Șomajul

Referat Economie

Coordonator: Lector univ. Dr. Dorin Iancu

Student: Popescu Diana Bianca
Universitatea Valahia Tâ rgoviște
Facultatea de Drept și Ș tiințe Administrative
Specializarea Administrație Publică
Anul I
 Șomajul

Șomajul -fenomen permanent în toate țările, prin

dimensiunile și durata sa ridică o serie de probleme privind
definirea, cauzele, formele de manifestare și posibilități de reducere a
acestora. Șomajul, prin efectele economic -sociale pe care le
generează, a devenit o problem preocupantă, în ultimele decenii,
pentru toate statele lumii.
Șomajul - este un dezechilibru al pieței muncii la nivelul ei
național- un excedent al ofertei față de cerere de muncă cu niveluri și
sensuri de evoluție diferite pe țări și perioade, ce are în prezent un
caracter permanent,dar care nu exclude definitiv existența stării de
ocupare deplină a forței de muncă.
Șomajul- se mai poate defini și ca o stare de inactivi  tate
economică, totală sau parțială, proprii celor care nu au loc de muncă,
sunt în căutarea unuia, dar nu-și pot găsi de lucru ca salariați. Șomajul
este locul de întalnire și de confruntare al cererii globale și
ofertei globale de muncă.
Șomerii- sunt acele persoane din cadrul populației active
disponibile, care doresc să lucreze și caută un loc de muncă retribuit
deoarece nu au un astfel de loc în mod curent. În rândul șomerilor se
cuprind persoane care și-au pierdut locul de muncă pe care l-au avut,
precum și noii ofertanți de forță de muncă, ce nu găsesc unde să se
angajeze.
Biroul Internațional al Muncii (organizație din cadrul ONU ) definește
șomerul ca fiind persoana care îndeplinește următoarele condiții:
- are o vârstă de peste 15 ani;
- este apt de muncă 
- nu are loc de muncă
- Este disponibil pentru o muncă salarială sau nesalarială ;
În România, Legea 1/1991 republicată cu modificări în Legea
86/1992, precizează că sunt considerați șomeri, persoane apte de
muncș, ce nu pot fi încadrate din lipsă de locuri disponibile
corespunzătoare pregătirii lor.
CAUZELE ȘOMAJULUI
Apariția și accentuarea șomajului au o multitudine de
cauze obiective, dar și subiective.
În condițiile unei productivități a muncii ridicate,ritmul de creștere
economică, nu mai este capabil să creeze noi locuri de muncă, astfel
încât să asigure o ocupare deplină, pe piața muncii, decalajul între
cererea de muncă și oferta de muncă fiind în favoarea
ultimei. Există și cauze de ordine subiectivă, care țin de comportamen
tul reținut al agenților economici de a angaja tineri, fie datorită lipsei
lor de experianță, fie că aceștia nu se încadrează în disciplina
muncii. În rândul tinerilor,șomajul apare și ca urmare a tendinței de a
căuta locuri de muncă plătite cu un salariu mai mare, fapt ce întarzie
integrarea lor activă.
Progresul tehnic
-pe termen scurt, este generat de șomaj, într-o proporție mai
mare sau mai mică, în funcție de capacitatea financiară a țărilor de a
asimila noutățile cercetării știintifice.
-pe termen lung, generează noi nevoi, care sunt acoperite prin
produse rezultate din activități noi, generatoare de locuri de muncă.
Criza economică
-caracterizată prin scăderi sau stagnări ale activității economice,
sporește numărul de șomeri, integrarea lor fiind la un nivel scăzut.
Absorbirea unui număr cât mai mare de șomeri
depinde de posibilitățile reale ale fiecărei țări de a stimula
agenții economici în creșterea investițiilor de
capital. În România, criza economică de lungă durată a generat un
șomaj de mari proporții cu perspectivă redusă de reintegrare a forței
de muncă pe termen scurt. 
Modificările de structură a ramurilor și sectoarelor economice
-sub impactul diversificării cererii de bunuri, al crizei energetice,
conduc inevitabil pentru o perioadă îndelungată la reducerea cererii de
muncă. 
Imigrarea-emigrarea
- Imigrarea unei părți a populației active în vederea angajării în
diferite țări va spori oferta de forță de muncă în cadrul acestora.
Emigrarea are un efect invers, de scadere a ofertei de muncă în zona
de origine.
 
