Sunteți pe pagina 1din 32

Cursul II

PROGRAMA ȘI PROIECTAREA DIDACTICĂ

2.1. Curriculumul școlar

Întreaga activitate școlară este reglementată prin Curriculumul Național care


abordează disciplinele dintr-o perspectivă sistemică. Curriculumul formal reprezintă
ansamblul proceselor educative și al experiențelor de învățare prin care trece elevul pe durata
parcursului său școlar. Ca act normativ, reglator, Curriculumul Național Formal cuprinde
următoarele documente: Cadrul de referință, Planul-cadru de învățământ, Programele
școlare, Metodologii de aplicare și Manuale alternative. Noul Curriculum Național a fost
însoțit de o serie de concepte noi printre care acelea de ciclu curricular și arie curriculară.

Ciclul curricular este un concept pedagogic care oferă un set coerent - ținând semă de
caracteristicile psiho-pedagogice ale elevului - de obiective de învățare pe perioada de
școlaritate, reflectate la nivelul programelor școlare. Ciclurile curriculare grupează mai mulți
ani de studiu care aparțin uneori unor niveluri școlare diferite și consemnează ceea ce ar trebui
să dobândească elevii la finalul unei anumite etape a parcusului lor școlar. Pentru clasa
pregătitoare (vârsta de 6 ani), clasele I și a II-a (7-8 ani), ciclul curricular consemnează Achiziții
fundamentale. Începând cu clasa a III-a (9-12 ani) până în clasa a VI-a, se pune accent pe
Dezvoltare, apoi, pâna în clasa a IX-a (13-15 ani) pe Observare și orientare.

Ariile curriculare grupează disciplinele, precum și domeniile și obiectele opționale


înrudite, pe bază de relații de conținut. Ele se întind pe întreaga durată a școlii. Curriculumul
Național este organizat pe șapte arii de conținut: Limbă și comunicare, Om și societate,
Matematică și științe ale naturii, Tehnologii, Arte, Educație fizică, sport și sănătate, Consiliere
și orientare. Din aria curriculară Limbă și comunicare fac parte disciplinele: Comunicare în
limba română / Limba și literatura română, Limba modernă, Limbile minorităților naționale
și opționalele specifice domeniului.

O etapă firească a procesului de dezvoltare curriculară o reprezintă modernizarea


curriculum-ului şcolar prin optimizarea conţinuturilor şi precizarea finalităţilor educaţionale
formulate pe bază de obiective pedagogice și schimbări de descongestionare a obiectivelor şi
a conţinuturilor pentru a evita suprasolicitarea copilului. Realităţile şi perspectivele sociale,
economice, culturale actuale au determinat necesitatea formulării finalităţilor educaţiei nu
doar în termeni concreţi şi pragmatici de obiective, ci, mai ales, din perspectiva nevoilor reale
de formare a personalităţii celui educat. Aceste abordări vizează formarea la elevi a unui
sistem de competenţe necesare pentru continuarea studiilor, având menirea să asigure
optimizarea integrării sociale şi profesionale. Curriculumul bazat pe competenţe nu neagă
însă teoria obiectivelor, ci vine să intensifice şi să extindă nivelul de cunoaştere.

Modernizarea permanentă a curriculumului este influențată de următoarele aspecte:

➢ cererea ca sistemul educaţional să vină în întâmpinarea unei naţiuni în contextul


globalizării;
➢ acordarea unei autonomii mai mari şcolilor în contextul unor standarde naţionale;
➢ utilizarea tehnologiilor avansate de informare şi comunicare în educaţie;
➢ plasarea accentului pe învăţare independentă, autonomă, rezolvare de probleme,
creativitate şi educaţie permanentă;
➢ implicarea activă a părinţilor şi a comunităţii locale în viaţa şcolii.

Se pune accent pe modernizarea curriculumului din perspectiva educaţiei centrate pe


elev care presupune:

➢ asigurarea dezvoltării şi autodezvoltării elevului în raport cu particularităţile


individuale ale acestuia în calitate de subiect al procesului educaţional;
➢ oferirea fiecărui elev a posibilităţii de a-și realiza potenţialul propriu în cunoaştere,
comportament, socializare;
➢ dezvoltarea experienţelor individuale ale elevilor şi includerea lor în activitatea de
instruire activă.

Așadar, profesorul de azi nu mai este deținătorul adevărului absolut ci un agent


educațional, partener de dialog al elevilor, un moderator în procesul de predare-învățare.
Elevul partivcipă activ la acest proces iar învățarea devine permanentă atât pentru elevi cât și
pentru profesor, apropiindu-i pe elevi de profesorul care învață împreună cu ei, ceea ce
determină creșterea responsabilității elevilor față de actul învățării.

Conform Marianei Norel, viziunea curriculară impune proiectarea în interacțiunea lor


a obiectivelor, conținuturilor, activităților de învățare și a principiilor și metodelor de
evaluare, deschizând calea unei orientări mai bune a predării-învățării, în raport cu formarea
competențelor de nivel superior, de aplicare a cunoștințelor și competențelor în contexte noi
de rezolvare de probleme teoretice și practice.

Modernizarea curriculumului din perspectiva realizării inter- /transdisciplinarităţii


vizează:

➢ amplificarea aspectelor interdisciplinare în cadrul ariilor curriculare;


➢ includerea subiectelor cross-curriculare în sistemul conţinuturilor.

2.2. Disciplina limba și literatura română în vremurile actuale

Disciplina cu numărul unu în planul-cadru – Comunicare în limba română / Limba şi


literatura română - constituie disciplina de bază care asigură înainte de toate succesul şcolar
şi intergitatea socială a şcolarului mic. Astfel, pornind de la potenţialul de însuşire a limbii şi
literaturii române de către copii şi de la idealul de a educa o personalitate liberă şi creativă a
fost elaborată concepţia unei discipline integrate de limba română în clasele I – IV. Prin
aceasta s-a fundamentat teoretic structura disciplinei, cerinţele principale faţă de elaborarea
conţinutului, principiile de eşalonare a acestuia, etc. Adaptarea unei noi variante de
curriculum Limba şi literatura română la finalităţile educaţiei insistă în continuare asupra
extinderii aspectului funcţional–aplicativ şi asupra necesităţii de a se focaliza pe experienţa
trăită de copil. În noul context al reformei învățământului, didactica limbii și literaturii române
presupune ancorarea puternică a elevilor în realitățile vremii, familiarizarea lor cu diverse
situații reale de comunicare, adecvate vârstei lor. Studiul limbii și literaturii române își
propune, așadar, dezvoltarea competențelor de comunicare orală și scrisă ale elevilor,
precum și familiarizarea acestora cu texte literare/nonliterare și dezvoltarea unor atitudini și
motivații care vor încuraja și sprijini studiul acestei discipline de către elevi.

Motivația elevilor joacă un rol important în contextul actual iar programele în vigoare
pun accentul pe cultivarea, prin toate mijloacele posibile, a motivației intrinseci în vederea
formării unor sentimente superioare: interesul pentru cultură, cunoaștere, pentru frumos,
curiozitatea și dorința de afla cât mai multe, precum și aspirația elevilor spre competență.
Prin orele de limba și literatura româna, profesorul va urmări să dezvolte la elevi gândirea
abstractă, crearea independenței și a inițiativei în soluționarea problemelor complexe.

2.2.1. Modelul comunicativ-funcțional

Toate discplinele ariei curriculare Limbă și comunicare se bazează, în noul curriculum,


pe modelul comunicativ-funcțional care vizează structurarea capacităților de comunicare
socială ale elevilor, interculturalitate și conștientizarea identității naționale. Limba este
privită, în primul rând, ca instrument de comunicare și, abia apoi, ca obiect de studiu, accentul
punându-se pe adoptarea modelului comunicativ-funcțional al limbii române. Prin adoptarea
modelului comunicativ-funcțional se produce o mutație fundamentală la nivelul studierii
limbii și literaturii române în învățământul primar, în sensul că nu se mai face departajarea
între disciplina limba română ori gramatică și literatură română sau lecturile literare. Modelul
comunicativ–funcţional se definește prin structurarea la elevi a competenței de comunicare
scrisă și orală și presupune dezvoltarea integrală a capacităţilor ce vizează cele patru
deprinderi: înţelegerea după auz, vorbirea, lectura şi scrierea. Acest model este adecvat nu
numai specificului acestei discipline, ci și modalităților propriu-zise de structurare la elevi a
competențelor de comunicare. Astfel, educaţia lingvistică şi literar-artistică va asigura
însuşirea corectă de către elevi a celor trei funcţii stabilite de ştiinţa psiholingvistică:

➢ conţinutul (ce mesaj trebuie comunicat);


➢ structurarea şi competenţa lingvistică (modul în care se formulează din punct de
vedere gramatical acest mesaj);
➢ valoarea psihologică şi motivaţia expunerii (starea emotivă, atitudinea vorbitorului
faţă de ascultător şi invers, faţă de cele comunicate etc.).

Elevii astfel formați vor avea capacitatea de utilizare a limbii în împrejurări concrete
de comunicare și se vor integra mai ușor în contextul viitorului parcurs școlar. Atât stăpânirea
limbii române corecte, ca mijloc de comunicare, cât și cunoașterea literaturii, care le dezvoltă
sensibilitatea și valorile estetice, îi ajută pe elevi șă-și construiască o personalitate
armonioasă.

