Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Gradul de îndatorare a ţării, la un moment dat, se calculează ca pondere a datoriei publice în produsul
intern brut.
Conform tratatului de la Maastricht, ţările Uniunii Europene trebuie să respecte un plafon maxim al
gradului de îndatorare de 60%.
Datorie publică brută – valoarea totală a împrumuturilor, indiferent unde sunt plasate acestea
Datorie publică netă – nu cuprinde valoarea împrumuturilor plasate la instituţii ale statului
Obiective de acoperire
Definiţie: Se numeşte serviciul datoriei publice totalitatea sumelor plătite într-o perioadă, de regulă un an,
în contul datoriei publice, sume reprezentate de rate scadente la împrumuturile de stat, dobânzi şi
comisioane plătite în contul datoriei publice.
Este contractată de cele mai multe ori în monedă naţională, dar există şi cazuri în care aceasta este
contractată în valută.
Instituţii bancare
Populaţie
Trezoreria publică
Banca Naţională
DPI=DPIdirectă+DPIgarantată
DPI=DPIts+DPItml
Contractată în valute
Creditori străini:
Guverne străine
DPE=DPEdirectă+DPEgarantată
DPE=DPEts+DPEtml
Datoria externă brută în sens larg – totalitatea sumelor pe care rezidenţii unei ţări le datorează
străinătăţii la un moment dat
Datoria externă în sens restrâns – cuprinde obligaţiile băneşti faţă de străinătate cu excepţia
creditelor pe termen scurt (sub 1 an), investiţiilor străine directe, ajutoarelor cu caracter
nerambursabil primite, împrumuturilor externe cu perioadă de graţie mai mare de 10 ani,
împrumuturilor acordate de creditori străini filialelor sau sucursalelor în condiţii mai avantajoase
decât cele de pe piaţă, credite contractate de persoane fizice şi juridice şi negarantate de stat.
Datoria externă în interpretarea Băncii Mondiale cuprinde:sume datorate unor creditori publici şi privaţi,
în valută, cu perioadă de rambursare de peste un an sau sume datorate de persoane private, dar cu
garanţia unei autorităţi publice.
Nu cuprinde:datoria privată externă negarantată, datoria din tranzacţiile cu FMI, datoria care poate fi
achitată, la cererea debitorului, în moneda ţării sale, sumele datorate unor creditori rezidenţi în
străinătate pentru care nu au fost stabilite termene de plată.
Datoria externă netă este diferenţa dintre activele publice şi private ale rezidenţilor unei ţări în strinătate
şi activele deţinute de rezidenţii străini în ţara considerată.
Riscul de piaţă – greutăţi în refinanţarea datoriei publice (mai pregnant, dacă datoria contractată e pe
termene scurte)
Risc de refinanţare – formă extremă a riscului de piaţă (datoria publică nu poare fi refinanţată)
Act de previziuni care permite analiza veniturilor publice viitoare şi destinaţiilor acestora
Act de autorizare prin care puterea executivă este împuternicită de cea legislativă să colecteze venituri şi
să efectueze cheltuieli în acord cu prevederile legale
Act juridic care prevede şi aprobă prin lege cuantumul şi destinaţiile veniturilor şi cheltuielilor publice
Act anual deoarece se elaborează anual şi are putere de acţiune pe parcursul exerciţiului financiar
Bugetul general consolidat cuprinde ansamblul bugetelor componente ale sistemului bugetar, agregate şi
consolidate pentru a surprinde efortul financiar al statului şi finalităţile sale.
Rol alocativ
Rol redistributiv
Procesul bugetar
Procesul bugetar cuprinde totalitatea măsurilor şi proceselor prilejuite de etapele succesive de elaborare,
aprobare, execuţie, control şi raportare ale bugetului, încheindu-se cu aprobarea contului general de
execuţie a acestuia.
