Sunteți pe pagina 1din 15

CURS 2

MEDICAŢIA SISTEMULUI COLINERGIC

ACETILCOLINOLITICE
Sfera acetilcolinoliticelor este mai largă decât aceea a parasimpatoliticelor deoarece
cuprinde atât acetilcolinoliticele periferice cât şi centrale.
♦ MUSCARINCOLINOLITICE
Sunt substanţe care antagonizează efectele muscarinice ale acetilcolinei (Ach) prin blocarea
receptorilor muscarinici din sinapsele neuroefectoare colinergice.
ATROPINA
Alcaloid natural din frunzele şi rădăcina de Atropa belladona (mătrăgună), Datura
stramonium (ciumăfaia), Hiosciamus niger (măselariţa).
Chimic este amină terţiară. Ester al acidului tropic cu aminoalcoolul tropina; are doi
izomeri, cel levogir este activ. Prin extracţia din plante se obţine atropina sub formă de preparat
racemic (d-şi l-hiosciamina). Potenţa atropină/l-hiosciamină este de 1/2.
Mecanism de acţiune:
Blochează specific şi reversibil receptorii M, în antagonism competitiv cu Ach. Efectele sunt
corelate cu tonusul parasimpatic.
Efecte farmacodinamice:
 Aparat cardiovascular:
- doze foarte mici pot produce bradicardie prin blocarea receptorilor M1 presinaptici din
terminaţiile colinergice, cu creşterea eliberării de Ach la nivelul cordului;
- doze terapeutice determină efecte stimulante asupra cordului, creşterea ritmului cardiac (efect
evident la tineri cu tonus vagal crescut) şi a vitezei de conducere A-V;
- dozele terapeutice nu produc efecte pe vase, dar în intoxicaţie apare vasodilataţie cutanată;
- antagonizează bradicardia şi asistolia produse prin reflexe vagale, stimulare electrică a vagului sau
de acetilcolinomimetice;
- reduce blocul A-V produs prin hipertonie vagală;
- nu modifică presiune sangvină. Uneori, după administrarea parenterală creşte presiunea sangvină
uşor. La doze toxice tensiunea arterială (TA) scade datorită unui mecanism central (deprimarea
centrilor vasomotori) şi unei acţiuni periferice (mecanism încă necunoscut).
 Aparat respirator:
- bronhodilataţie mai ales în bronhospasmul parasimpatic şi mai puţin intens în bronhospasmul
imunoalergic sau prin histamină; acţiune slabă în criza de astm;

1
- reduce secreţia glandelor căilor respiratorii (glandele din mucoasa nazală, faringe, bronhii).
Secreţiile devin vâscoase, aderente;
- stimulează frecvenţa şi amplitudinea respiraţiilor prin stimularea centrului respirator; împiedică
laringospasmul reflex produs de unele narcotice inhalatorii.
 Aparatul digestiv:
- reduce secreţile glandelor exocrine digestive (salivară, gastrică, mai puţin pancreatică şi
intestinală). Hiposecreţia salivară determină uscăciunea gurii şi tulburări de deglutiţie;
- reduce tonusul şi peristaltismul gastrointestinal;
- creşte tonusul sfincterului piloric, relaxează sfincterul esofagian;
- timpul de evacuare al stomacului este prelungit;
- tranzitul intestinal este întârziat;
- acţiune antispastică la nivelul tubului digestiv (intensă) şi la nivelul căilor biliare (mai slabă).
 Aparat urogenital:
- reduce tonusul şi amplitudinea contracţiilor ureterelor şi detrusorului vezical, creşte tonusul
sfincterului vezical, favorizând retenţia de urină;
- efectele asupra uterului sunt neglijabile.
 Efecte oculare:
- midriază prin paralizia fibrelor circulare ale irisului;
- cicloplegie prin relaxarea muşchiului ciliar, cu aplatizarea cristalinului; cristalinul este fixat pentru
vederea la distanţă;
- împiedică drenajul umorii apoase cu creşterea presiunii intraoculare prin închiderea canalului
Schlemm, mai ales în glaucom;
- acomodarea vederii şi reflexul pupilar revin după 7 - 12 zile.
 Efecte la nivelul glandelor sudoripare:
- secreţia scade;
- termoreglarea prin transpiraţie este redusă;
- în intoxicaţie: „febră atropinică“.
 SNC:
- la doze uzuale (0,5 – 1 mg) stimulare moderată a centrilor bulbari (centrul respirator, nucleul
vagal);
- efect antiparkinsonian modest prin acţiune la nivel extrapiramidal, cu blocarea receptorilor M1;
- previne sau diminuă vărsăturile din răul de mişcare printr-un mecanism complex ce implică
cortexul, centrul vomei, nucleii vestibulari şi eferenţe digestive;