2.2.2. Abordarea comunicativă a predării/învățării limbii și literaturii române

Abordarea comunicativă a predării/învățării limbii și literaturii române a fost


împrumutată din sfera predării/învățării limbilor străine unde are denumirea de CLT –
Communicative Language Teaching și a apărut în anii ‘70 din dorința profesorilor și lingviștilor
care au relizat că elevii nu știau cum să comunice folosind limba, gesturile sau expresiile
adecvate din punct de vedere social, și nu cunoșteau aspectele culturale ale limbii străine
studiate. De zeci de ani, această abordare a predării limbilor străine a fost promovată ca fiind
inovatoare și mult mai eficientă decât metodele tradiționale, precum Gramatică-Traducere,
Audiolingualism, PPP (prezentare, practică, producere) unde elementele lingvistice erau
predate separat, fără să fie introduse în context, prin intermediul exercițiilor repetitive și prin
explicații. Abordarea comunicativă se bazează pe dorința (sau nevoia) de a comunica ceva;
aceasta se referă la folosirea situațiilor desprinse din viața reală care necesită comunicare.
Profesorul stabiliește o situație pe care elevii o pot întâlni în viața reală. Spre deosebire de
metoda audiolinguală a predării limbilor străine, care se baza pe repetiții și exerciții, aborarea
comunicativă îi poate ține pe elevi în suspans în ceea ce privește rezultatul activităților
desfășurate în clasă, care variază în funcție de răspunsurile lor. Abordarea comunicativă a fost
transferată la predarea/învățarea limbii române, în noul curriculum, pentru a-i motiva mai
mult pe elevi și pentru a îndeplini scopul principal al învățării limbii române, acela de a fi
capabili să comunice în situațiile diverse pe care le pot întâlni în afara clasei, în viața de zi cu
zi.

Competența de comunicare reprezintă abilitatea de a interpreta și de a avea un


comportament social adecvat și necesită implicarea activă a elevilor în producerea limbii.

Deși competența lingvistică reprezintă o dimensiune importantă a procesului de


învățare a limbii, doar dezvoltarea la elevi a acestei competenței nu este suficientă pentru ca
aceștia să poată folosi limba pentru a comunica cu înțeles. Elevii au nevoie să stăpânească și
alte aspecte ale cunoașterii limbii, care derivă din dobândirea competenței de comunicare, și
anume:
➢ abilitatea de a spune lucruri adecvate în anumite situații sociale; elevii trebuie să
cunoască modalitățile prin care pot folosi limba într-o varietate de scopuri și funcții
(aceasta se numește competența sociolingvistică);
➢ abilitatea de a iniția, de a interveni, de a contribui și de a încheia o conversație într-un
mod consistent și coerent; elevii trebuie să știe când să folosească limbajul formal sau
informal sau ce tip de limbaj este adecvat pentru comunicarea orală sau scrisă
(aceasta se numește competența discursivă);
➢ abilitatea de a menține comunicarea; elevii trebuie să comunice efficient și să știe cum
să rezolve problemele cauzate de întreruperile în comunicare (aceasta se numește
competența strategică).

Prin dezvoltarea competenței de comunicare, profesorul din învățământul primar îi


ajută pe elevi să dobândească abilitatea de a folosi limba română în mod corect și adecvat,
pentru a îndeplini scopurile comunicării. Scopul principal al învățării limbii române este,
așadar, acela de a comunica eficient. În clasă, elevii experimentează, fac greșeli, primesc
feedback-ul și își dezvoltă abilități pe care să le poată folosi în afara clasei, în lumea reală, iar
competența de comunicare este cea care poate să ajute la realizarea acestor procese.

În loc să folosim formatele lecțiilor tradiționale care se axau doar pe activități


controlate, cum ar fi memorizarea dialogurilor sau exerciții de repetare, abordarea
comunicativă în predarea limbii îndeamnă profesorul să folosească activități interactive,
desprinse din realitate, cum ar fi munca în echipă, jocuri de rol și realizarea de proiecte prin
cooperare. Învățarea limbii este văzută ca un proces al descoperirii, atât pentru elevi cât și
pentru profesori.
Abordarea comunicativă a predării limbii române pune accentul pe elev. Nevoile de
comunicare ale elevilor furnizează cadrul elaborării scopurilor procesului de predare-
învățare-evaluare, ținând cont de competențele funcționale. Principiul de bază este acela ca
elevii să între în contact cu texte literare/nonliterare pline de înțelesuri prin intermediul unui
proces de folosire și descoperire a limbii. În clasă, abordarea comunicativă ia adesea forma
lucrului în echipă sau pe grupuri, care necesită negociere și cooperare între elevi, activități
care să le dezvolte fluența și care să-i încurajeze pe elevi să-și dezvolte sentimentul încrederii
în sine. De asemenea, se folosesc jocuri de rol în care elevii folosesc și dezvoltă funcțiile limbii,
precum și activități de folosire corectă a gramaticii și a regulilor de pronunție.

În forma ei de bază, o activitate comunicativă conține următoarele elemente: dorința


de a comunica, un scop comunicativ, accent pe conținutul limbii, nu pe forma limbii, folosirea
unor cuvinte și expresii variate, niciun fel de intervenție din partea profesorului și niciun fel
de control sau simplificare a materialelor autentice folosite, pentru a face activitățile să fie
cât mai aproape de situațiile pe care elevii le-ar putea întâlni în viața reală, unde intervenția
profesorului este imposibilă, iar materialele sunt reale. Nu este recomandabil să simplificăm
sau să alterăm textele literare pentru a nu se pierde din latura estetică a acestora și nu trebuie
să alterăm textele nonliterare pentru a nu ne îndepărta de realitate, pentru că atunci elevii
nu le vor mai recunoaște și înțelege cu ușurință.

Abordarea comunicativă a predării/învățării limbii și literaturii române implică și noi


roluri pentru profesori și elevi, iar activitățile comunicative pun accentul pe elev și pe procesul
de învățare al acestuia mai mult decât pe profesor.

Rolul profesorului într-o clasă în care se desfășoară activități de comunicare este acela de
facilitator și moderator; el nu mai reprezintă doar un model de exprimare corectă orală și
scrisă:
➢ profesorul nu-și mai asumă, ca responsabilitate principală, să-i determine pe elevi să
se exprime în propoziții corecte, ci joacă, mai degrabă, rolul persoanei care facilitează
dezvoltarea conștientizării de către elevi a propriilor greșeli;
➢ profesorul modelează exprimarea și facilitează dezvoltarea competențelor lingvistice
ale elevilor;
➢ profesorul crează medii de învățare care să se asemene, pe cât posibil, cu situațiile pe
care elevii le întâlnesc în viața reală;
➢ profesorul îi sprijină pe elevi, acordând din timpul lecțiilor la clasă unor activități mai
puțin tradiționale, cum ar fi să-i învețe pe elevi cum să folosească diferite strategii de
învățare, diverse resurse și materiale și, foarte important, să-i ajute pe elevi să
reflecteze asupra propriului lor proces de învățare, dezvoltându-le astfel autonomia;
➢ profesorul nu este întotdeauna în centrul atenției, deși controlează permanent
activitățile de învățare ale elevilor.

Unul dintre dezavantajele abordării comunicative a predării/învățării limbii române


este acela că necesită profesori intuitivi, deschiși spre nou. Acest tip de abordare poate scăpa
ușor din mâna profesorului dacă acesta nu stăpânește situațiile de învățare cu atenție astfel
încât să nu apară neînțelegeri. Abordarea comunicativă necesită mai multă muncă de
pregătire a lecțiilor, pentru a manipula sau a organiza medii propice în scopul folosirii limbii
de către elevi, ceea ce consumă mult timp; de asemenea, este nevoie ca profesorul să-și
planifice cu atenție procesul de predare atunci când vine vorba despre timpul alocat
activităților comunicative. Profesorii care nu au folosit niciodată predarea centrată pe elev
pot întâmpina dificultăți în unele situații, pentru că:
➢ au nevoie de mai mult timp pentru proiectarea actvităților: trebuie să identifice
activitățile didactice care să corespundă nevoilor de comunicare ale elevilor, dar și
materialelor prezentate în manuale, apoi să găsească alte materiale autentice care să
însoțească manualul;
➢ nu le este întotdeauna clar ce trebuie să facă pentru a realiza lecții centrate pe elev;
➢ pot să descopere că metoda aleasă nu funcționează mereu: atunci când elevii sunt
invitați să participe activ pentru prima oară într-o activitate, aceștia pot avea un ritm
mai lent la început, până înțeleg dinamica lecției și evaluează cerințele;
➢ clasa de elevi poate fi mai gălăgioasă decât de obicei: atunci când formează grupuri
sau echipe elevii devin mai gălăgioși, iar profesorul trebuie să se adapteze faptului că
nu vor auzi toate greșelile pronunțate de către toți elevii și nu le poate corecta.

Pe de altă parte, abordarea comunicativă a lecțiilor de limba și literatura română îi


încurajează pe elevi să preia responsabilitatea propriului lor ritm de dezvoltare a cunoștințelor
și abilităților lingvistice și îi ajută să câștige încredere în propria lor capacitate de a învăța și
de a folosi limba în scopul comunicării. Iată alte avantaje pentru elevi:
➢ elevul participă la activitățile clasei care sunt bazate, mai degrabă, pe învățarea prin
cooperare decât pe învățarea individuală;
➢ elevul participă la procesul de învățare prin stabilirea scopurilor, dezvoltarea și
alegerea adecvată a strategiilor de învățare, autoevaluarea propriului proces de
învățare;
➢ în timpul lecțiilor, elevul asistă la modelul prezentat de către profesor (input) și apoi
construiește, pe baza acelui model, în timp ce folosește limba (output);
➢ elevul interacționează cu colegii săi lucrând în grup sau pe echipe, dar și cu profesorul.

Dacă elevii sunt obișnuiți cu predarea tradițională, centrată pe profesor, pot să refuze
modelul centrat pe elev, la început, pentru că acest model îi determină să fie mai implicați în
procesul de învățare. Cu toate acestea, atunci când descoperă că abordarea centrată pe elev
îi ajută să-și dezvolte capacitatea de folosire a limbii în situații reale de comunicare și în același
timp să se simtă bine lucrând împreună cu colegii lor, participă cu mai mult entuziasm la
activitățile comunicative.

