si reproductie. Familia
include adulti de ambele sexe, dintre care cel putin doi au relatii sexuale recunoscute
(aprobate) social si unul sau mai multi copii, proprii sau adoptati pe care ii ingrijesc”.
O definitie formata de Burgess, Locke si Thomas (1971, apid Hartman, Laird, 1983),
care tine seama dintre membrii familiei, este urmatoarea: un grup de persoane unite
prin legaturi de casatorie, sange sau adoptie; gospogarindu-se impreuna;
interactionand si comunicand intre ele de pe pozitia rolurilor sociale de sot si sotie,
mama si tata, fiu si fiica, frate si sora; creand si mantinand o cultura comuna.
In 1930, Mary Richmond (apud Hartman, Laird) a dat o frumoasa definitie, care
in contextul pierderii limitelor fenomenului ”familia” in societatea moderna, apare ca
fiind utila interventiilor: ”familia este alcatuita din toti cei care impart aceeasi masa”.
Hartman si Laird (1983) adopta o definitie fenomenologica a familiei, afirmand ca:
”o familie devine cand doi sau mai multi indivizi decid ca ei formeaza o familie si asta
inseamna ca, in momentul respectiv pe care il traiesc impreuna, ei dezvolta o intimitate
in care isi impartasesc nevoile emotionale de apropiere, de a trai intr-un spatiu numit de
ei ”caminul lor”, si in care se definesc roluri si sarcini necesare pentru a satisface
nevoile biologice, sociale si psihologice ale indivizilor implicati”. (George Neamtu-
coordonator, Tratat de Asistenta Sociala, ed. Polirom, 2003).
Familie - parintii si copiii acestora. (art.4, lit.b, Legea 272/2004, privind protectia
si promovarea drepturilor copilului).
Prin familie se intelege sotul si sotia sau sotul, sotia si copiii lor necasatoriti, care
au domiciliul ori resedinta comuna inscrisa in actele de identitate si care se gospodaresc
impreuna. (art. 22, alin.1, Legea 292/2011, privind asistenta sociala).
Din perspectiva sociologica, familia poate fi definita ca un grup social constituit pe
 baza relatiilor de casatorie, consanguinitate si rudenie, membrii grupului impartasind
sentimente, aspiratii si valori comune. Din acesta perspectiva familia este un grup
primar in care predomina relatiile directe, informale, nemediate.
Din perspectiva juridica, familia este un grup de persoane intre care s-a instituit un set
de drepturi si obligatii, reglementat prin norme legale. Aceste norme se refera la modul
de incheiere a casatoriei, stabilirea paternitatii, drepturile si obligatiile sotilor, relatiile
dintre parinti si copii, modul de transmitere a mosternirii. (Ioan Mihailescu, Sociologie
Generala, ed. Polirom, 2003).

Protecție speciala

Protectia speciala a copilului se defineste ca fiind ansamblul de beneficii de

asistenta
sociala si servicii sociale, precum si programe, masuri si actiuni complementare
destinate ingrijirii si dezvoltarii copilului lipsit, temporar sau definitiv, de ocrotirea
parintilor ori a copilului care nu poate fi lasat in grija acestora, in vederea protejarii
intereselor sale. (art.6, lit. (ee), Legea 292/2011, privind asistenta sociale).
Protectia speciala a copilului reprezinta ansamblul masurilor, prestatiilor si serviciilor
destinate ingrijirii si dezvoltarii copilului lipsit, temporar sau definitiv, de ocrotirea
parintilor sai sau a celui care, in vederea protejarii intereselor sale, nu poate fi lasat in
grija acestora. (art.54, legea 272/2004, privind protectia si promovarea drepturilor
copilului)