2
- reduce capacitatea mnezică deoarece capacitatea de memorizare depinde, cel puţin în parte, de
cantitatea de Ach din unele zone din SNC.
Farmacocinetică:
Atropina se absoarbe rapid, dar incomplet la nivel digestiv şi la nivelul mucoaselor. Chiar la
aplicarea topică poate difuza uşor în circulaţia sistemică. Se distribuie în toate ţesuturile şi trece
bariera hematoencefalică (BHE). Este parţial metabolizată hepatic şi se elimină renal parţial
nemodificată. Străbate placenta şi se secretă în laptele matern. T1/2 mediu este de 3 – 4 ore.
Efecte adverse:
- efecte secundare anticolinergice:
- tahicardie;
- uscăciunea gurii şi greutate în deglutiţie;
- constipaţie;
- retenţie urinară;
- dificultăţi în acomodarea vederii pentru aproape, fotofobie, cefalee;
- sindrom confuzo-oniric, mai ales la copii şi bătrâni.
Susceptibilitate crescută la copii şi bătrâni.
Intoxicaţia acută
- efecte periferice: tahicardie, midriază, tulburări de vedere, uscăciunea gurii, sete, tulburări
de deglutiţie, constipaţie, retenţie de urină, piele uscată, congestivă şi caldă;
- efecte centrale: hipertermie, excitaţie psihomotorie, nelinişte, agitaţie, halucinaţii, delir cu
confuzie mentală, exagerarea reflexelor osteotendinoase, convulsii, comă;
- moartea poate surveni în comă prin paralizia respiraţiei.
Tratamentul intoxicaţiei:
- spălături gastrice (eliminare prin mucoasa gastrică);
- fizostigmină 1 - 4 mg i.v. lent - ca antidot;
- diazepam în convulsii, fenomene de excitaţie a SNC;
- susţinerea funcţiilor vitale dacă este cazul.
Indicaţii terapeutice:
- ulcer gastro-duodenal ca antisecretor şi antispastic; mai puţin folosită în prezent, în cazuri
selecţionate ce nu răspund la alte antisecretoare;
- antispastic în spasme gastrice (ulcer, dischinezii antrale), duodenale; hipertonie şi
hiperperistaltismul intestinului subţire; colon iritabil; colici biliare (se asociază opioidelor pentru a
antagoniza efectul spastic al acestora pe sfincterul Oddi), colică ureterală;
- antidiareic în diaree şi dureri abdominale din colon iritabil, diverticulite, dizenterie uşoară;