Învățarea unei limbi este un proces al descoperirii. Elevul își dezvoltă abilitatea de a
folosi limba în scopuri specifice de comunicare. Într-o clasă în care se predă din perspectiva
comunicării, atât profesorul cât și elevul sunt participanți activi care împărtășesc
resposabilitățile în procesul de predare-învățare-evaluare. Profesorii și elevii lucrează
împreună, cot la cot, pentru a identifica modul în care elevii se așteaptă să folosească limba.
Profesorul modelează folosirea corectă și adecvată a limbii, iar elevii folosec apoi limba în
activitățile practice care simulează situații reale de comunicare. Angajamentul activ al elevilor
și al profesorului duce la un mediu de învățare dinamic în care predarea și învățarea devin
actvități plăcute și care le aduc multe beneficii.
Predarea centrată pe profesor Predarea centrată pe elev
Accent pe profesor Accent și pe profesor și pe elevi
Accent pe forma și structura limbii (pe Accent pe folosirea limbii în situații tipice (cum
ceea ce știe profesorul despre limbă) vor folosi elevii limba în exprimare)
Profesorul vorbește; elevii ascultă Profesorul modelează; studenții interacționează
cu profesorul și cu colegii lor
Elevii lucrează individual Elevii lucrează pe echipe, în grup sau singuri, în
funcție de scopul activității
Profesorul monitorizează și corectează Elevii vorbesc sub monitorizarea constantă a
orice exprimare a elevului profesorului; profesorul furnizează feedback sau
corecturi doar atunci când apar întrebări
Profesorul răspunde întrebărilor elevilor Elevii își răspund unii altora la întrebări, folosind
despre limbă profesorul doar ca pe o sursă de informare
Profesorul alege subiectul lecției Elevilor li se permite uneori să aleagă subiectul
lecției
Profesorul evaluează procesul de Elevii își evaulează propriul proces de învățare,
învățare a elevilor apoi sunt evaluați de către profesor
Este liniște în sala de clasă Elevii sunt adesea zgomotoși

2.2.3. Predarea integrată, interdisciplinaritate și transdisciplinaritate

Actuala reformă curriculară promovează direcții, structuri și repere metodologice de


realizare a unui învățământ intregrat, încă din prima etapă de școlaritate, cu scopul de a
valorifica, din punct de vedere educativ, realitatea înconjurătoare a copilului, oferindu-i
acestuia o varietate de situații educative favorizante, dar permițând și realizarea sintezelor,
sesizarea dinamicii lumii văzute ca un întreg.

Demersul practic al educaţiei lingvistice şi literare în clasele primare este reglementat


de principii inter– şi transdisciplinare, reperate de către disciplinele incluse în aria curriculară
Limbă și comunicare precum şi corelarea cu unele discipline din alte arii precum Om și
societate, Matematică și științe ale naturii, Arte ,Tehnologii, Sănătate și motricitate,
Consiliere și orientare care, în totalitatea lor, formează un complex didactic-educativ unitar şi
multifuncţional, în care se împletesc organic conţinuturile lingvistice (lexic, fonetică,
gramatică), artistic-estetice (literatura, arte plastice) şi procesele psihologice ale învăţării
(limbajul şi comunicarea). Cele două tipuri de activități integrate – interdisciplinare și
transdisciplinare – diferă ca pondere în cadrul celor două cicluri curriculare ale învățământului
primar.
Astfel, în clasele pregătitoare, I și a II-a activitățile transdisciplinare ocupă o pondere
mai mare pentru că prin acestea se asigură o continuitate a modului de abordare a programei
din grădiniță, unde copiii sunt obișnuiți să lucreze mai multe zile la o temă, ușurându-le
adaptarea la cerințele școlarității; cadrul didactic dispune de un context de organizare a
învățării stimuativ și motivant. Până la finalul clasei a II-a, se urmărește atingerea unui nivel
de performanță elementar în formarea competențelor cheie - competențe de comunicare:
receptarea și producerea de mesaje verbale și non-verbale scurte și simple în contexte
cunoscute; folosirea unor componente elementare ale convențiilor terminologice specifice
diferitelor discipline școlare; interacțiunea verbală în limba maternă, în contexte de
comunicare familiare.

Integralizarea disciplinei şcolare Limba şi literatura română presupune interacţiunea


şi corelarea elementelor de construcţie a comunicării (unităţi fonologice, lexicale şi
gramaticale), precum şi echivalenţa proceselor ce definesc exprimarea orală (vorbirea) şi a
celor ce definesc exprimarea scrisă (redactarea), implicând funcţiile afectivă, motivaţională şi
atitudinală ale comunicării. Realizarea acestora este posibilă doar pe baza textului
literar/nonliterar, care profilează şi dezvoltă actualitatea de învăţare a limbii române pe
coordonatele lingvistică, comunicativă, literar–artistică.

2.3. Proiectarea didactică

Proiectarea didactică reprezintă ansamblul de procese și operații de anticipare a


desfășurării activității instructiv-educative. Mai exact, proiectarea este planificarea în avans a
etapelor de predare, a actvităților desfășurate la clasă. Proiectarea se realizează pe două
niveluri:

➢ la nivelul procesului de învățământ în ansamblul său – elaborarea planurilor de


învățământ, a programelor școlare, etc.
➢ la nivelul disciplinei – elaborarea planificărilor calendaristice pe unități de
învățare, capitole, teme, alte activități didactice în școală.

La nivelul disciplinei, proiectarea didactică se face urmând pașii descriși mai jos, în
ordine:

1. Studierea programelor școlare în vigoare;


2. Realizarea planificărilor calendaristice anuale și semestriale;
3. Proiectarea unităților de învățare;
4. Proiectarea lecțiilor.

2.3.1. Programele școlare

Programa școlară reprezintă instrumentul didactic principal și conține oferta


educațională a unei anumite discipline de învățământ pentru un parcurs școlar determinat și
este structurată astfel:

➢ notă de prezentare sau introducere – descrie parcursul de învățare la disciplina


respectivă, argumentează structura și oferă recomandări; se precizează și numărul de
ore alocate disciplinei, pe săptămână;
➢ obiective cadru sau competențe generale ale disciplinei – care se referă la
performanțele elevului de la sfârșitul unui ciclu de învățământ, vizând achizițiile
elevului pentru întregul ciclu primar;
➢ obiective de referință sau competențe specifice și exemple de actvități – care
sunt etape ce se formează pe parcursul anului școlar și vizează performanțele
elevului de la sfârșitul anului școlar; exemplele de activități de învățare
valorifică experiența concretă a elevului și integrează strategii didactice
adecvate unor contexte de învățare variate;
➢ conținuturile învățării – sunt compuse din achizițiile necesare elevului pentru
dobândirea competențelor/obiectivelor de bază și sunt grupate pe mai multe
domenii: comunicare orală (ascultare, vorbire, interacțiune), citire/lectură,
scriere/redactare, elemente de construcție a comunicării.
➢ sugestii metodologice care au rolul de a orienta profesorul în aplicarea
programei școlare pentru proiectarea și derularea la clasă a activităților de
predare-învățare-evaluare.

Profesorul trebuie să studieze personal și cu atenție programa și să o structureze pe


unități de conținut astfel încât să respecte timpul alocat disciplinei. Activitățile de învățare
cuprinse în programe nu sunt obligatorii, sunt doar cu titlu orientativ, profesorul este acela care
decide ceea ce se potrivește clasei sale de elevi. Profesorul trebuie să coreleze competențele
generale cu cele specifice și să cunoască elementele de conținut incluse în programă.
Programele actuale permit o abordare didactică flexibilă care permite adaptări la grupul de
elevi din perspectiva opțiunilor metodologice ale fiecărui profesor.

În continuare prezentăm câteva cerințe curpinse în programele școlare actuale pentru a


facilita înțelegerea conceptului de programă de către viitorii profesori pentru învățământul
primar.

Programa școlară pentru clasa pregătitoare, clasa I și clasa a II-a – Comunicare în limba
română (Aprobată prin ordin al ministrului educației naționale Nr. 3418/19.03.2013)

Clasa pregătitoare

➢ Receptarea de mesaje orale în contexte de comunicare cunoscute:

- sesizarea semnificației unui mesaj scurt, pe teme familiare, rostit clar și rar (selectarea
de imagini dintr-un set, realizarea unui desen – răspuns; oferirea de răspunsuri scurte
la întrebarea Despre ce este vorba...?, etc.)
- identificarea unor informații variate dintr-un mesaj scurt, rostit clar și rar (numirea
personajului, oferirea de replici afirmative/negative la enunțuri vizând textul studiat,
indicarea prin semne, îndeplinirea unei instrucțiuni simple, etc.)
- identificarea sunetului iniţial şi/sau final dintr-un cuvânt, a silabelor şi a cuvintelor din
propoziţii rostite clar şi rar (numărarea cuvintelor dintr-un enunț scurt, stabilirea
poziției sau succesiunii cuvintelor din enunțuri orale scurte; identificarea sensului unui
cuvânt, etc.)
- identificarea silabelor și a sunetului inițial și final în cuvinte clar articulate (rostirea
cuvintelor pe silabe, discriminarea sunetelor, construirea de rime, etc.)
- manifestarea curiozității față de receptarea semnificației mesajelor orale, în contexte
de comunicare cunoscute (audierea unor povești, participarea la jocuri de rol, etc.)
➢ Exprimarea de mesaje orale în diverse situații de comunicare

- pronunțarea clară a sunetelor și a cuvintelor în enunțuri simple (exerciții-joc de dicție,


cântece, numărători ritmate; formulare de răspunsuri la ghicitori, reproducerea de
mesaje, asocierea unor imagini sau obiecte, cu onomatopeele corespunzătoare,
schimbarea intonației în reproducerea unui mesaj scurt, etc.)
- transmiterea unor informații referitoare la sine și la universul apropiat, prin mesaje
scurte (formularea de mesaje despre sine, prezentarea unor evenimente semnificative
din viața proprie, discuții privind comportamentul personajelor, etc.)
- participarea la dialoguri scurte, în situații de comunicare uzuală (exersarea unor
formule de salut, de adresare, exersarea unor reguli de comunicare eficientă, participă
la jocuri de rol de tipul La doctor, La telefon, formularea de sarcini/instrucțiuni
adresate colegilor, etc.)
- manifestarea interesului pentru exprimarea propriilor idei în contexte cunoscute
(conversații scurte în grup, pe baza unui text audiat sau a unei imagini, jocuri de
modificare a poveștii audiate, etc.)