Management de caz

Managementul de caz reprezinta o metoda de coordonare si integrare a tuturor

activitatilor destinate grupurilor vulnerabile, de organizare si gestionare a masurilor de
asistenta sociala specifice, realizate de catre asistentii sociali si/sau diferiti specialisti, in
acord cu obiectivele stabilite in planurile de interventie. (art.6, lit.”u”, Legea 292/2011,
 privind asistenta sociala).
Managemnetul de caz reprezinta un concept ce desemneaza o metoda de coordonare si
integrare a serviciilor sociale, medicale si educationale destinate categoriilor de
populatii vulnerabile si defavorizate si de organizare si gestionare a interventiilor
specifice relizate de catre diferiti specialisti in acord cu obiectivele stabilite pentru
schimbarea situatiilor
 problematice ale beneficiarilor.
(...) Managemntul de caz in asistenta sociala reprezinta ”o metoda de a oferi servicii,
 prin care asistentii sociali profesionisti evalueaza nevoile clientului si ale familiei
clientului in colaborare cu acesta, coordoneaza, monitorizeaza, evalueaza si sustin
clientul pentru a accesa servicii sociale care sa raspunda acestor nevoi”.(NASW, 1992,
p.1). Aceasta definitie a  managentului de caz in asistenta sociala pune accentul in mod
deosebit pe nevoile clientului si pe modul in care serviicile oferite raspund acestor nevoi
(Cojocaru, 2005).
(...) managemnetul de caz ”un set logic de pasi si un proces de interactiune in cadrul
retelei de servicii prin care se asigura ca beneficiarii primesc serviciile de ccacre au
nevoie intr-o forma de sprijin eficace, eficienta si la un cost acceptabil” (Weil si Karls,
1995, p.2).
(...) Rubin (1987, pp 212-222), plaseaza radacinile managementului decaz ”la nivelul
reabilitarii vocationale, sanatatii publice si asistentei sociale”, considerandu-l o stategie
complexa de integrare a serviciilor oferite beneficarului. ( Stefan Cojocaru, Daniela
Cojocaru,
Managementul de caz in protectia copilului, evaluarea serviciilor si practicilor din
Romania ed. Polirom, 2008)
Plan de servicii

Ordinul ANPDC nr. 286/2006 cuprinde Normele metodologice privind intocmirea

Planului de servicii (PS) si a Planului Individualizat de protectie (PIS)
Planul de servicii este documentul prin care se realizeaza planificarea acordarii
serviciilor si a prestatiilor pe baza evaluarii psihosociale a copilului si a familiei, in
vederea prevenirii separarii copilului de familia sa.
In ce situatii se realizeaza planul de servicii?
Planul de servicii (PS) se intocmeste in scopul prevenirii separarii copilului de parinti in
urmatoarele situatii:
a)     pentru copiii aflati la risc de parasire de catre parinti;
b)    pentru copiii reintegrati in familie dupa incetarea masurii de protectie;
c)     in orice situatie care impune acordarea de prestatii si/sau de servicii in vederea
respectarii drepturilor copilului.

Serviciul public de asistenta sociala si, dupa caz DGASPC de sector, desemneaza ca
responsabili de caz prevenire cu precadere pe aceia care au inceput instrumentarea
cazului.
Persoanele desemnate ca responsabili de caz trebuie sa indeplineasca conditiile
prevazute de standardele minime obligatorii privind managementul de caz in domeniile
asistentei sociale si protectiei copilului.
Intocmirea, implementarea si monitorizarea PS vor respecta prevederile standardelor
minime obligatorii privind managementul de caz in domeniul protectiei drepturilor
copilului. Responsabilul de caz prevenire are obligatia de a completa Fisa de
monitorizare a situatiei copilului, care se centralizeaza trimestrial de catre serviciul
evidenta intrari-iesiri din cadrul DGASPC de la nivel de judet/sector, in sistemul Child
Welfare Monitoring and Tracking Information System.
Plan individualizat de protecţie
Plan individualizat de protecţie, documentaţie prin care se realizează, în conformitate
cu Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului,
planificarea serviciilor, prestaţiilor şi măsurilor de protecţie specială a copilului, pe
baza evaluării psihosociale a acestuia şi a familiei sale, în vederea integrării copilului
care a fost separat de familia sa, într-un mediu familial stabil permanent, în cel mai
scurt timp posibil.
https://legeaz.net/dictionar-juridic/plan-individualizat-de-protectie

Serviciu social

Serviciile sociale reprezinta activitatea sau ansamblul de activitati realizate pentru a

raspunde nevoilor sociale, precum si celor speciale, individuale, familiale sau de grup, in
vederea depasirii situatiilor de dificultate, prevenirii si combaterii riscului de excluziune
sociala, promovarii incluziunii sociale si cresterii calitatii vieții. (art. 27 alin. 1, legea
292/2011, legea asstentei sociale).
Serviciile sociale sunt instrumente de realizare a unor obiective sociale, de natura
redistributiva. Serviciile sociale sunt deci acele servicii publice ce isi propun, intr-o
forma sau
alta, cresterea bunastarii sociale( Pop, L., (coord.), (2002) Dictionar de politici sociale,
Ed. Expert Bucuresti
Serviciu social de protectie a copilului

Serviciu social de protectie a copilulu este serviciul in domeniul protectiei copilului si

familiei care au ca principal obiectiv suportul acordat pentru asigurarea ingrijirii,
cresterii,
formarii, dezvoltarii si educarii copilului in cadrul familiei.
Principalele categorii de servicii sociale sunt:
 a) servicii de prevenire a separarii copilului de familie;
 b) servicii de reconciliere a vietii de familie cu viata profesionala;
 c) servicii pentru copilul lipsit temporar sau definitiv de parinţii sai;
 d) servicii de sprijin pentru familiile aflate în situatii de dificultate.