3
- enurezis infantil pentru efecte la nivelul vezicii urinare şi sfincterului vezical (acţiune redusă);
- sialoree;
- profilaxia reflexelor cardioinhibitoare din cursul anesteziei generale, sincopa prin reflex
sinocarotidian hiperactiv, în bradicardia sinusală sau bloc AV prin supradozare de digitalice, bloc
AV de natură vagală;
- ca bronhodilatator pentru a preveni bronhospasmul indus de unele narcotice, mai puţin eficace în
astm doarece creşte vâscozitatea secreţiei bronşice;
- vărsăturile din răul de mişcare;
- colir 1% sulfat de atropină pentru midriază (se menţine 7 – 10 zile) şi cicloplegie (se menţine 6 –
12 zile). Este folosită pentru diagnosticul viciului de refracţie mai ales la copii. Nu este potrivită
pentru examenul fundului de ochi datorită efectului prelungit cu tulburări de vedere, cefalee,
fotofobie, nejustificate pentru o manevră de câteva minute. Se mai utilizează în irite şi iridociclite,
în alternanţă cu miotice, pentru a evita formarea aderenţelor (sinechii);
- mai rar utilizată în boala Parkinson unde influenţează mai mult hipertonia, hipersalivaţia, mai
puţin tremorul şi aproape deloc hipokinezia;
- ca antidot în intoxicaţia cu muscarincolinomimetice directe şi inhibitori de acetilcolinesterază.
Doze:
Se utilizează ca sulfat de atropină injectabil s.c., i.m. sau mai rar i.v.; oral; rectal.
Doza: 0,3 – 1 mg de 2-3 ori pe zi.
Atenţie: doza maximă este de 1 mg o dată i.v.!
Se pot folosi preparate de belladona. O doză de aproximativ 0,3 mg atropină este cuprinsă în:
- 100 mg pulbere de belladona;
- 20 mg extract de belladona;
- 1 g (57 picături) tinctură de belladona;
- 20 g sirop de belladona (se introduce în poţiuni).
Contraindicaţii:
- glaucom;
- stenoză pilorică;
- adenom de prostată;
- megacolon, ileus paralitic, stenoze mecanice pe traiectul tubului digestiv;
- prudenţă la boala coronariană (creşte consumul de oxigen);
- preferabil să nu fie utilizată în sarcină şi alăptare.
Interacţiuni medicamentoase:
Efectele farmacologice ale atropinei sunt crescute de:

4
- parasimpatolitice naturale (preparate transdermice cu scopolamină; preparate antitusive;
analgezice, antispastice ce conţin belladonă);
- parasimpatolitice de sinteză (antispastice digestive, urinare; bronhodilatatoare; antiparkinsoniene;
colire midriatice);
- alte clase de medicamente care au proprietăţi anticolinergice:
 antidepresive – clomipramina, amitriptilina;
 neuroleptice – fenotiazine;
 antihistaminice H1 – hidroxizin;
 antiaritmice din clasa Ia – disopiramida;
 antispastice digestive şi urinare – tiemonium.

SCOPOLAMINA (HIOSCINA)
Alcaloid natural din Hyosciamus Niger, înrudit cu atropina.
Are proprietăţi asemănătoare atropinei, de intensitate mai mare şi de durată mai scurtă. La nivel
central are efect sedativ psihomotor, deosebit de atropină, stimulează centrul respirator, efect
anticolinergic central antiparkinsonian, mai intens decât atropina. Efect favorabil în vărsăturile din
răul de mişcare. La nivelul ochiului midriază şi cicloplegie, cu o durată de 7 - 10 zile. În asociere cu
morfina, induce somn crepuscular, util în preanestezie.
Indicaţii terapeutice:
- vărsăturile din răul de mişcare – oral 0,1-0,6 mg înainte de expunere la mişcare intensă sau
plasturi (sistemul TDS - „transdermal delivery system“) aplicaţi pe piele retroauricular, cu o durată
a efectului de 3 zile;
- prenarcoză injectabil s.c. 0,25 mg bromhidrat de scopolamină singură sau asociată cu
hidromorfona;
- ca antispastic scopolamină metilbromură per os 2,5 mg de 3 ori pe zi. Efect mai durabil, de circa 8
ore;
- boala Parkinson.
Efecte secundare: uscăciunea gurii; sedare.
Contraindicaţii: glaucom; adenom de prostată.
BUTILSCOPOLAMINA (SCOBUTIL®)
Este derivat cuaternar de amoniu al scopolaminei.
Are efecte periferice asemănătoare atropinei, mai ales antispastice. Are şi efecte antisecretoare
gastrice. Nu are acţiunea sedativă a scopolaminei. Se utilizează sub formă de bromură de
butilscopolamină în afecţiuni spastice gastrointestinale, biliare, urinare, dismenoree spastică.