Conjunctura economică și politică internațională nefavorabilă
-datorită oscilațiilor ritmului creșterii economice,
conflictele armate ,promovării unor politici de embargou influențează
negativ asupra relațiilor economice vizând importul -exportul,
deteriorând activitățile economice în țările din zona și contribuind la
creșterea șomajului. Existența șomajului la un nivel ca o
rată naturală, urmată de o relativ stabilitate a ofertei de muncă, ar
genera condiții de echilibru între rata șomajului și rata inflației. În
România, șomajul și inflația, au avut o evoluție sincronizată, atingând,
în unele perioade, la cote procentuale deosebit de ridicate.O cauză
importantă care stă la baza tendinței de scădere a șomajului,
reprezentat pe de o parte în emigrarea unei părți importante din forța
de muncă, iar pe de altă parte, în returnarea, de ONU către număr
mare de persoane, ce au depășit perioada de acordare a indemnizației
de șomaj, de a se mai înregistra la Agenția de Ocupare a Forței de
Muncă. 
Explicarea celor două fenomene șomaj–inflație
nu se poate face prin substituirea uneia cu celalalt, fiecare își are
propriile cauze și fiecare influențează asupra mersului economiei
naționale. Șomajul este, deci, generat de o multitudine de cauze, unele
dintre ele fiind preponderente în unele perioade si țări. Guvernele
trebuie să reducă la minimum efectele neplăcute ale ambelor
fenomene.