➢ Receptarea unei varietăți de mesaje scrise, în contexte de comunicare cunoscute

- recunoașterea unor cuvinte uzuale, din universul apropiat, scrise cu litere mari și mici
de tipar (observarea etichetelor din clasă, citirea globală a numelui scris cu litere mari
la vestiar, utilizarea jocurilor – Loto, Domino, Bingo, punerea în corespondență a unor
cuvinte formate din 1-2 silabe cu imaginile potrivite, etc.)
- desprinderea semnificației globale din imagini/suită de imagini care prezintă
întâmplări, fenomene, evenimente familiare (formularea de răspunsuri ce presupun
alegere duală/multiplă, prezentarea de albume personale cu fotografii, etc.)
- identificarea semnificației unei/unor imagini care prezintă întâmplări, fenomene,
evenimente familiare (formularea unor răspunsuri ce presupun alegere
duală/multipă, lectura după ilustrații/benzi desenate, citirea și identificarea
simbolurilor întâlnite în situații cotidiene, calendare, vremea, orarul, etc., codarea sau
decodarea mesajelor scrise – panouri cu aniversări, reguli de conduită, etc.)
- identificarea semnificației unei/unor imagini care prezintă întâmplări, fenomene,
evenimente familiare (prezentarea unor albume personale cu fotografii, povestirea
creațiilor proprii sau de grup, audierea unui fragment dintr-o poveste și selectarea
imaginilor corespunzătoare, etc.)
- identificarea semnificației unor simboluri care transmit mesaje de necesitate
imediată, din universul familiar (identificarea semnificației unor simboluri întâlnite în
situații cotidiene, sortarea unor semne, simboluri grafice identice, etc.)
- exprimarea în cuvinte proprii a mesajelor redate pe suport vizual sau auditiv,
manifestând interes pentru lucrul cu cartea (observarea intuitivă) a cărților de diverse
forme, dimensiuni, grosimi, cu sau fără imagini, amplasării imaginilor în raport cu
textul, jocuri de rol – La librărie, etc.)

➢ Redactarea de mesaje în diverse situații de comunicare

- trasarea elementelor grafice și a contururilor literelor, folosind resurse variate


(modelarea plastilinei, ruperea hârtiei după un contur, construirea literelor prin
modelaj, exersarea musculaturii fine a mâinii, orientarea în spațiu a scrierii,
poziționarea corectă a suportului de scriere, orientarea în spațiul scrierii, etc.)
- redactarea unor mesaje simple, în contexte uzuale de comunicare (confecționarea
unor felicitări și bilețele cu litere de tipar rupte sau decupate din reviste, ziare;
decodarea unor obiecte/desene folosind semne grafice, etc.)
- exprimarea de idei, trăiri personale și informații prin intermediul limbajelor
neconvenționale (scrierea de bilețele cu mesaje diverse folosind desene, simboluri,
etichetarea originală a unor obiecte personale, confecționarea unor mini-carți, etc.)

Conținuturi:

- comunicare orală: acte de vorbire (salutul, rugămintea, etc.),


cuvântul/propoziția/enunțul, dialogul, forme ale discursului oral (povestirea după
imagini);
- citire/lectură: cartea (coperte, foaie, pagină, text, ilustrații), litere mici și mari de tipar,
propoziția/enunțul (formularea de propoziții cu suport intuitiv, ordonarea
propozițiilor);
- scriere/redactare: elemente grafice, simboluri neconvenționale, scrierea funcțională
folosind desene, simboluri, biletul;
- elemente de construcție a comunicării: vocabular – cuvântul (cuvinte cu sens
asemănător sau opus), fonetică – sunete specifice limbii române, despărțirea
cuvintelor în silabe.

Sugestii metodologice:

- proiectarea de activități integrate


- folosirea nonverbalului pentru intuirea conceptelor
- abordarea ludică
- învățarea în context
- evaluare prin observare sistematică a comportamentului elevului, centrarea pe
progresul personal, realizarea unor proiecte, portofolii; autoevaluarea.

Clasa I

➢ Receptarea de mesaje orale în contexte de comunicare cunoscute:

- sesizarea semnificației globale a unui mesaj scurt, pe teme accesibile, rostit cu


claritate (utilizarea imaginilor pentru indicarea semnificației unui mesaj audiat,
realizarea unui desen care corespunde textului audiat, oferirea de răspunsuri scurte
la întrebarea Despre ce este vorba...?, formularea unor titluri potrivite textului audiat,
jocuri de tipul Basme și culoare, etc.)
- identificarea unor informații variate dintr-un mesaj scurt, rostit cu claritate
(identificarea personajelor unui text audiat, formularea de întrebări și răspunsuri
referitoare la conținutul textului audiat, identificarea elementelor/sesizarea
elementelor omise din ilustrațiile corespunzătoare unor texte audiate, jocuri de tipul
Recunoaște povestea, etc.)
- identificarea unor sunete, silabe, cuvinte în enunțuri rostite cu claritate (jocuri de
pronunție a cuvintelor care încep/se termină/conțin un anumit sunet, jocuri de tipul
Telefonul fără fir, numărători melodice însoțite de mișcare, analiza și sinteza fonetică
a cuvintelor și silabelor, despărțirea în silabe, schimbarea sensului unui cuvânt, ordinii
cuvintelor în propoziție, etc.)
- identificarea silabelor și a sunetului inițial și final în cuvinte clar articulate (rostirea
cuvintelor pe silabe, discriminarea sunetelor, construirea de rime, etc.)
- manifestarea curiozității față de receptarea semnificației mesajelor orale, în contexte
de comunicare cunoscute (audierea unor povești, participarea la jocuri de rol,
emiterea unor predicții asupra derulării evenimentelor dintr-un text audiat,
vizionarea unor scurte secvențe din emisiuni și filme pentru copii și discutarea lor,
etc.)

➢ Exprimarea de mesaje orale în diverse situații de comunicare

- formularea unor enunțuri proprii în diverse situații de comunicare (utilizarea


formulelor specifice în situații concrete de tipul invitație, urare, solicitare, jocuri de rol,
oferirea de informații despre sine, exersarea unor formule de adresare, relatarea unor
evenimente semnificative din viața proprie, etc.)
- transmiterea unor informații prin intermediul mesajelor simple (formularea de
enunțuri simple, corecte, coerente, referitoare la activități desfășurate; repovestirea
clară și cu intonație a unui text audiat, exprimarea propriei păreri, discuții,
evidențierea unor modele, descrieri de activități, etc.)
- participarea cu interes la dialoguri simple, în diferite contexte de comunicare
(dialoguri în contexte reale sau simulate, formularea unei opinii personale referitoare
la un personaj sau conduita acestuia, concentrarea atenției pe subiectul discuției și
menținerea unei conversații pe diferite teme de interes, jocuri de rol de tipul La
telefon, formularea întrebărilor corespunzătoare în vederea obținerii unor informații,
etc.)
- manifestarea interesului și a încrederii în sine pentru exprimarea propriilor idei
referitoare la contexte familiare (jocuri de recunoaștere a unor personaje, a unor
povești după indicii date, concursuri de ghicitori, dramatizări ale unor povești
cunoscute, jocuri de modificare a poveștii audiate, etc.)

➢ Receptarea unei varietăți de mesaje scrise, în contexte de comunicare cunoscute

- citirea unor cuvinte și propoziții scurte, scrise cu litere de tipar sau de mână (intuirea
unor cuvinte însoțite de imagini, recunoașterea literelor mari și mici, de tipar și de
mână, compunerea, la alfabetarul mobil, a unor silabe, cuvinte, propoziții din 3-5
cuvinte, citirea în perechi, în lanț, ștafetă, ghidată, selectivă a unor cuvinte și
propoziții, etc.)
- identificarea mesajului unui scurt text care prezintă întâmplări, fenomene,
evenimente familiare (identificarea personajelor, locului și timpului unei întâmplări
prezentate în textul citit, citirea unor cuvinte cheie, ilustrarea unor
enunțuri/fragmente de text citite, analiza legăturii dintre text și imaginea care îl
însoțește, etc.)
- identificarea semnificației unor simboluri din universul familiar, car transmit mesaje
simple (identificarea simbolurilor întâlnite în situații cotidiene, realizarea unor mesaje,
utilizând simboluri din mediul apropiat, completarea unor rebusuri în care definițiile
sunt date prin desene/simboluri, exerciții-joc de decodare a unor felicitări, invitații,
scrisori, etc.)
- exprimarea interesului pentru lectura unor texte simple, susținute de suport imagistic
(citirea unor cărți de grup, citirea individuală și din proprie inițiativă a unor povești,
memorarea unor poezii și ghicitori din proprie inițiativă, confecționarea unor
minicărți, exerciții de anticipare a evenimentelor sau a finalului unei povești, activități
în biblioteca școlii, etc.)

➢ Redactarea de mesaje în diverse situații de comunicare

- scrierea literelor de mână (exersarea musculaturii fine a mâinii, trasarea în duct


continuu a literelor de mână, executarea conturului unor litere, silabe, cuvinte cu
degetul pe blatul mesei, în aer, copierea, trascrierea literelor, silabelor, cuvintelor,
enunțurilor din 3-5 cuvinte menținând distanța dintre elementele grafice, dictări, etc.)
- redactarea unor mesaje scurte, formate din cuvinte scrise cu litere de mână, folosind
materiale diverse (alcătuirea și scrierea unor enunțuri scurte, având suport vizual,
adăugarea unor cuvinte/semne de punctuație în enunțuri eliptice, ordonarea
cuvintelor care ormează un enunț și scrierea acestuia, etc.)
- exprimarea unor idei și sentimente prin intermediul limbajelor convenționale și
neconvenționale (scrierea propriei versiuni a unei povești spuse de către cadrul
didactic, redactarea, din proprie inițiativă, a unor povești, jurnale, poezii, realizarea
unor scrisori desenate, confecționarea unor minicărți, etc.)

Conținuturi:

- comunicare orală: acte de vorbire (salutul, rugămintea, formularea unei păreri, idei,
cereri, etc.); cuvântul/propoziția/enunțul, dialogul, reguli de vorbire eficientă, forme
ale discursului oral (povestirea unor întâmplări trăite, repovestirea, descrierea unui
obiect/ a unei persoane);
- citire/lectură: cartea (numerotarea paginilor, direcții de orientare în pagină), litere
mici și mari de tipar și de mână (grupurile dde litere), alfabetul limbii române, citirea
cuvintelor mono și plurisilabice, citirea textelor scurte, titlu, autor, alineate);
- scriere/redactare: alafabetul limbii române, scrierea ortografică, punctuația,
organizarea textului scris; scrierea funcțională (copieri, transcrieri, dictări, biletul,
invitația, felicitarea, scrisoarea, jurnalul), scrierea imaginativă;
- elemente de construcție a comunicării: vocabular – cuvântul (cuvinte cu sens
asemănător sau opus, cu aceeași formă și înțeles diferit), fonetică – sunete specifice
limbii române, despărțirea cuvintelor în silabe, propoziția / enunțul.