5
În administrare orală absorbţia este redusă datorită structurii chimice.
Se poate administra oral (comprimat - 10 mg bromură de butilscopolamină), rectal (supozitor -
10 mg sau 7,5 mg bromură de butilscopolamină), dar mai ales injectabil i.m. sau i.v. (fiolă - 10 mg
bromură de butilscopolamină). Doza: 10 – 20 mg de 4 ori pe zi.

SUBSTITUENŢI DE SINTEZĂ AI ATROPINEI


SUBSTANŢE CU ACŢIUNE PREDOMINANT DIGESTIVĂ
 Antisecretoare gastrice:
PIRENZEPINA
Este înrudită chimic cu antidepresivele triciclice şi ciproheptadina.
Inhibă marcat secreţia gastrică când este stimulată vagal şi mai puţin pe cea stimulată prin
histamină, pentagastrină; fără alte efecte anticolinergice. Acţiunea selectivă la nivel gastric se poate
datora blocării receptorilor M1 de la nivelul celulelor ganglionare din plexul intramural şi din
terminaţiile presinaptice colinergice, împiedicând eliberarea de Ach. O altă ipoteză susţine
acumularea pirenzepinei la nivelul celulelor parietale gastrice.
Se utilizează în ulcer gastro-duodenal şi esofagită de reflux. Doza este de 50 mg de 2 ori pe zi în
ulcer activ şi 25 mg de 2 ori pe zi pentru profilaxia recidivelor. În sindromul Zollinger-Ellison se
folosesc doze mai mari.
Efectele secundare atropinice sunt mai rare.
PROPANTELINA; METANTELINA
Sunt compuşi cu structură cuaternară de amoniu. Efectele inhibitoare ale secreţiei gastrice şi
antispastice sunt mai selective datorită asocierii acţiunii antimuscarinice cu acţiune ganglioplegică
la nivelul plexurilor intramurale.
Se utilizează în ulcer gastro-duoadenal, gastrite hiperacide, colici intestinale, colon iritabil.
Se administrează oral, 15 mg de 4 ori pe zi.
OXIFENCICLIMINA
Amină terţiară, cu efect antisecretor de tip atropinic mai durabil. Se administrează oral, 10 mg
de 2 ori pe zi.

 Antispastice:
PIPERIDOLAT
Are structură aminică; proprietăţi anticolinergice şi anestezice locale. Acţiunea la nivel digestiv
este mai ales antispastică. Se administrează oral, 50 mg de 4 ori pe zi.

6
DICICLOVERINA (DICICLOMINA)
Are structură aminică; prezintă acţiune antispastică anticolinergică şi musculotropă; este şi
anestezic local. Se administrează oral, 10 – 20 mg de 4 ori pe zi.
OXIFENONIU
Compus cuaternar de amoniu cu proprietăţi anticolinergice periferice şi ganglioblocante. Se
administrează oral, 5 – 10 mg de 4 ori pe zi în stări spastice digestive, biliare, uro-genitale.

ANTISPASTICE URINARE

FLAVOXAT
OXIBUTININ
Se utilizează în incontinenţa urinară, micţiuni frecvente, tenesme urinare deoarece relaxează
vezica urinară cu creşterea capacităţii de retenţie a urinei, reduce frecvenţa contracţiei detrusorului
vezical cu rărirea micţiunilor.