(3) Serviciile sociale prevazute la alin. (2) pot fi acordate in institutii/unitati de asistenta
sociala, respectiv in centre de zi, centre rezidentiale, precum si la domiciliul familiei, la
domiciliul persoanei care acorda ingrijire copilului sau in comunitate. (Legea 292/2011,
 privind asistanta sociala)

Comisia pentru protectia copilului

Comisia pentru protectia copilului, denumita in continuare Comisia, prevazuta la
art. 115 din Legea nr. 272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului,
republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, este organul de specialitate, fara
personalitate juridica, al consiliului judetean, respectiv al consiliului local al sectorului
municipiului Bucuresti, cu activitate decizionala in materia protectiei si promovarii
drepturilor copilului.(Hotararea 502/2017, art.1, alin.1).
Comisia pentru protectia copilului, organizata, initial, in temeiul prevederilor
Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 26/1997 privind protetia copilului in dificultate
si reorganizata, ulterior, prin prevederile OUG nr. 123/2001, este un organ de
specialitate al Consiliului Judetean, respectiv al Consiliilor Locale ale sectoarelor mun.
Bucuresti, care desfasoara o activitate decizionala, la nivelul administratiei publice
locale, in domeniul protectiei si promovarii drepturilor copilului, inclusiv prin adoptie.
(George Neamtu (coord.),
Tratat de Asistenta Sociala, ed. Polirom, 2003).
Comisie pentru protectia copilului, organ insarcinat cu punerea in aplicare a masurilor
stabilite de stat pentru asigurarea ocrotirii unor categorii de minori; reprezinta organul
de specialitate, fara personalitate juridica, cu activitate decizionala an materia
protecaiei si  promovarii drepturilor copilului, ce functioneaza pe langa consiliile
judetene sau al municipiului Bucuresti si se compune din: secretarul general al
judetului, respectiv secretarul sectorului municipiului Bucuresti, ca presedinte,
directorul general al direcţiei generale de asistenta sociala si protectia copilului, ca
vicepresedinte; cate un delegat al directiei de sanatate publica, inspectoratului scolar,
inspectoratului de politie, directiei pentru dialog,
familie si solidaritate sociala cu atributii in domeniul asistentei sociale, un reprezentant
al organismelor private acreditate, propus de secretarul general al judetului, respectiv
al sectorului municipiului Bucuresti
https://legeaz.net/dictionar-juridic/comisie-pentru-protectia-copilului
Masuri de protectie a copilului

In vederea respectarii interesului superior al copilului aflat în dificultate, Comisia

 pentru protectia copilului poate stabili urmatoarele masuri de protectie:
a) incredintarea copilului unei familii sau unei persoane;
 b) incredintarea copilului serviciului public specializat pentru protectia copilului sau
unui organism privat autorizat;
c) incredintarea copilului in vederea adoptiei;
d) plasamentul copilului la o familie sau la o persoana;
e) plasamentul copilului la serviciul public specializat pentru protectia copilului sau la
un organism privat autorizat;
f) plasamentul copilului în regim de urgenta. (OUG nr. 26/1997, art.7).

Masurile de protectie speciala a copilului sunt:

 a) plasamentul;
 b) plasamentul in regim de urgenta;
 c) supravegherea specializata.
Bibliografie

1.Legea 416/2001, privind venitul minim garantat

2.Legea 292/2011, legea asistentei sociale
3.Pop, L., (coord.), (2002)
 Dicționar de politici sociale
, Ed. Expert, București, pp. 32-
59
4.Legea 272/ 2004, privindprotecțiasipromovareadrepturilorcopilului, modificatǎîn
2019
5.E. Stanciulescu, Sociologia educatiei familiale , Ed. Polirom, IASI, 1997
6.George Neamtu- coordonator, Tratat de Asistenta Sociala, ed. Polirom, 2003
7.Ioan Mihailescu, Sociologie Generala, ed. Polirom, 2003
8.Hotararea 502/2017, art.1, alin.1
9.Gabriela Irimescu, Curs Asisistenta Sociala a familiei si copilului, UAIC Iasi, 2020
10.
https://ro.wikipedia.org/wiki/Copil
11.
https://legeaz.net/dictionar-juridic/comisie-pentru-protectia-copilului