Clasa a II-a

➢ Receptarea de mesaje orale în contexte de comunicare cunoscute:


- identificarea semnificației unui mesaj oral din texte accesibile variate (formularea
unor întrebări/răspunsuri orale legate de tema și mesajul textului audiat, povestirea
orală, cu întrebări de sprijin, a unui fragment audiat, executarea unor instrucțiuni,
audierea unor povești, descrieri, instrucțiuni și indicații și manifestarea reacțiilor
corespunzătoare la acestea, etc.)
- identificarea unor informații variate dintr-un text audiat (identificarea personajelor
unui text audiat, precizarea locului și timpului acțiunii, identificarea enunțurilor
adevărate și false, ordonarea cronologică a imaginilor care reprezintă momente ale
acțiunii textului audiat, relatarea întâmplărilor, precizarea evenimentelor, etc.)
- identificarea sunetelor și silabelor în cuvinte și a cuvintelor în enunțuri rostite cu
claritate (analiza și sinteza fonetică a cuvintelor ordonarea alfabetică a cuvintelor
date, formarea unor cuvinte din silabe date, jocuri de tip Fazan, Continuă propoziția,
stabilirea poziției unui sunet în silabă/cuvânt, stabilirea poziției și a ordinii cuvintelor
din propoziții de 4-6 cuvinte, etc.)
- exprimarea interesului pentru receptarea de mesaje orale, în contexte de comunicare
cunoscute (jocuri de rol/dramatizări ale unor lecturi cunoscute, participări la activități
de tipul ce e nou în lumea poveștilor, conversații pe teme de interes pentru copii,
aplicații interactive în jocurile pe computer cu tematică adecvată, etc.)

➢ Exprimarea de mesaje orale în diverse situații de comunicare

- formularea unor enunțuri proprii în situații concrete de comunicare (alcătuirea unor


propoziții prin care se formulează o solicitare, o întrebare, o mulțumire, o rugăminte,
un îndemn, etc.; oferirea de informații despre sine, despre colegi, familie, despre
activitățile preferate, folosind enunțuri, jocuri de rol, transformarea/completarea
unor enunțuri după modele date, dramatizări, recitarea unor poezii, etc.)
- transmiterea unor informații printr-o suită de enunțuri înlănțuite logic (dialoguri
despre familie, colegi, etc.; povestirea unor evenimente semnificative din viața
proprie sau din activitatea școlară, dezvoltarea unor enunțuri simple prin folosirea de
conectori elementari, crearea unor scurte povestiri orale după o imagine/o suită de
imagini și după un șir de întrebări, etc.)
- participarea cu interes la dialoguri, în diferite contexte de comunicare (participarea la
discuții în perechi/în grup pe teme de interes, formularea unor întrebări referitoare la
subiecte de interes, formularea unor enunțuri scurte, clare, prin care să solicite sprijin
în condițiile neînțelegerii unui mesaj oral, etc.)
- manifestarea interesului și a încrederii în sine pentru exprimarea expresivă ideilor în
contexte familiare (crearea propriilor povești, poezii, jocuri, cântece și prezentarea
acestora; untilizarea limbajului verbal și nonverbal corespunzător în vederea
asigurării/menținerii atenției interlocutorului, utilizarea unor gesturi, mișcări cu
scopul de a-și susține informațiile, dramatizări, etc.)

➢ Receptarea unei varietăți de mesaje scrise, în contexte de comunicare cunoscute

- citirea unor mesaje scrise, întâlnite în mediul cunoscut (citirea în forme variate a
enunțurilor și textelor scurte, citirea unor mesaje din mediul cunoscut, citirea în ritm
propriu a unui text scurt, cu adaptarea intonației impusă de semnele de punctuație,
auto-corectarea greșelilor de citire, exerciții de utilizare a cuprinsului unei cărți, etc.)
- identificarea mesajului unui text în care se relatează întâmplări, fenomene în universul
cunoscut (discutarea textelor scurte, frază cu frază, relevând nume, cuvinte familiare
și expresii elementare, redarea prin cuvinte proprii, cu sprijin, a unui fragment dintr-
un text citit, emiterea unei predicții asupra firului narativ al textului citit, etc.)
- identificarea semnificației unor simboluri, în contexte cunoscute (asocierea unor
fapte/evenimente/ ucruri din universul apropiat cu fragmente de
text/simboluri/desene, decodarea unor informații din manual, parcurgerea unor
trasee semnalizate, transmiterea unor mesaje prin intermediul unor simboluri sau
coduri date/proprii, etc.)
- exprimarea interesului pentru lectura unor cărți adecvate vârstei (realizarea unui
jurnal personal de lectură, a unei Colecții de povești, prezentarea orală a unor cărți,
memorarea, din proprie inițiativă, a unor poezii, ghicitori, etc.)

➢ Redactarea de mesaje în diverse situații de comunicare

- scrierea unor mesaje, în diverse contexte de comunicare (copieri, transcrieri,


autocoreactări, realizarea unor planșe/etichete/postere, etc.)
- redactarea unor mesaje simple, cu respectarea convențiilor de bază (folosirea
convențiilor limbajului scris, confecționarea unor felicitări, marcarea de chenare
sugestive, compunerea unor texte simple – 3-7 enunțuri, scrierea unor dorințe, vise,
etc.)
- exprimarea unor idei, sentimente, păreri prin intermediul limbajelor convenționale
(organizarea unu colț în clasă unde copiii pot lăsa mesaje, completarea unui jurnal al
clasei, crearea unor liste de cuvinte/idei legate de o temă propusă, realizarea
portretelor anotimpurilor în cuvinte, formă și culoare, etc.)

Conținuturi:

- comunicare orală: acte de vorbire (a prezenta pe cineva, a identifica un obiect/o


persoană, formularea unei păreri, idei, solicitări, etc.); cuvântul/propoziția/enunțul,
dialogul, reguli de vorbire eficientă, forme ale discursului oral (povestirea unor
întâmplări trăite, repovestirea, descrierea unui obiect/a unei persoane), reguli ale
discursului oral;
- citire/lectură: cartea (cuprinsul unei cărți), litere mici și mari de tipar și de mână
(grupurile de litere), alfabetul limbii române, textul literar, tetul narativ, textul liric,
textul nonliterar;
- scriere/redactare: alfabetul limii române, scrierea ortografică, punctuația,
organizarea textului scris; scrierea funcțională (copieri, transcrieri, dictări, biletul de
mulțumire, de informare, felicitarea, afișul), scrierea imaginativă;
- elemente de construcție a comunicării: vocabular – cuvântul (cuvinte cu sens
asemănător sau opus, cu aceeași formă și înțeles diferit), fonetică – vocale și
consoane, despărțirea cuvintelor în silabe, propoziția / enunțul.

Programa școlară pentru clasele a III-a și a IV-a – Limba și literatura română (Anexa nr. 2 la
ordinul ministrului educației naționale nr. 5003/ 02.12.2014)

Clasa a III-a
➢ Receptarea de mesaje orale în diverse contexte de comunicare

- extragerea unor informații de detaliu dintr-un text informativ sau literar accesibil
(completarea unor tabele/scheme cu informații din texte audiate; îndeplinirea unor
instrucțiuni audiate)
- deducerea sensului unui cuvânt prin raportare la mesajul audiat în contexte de
comunicare familiare (folosirea unor tehnici prin încercare și eroare pentru a
descoperi semnificația cuvintelor, explicarea sensului cuvântului prin mijloace
verbale/nonverbale, etc.)
- sesizarea unor regularități ale limbii prin raporatare la mesaje audiate (observarea
unor mărci specifice – plural/gen, etc.)
- manifestarea curiozității față de diverse tipuri de mesaje în contexte familiare
(realizarea unor desene/benzi desenate pentru a ilustra ceea ce a înțeles din texte
informative sau literare simple, vizionarea de emisiuni pentru copii, folosirea
reportofonului, etc.)
- manifestarea unei atitudini deschise față de comunicare în condițiile neînțelegerii
mesajului audiat (solicitarea repetării unui mesaj, a unei explicații, exerciții pentru
depășirea fricii de eșec, etc.)

➢ Exprimarea de mesaje orale în diverse situații de comunicare

- descrierea unui obiect/unei ființe din universul apropiat pe baza unui plan simplu
(identificarea și numirea unor trăsături ale obiectelor/ființelor, descrierea frontală, cu
sprijinul profesorului, a obiectelor la îndemână, descrierea colegului de bancă, etc.)
- povestirea unei întâmplări cunoscute pe baza unui suport adecvat din partea
profesorului (relatarea după întrebările investigatorului perfect, relatarea unei
secvențe dintr-un film, etc.)
- prezentarea unei activități realizate individual sau în grup (formulare de răspunsuri la
întrebări simple de control, prezentarea după plan a unei teme, etc.)
- participarea la interacțiuni pentru găsirea de soluții la probleme (dezvoltarea de
proiecte interdisciplinare, organizarea unui eveniment, etc.)
- adaptarea vorbirii la diferite situații de comunicare în funcție de partenerul de dialog
(dramatizarea unor scene de poveste, joc de rol în diverse situații de comunicare, etc.)