SUBSTANŢE CU ACŢIUNE LA NIVEL RESPIRATOR

BROMURA DE IPRATROPIUM
Administrată inhalator, sub formă de aerosoli, are efect bronhodilatator de intensitate moderată
şi durată prelungită. Se utilizează în astm şi bronhopneumopatie obstructivă cronică (BPOC). Nu
produce efecte sistemice nedorite.
Se administrează inhalator sub formă de aerosoli presurizaţi dozaţi (ATROVENT® – flacon cu
300 pufuri a 0,02 mg bromură de ipratropium/puf), câte 1 – 2 pufuri a 20 μg de 3 ori pe zi sau în
soluţie aerosolizată (ATROVENT® – soluţie inhalatorie 0,025% pentru nebulizator).
BROMURA DE OXITROPIUM
Are o acţiune bronhodilatatoare cu o durată mai mare, de circa 9 ore.
BROMURA DE TIOTROPIUM
Durata efectului bronhodilatator este de 24 ore, permiţând administrarea o dată pe zi.
Se administrează ca bronhodilatator în tratamentul de întreţinere al BPOC, inhalator cu ajutorul
dispozitivului HandiHaler, o dată pe zi, la aceeaşi oră (SPIRIVA® - capsule cu pulbere pentru
inhalat a 18 μg bromură de tiotropium/capsulă).

SUBSTANŢE CU ACŢIUNE PREDOMINANT CARDIACĂ

METOCTRAMINA - blochează selectiv receptorii M2 din miocard.

7
SUBSTANŢE CU ACŢIUNE MIDRIATICĂ
HOMATROPINĂ – midriază şi cicloplegie cu o durată de 12 – 24 ore. Colir 1%.
EUCATROPINĂ – efect midriatic mai slab decât al homatropinei.
DIBUTOLINA – midriaza durează 6 – 9 ore.
TROPICAMIDA – midriaza şi cicloplegia durează circa 6 ore. Colir 0,5 – 1%.
CICLOPENTOLAT – midriază care durează 24 ore şi cicloplegie care durează 6 – 24 ore.
Se utilizează pentru examenul fundului de ochi, diagnosticul viciilor de refracţie, înaintea
intervenţiilor de cataractă.

SUBSTANŢE CU ACŢIUNE ANTIPARKINSONIANĂ


Blochează receptorii M din SNC, influenţând mai ales hipertonia şi mai puţin hipokinezia şi
tremorul.
TRIHEXIFENIDIL (ROMPARKIN®, BENZHEXOL®)
BENZTROPINA
ORFENADRINA

♦ SUBSTANŢE NICOTINCOLINOLITICE
Sunt substanţe care antagonizează acţiunile acetilcolinei la nivelul receptorilor nicotinici.
Se clasifică în:
- ganglioblocante;
- curarizante.
GANGLIOBLOCANTE
Blochează competitiv receptorii nicotinici NN (nicotinici neuronali) din ganglionii simpatici,
parasimpatici şi medulosuprarenală.
Efecte farmacodinamice:
- prin paralizia ganglionilor simpatici şi medulosuprarenalei:
- anulează controlul (tonic şi reflex) asupra vaselor şi cardiostimulator;
- vasodilataţie marcată, cu acumularea sângelui în periferie şi diminuarea întoarcerii venoase;
- scăderea marcată a presiunii sangvine, mai ales în ortostatism datorită abolirii reflexelor
simpatice, cu împiedicarea redistribuirii sângelui în ortostatism.
- prin blocarea ganglionilor parasimpatici:
- reducerea motilităţii şi secreţiilor digestive;
- midriază, cicloplegie, creşterea presiunii intraoculare;
- tulburări de micţiune prin relaxarea vezicii urinare şi contracţia sfincterului vezical.

