Intemeierea Romei

După legenda latină, Romulus a fondat orașul Roma pe amplasamentul muntelui Palatin,
pe Tibru la data de 21 aprilie 753 î.Hr.

Potrivit legendei raportate de Titus Livius, Procas, regale Albei Longa, avea doi
fii: Numitor si Amulius. La moartea tatălui lor, moștenirea a fost împărțită în mod egal:
cel mai mare, Numitor, a obținut tronul, iar Amulius, cel mai tânăr, a primit bogățiile și
banii părintești.

Decepționat de această împărțeală, Amulius l-a detronat pe fratele său și l-a ucis pe fiul
lui Numitor, Lausus. Pentru a fi sigur că descendența lui Numitor dispare, a făcut-o pe
nepoata sa, Rhea Silva (fiica lui Numitor), o vestala, al cărei sacerdoțiu o obliga să
rămână fecioară pe tot timpul vieții sale.

Cu toate acestea, zeul Marte s-a îndrăgostit nebunește de fată care a născut doi
gemeni: Romulus si Remus. Amulius a dispus zidirea vestalei și i-a condamnat pe sugari
să fie aruncați în Tibru. Copiii au fost abandonați pe un teren mlăștinos, pe malul
fluviului, de către servitorul însărcinat cu executarea sentinței.

Copiii au fost adăpostiți de o lupoaică care i-a alăptat în grota Lupercal, la poalele
Palatinului. În continuare, păstorul Faustulus, martor al acestei minuni, i-a adăpostit pe
gemeni sub un Ficus Ruminalis (smochin sălbatic) situat la intrarea în grotă și i-a crescut,
alături de soția sa, Acca Larentia

Deveniți adulți, Romulus și Remus au hotărât să fondeze un oraș. Nereușind să

hotărască cine dintre ei îi va da numele noului oraș, ei s-au încredințat augurilor. Remus
a fost primul care a văzut șase vulturi zburând pe cer. Îndată după aceea, Romulus a
văzut doisprezece vulturi. Remus avea, prin urmare, primatul, în timp ce Romulus avea
numărul cel mai mare. De aceea Romulus a fost desemnat în final.

Astfel,vulturul a ajuns animalul simbolic al lui Romulus,iar cel din urma a fondat Roma.