➢ Receptarea de mesaje scrise în diverse contexte de comunicare

- extragerea unor informații de detaliu din texte informative sau literare (lectură activă,
activități în perechi cu scopul de a lămuri aspecte neînțelese, folosirea jurnalului cu
dublă intrare, utilizarea tehnicii SVÎ , etc.)
- formularea unui răspuns emoțional față de textul literar citit (exerciții de exprimare a
primelor reacții față de cele citite folosind modalități diverse, etc.)
- formularea unei păreri despre o povestire/personajele acesteia (exerciții de exprimare
personală pe baza elementelor din text, etc.)
- evaluarea conținutului unui text pentru a evidenția cuvinte-cheie și alte aspecte
importante ale acestuia (realizarea de diagrame, de organizatori grafici, de tabele
pentru a evidenția relații între diferite elemente de structură sau de conținut, etc.)
- sesizarea unor regularități ale limbii pe baza textului citit (observarea unor mărci
specifice, etc.)
- aprecierea valorii cărților (activități la bibliotecă, amenajarea unui colț de lectură,
derularea de proiecte de lectură în grup, etc)

➢ Redactarea de mesaje în diverse situații de comunicare

- aplicarea regulilor de despărțire în silabe la capăt de rând, de ortografie și de


punctuație în redactarea de text (interevaluarea textelor scrise, revizuirea textelor
redactate, completarea semnelor de punctuație, etc.)
- redactarea unor texte funcționale simple care conțin limbaj vizual și verbal (realizarea
unui afiș pentru promovarea unei serbări, elaborarea unui fluturaș, etc.)
- realizarea unei scurte descrieri ale unor elemente din mediul apropiat pornind de la
întrebări de sprijin (elaborarea de instrucțiuni amuzante pentru obiecte la îndemână,
etc.)
- povestirea pe scurt a unei întâmplări imaginate/trăite (algerea unor subiecte atractive
și construirea unei burse a poveștilor, proiecte individuale sau de grup, scrierea unui
paragraf în care se folosesc conectori, etc.)
- manifestarea disponibilității pentru transmiterea în scris a unor idei (participarea la
realizarea programului unei serbări, expoziții de afișe, jurnalul clasei, etc.)

Conținuturi:

- funcții ale limbii (acte de vorbire) - descrierea (de obiecte, fiinţe din universul
imediat); relatarea unei acţiuni/ întâmplări cunoscute (trăite, vizionate, citite);
oferirea de informaţii (referitoare la universul apropiat); solicitarea de informaţii
(referitoare la universul apropiat); cererea simplă familiară, cerere politicoasă;
prezentarea (de persoane, de cărţi, a unor activităţi); iniţierea unui schimb verbal;
- textul: textul pentru lectură are minimum 450 cuvinte; textul literar: cu precădere
narativ; fragmente descriptive scurte; poezii scurte adecvate nivelului de vârstă; text
de informare şi funcţional: afiş, fluturaş, tabel sau alt tip de organizator grafic, carte
poştală, invitaţie; în funcţie de dotări – email;
- variabilitatea limbii şi a comunicării în contexte diferite: intuirea claselor morfologice
– substantiv, adjectiv calificativ, pronume personal, verb; intuirea numărului, a
genului.

Clasa a IV-a

➢ Receptarea de mesaje orale în diverse contexte de comunicare

- realizarea de deducții simple pe baza audierii unui text literar sau informativ accesibil
(formularea unor predicții, pe baza unor fragmente de text audiate, oferirea de
concluzii simple pornind de la scurtmetraje animate, etc. )
- deducerea sensului unui cuvânt prin raportare la mesajul audiat în contexte de
comunicare previzibile (intuirea sensului unui cuvânt dintr-o secvență de emisiune
audio/video Discovery, etc.)
- sesizarea abaterilor din mesajele audiate în vederea corectării acestora (observarea
dezacordului sau a altor abateri)
- manifestarea atenției față de diverse tipuri de mesaje în contexte previzibile
(concursuri pe echipe pentru rezolvarea de sarcini simple, vizionări, audieri, realizarea
unor improvizații, etc.)
- manifestarea interesului pentru receptarea mesajului oral indiferent de perturbările
de canal (jocuri pentru sesizarea semnificației unor mesaje bruiate, trunchiate,
activități de grup, etc.)

➢ Exprimarea de mesaje orale în diverse situații de comunicare

- descrierea unui personaj dintr-o carte/film, a unui personaj imaginar urmărind un set
de repere (discutarea aspectelor relevante referitoare la personaj, realizarea unui
portret al personajului, jocuri de rol, etc.)
- relatarea unei întâmplări imaginate pe baza unor întrebări de sprijin (jocuri de
imaginație, inventarea unui alt final la o poveste, relatarea unor întâmplări având ca
suport banda desenată, etc.)
- prezentarea ordonată logic și cronologic a unui proiect/a unei activități derulate în
școală sau extrașcolar (discuții referitoare la prezentarea proiectelor, discutarea unor
criterii pentru aprecierea prezentării unor proiecte, concurs de prezentări orale pe o
temă anunțată, etc.)
- inițierea și menținerea unei interacțiuni în vederea rezolvării de probleme individuale
sau de grup (jocuri care se bazează pe întrebări reciproce, proiecte în perechi/grupuri,
minidezbateri, etc.)
- manifestarea interesului pentru participarea la interacțiuni orale (organizarea unui
eveniment, promovarea unei idei, participarea la campanii de susținere a unei
probleme, etc.)

➢ Receptarea de mesaje scrise în diverse contexte de comunicare

- formularea de concluzii simple pe baza textelor informative sau literare (activități în


perechi pe baza unor întrebări reciproce, realizarea unei diagrame Venn, punerea în
funcțiune a unei jucării pe baza instrucțiunilor de folosire, etc.)
- asocierea elementelor descoperite în textul citit cu experiențe proprii (realizarea de
proiecte integrate ce vizează legăturile dintre lumea reală și cea imaginară prezentată
în textele citite, exerciții de reformulare a unui mesaj, din perspectiva diferiților
receptori/emițători, etc.)
- extragerea dintr-un text a unor elemente semnificative pentru a susține o opinie
referitoare la mesajul citit (minidezbateri pornind de la aspecte interesante ale
textului, realizarea de liste cu aspecte semnificative descoperite în texte și clasificarea
acestora, rezolvarea de controverse, etc.)
- evaluarea elementelor textuale care conduc la înțelegerea de profunzime în cadrul
lecturii (folosirea metodelor gândirii critice pentru explorarea textelor, transferarea
informațiilor din text într-un tabel și invers, etc.)
- sesizarea abaterilor din textele citite în vederea corectării acestora (observarea
dezacordului și a altor abateri, etc.)
- manifestarea interesului pentru lectura literară și de informare (proiecte de
documentare la diverse discipline, întâlniri cu scriitorii, inițierea unei corespondențe
cu un scriitor, concursuri, etc.)

➢ Redactarea de mesaje în diverse situații de comunicare

- recunoașterea și remedierea greșelilor de ortografie și de punctuație în redactarea de


text (autoevaluarea și interevaluarea textelor scrise, discutarea greșelilor de
ortografie, inventarea unor probe pentru a verifica scrierea corectă, etc.)
- redactarea unor texte funcționale scurte pe suport de hârtie sau digital (comunicarea
între elevi pe o diversitate de subiecte, scrierea unei invitații, completarea corectă a
datelor destinatarului, etc.)
- redactarea unei descrieri de tip portret pe baza unui plan simplu (expoziție de
portrete, proiecte, prezentarea unui personaj de poveste, scrierea unui text scurt
pentru a se prezenta, etc.)
- povestirea pe scurt a unei secvențe dintr-o poveste/dintr-un film/desen animat/a unei
activități/întâmplări imaginate/trăite (relatări în scris pe baza întrebărilor, realizarea
unui jurnal de lectură, antrenamente de scriere creativă în grup, etc.)
- manifestarea interesului pentru scrierea creativă și pentru redactarea de texte
informative și funcționale (realizarea unei cărți uriașe, de afișe, etc.)

Conținuturi:

- funcții ale limbii (acte de vorbire): descrierea (de personaje imaginare, de film/carte);
relatarea unei întâmplări imaginate; oferirea de informaţii referitoare la universul
şcolii sau extraşcolar; formularea de solicitări formale şi informale; prezentarea (unor
rezultate/proiecte); iniţierea şi menţinerea unui schimb verbal;
- textul: textul pentru lectură are minimum 800 cuvinte; text literar narativ; text
descriptiv de tip portret; poezii scurte adecvate nivelului de vârstă; text de informare
şi funcţional: afiş, tabele, diagramă Venn sau orice alt tip de organizator grafic adecvat
vârstei, hartă şi plan simplu de oraş/traseu turistic etc., carte poştală, invitaţie; în
funcţie de dotări – mesaj text şi email;
- variabilitatea limbii şi a comunicării în contexte diferite: intuirea persoanei, a
timpului; intuirea relaţiilor simple dintre cuvinte: subiect-predicat;

2.3.2. Realizarea planificărilor calendaristice

Planificarea calendaristică reprezintă acel document școlar care asigură respectarea


conținuturilor și realizarea obiectivelor/competențelor prevăzute în programa școlară și pe care
profesorul îl alcătuiește prin parcurgerea următorilor pași:

➢ realizarea asocierilor dintre obiectivele de referință/competențele specifice și


conținuturi;
➢ segmentarea conținutului în unități de învățare;
➢ stabilirea succesiunii de parcurgere a unităților de învățare;
➢ alocarea timpului corespunzător pentru fiecare unitate de învățare în parte.

Structura planificării calendaristice ar putea fi următoarea:


Școala ..... Profesor ..............
Disciplina .... Clasa/Nr. de ore pe săptămână/ anul...

Unități Obiective de Nr. de


de referință/ Conținutu ore Săptămân Observații
învățar competențe ri alocat a
e specifice e

Profesorul este acela care decide asupra grupării unităților de învățare precum și
asupra denumirii acestora. În coloana destinată Obiectivelor de referință/Competențelor
specifice, profesorul va trece numărul acestora conform programei școlare în vigoare. În ceea
ce privește Conținuturile, acestea sunt descrise în programă și trebuie incluse integral în
planificare. Numărul de ore alocate pe săptămână este stabilit de către fiecare profesor în
parte. La rubrica Observații se consemnează eventualele modificări în parcurgerea
conținuturilor.

Unitatea de învățare reprezintă o structură didactică deschisă și flexibilă caracterizată


prin:

➢ unitate tematică;
➢ desfășurare sistematică și continuă pe o perioadă de timp determinată;
➢ formarea unui comportament specific, prin integrarea unor obiective de
referință/competențe specifice;
➢ finalizări prin evaluare.

Proiectarea unei unități de învățare ar putea arăta astfel:

Școala ............ Clasa/Nr.ore pe săpt. .........


Disciplina ........ Săptămâna / Anul ...............
Unitatea de învățare .... Nr. de ore alocate ...............