8
- la nivelul SNC:
- agenţii cuaternari de amoniu şi trimetafanul nu străbat BHE şi nu au efecte la acest nivel.
- Mecamilamina produce sedare şi tremor.
Efecte adverse:
- hipotensiune ortostatică excesivă care poate duce la colaps sau lipotimii (prin tulburări de
irigare a creierului şi a miocardului);
- tulburări de vedere;
- uscăciunea gurii;
- constipaţie mergând până la ileus paralitic;
- retenţie de urină.
Utilizări terapeutice:
- puţin utilizate datorită efectelor adverse;
- HTA cu anevrism disecant de aortă, unele urgenţe hipertensive (excepţie feocromocitomul),
hipertensiune malignă;
- edem pulmonar acut;
- pentru realizarea „hipotensiunii controlate“ în unele intervenţii chirurgicale, cu diminuarea
sângerării în plaga operatorie, prin „băltirea sângelui“ în zonele declive.
Reprezentanţi:
TRIMETAFAN – are avantajul efectului de scurtă durată, uşor de controlat; se administrează
în perfuzie i.v., soluţie 1‰ izotonă glucozată, sub monitorizarea TA;
PENTOLINIU
MECAMILAMINA
CLORIZONDAMINA
PEMPIDINA

BLOCANTE NEUROMUSCULARE (CURARIZANTE)


Sunt substanţe care produc paralizia musculaturii striate prin blocarea transmisiei influxului
nervos la nivelul plăcii neuromusculare.
 CURARIZANTE ANTIDEPOLARIZANTE (PAHICURARE)
Se fixează pe receptorii NM ai plăcii neuromusculare şi blochează competitiv acţiunea Ach. Nu
se mai produce depolarizarea membranei postsinaptice, propagarea potenţialului de acţiune (PA) şi
excitaţie.

9
Blocul antidepolarizant format este antagonizat de inhibitorii de colinesterază, care prin
acumularea Ach în cantităţi mari în fanta sinaptică duce la deblocarea receptorilor. El mai este
antagonizat de Ca2+, K+, adrenalină, hipotermie.
După structura chimică curarizantele antidepolarizante se clasifică în:
- alcaloizi naturali sau semisintetici:
- TUBOCURARINA
- DIMETILTUBOCURARINA (METOCURINA)
- ALCURONIUM
- GALAMINA
- steroizi compuşi cuaternari de amoniu:
- PANCURONIUM
- PIPEROCURONIUM
- ROCURONIUM
- VECURONIUM
- derivaţi benzilizochinolinici:
- ATRACURIUM
- DOXACURIUM
- MIVACURIUM
În general curarizantele antidepolarizante au o moleculă voluminoasă de unde şi denumirea de
pahicurare.
Efecte farmacodinamice:
Produc hipotonie din ce în ce mai accentuată şi în final paralizia muşchilor striaţi. Ordinea
prinderii muşchilor este următoarea:
- iniţial muşchii mici, rapizi – muşchii oculari, ai mandibulei, degetelor;
- apoi muşchii gâtului, membrelor, trunchiului;
- în supradozare: muşchii intercostali şi în final, diafragmul.
După injectarea i.v. la om apar în ordine:
- dificultate în fixarea privirii;
- slăbiciunea muşchilor maxilari, disartrie, dificultate în deglutiţie;
- ptoză palpebrală, strabism şi diplopie;
- senzaţie de greutate în membre;
- dificultate în respiraţie;
- mişcarea dificilă a membrelor apoi paralizie;
- în final oprirea respiraţiei.