 
 Există și- șomaj voluntar - reprezentat de persoane care refuză
locurile de muncă oferite, care se transferă de la un loc de muncă la
altul din diferite motive personale: locurile de muncă nu corespund
așteptărilor,salariul este prea mic pentru a le asigura un trai decent,
condițiile de muncă nu le convin. 
MĂSURAREA ȘOMAJULUI
Estimarea sau măsurarea șomajului presupune luarea în considerare a
dimensiunii, structurii, intensității și duratei acestuia, într-o perioadă
sau alta, apeladu-se în acest sens la indicatorii cantitativi și structural -
calitativi.
Indicatori cantitativi - exprimă mărimea absolută a șomajului, a
numărului total al șomerilor, la un moment dat, pe ansamblul
economiei naționale, într-o zonă geografică, în anumite ramuri,
profesii, meserii. 
Rata șomajului - exprimare procentuală a mărimii șomajului, fiind
raportul procentual între numărul șomerilor și populația activă. 
Indicatori de ordine structural - se referă la componența structurală a
șomerilor după nivelul de calificare, specializare, meserii, sex, vârstă
sau rasă. Pentru o evaluare corectă a mărimii șomajului la un moment
dat, trebuie sa se calculeze: -intrările-
persoane concediate, casnice
sau care au terminat un ciclu de învățământ și nu se pot angaja.
Ieșirile persoanelor care găsesc noi locuri de muncă, cele care
revin la vechiul post, cele care nu mai caută locuri de
muncă, emigranții, pensionarii. Prin
structura sa, șomajul afectează toate categoriile de salariați, fapt ce
cea mai mare spectrul sărăciei și accentuează marginalizarea unui
număr important de persoane devenite șomere sau recent sosite pe
piața muncii. 
Măsurarea șomajului - necesită luarea în calcul și a altor elemente,
cum sunt :
-intensitatea șomajului
-se calculează prin determinarea corectă a momentului încetării
totale sau parțiale a activității și diminuarea corespunzatoare a
salariului sau pierderea totală a locului de muncă. 
-durata șomajului
- timpul care se scurge de la pierderea locului  de
muncă până la reîncadrarea sau reluarea activității într-un
domeniu sau altul. 
CONSECINȚELE ȘOMAJULUI 
Pe plan național, excluderea unei părți a forței de muncă
influențează dinamica mărimii PIB, în sensul că instruirea, calificarea
celor aflați în șomaj au presupus
cheltuieli din partea individului și a societății, cheltuieli care nu vor
putea fi recuperate în situația șomajului de lungă durată; această forță
de muncă, ieșită din populația activă ocupată, nu contribuie la
creșterea PIB; societatea suportă costurile șomajului pe seama
contribuției la fondul de șomaj,din partea agenților economici și
salariaților. 
La nivel de individ - familie, șomajul se repercutează negative
asupra venitului, indemnizația de șomaj fiind mai mică decât
salariul. Existența în România a unui șomaj cronic de lungă durată, ce 
a generat criza ocupării forței de muncă, impune cu necesitate o
politică activă de ocupare, care să vizeze obiective la nivel micro și
macroeconomic. 
POLITICI DE COMBATERE A ȘOMAJULUI
Politici active- constau din măsurări care contribuie la (re)integrarea
șomerilor în diferite activități și prevenirea șomajului în rândul celor
ocupați. Principalele acțiuni, măsuri de promovare a politicilor active,
sunt:
- organizarea de cursuri de calificare 
pentru cei care vin pe piața muncii fără o calificare corespunzătoare și
recalificarea șomerilor în concordanță cu structura profesională a
locurilor de muncă; 
- stimularea agenților economici 
 prin parghii economico-financiare, în extinderea activității
economice; 
- încurajarea investitiilor
prin acordarea de facilități în vederea relansării și creșterii economice,
a creerii de noi locuri de muncă; 
- acordarea de facilități întreprinderilor 
- c a r e   a n g a j e a z ă șomeri, precum și tineri absolvenți (prin
subvenționarea de către Ministerul Muncii , a 70% din salariul net).
- încurajarea efectuării unor lucrări de utilitate publică
-  pe plan local sau național
- dezvoltarea ocupării atipice
-ocuparea pe timp de muncă parțial, ocuparea temporară, munca la
domiciliu, munca independentă și alte forme de ocupare ;
În vederea atenuării șomajului și a consecințelor lui sunt importante și
alte măsuri,acțuini, ca: acordarea de facilități care să stimuleze
mobilitatea forței de muncă de la o zonă la alta, de la un sector de
activitate la altul (indemnizații de transfer,locuințe etc.); încurajarea
șomerilor de a se lansa în activități pe cont propriu; racorarea
învățământului la tendințele ce se conturează în diviziunea muncii
interne și internaționale; formarea și specializarea tinerilor în domenii
de perspectivă îndelungată care să le ofere o mobilitate profesională
ridicată ;dezvoltarea sau crearea de unități în sectoare ce țin de:
producerea de instalații, utilaje de de poluare, reciclarea materiilor
utile; introducerea de restricții privind
imigrarea; În România, șomajul poate fi redus prin creștere a
investițiilor, care să reechilibreze piața bunurilor și servicii, dar pentru
aceasta,sunt necesare câteva condiții, și anume: sporirea investițiilor
și crearea unor structuri moderne ale acestui sector, tarife raționale și
creșterea veniturilor reale ale agenților economici, ale populației. 
Măsuri active
Adaptarea forței de muncă ocupate la cerințele mereu în dinamică ale
unității în care lucrează diminuează riscul persoanelor respective de a
deveni șomeri. 
Politici pasive - acestea se concretizează în măsuri și acțiuni care să
asigure unele involuntari un anumit venit pentru un trai decent sau de
subzistență. Politica pasivă răspunde la cele două cerințe în măsura în
care, pe de o parte, stimulează crearea de noi locuri de muncă, și, pe
de altă parte, fixează un cuantum al venitului incitator la
muncă. Venitul asigurat șomerului se numește
Indemnizație de șomaj sau în cazul țării noastre
ajutor de șomaj și se acordă pe o perioadă determinată de timp. În
România, perioada de acordare a șomajului este de 9 luni, iar a
alocației de sprijin, de 18 luni. Șomajul afectează în prezent foarte
mulți tineri și femeile, iar din cauza marii recesiuni în care ne aflăm,
șomajul are o tendință de creștere de lungă
durată. În cazul depășirii perioadei de acordare a indemnizației de
șomaj, din imposibilitatea găsirii unui loc de muncă, în multe țări se
mai acordă, pentru un interval de timp ajutor de șomaj sau alocație de
sprijin, acestea fiind sume fixe, lunare, cu mult mai mici decât
indemnizația de
șomaj. Costul șomajului are un suport obiectiv atâta timp cât
societatea nu are capacitatea de a crea noi locuri de muncă și de a
asigura creșterea gradului de ocupare.

Rata șomajului în România este de 5%. Aproape 20% dintre tinerii cu

vârste între 15 și 24 de ani nu își găsesc un loc de muncă (INS).
Rata șomajului în septembrie 2021 a fost de 5%, a informat,
miercuri, Institutul Național de Statistică. Cei mai afectați sunt
tinerii cu vârste cuprinse între 15 și 24 de ani, 19,5% dintre ei
negăsind un loc de muncă, potrivit sursei citate.