Conținuturi Obiective de Activități Forme de


(în detaliu) referință/ de Resurs evaluare
competențe învățare e
specifice

Exemplu de PLANIFICARE CALENDARISTICĂ pentru CLASA I

Unitatea tematică
Nr. Competențe Nr.
Disciplina Conţinuturi Obs.
crt. specifice ore
Săptămâna/perioada
1.1; 1.2 Prima zi de şcoală:
1.3; 1.4 • Povestirea unor întâmplări trăite
Bine te-am regăsit, 1.5; 2.1 • Formularea de enunțuri din 3-4 cuvinte
dragă şcoală! 2.2; 2.3 după imagini
CLR 14
I și II 4.1 • Poziția sunetelor în cuvinte
• Formularea de enunțuri. Sunetul. Silaba.
Cuvântul
• Litere mari și mici de tipar
- Personaje din povești cunoscute de copii
1.1; 2.1; 2.2. Recapitulare – clasa pregătitoare;
3.1; 4.1. • Exerciții de scriere și numărare cu pas indicat
• Exerciții de poziționare a obiectului în spațiu
• Exerciții de identificare a unor forme geometrice
• Exerciții de sortare a unor obiecte, pe baza unui
MEM criteriu dat 8
• Exerciții de rezolvare de probleme cu sprijin în
imagini date
Orientarea spațială și localizări în spațiu (deasupra,
dedesubt, pe, în, linia orizontală)
Orientarea spațială și localizări în spațiu (lângă, în față,
în spate, stânga-dreapta, linia verticală)
1.1; 1.2, Cine sunt eu?
DP 2
1.3 ;2.1; 2.2 Din nou la școală
MM 1.3; 2.1 Cântece cunoscute de la clasa pregătitoare 4
AVAP 1.1; 2.1; 2.2 Materiale de lucru; instrumente; unelte 4
1.1;1.2; 1.3; Acte de vorbire:
1.4; 2.1; 2.2; • a saluta, a se prezenta, a formula o
2.3; 2.4 rugăminte, o idee/ o părere, o cerere;
Reguli de vorbire eficientă:
• vorbirea pe rând, ascultarea
interlocutorului, păstrarea ideii;
Cartea:
• Numerotarea paginilor, direcţii de orientare
în pagină
CLR Recapitulare: 11
• Propoziţia, cuvântul, silaba, sunetul
• Literele mici şi mari de tipar

• Scrierea elementelor grafice care intră în


compoziţia literelor
Evaluare inițială-Sunet, silabă, cuvânt, propoziție
Lectură-Ursul păcălit de vulpe, după Ion Creangă
Sunetul şi litera.
Sunetele şi literele (mici /mari ,de mână/tipar): a/A,
Silaba.
m/M
Cuvântul
1.1. 2.1. Orientarea spațială și localizări în spațiu (exterior,
În familie
3.1. 3.2. interior, linia oblică)
III -IV
MEM 4.1. 4.2. Scrierea elementelor grafice necesare pentru scrierea 6
5.1. cifrelor
Evaluare iniţială
1.1, 1.2, 1.3 Preferințele mele
DP 2.1, 2.2, 2.3 O zi din viața de școlar 3
În drum spre școală
1.3; 1.5 Cântarea vocală
1.6; 2.1; 3.1 Cântarea în grup si individual
Cântarea în colectiv
Intonarea corectă a sunetelor care diferă ca înălţime
MM 6
Audierea unor cântece interpretate de copii
Mişcarea liberă
Recunoaşterea cântecelor după fragmentul melodic
Interpretarea cântecelor preferate
1.2;1.1; 1.3 Tehnici de lucru
AVAP 2.2; 2.3; 2.6 În clasă (decupare, lipire) 6
Curtea şcolii (repetiţie, caligrafie, linie, nod)
1.1; 1.2; 1.3; 1.Sunetul și literele (mici /mari ,de mână/tipar): u/U,
1.4; 2.1; 2.2; n/N, i/I
2.3; 3.1 2.Comunicarea schimb de informaţii între oameni (
CLR dialoguri despre viaţa de şcolar, despre familie, despre 17
Propoziția. mediul înconjurător)
Punctuația Lectură-Punguţa cu doi bani/Capra cu trei iezi, de Ion
3 Cum îmi petrec Creangă
timpul liber 1.1. 2.1. 2.2. Numerele naturale de la 0 la 31
IV-VI 3.1. 4.1. Mai mare, mai mic, egal (>, <, =)
Compararea, ordonarea și rotunjirea numerelor
MEM naturale 0 – 31 12
Adunarea și scăderea numerelor
naturale până la 10
1.1; 1.2; 1.3 Caracteristici personale simple, puncte tari şi limite
2.1; 2.2; 2.3 observabile în activităţile şcolare şi de timp liber
DP 3
Sunt punctual la școală
Cum comunicăm în clasă
2.1 Interpretarea
2.2 Nuanţe - Tare, încet, mediu
3.1 Cântec vesel/ trist
MM 3.2 Procedee armonico-polifonice (solist-cor, grupe 6
alternative)
Mişcări libere
Mişcări sugerate de text
1.1 Tehnici de lucru
2.1 Coşul cu fructe(pensulaţie, decupare, lipire - colaj)
AVAP 6
2.2 Melcul (tăiere, asamblare)
Modelaj (legume, fructe, animale)
1.1.,1.2. Sunetul și literele (mici /mari ,de mână/tipar): e/E,
1.3.,1.4. r/R, o/O.
1.5.,2.1. Utilizarea cuvintelor noi în contexte adecvate;
2.2.,2.3. Citirea cuvintelor mono şi plurisilabice;
4.1. Scrierea cu majusculă a substantivelor proprii (fără
terminologie);
Citirea propoziţiilor/ enunţurilor;
Scrierea caligrafică pe liniatură tip I;
Scrierea cu majusculă la începutul propoziţiei şi al
titlului;
Scrierea cu majusculă a substantivelor proprii (fără
CLR 15
terminologie);
Semnul întrebării;
Plasarea datei, a titlului, folosirea alineatelor;
Copieri, transcrieri (litere, silabe, cuvinte, propoziţii),
dictare;
Articularea vocalelor şi consoanelor (fără denumire);
Silaba; Cuvântul; Propoziţia (fără teoretizări);
Dialogul. Linia de Despărţirea cuvintelor în silabe intuitiv, fără
dialog cunoaşterea regulilor;
4 Lectură -Albă –ca- Zăpada şi cei 7 pitici / Cenuşăreasa /
În satul bunicilor
VII-IX -Croitoraşul cel viteaz, de Fraţii Grimm
1.1. 2.1. Adunarea și scăderea numerelor
3.1. 3.2. naturale până la 10
4.1. 4.2.
MEM • Rolul organelor majore ale 8
5.1.
corpului omenesc (creierul, inima şi plămânii)
Probleme care se rezolvă printr-o operaţie
1.1; 1.2; 1.3 Despre mine
DP 2.1; 2.2; 2.3 Prietenia 3
Ce este un bun prieten?
2.1 Cântarea vocală în grup şi individual
2.2 Poziţia, emisia naturală, tonul, semnalul de
MM 3.1 început, dicţia, sincronizarea 6
3.2 Mişcări libere
Mişcări sugerate de text
1.2 Tehnici de lucru/Elemente de limbaj plastic
1.1 Rama de tablou (lipire –colaj)
AVAP 6
2.3 Copacul rodnic (decupare, lipire, amprentare,
asamblare -pata)
Sunetele şi literele (mici /mari ,de mână/tipar): c/C,
ă, l/L
Citirea cuvintelor şi a propoziţiilor;
Copieri. Transcrieri (litere, silabe, cuvinte, propoziţii,
1.2; 1.3; 1.4;
CLR texte de maxim 30 de cuvinte). Dictări; 16
2.1; 2.2; 3.1
Cuvinte cu înțeles asemănător;
Cuvinte cu înţeles opus;
5 Lectură-Albina şi porumbiţa (folclor)
Sensul cuvintelor
Norme de igienă și -Cuiele, după Ion Pop
comportament • Adunarea și scăderea numerelor naturale până
IX-XI 1.1, 1.2, 1.3 la 10 (proprietăţile adunării, element neutru)
MEM 8
1.4, 3.1, 4.2 • Rolul organelor majore ale corpului omenesc
(stomacul și rinichii)
DP 2.1; 2.2; 2.3 Emoţii de bază - bucurie, tristeţe; 2
Elemente simple de limbaj nonverbal (expresii
faciale,postură) şi paraverbal (intonaţie).
1.1 Melodia
1.2 Sunete înalte/joase
MM 4
2.1 Genuri muzicale: folclorul copiilor
Mişcări libere/Mişcări sugerate de text
Tehnici de lucru/Elemente de limbaj plastic
1.1;1.3
AVAP Să modelăm... (modelare, presare) 4
2.1;2.3
Mărul hazliu (rupere, lipire, pensulaţie –forme regulate)
Sunetul și grupul de litere (mici /mari ,de
mână/tipar): ce/CE
Sunetele şi literele (mici /mari ,de mână/tipar): t/T,
s/S
Citirea cuvintelor şi a propoziţiilor;
1.2; 1.3; 1.4;
CLR Copieri. Transcrieri (litere, silabe, cuvinte, propoziţii, 18
2.1; 2.2; 3.1
texte de maxim 30 de cuvinte). Dictări;
Cuvinte cu înțeles asemănător;
Cuvinte cu înţeles opus;
Lectură-Prâslea cel voinic şi merele de aur, Petre
Ispirescu (2 ore)
• Adunarea și scăderea numerelor naturale până
Textul. Intonarea 1.4; 1.5; 1.6;
MEM la 31, fără trecere peste ordin 15
6 propozițiilor 3.1
Povești la gura sobei • Plante. Rolul structurilor componente
XI-XIII Emoţii de bază – frică, furie;
DP 2.1; 2.2; 2.3 Elemente simple de limbaj nonverbal (expresii 2
faciale,postură) şi paraverbal (intonaţie).
Ritmul
1.4
Sunete lungi/scurte
2.2
MM Tempo-ul în audiţii 4
3.1
Improvizaţia spontană colectivă; Colinde
3.4
Mişcări sugerate de ritm
Tehnici de lucru/Elemente de limbaj plastic
1.1;1.3 Ştampilare/tamponare
AVAP 4
2.1;2.3 Punctul
Linia
Sunetele şi literele (mici /mari ,de mână/tipar) : p/P,
v/V
Sunetul și grupul de litere (mici /mari ,de
mână/tipar): ci/CI
Utilizarea cuvintelor noi în contexte adecvate;
Citirea/scrierea cuvintelor mono şi plurisilabice;
Citirea/scrierea propoziţiilor/enunţurilor;
1.2; 1.3; 1.4 Semnul întrebării;
CLR 2.1; 3.1; 3.3 Copieri, transcrieri (litere, silabe, cuvinte, propoziţii), 16
4.2; 4.3 dictare;
Textul
Despărţirea cuvintelor în silabe intuitiv, fără
cunoaşterea regulilor
Recapitulare
Scrierea funcțională
Evaluare
Prietenia
7 Lectură-Legenda lui Moş Nicolae, Povestea Magilor,
Colinde
XIV-XVI
• Adunarea și scăderea numerelor naturale
1.4; 1.5; 1.6;
MEM până la 31, cu trecere peste ordin 11
3.1; 3.2; 4.2
• Animale
Sarcini de lucru în activitatea şcolară şi acasă: tipuri de
DP 2.2; 3.1; 3.2 2
sarcini, încadrare în timp, finalizare
Cântarea cu acompaniament
1.1; 1.3 Acompaniament instrumental realizat de cadrul
MM 2.2; 3.1 didactic 4
3.3 Acompaniament de jucării muzicale realizat
de copii (trianglu, maracas, clopoţel, tamburină).
Tehnici de lucru/Elemente de limbaj plastic
1.1;1.3
AVAP Decupare după contur, îndoire 4
2.1;2.3
Origami, Tangram – podoabe pentru pom

