Enescu---

Perioada dintre Războiul de Independență și primul război mondial s-a aflat sub dominanția unor
personalități artistice de faimă mândială, locul principal a fost locuit de George Enescu---cel mai
mare muzician român.

Cu el muzica românească atinge cele mai înalte culmi atât pe plan ul interpretării cât și pe acela al
compoziției.

Talentul său muzical a fost descoperit fosrte devreme.

Când era copil, a fost transmis la Conservatorului din Viena, iar la vârstă de 13 ani, a plecat la
Paris.

La 16 ani, George Enescu termina prima sa mare creație, Poema română

Prin compoziții, George Enescu sr deginește ca un mare fondator al formelor muzicale moderne.

Opera lui, Oedip, era și este foarte îndrăgită de spectatori și primea și primește multe aplauze.
Opera sa muzicală se caracterizează în primul rând prin sinteza între muzica populară românească
și marile tradiții muzicale europene.

George Enescu a fost și un mare interpret---dirijor, painst, și mai ales, violonist fără egal în epocă.

În timpul vieții se bucura de un mare renume în Europa și în Statele Unite ale Americii.
Influnța genului enescian stă la baza înfloririi interpretării și creației muzicale românești de mai
târziu.

În România, există și acum un festival de muzică care poartă numele lui George Enescu.

Având tradiții vechi , mișcarea nuzicală românească este bogată și variată.

Dominată de personaltatea complexă a lui George Enescu(compozitor, violonist, painist, dirijoe,
pedagog de talie mondială.)

În clădirea Ateneului, se află o statuie a lui Enscu.

Având tradiții vechi, mișcarea muzicală românească este bogată și variată.

Folclorul muzical a inspirat și continuă să inspire pe creatorii culți, dând operelor acestora o
deosebită originalitate.
În cadrul conservatoarelor, al teatrelor de operă și al filarmonicilor a numerioase teatre muzicale,
din marile orașe ale țării se desfășoară o intensă activitate muzicală.

În competițiile internaționale, arta interprețiilor români(instrumentiști sau vocali) a fost aprecială

și deseori, ea a fost răsplătită cu mari premii.

În antichitate activitatea artistică era înfloritoare în Dacia

Bogăția folclorului muzical românesc se explică prin faptul că toate activitățile oamenilor și
feluritele momentele vieții sunt însoțite de muzică.

Melodiile populare exprimă bucuria și durerea țăranilor și păstorilor, ele însoțesc nașterea, nunta,
moartea, sărbătorile(Crăciun, Anul nou), precum și activitățile colective.

Muzica religioasă a Țărilor Române a fost puternic influnțată de muzica bizantină.

Cel mai vechi și reprezentativ moment al muzicii religioase vechi românești este carte a de
cântece