Principiile bugetare
Principiul anualităţii
Principiul universalităţii
Principiul unităţii bugetare
Principiul publicităţii
Angajarea – decizia prin care se generează obligaţia fermă a unei instituţii publice de a plăti o sumă de
bani
Lichidarea – constatarea şi recepţionarea bunurilor furnizate sau serviciilor contractare şi stabilirea sumei
datorate
Ordonanţarea – actul de emitere a unei dispoziţii de plată a sumei respective din alocaţia bugetară
• Fuziunea poate avea loc între societăți cu forme diferite de organizare și chiar între societăți aflate în
lichidare, cu condiția ca acestea să nu fi început distribuirea către asociați a activului.
• Formele fuziunii:
1. Fuziune prin achiziție (caz în care una dintre societăți o va îngloba pe cealaltă);
2. Fuziunea prin contopire (caz în care societățile vor fuziona creând o nouă societate).
Efectele fuziunii
3. Asociații/acționarii societății care nu mai există vor primi părți sociale/acțiuni la societatea beneficiară și
eventual, o plată în numerar de maxim 10% din valoarea nominală a acțiunilor astfel repartizate.
Divizarea societăților
• Divizarea societăților este operațiunea prin care o societate își transferă o parte sau tot patrimoniul unei
alte societăți; poate avea loc între diferite tipuri societare și chiar și între societăți aflate în lichidare dacă
nu au început distribuirea activului către asociați.
• Formele divizării:
1. Totală – prin transferul tuturor bunurilor către societatea/societățile beneficiare. Societatea care
intră în divizare va înceta să existe în urma transferului patrimonial;
2. Parțială – societatea transferă o parte din patrimoniul său către o altă societate; societatea care
efectuează transferul continuă să existe!
Efectele divizării
1. Transferul întreg patrimoniului sau a unei părți din patrimoniu către societățile beneficiare;
• [! În cazul unui transfer universal al patrimoniului, se vor transfera atât bunurile și drepturile cât
și obligațiile societății, în acelși timp cu bunurile, dacă părțile nu au prevăzut altfel. Astfel, în cazul
unei divizări, societatea beneficiară va răspunde pentru obligațiile societății divizate, în măsura în
care a dobândit bunurile care sunt grevate cu asemenea obligații.]
2. Asociații/acționarii societății care nu mai există vor primi părți sociale/acțiuni la societatea beneficiară și
eventual, o plată în numerar de maxim 10% din valoarea nominală a acțiunilor astfel repartizate;
d) data de la care acţiunile sau părţile sociale prevăzute la lit. c) dau deţinătorilor dreptul de a
participa la beneficii şi orice condiţii speciale care afectează acest drept;
e) rata de schimb a acţiunilor sau părţilor sociale şi cuantumul eventualelor plăţi în numerar;
Procedura de fuziune/divizare
b) drepturile conferite de către societatea absorbantă sau beneficiară deţinătorilor de acţiuni care
conferă drepturi speciale şi celor care deţin alte valori mobiliare în afară de acţiuni sau măsurile
propuse în privinţa acestora;
c) drepturile conferite de către societatea absorbantă sau beneficiară deţinătorilor de acţiuni care
conferă drepturi speciale şi celor care deţin alte valori mobiliare în afară de acţiuni sau măsurile
propuse în privinţa acestora;
d) data situațiilor financiare ale societăților participante, care au fositite pentru a se stabili condițiile
operațiunilor;
e) data de la care tranzacțiile societății absorbite sau divizate sunt considerate ca aparținând
societății absorbante sau beneficiare;
f) în cazul divizării:
• Proiectul va fi depus la registrul comerțului de la sediul societăților participante, iar creditorii vor avea 30
de zile la dispoziție pentru a face opoziție la proiect.
• În maxim 3 luni de la data publicării proiectului, AGA va trebui să decidă asupra fuziunii/divizării.
• Administratorii întocmesc un proiect de fuziune/divizare în condițiile art. 241 și un raport scris pe care îl
pun la dispoziția asociaților.
• Nulitatea operațiunii poate fi declarată în termen de 6 luni de la data la care au produs efecte în condițiile
art. 251.
Dizolvarea societăților
• Societatea își păstrează personalitatea juridică numai pentru a face operațiunile necesare pentru
lichidare, fără a putea să-și desfășoare activitatea economică.