Rata şomajului în luna septembrie 2021 a scăzut cu 0,2 puncte

procentuale față de cea înregistrată în luna precedentă, ajungând la
5%, a informat miercuri, INS.

Rata șomajului la bărbați a fost cu 0,6 puncte procentuale mai mare

decât la femei.

Numărul şomerilor (în vârstă de 15-74 ani) estimat pentru luna

septembrie a anului 2021 a fost de 416.000 de persoane, în scădere
față de luna precedentă (428.000 de persoane).
Pe sexe, rata şomajului la bărbați a depăşit-o cu 0,6 puncte
procentuale pe cea a femeilor (valorile respective fiind 5,3% în cazul
persoanelor de sex masculin şi 4,7% în cazul celor de sex feminin).

Este îngrijorător nivelul ridicat al ratei șomajului în rândul tinerilor

(15-24 ani) de 19,5%.

Pentru persoanele adulte (25-74 ani), rata şomajului a fost estimată la

4,1% pentru luna septembrie 2021 (4,2% în cazul bărbaţilor şi 3,9%
în cel al femeilor).

Numărul şomerilor în vârstă de 25-74 ani reprezenta 76,6% din

numărul total al şomerilor estimat pentru luna septembrie 2021.

Populaţia rezidentă cuprinde totalitatea persoanelor (cetăţenie

română, străină sau fără cetăţenie) care au reşedinţa obişnuită în
România, pentru o perioadă de cel puţin 12 luni. Reşedinţa obişnuită
reprezintă locul în care o persoană îşi petrece în mod obişnuit
perioada zilnică de odihnă, fără a ţine seama de absenţele temporare
pentru recreere, vacanţe, vizite la prieteni şi rude, afaceri, tratamente
medicale sau pelerinaje religioase. Se consideră că îşi au reşedinţa
obişnuită într-o zonă geografică specifică doar persoanele care au
locuit la reşedinţa obişnuită o perioadă neîntreruptă de cel puţin 12
luni înainte de momentul de referinţă. Reşedinţa obişnuită poate să fie
aceeaşi cu domiciliul sau poate să difere, în cazul persoanelor care
aleg să-şi stabilească reşedinţa obişnuită în altă localitate decât cea de
domiciliu din ţară sau străinătate.
Populaţia în vârstă de muncă, în sensul acestei anchete, include toate
persoanele cu vârsta cuprinsă între 15-64 ani. Pentru asigurarea
comparabilităţii, la definirea acestei categorii de populaţie s-au folosit
limitele de vârstă utilizate pe plan internaţional. Raportul de
dependenţă economică reprezintă numărul persoanelor neocupate
(inactive sau în şomaj) ce revin la 1000 persoane ocupate. Populaţia
activă din punct de vedere economic cuprinde toate persoanele care
furnizează forţa de muncă disponibilă pentru producţia de bunuri şi
servicii în timpul perioadei de referinţă, incluzând populaţia ocupată
şi şomerii. Încadrarea populaţiei pe categorii, după participarea la
activitatea economică, se face conform principiului priorităţii ocupării
faţă de şomaj şi a şomajului faţă de inactivitate. Rata de activitate
reprezintă ponderea populaţiei active din grupa de vârstă x în
populaţia totală din aceeaşi grupă de vârstă x. Populaţia ocupată
cuprinde toate persoanele de 15 ani şi peste care au desfăşurat o
activitate economică producătoare de bunuri sau servicii de cel puţin o
oră1) în perioada de referinţă (o săptămână), în scopul obţinerii unor
venituri sub formă de salarii, plată în natură sau alte beneficii. S-a
adoptat criteriul standard recomandat de Biroul Internaţional al
Muncii (BIM) "de cel puţin o oră" în definirea populaţiei ocupate
pentru asigurarea comparabilităţii datelor la nivel internaţional,
precum şi din următoarele considerente: - cuprinderea activităţilor
desfăşurate în timp redus, ocazionale sau sezoniere; - asigurarea
corelaţiei între timpul lucrat şi volumul producţiei; - definirea
şomajului ca lipsă totală a muncii; - evaluarea dimensiunilor
subocupării forţei de muncă. Din anul 2002, conform standardelor şi
recomandărilor europene, în populaţia ocupată sunt incluse şi: -
persoanele cu statutul profesional de patron, lucrător pe cont propriu,
ajutor familial neremunerat sau de membru al unei societăţi agricole
sau al unei cooperative, temporar absente de la lucru în cursul
săptămânii de referinţă, care au certitudinea că vor reveni la locul de
muncă într-o perioadă de cel mult trei luni, motivele de absenţă pot fi:
concediu de odihnă, medical, de maternitate sau de paternitate (în
limita unei perioade prevăzute de lege), concediu parental, fără plată,
de studii, conflict de muncă sau grevă, boală, incapacitate temporară
de muncă, cursuri de perfecţionare sau profesionale, suspendarea
temporară a lucrului datorită condiţiilor meteorologice, conjuncturii
economice nefavorabile, penuriei de materii prime sau energie,
incidentelor tehnice; - salariaţii temporar absenţi de la lucru care
continuă să primească cel puţin 50% din salariu de la angajator sau
