Fazele evoluției medicamentului in organism de la administrare pana la aparitia efectului terapeutic :

1. Faza biofarmaceutica ce se desfășoară la locul de administrare .Are două etape :

 Eliberarea din forma farmaceutica = pentru o forma farmaceutica solidă constă in dezintegrarea in granule si apoi dezagregarea in particule fine
 Dizolvarea =are loc la nivelul particulelor granulelor si chiar formei solide ,constă in dispersarea substantei solide la nivel molecular in lichide biologice de la locul de administrare
2. Faza farmacocinetica se desfasoara in tot organismul .Are 3 etape :
 Absortia = este etapa de trecere a substantei active dizolvate de la locul de administrare in sangele circulatiei generale
 Distribuirea cuprinde urmatoarele etape :
 transportul consta in vehicularea substanței active cu ajutorul sangeului in sistemul circulator .Trasportul se face fie in forma libera fie in forma legata de proteine plasmatice
 difuziunea in tesut care consta in trecerea substantei active din sange in tesutuir prin membrana capilara si membrana celulara
 distribuirea consta in repartizarea la nivelul tesuturilor
 stocarea consta in fixarea in unele tesuturi
 Epurarea cupride două etape :
 metabolizare sau biotransformare la locul de metabolizare , consta in modificarea structurii chimice cu aparitia metabolitilor activi sau inactivi – produsi rezultati
 eliminare consta in excretia din organism la nivelul caii de eliminare ca atare sau sub forma de metaboliti
3. Faza farmaco dinamica se desfasoara la nivelul de acțiune a medicamentului cuprinde doua etape
 Fixarea moleculelor de substanta activa pe substratul reactiv
 Declansarea actiunii farmacodinamice , declansarea modificarii biologice locale (actiune primara) se manifesta apoi la nivel de tesut , organ , organism (actiune farmacodinamica) iar aceasta faza face
obiectul farmacodinamiei

Profilele medicamentului :
 Farmaceutic
 Farmacodinamic
 Farmacocinetic
 Farmacotoxicologic

Biodisponibilitatea definiti :
 Fondatorul farmaciei Wagner a definit biodisponibilitatea ca fiind „un parametru farmaceutic specific fiecarui medicament ce poate fi exprimat prin 2 variabile :
 Biodisponibilitatea este cantitatea de substanta activa eliberata dintr-o forma farmaceutica si absorbita in circulatia sistemica
 Biodisponibilitatea este viteza cu care substanta activa este eliberata si absorbita”
 Definitia dupa OMS „Biodisponibilitatea este cantitatea de substanță activa absorbabila sau potential absorbabila ”
 biodisponibilitatea sau disponibilitatea biologica exprima cantitatea de substantă activa precum si viteza cu care aceasta este cedata de medicament ,este absorbita in organism , ajunge la locul de
actiunii si isi manifesta efectul terapeutic

TIPURI DE ECHIVALENȚE :

 ECHIVALENȚĂ CHIMICA = este echivaleta intre medicamente care contin acea substanță activă aceeași doza dar in forme farmaceutice
 ECHIVALENȚĂ FARMACEUTICĂ = este echivalenta intre medicamente cu aceeasi substantă activa , același tip de forma farmaceutică dar cu substane auxiliare sau tehnologie diferita
 ECHIVALENTA FARMACOLOGICĂ =este echivalenta intre medicamente cu acelasi efect farmacologic dar daca substanța activa diferită este cu conditia ca ambele structuri sa se metabolizeze in organism la aceeasi
structura activa (promedicamente ,droguri)
 ECHIVALENȚA TERAPEUTICA =este echivalența intre medicamente cu aceeasi eficacitate de terapeutica la acelasi individ , in aceeasi doza indiferent daca medicamentul prezinta numai echivalenta chimica farmaceutic
sau farmacologica
 ECHIVALENȚA BIOLOGICA /BIOFARMACOLOGICA =este echivalenta chimica sau farmaceutica cu biodisponibilitate identica cu cele doua preparate .