10
Alte efecte:
- acţiune histaminoeliberatoare şi ganglioplegică, cu consecinţe hipotensoare;
- acţiune blocantă vagală cu efecte antimuscarinice;
- erupţii urticariene şi bronhospasm prin eliberarea de histamină.
Pentru dextro-tubocurarină aceste efecte sunt semnificative clinic.
Steroizii cuaternari de amoniu nu au acţiune ganglioplegică, vagolitică, eliberatoare de histamină.
Benzilizochinolinele au o slabă acţiune histaminoeliberatoare.
Farmacocinetică:
Majoritatea curarizantelor antidepolarizante au o moleculă polară şi nu se absorb pe cale
digestivă. Se administrează i.v. în bolus sau perfuzie.
O parte din compuşi se elimină renal sub formă nemodificată (tubocurarina – 40%, metocurina
– 40%, galamina, doxacurium). Toţi compuşii cu structură steroidiană se metabolizează în ficat în
produşi 3-hidroxi, 3,17-dihidroxi. Aceşti metaboliţi sunt de 40 – 80 ori mai puternici, dar la o
singură administrare sunt în cantitate destul de mică pentru a influenţa acţiunea compusului părinte.
Compuşii cu acţiune curarizantă lungă se elimină prin urină în proporţie de 60 - 90%
(doxacurium, pancuronium, piperocuronium). Vecuronium, rocuronium se elimină predominant
prin bilă, ca moleculă nepolară sau ca metaboliţi. Atracurium se degradează spontan (eliminare
Hofman), iar unul din compuşii rezultaţi se metabolizează hepatic. Mivacurium se metabolizează
prin colinesteraze.
Indicaţii terapeutice:
- în intervenţii chirurgicale mari ca medicaţie adjuvantă a anesteziei generale, pentru o
relaxare musculară bună;
- pentru uşurarea unor manevre endoscopice (intubaţie traheală, laringoscopie, esofagoscopie,
bronhoscopie);
- pentru uşurarea unor manevre ortopedice (reduceri de fracturi, entorse);
- convulsii din tetanos;
- diagnosticul miasteniei gravis (în doze foarte mici).
Contraindicaţii:
- miastenia gravis;
- insuficienţă renală sau hepatică, în funcţie de calea de epurare;
- astm (contraindicaţie relativă).
Tratamentul supradozării şi intoxicaţiei acute:
- respiraţie artificială;
- neostigmină s.c. 0,5 – 1 mg.

11
Interacţiuni medicamentoase:
- anestezice generale, sărurile de magneziu potenţează miorelaxarea şi deprimarea
respiratorie. Se reduce doza de d-tubocurarină şi a altor curarizante;
- anestezicele locale prin acţiunea stabilizatoare de membrană cresc acţiunea curarizantelor;
- antibioticele aminoglicozide potenţează acţiunea curarizantelor prin blocul neuromuscular
produs (competiţionează cu Ca2+ şi, la nivel presinaptic, împiedică eliberarea de Ach);
- calciublocantele, prin blocarea canalelor de calciu, potenţează efectul curarizant;
- acetilcolinomimeticele indirecte, catecolaminele, calciu antagonizează efectul curarizant.
Reprezentanţi:
D-TUBOCURARINA
Alcaloid din curara extras din Chondrodendron tomentosum. Are în moleculă două grupări
de amoniu cuaternar distanţate prin 10 atomi de carbon. Izomerul dextrogir este de 10 ori mai
activ. Se administrează i.v. 10 – 15 mg. Durata paraliziei este de 30 – 60 minute.
PANCURONIUM
Efect curarizant mai intens ca al d-tubocurarinei, cu latenţă mai scurtă şi durată mai mare, de
circa o oră. Provoacă tahicardie moderată.
PIPEROCURONIUM
Durata paraliziei este de circa 80 – 100 minute.
DOXACURIUM
Durata paraliziei este de 90 – 120 minute. Se elimină renal nemetabolizat.
VECURONIUM
Prezintă efectul curarizant cel mai intens, durata de acţiune cea mai scurtă. Este bine tolerat.
GALAMINA
Efectul curarizant ese mai slab ca al d-tubocurarinei, dar de durată mai scurtă (25 – 30 minute).
Provoacă tahicardie prin acţiune parasimpatolitică. Acţiune antiaritmică, utilă în narcoza cu
ciclopropan.