care au certitudinea că vor reveni la locul de muncă într-o perioadă de
cel mult trei luni. Începând din anul 2011, lucrătorii pe cont propriu şi
lucrătorii familiali neremuneraţi care lucrează în agricultură sunt
consideraţi persoane ocupate doar dacă sunt proprietarii producţiei
agricole (nu neapărat şi ai pământului) obţinute şi îndeplinesc una din
următoarele condiţii: a) producţia agricolă este destinată, fie şi măcar
în parte, vânzării sau schimbului în natură (troc); b) producţia agricolă
este destinată exclusiv consumului propriu, dacă aceasta reprezintă o
parte substanţială2) a consumului total al gospodăriei. În afara
persoanelor care au un loc de muncă şi au lucrat în cursul săptămânii
de referinţă, indiferent de statutul profesional, se consideră persoane
ocupate şi cele care fac parte din următoarele categorii: - persoanele
care în cursul săptămânii de referinţă au desfăşurat o muncă oarecare,
plătită sau aducătoare de venit, chiar dacă erau în curs de pregătire
şcolară obligatorie, erau la pensie sau beneficiau de pensie, erau
înscrise la Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă,
primind sau nu indemnizaţie de şomaj; - ucenicii şi stagiarii
remuneraţi, care lucrează cu program de lucru complet sau parţial; -
membrii forţelor armate. Rata de ocupare reprezintă ponderea
populaţiei ocupate din grupa de vârstă x în populaţia totală din aceeaşi
grupă de vârstă x. Programul obişnuit de lucru al persoanelor
ocupate s-a definit ca fiind complet sau parţial, conform declaraţiei
acestora. În general, pentru salariaţi se consideră "complet" programul
aferent unei norme întregi, aşa cum este prevăzută prin contractul
colectiv de muncă (durata normală) şi "parţial" programul a cărui
durată prevăzută prin contractul individual de muncă este semnificativ
mai mică decât durata normală. Persoanele subocupate sunt
persoane care lucrează cu program parţial care doresc şi sunt
disponibile să lucreze mai multe ore decât în prezent. Durata
obişnuită a săptămânii de lucru se consideră durata săptămânii tipice
de lucru, nu cea prevăzută în contractul colectiv de muncă sau alte
tipuri de acord de muncă. În această durată sunt cuprinse şi orele
suplimentare, dacă acestea sunt efectuate sistematic. Şomerii -
conform definiţiei internaţionale (BIM3)) - sunt persoanele în vârstă
de 15-74 ani, care în cursul perioadei de referinţă îndeplinesc simultan
următoarele condiţii: - nu au un loc de muncă şi nu desfăşoară o
activitate în scopul obţinerii unor venituri; - sunt în căutarea unui loc
de muncă, utilizând în ultimele 4 săptămâni (inclusiv săptămâna de
referinţă) diferite metode active pentru a-l găsi: contactarea agenţiei
(naţionale sau judeţene) pentru ocuparea forţei de muncă sau a unei
agenţii particulare de plasare în vederea găsirii unui loc de muncă,
contactarea directă a patronilor sau a factorilor responsabili cu
angajarea, susţinerea unor teste, interviuri, examinări, demersuri
pentru a începe o activitate pe cont propriu publicarea de anunţuri şi
răspunsuri la anunţuri, studierea anunţurilor din mica publicitate, apel
la prieteni, rude, colegi, sindicate, altă metodă în afara celor
menţionate; - sunt disponibile să înceapă lucrul în următoarele două
săptămâni (inclusiv săptămâna în care s-a desfăşurat interviul), dacă s-
ar găsi imediat un loc de muncă. De asemenea, în rândul şomerilor
sunt incluse şi: - persoanele care în mod obişnuit fac parte din
populaţia inactivă (elevi, studenţi, pensionari), dar care au declarat că
au căutat un loc de muncă prin metode active şi sunt disponibile să
înceapă lucrul. Începând din anul 2002, în categoria şomerilor se
încadrează şi: - persoanele cu statut profesional de patron, lucrător pe
cont propriu, ajutor familial neremunerat sau de membru al unei
societăţi agricole sau al unei cooperative, temporar absente de la lucru
în cursul săptămânii de referinţă, care nu au certitudinea că vor reveni
la locul de muncă într-o perioadă de cel mult trei luni, disponibile să
înceapă lucrul şi care au căutat în mod activ un loc de muncă; -
salariaţii absenţi de la locul de muncă, care nu primesc cel puţin 50%
din salariu de la angajator şi nu au certitudinea că vor reveni la locul
de muncă într-o perioadă de cel mult trei luni, disponibili să înceapă
lucrul şi care au căutat în mod activ un loc de muncă; - persoanele
fără loc de muncă, disponibile să lucreze, care nu au căutat un loc de
muncă în ultimele 4 săptămâni (inclusiv săptămâna de referinţă)
pentru că l-au găsit deja sau au întreprins anterior demersuri pentru o
activitate pe cont propriu şi urmează să înceapă lucrul în mai puţin de
trei luni.