BIOECHIVALENTE sunt considerate 2 preparate farmaceutice cu substante active echivalente chimic care administrate la acelasi individ in aceeasi posologie realizeaza concentrații plasmatice si tisulare echivalente in
timp .Practic 2 produse farmaceutice cu substanta medicamentoasa identica sunt considerate bioechivalente (inlocuibile la bolnav fara niciun risc ) dar biodisponibilitatea lor este diferita nesemnificativ (mai putin de
5%).Farmacistul poate sa inlocuiasca un medicament cu conditia ca medicamentul sa aiba aceeasi substanta activa si sa fie bioechivalente .

TIPURI DE BIODISPONIBILITATE SI MODALITATI DE DETERMINARE :Determinarea se face prin 2 criterii

  Farmacocinetic -se evaluează concentratia substantei active in lichidele biologice (sange limfa urina saliva bila) la diferite intervale de timp de la administrare
 Farmacoterapeutic – se determina caracteristicile farmacodinamice la diferiti timpi de administrare , se traseaza pe grafic , curba variatiei sanguine , curba variatiei efectelor in functie de timp .Daca se fac ambele
determinari se inscrie pe gragic curba efectelor in functie de concentratia sanguina .

Biodisponibilitatea absolută
 Biodisponibilitatea absoluta corespunda cantitații de substantă activa care ajunge la locul de actiune in biofaza
 Intrucat determinarile in biofaza sunt deficit de efectuat biodisponibilitate absoluta se determina in plasma, la nivelul circulatiei generale ,arteriala sau venoasa
 In consecinta , biodisponibilitate absoluta corespunde fractiuni de substantă activa , din forma farmaceutica de solutie apoasa ,care dupa administrare ajunge in circulatia sanguina generala
 Calea intraarteriala este calea de referinta absoluta , cu biodisponibilitate maxima intrucat , substanta activa fiind introdusa direct in sangele circulatiei generale arteriala ,etapa absortiei si primul pasaj
(intestinal ,hepatic si pulmonar ) sunt depasite rar utilizată in clinica , in mod obisnuit , calea intravenoasa este luata drept cale de referinta .
 Se determina cand se cerceteaza biodisponibilitatea unei substante active noi .Se compara ,biodisponibilitatea acestei substante ,administrate in solutie apoasa pe diferite cai , cu biodisponiblitatea pe cale
intravenoasa sau intraarteriala (considerate cai de referinta).Testarile se efectueaza pe acelasi individ .

BIODISPONIBILITATEA RELATIVA : se exprima prin

 Cantitatea de substanta activa printr-un medicament , care dupa administrare ajunge in circulatia generala
 Viteza cu care se realizeaza acest proces .
 Se determina cand substanta activa respectiva nu se poate prepara o solutie apoasa injectabila pentru calea intravenoasa si in consecinta nu se poate determina biodisponibilitatea absoluta a substantei active
.Evalueaza comparativ doua cai de administrare diferite sau formulari diferite ,precum si un medicament nou comparativ cu medicamentul „leader”(primul medicament introdus in terapie sau cel mai eficace cunoscut )
 Daca dozele nu pot fi aceleasi ,se ajusteaza formula ,cu dozele respective.Valoarea ASC exprima intreaga cantitatea de substanta absorbita ,dar este independenta de viteza de absortie ,pe care nu o reflecta .Din aceasta
cauza ,pentru evaluarea biodisponibilitatii relative , nu este suficient sa se compare ASC ,pentru ca este foarte posibil ca valorile celor doua ASC sa fie egale dar nesuperpozabile ,deoarece desfasurarea lor in timpul nu
este aceeasi
 Evalueaza comparativ biodisponibilitatea a doua forme farmaceutice din care una este forma de referinta cu biodisponibilitatea maxima .
 Deic necesita determinarea biodisponibilitatii pentru fiecare forma optima .Teoretic , se considera ca forma farmaceutica cu biodisponibilitate maxima este solutia si ca urmare , forma de referinta utilizata este in
general solutia apoasa
 Aceasta ordine este relativa si poate sa fie modificata in functie de substanta medicamentoasa si de substante auxiliare utilizate