 CURARIZANTE CU DEPOLARIZARE PRELUNGITĂ


(ACETILCOLINOMIMETICE, LEPTOCURARE)
Sunt substanţe cere se fixează pe receptorii nicotinici NM de la nivelul plăcii
neuromusculare, îi acţioneză provocând depolarizare ce se poate exprima iniţial prin fasciculaţii
musculare. Deoarece ele nu sunt metabolizate local, persistând în forma activă în sinapsă,
membrana postsinaptică rămâne depolarizată şi numai poate reacţiona la excitaţie. Împiedicarea
repolarizării şi lipsa răspunsului la descărcări repetitive, care fiziologic asigură tonusul muscular,

12
determină o paralizie flască. Efectul de depolarizare prelungită este similar cu cel produs prin exces
de Ach. În această etapă blocul prin depolarizare prelungită este potenţat de neostigmină, care
adaugă un plus de depolarizare prin acumularea de Ach în sinapsa neuromusculară.
Într-o etapă ulterioară se înregistrează o desensibilizare a receptorilor N M, iar aplicarea de
Ach pe receptor rămâne fără răspuns, deşi membrana postsinaptică este repolarizată în acel
moment.
Blocul prin depolarizare prelungită se transformă în bloc antidepolarizant sau prin
desensibilizare. Se pare că o bandă circulară în jurul plăcii neuromusculare se repolarizează şi
devine insensibilă, împiedicând difuziunea impulsurilor. Canalele ionice se comportă ca şi cum ar fi
într-o stare închisă prelungită. Acest bloc este antagonizat prin neostigmină.
SUXAMETONIU (SUCCINILCOLINA)
Este ester al colinei. Cuprinde în structură două molecule de Ach cuplate.
Paralizia musculaturii striate este precedată uneori de fenomene excitatorii manifestate prin
fasciculaţii musculare în primele secunde de la injectarea i.v.
Curarizarea are latenţă foarte mică şi durează 2 - 10 minute datorită inactivării metabolice
rapide prin hidroliză de către colinesteraza plasmatică şi hepatică. Paralizia musculaturii striate se
produce în aceeaşi ordine ca şi în cazul curarizantelor antidepolarizante.
Se administrează i.v. în perfuzie. Nu străbate BHE.
Indicaţii terapeutice:
- se utilizează pentru uşurarea - procedeelor de intubaţie (traheală, endoscopii – bronhoscopie,
gastroscopie);
- manevrelor ortopedice (reducerea fracturilor).
- se utilizează în cursul convulsiilor electrice.
Efecte adverse
- deficitul genetic de colinesterază, prezent la 1/2500 indivizi, determină o metabolizare extrem de
lentă. Paraliza musculaturii striate durează ore, cu paralizia respiraţiei şi apnee prelungită. Nu există
o cale de restaurare rapidă a funcţionalităţii enzimei sau de eliminare rapidă a medicamentului.
Tratamentul constă în ventilaţie asistată până la revenire. Anticolinesterazicele sunt contraindicate.
- potenţial histaminoeliberator, efecte muscarinice (contracţia musculaturii netede, hipersecreţie
glandulară), efecte nicotinice (creşterea presiunii sangvine);
- fasciculaţiile musculare pot fi cauză de rupturi ale fibrelor musculare profunde;
- bradicardie, extrasistole şi chiar oprirea cordului – apar rar – sunt prevenite prin atropină;
- dozele mari stimulează uterul gravid şi declanşează naştere prematură;

13
- depolarizarea prin succinilcolină produce o eliberare de K+ din muşchi, ca urmare a depolarizării
prelungite, care poate creşte riscul de stop cardiac în cazul bolnavilor cu potasemia crescută (arsuri
întinse, traumatisme musculare, insuficienţă renală);
- hipertermie malignă la asocierea cu halotanul rar, dar fatală (tahiaritmie urmată de rigiditate
musculară, hipertermie marcată).

14
Figura 1: Sinapsa colinergică

Figura 2: Receptorii colinergici

15

S-ar putea să vă placă și