În anul 2018 populaţia activă era de 9069 mii persoane, din care 8689
mii persoane ocupate şi 380 mii şomeri *). Rata de ocupare a
populaţiei în vârstă de muncă (15-64 ani) a fost de 64,8%. Acest
indicator a avut valori mai mari la bărbaţi (73,2%, faţă de 56,2% la
femei) şi valori mai apropiate pe cele două medii de rezidenţă (65,8%,
în mediul urban şi 63,5% în mediul rural). Erau ocupaţi 24,7% dintre
tineri (15-24 ani) şi 46,3% dintre persoanele vârstnice (55-64 ani).
Nivelul cel mai ridicat al ratei de ocupare pentru persoanele în vârstă
de muncă s-a înregistrat în rândul absolvenţilor învăţământului
superior (88,4%). Pe măsură ce scade nivelul de educaţie, scade şi
gradul de ocupare. Astfel, erau ocupate 68,6% dintre persoanele cu
nivel mediu de educaţie şi numai 42,6% dintre cele cu nivel scăzut de
educaţie. Rata de ocupare a populaţiei în vârstă de 20-64 ani a fost de
69,9% la o distanţă de 0,1 puncte procentuale faţă de ţinta naţională
de 70% stabilită în contextul Strategiei Europa 2020. Au fost
înregistrate valori mai mari pentru populaţia de sex masculin (78,9%
faţă de numai 60,6% pentru populaţia de sex feminin) şi pentru
persoanele din mediul urban (70,3% faţă de 69,3% pentru persoanele
din mediul rural). Rata şomajului a fost de 4,2%. Pe sexe, ecartul
dintre cele două rate a fost de 1,2 puncte procentuale (4,7% la bărbaţi
faţă de 3,5% la femei), iar pe medii rezidenţiale de 0,9 puncte
procentuale (4,7% în mediul rural faţă de 3,8% în mediul urban). Rata
şomajului avea nivelul cel mai ridicat (16,2%) în rândul tinerilor (15-
24 ani). Şomajul a afectat în măsură mai mare absolvenţii
învăţământului mediu şi scăzut, pentru care rata şomajului a fost de
4,3%, respectiv 5,8%, mai mare comparativ cu rata înregistrată pentru
şomerii cu studii superioare (2,1%). Rata şomajului de lungă durată
(în şomaj de un an şi peste) a fost de 1,8%. Ponderea persoanelor
aflate în şomaj de un an şi peste în total şomeri a fost de 44,1%.
Şomajul pe termen lung a înregistrat valori diferențiate pe sexe
(47,1% în cazul bărbaţilor şi 38,6% în cazul femeilor), dar destul de
apropiate pe medii (45,0% în mediul urban şi 43,2% în mediul rural).
Pentru tineri (15-24 ani), rata şomajului de lungă durată (în şomaj de
şase luni şi peste) a fost de 9,3%, iar incidenţa şomajului de lungă
durată în rândul tineretului de 57,2%.