• Voluntară;
• Judiciară;
• Legală.
• trecerea timpului stabilit pentru durata societății, în cazul în care asociații nu sunt consultați pentru
prelungirea duratei societății de către organul de administrare, cu cel puțin 3 luni înainte de data încetării
prevăzută în actul constitutiv;
• imposibilitatea sau realizarea obiectului de activitate, dacă acesta nu este modificat de AGA;
• hotărârea tribunalului, la cererea oricărui asociat, pentru motive temeinice, precum neînțelegeri grave
între asociați;
• falimentul societății;
• Referitor la alte clauze prevăzute de lege (ultimul punct din slide-ul anterior), tribunalul va pronunța
dizolvarea societății la cererea oricărei persoane interesate sau a ONRC, atunci când:
• societatea nu mai are organe statutare sau acestea nu se mai pot întruni;
• a încetat activitatea societății ori nu a fost reluată după o inactivitate temporară, anunțată la
ANAF și registrul comerțului (această perioadă nu poate depăși 3 ani de la înscrierea în registru);
Efectele dizolvării
• în general, dizolvarea este urmată de lichidarea societății, însă există trei cazuri în care lichidarea nu va
avea loc:
• fuziunea societății;
• divizarea societății;
• dizolvarea unui SRL cu asociat unic, caz în care tot patrimoniul societății trece în patrimoniul
unicului asociat;
• din momentul dizolvării, organele administrative nu mai pot întreprinde noi operațiuni comerciale, sub
sancțiunea răspunderii personale și solidare pentru aceste acțiuni;
• societatea își menține personalitatea juridică pe parcursul procedurilor de dizolvare și lichidare, până la
terminarea lichidării.
Lichidarea societăților
• Lichidarea societăților = transformarea activului social în bani pentru a putea plăti creanțele societăților și
a distribui partea rămasă către asociați/acționari.
• Societatea își păstrează personalitatea juridică pe parcursul lichidării, însă numai pentru a face actele
necesare acestei operațiuni. Ca atare, societatea nu poate antama noi operațiuni economice.
• Toate documentele care emană de la societate vor arăta că aceasta este în procedura de lichidare.
Numirea lichidatorilor
• În cazul societăților în nume colectiv, în comandită simplă sau SRL administratorii vor fi înlocuiți cu
lichidatori ce vor fi numiți prin decizia unanimă a asociaților, dacă nu se prevede altfel prin actul
constitutiv. În lipsa unei asemenea decizii, instanța va numi lichidatorii.
• În cazul societăților pe acțiuni sau în comandită pe acțiuni, lichidatorii sunt numiți de AGA care decide
asupra dizolvării cu respectarea prevederilor necesare pentru modificarea actului constitutiv, dacă acesta
din urmă nu prevede altfel. Dacă o asemenea decizie nu poate fi luată, lichidatorii vor fi numiți de
instanță.
• Dacă lichidarea durează mai mult de un an, lichidatorii trebuie să prezinte un bilanț anual. După
terminarea operațiunii, lichidatorii trebuie să propună distribuirea bunurilor între asociați.
• Până la numirea lichidatorilor administratorii trebuie să-și continue mandatul. Prin actul de numire al
lichidatorilor se vor determina și puterile acestora.
• Lichidatorii pot fi persoane fizice sau juridice și vor avea aceeași răspundere ca și administratorii.
• Numirea sau schimbarea lichidatorilor trebuie înregistrată în registrul comerțului și publicată în M.O.
• Toate documentele care emană de la societate trebuie să arate că aceasta se află în procedura lichidării.
• După terminarea procedurii de lichidare, lichidatorii vor cere radierea societății din registrul comerțului.
• Lichidatorii lucrează sub supravegherea cenzorilor sau auditorilor (dacă aceștia există).
• Lichidatorii răspund personal și solidar dacă întreprind operațiuni ce nu sunt necesare lichidării societății.
• Lichidatorii pot fi chemați în judecată în interesul societății nuami pentru actele de lichidare.