Semestrul al II-lea
Sunetele şi literele (mici /mari ,de mână/tipar) : d/D,
ș/Ș, î/Î, b/B
Citirea propoziţiilor/ enunţurilor;
Citirea textelor scurte (de maxim 75 de cuvinte,
introduse progresiv);
Scrierea caligrafică pe liniatură tip I;
Dialogul
Oferirea unor informaţii despre: identitatea proprie,
1.1; 1.3; 2.1; filme pentru copii, viaţa de şcolar, familie, prieteni,
CLR 2.2; 2.3; 2.4; colegi de clasă, reguli de circulaţie; 21
3.1; 3.2; 3.4 Linia de dialog;
Repovestirea unor întâmplări auzite;
Descrierea unui obiect/ a unei persoane;
Scrisoarea;
Cuvântul. Scrierea caligrafică pe liniatură tip I;
Despărțirea Lectură –La săniuş, de Ion Agârbiceanu
cuvintelor în silabe - Scufiţa Roşie, Charles Perrault
Țara mea - Lebedele, H. Ch. Andersen
- Omul de zăpadă, Ion Sebastian
8
I - III Numerele naturale de la 31 la 100 (formare, citire,
scriere,
1.4; 1.5; 1.6; numere pare, numere impare)
MEM 3.1; 3.2; 4.1 Compararea, ordonarea și rotunjirea numerelor 11
4.2
naturale de la 31 la 100
• Scheletul animalelor. Organe
majore (localizare și rol)
2.1; 2.2; 2.3 Importanţa învăţări
DP 3
3.1; 3.2; 3.3 Tehnici simple de monitorizare a achiziţiilor învăţării
Timbrul
1.1; 1.2
MM Sunete din mediul înconjurător 6
2.3; 3.1
Sunete muzicale vocale
Tehnici de lucru/Elemente de limbaj plastic
Fuzioarea la margini
1.1;1.3
AVAP Fuzionarea în masă 6
2.2;2.3
Punctul
Linia
Sunetele şi literele (mici /mari ,de mână/tipar) : j/J,
h/H, g/G
Copieri, transcrieri (litere, silabe, cuvinte, propoziţii),
dictare;
Scrierea caligrafică pe liniatură tip I;
1.2; 1.3; 1.4; Citirea textelor scurte (de maxim 75 de cuvinte,
CLR 2.1; 3.1; 3.3; introduse progresiv); 21
; 4.2; 4.3 Cuvinte care au aceeaşi formă şi înţeles diferit;
Scrierea corectă a cuvintelor care conţin grupurile de
litere ce, ci;
Invitaţia
Scrierea funcțională Lectură- Răţuşca cea urâtă/ Mica sirenă, H. Ch.
9 Activități la școală Andersen
IV - VI • Adunarea și scăderea numerelor naturale de la 31
1.1; 1.2; 1.3
MEM la 100, fără trecere peste ordin 13
1.4; 3.1; 4.2
• Transformări ale apei
2.1; 2.2; 2.3 Meserii cunoscute: denumire, activităţi
DP 2
3.1; 3.2; 3.3 principale,unelte şi instrumente, loc de desfăşurare
2.1 Sunete muzicale instrumentale
MM 4
2.2 Instrumente muzicale: cu coarde, cu clape, de suflat
Tehnici de lucru/Nonculori
1.1;1.3 Fulgul de nea/Omul de zăpadă( decupare, lipire,
AVAP 4
2.2;2.3 pensulaţie –forme neregulate)
Semnul de carte(decupare, ştampilare, caligrafie)
1.1; 1.2 Sunetele şi literele (mici /mari ,de mână/tipar) : ț/Ț,
Descrierea unor 1.3; 1.4 z/Z
obiecte, a unor ființe 2.1; 2.2 Copieri, transcrieri (litere, silabe, cuvinte, propoziţii),
CLR 16
10 Prieteni 2.3; 2.4 dictare;
necuvântători 3.1;3.3 Cuvinte care au aceeaşi formă şi înţeles diferit;
VII - IX 4.1 Lectură- Cei trei purceluşi
MEM 1.1; 1.2 • Adunarea numerelor naturale de la 7
1.3; 3.1 31 la 100, cu trecere peste ordin
4.1; 4.2 • Soarele, sursă de lumină şi căldură

DP 1.2; 2.2 Norme de igienă personală 1


MM 1.4; 3.3 Cântarea cu negativ 2
Aparate electrocasnice, utilizarea lor, producerea
1.1;1.3 sunetelor
AVAP 2
2.2;2.3 Morişca (îndoire, decupare, lipire)
Mărţişor (şnuruire, răsucire)
Sunetele şi literele (mici /mari ,de mână/tipar): f/F,
Scrierea corectă a cuvintelor care conţin grupurile de
litere che/chi
Scrierea caligrafică pe liniatură tip I;
1.2; 1.3; 1.4; Copieri, transcrieri (litere, silabe, cuvinte, propoziţii),
CLR 2.1; 3.1; 3.3; dictare; 16
; 4.2; 4.3 Despărţirea cuvintelor în silabe intuitiv, fără
cunoaşterea regulilor ;
Citirea textelor scurte (de maxim 75 de cuvinte,
introduse progresiv);
Lectură- Frunza/Căprioara/Gândăcelul, Ion Gârleanu
Scăderea numerelor naturale de la
Repovestirea unor
31 la 100, cu trecere peste ordin
11 întâmplări
1.4; 1.5; 1.6
Eroul de poveste MEM • Apa şi vântul, surse de energie. 10
3.1
IX - XII Efecte pozitive și efecte negative ale
apei, vântului şi soarelui
2.1; 2.2; 2.3 Abilităţi de comunicare de bază
DP 3
3.1; 3.2 Mesaje verbale, nonverbale, paraverbale simple
Cântarea cu acompaniament
1.4
MM Acompaniament de jucării muzicale realizat de copii 4
3.3
(trianglu, maracas, clopoţel, tamburină)
Ghiocelul (tăiere, lipire, răsucire)
1.1;1.3
Crenguţa de măr înflorit (decupare, lipire, pensulaţie)
AVAP 2.2;2.3 4
Martinel (haşurare)
2.5
Masca –pisica( pensulaţie, decupare, lipire)
Sunetele şi literele (mici /mari ,de mână/tipar): cs, gz,
x/X;
Citirea textelor scurte (de maxim 75 de cuvinte,
introduse progresiv);
1.1; 1.2; 1.3;
Scrierea corectă a cuvintelor care conţin grupurile de
1.4; 2.1;
CLR litere ghe/ghi 17
3.1;3.2; 3.4;
Copieri, transcrieri (litere, silabe, cuvinte, propoziţii),
4.2; 4.3
dictare;
Felicitarea;
Lectură- Au sosit cocorii, Cezar Petrescu
Scrierea imaginativă -Rândunica
Povestirea unor Scăderea numerelor naturale de la
12 1.4;1.5
întâmplări 31 la 100, cu trecere peste ordin
1.6; 3.1
XII - XIV
MEM 4.1; 4.2 Forme şi sunete 11
5.2; 5.2
• Orientare spaţială și localizări în spaţiu
• Corpul omenesc
2.1; 2.2; 2.3 Meserii cunoscute: denumire, activităţi principale,
DP 2
3.1; 3.2; 3.3 unelte şi instrumente, loc de desfăşurare
Percuţia corporală (bătăi din palme, cu degetul în
1.4;2.1
MM bancă, cu palmele pe genunchi) 4
2.2;3.3
Mişcări de dans – pasul de horă/sârbă
1.1;2.4 Tehnici de lucru
AVAP 4
2.5 Marionete pe degete(colorare, decupare, lipire)
Sunetele şi literele (mici /mari ,de mână/tipar): k/K,
q/Q, y/Y, w/W
Scrierea corectă a cuvintelor care conţin grupurile de
litere ce, ci, ge, gi, che, chi, ghe, ghi;
1.2; 1.3; 1.4;
Scrierea caligrafică pe liniatură tip I;
2.1; 2.4;
13 Alfabetul CLR Copieri, transcrieri (litere, silabe, cuvinte, propoziţii), 10
;3.1; 3.2;
XV - XVI dictare;
3.4; 4.2; 4.3
Citirea textelor scurte ;
Biletul;
Lectură- Buburuza, de Eugen Jianu
- Fata babei şi fata moşneagului, Ion Creangă
1.4; 1.5; 1.6 Să măsurăm corect!
3.14.1; 4.2 • Măsurarea mărimilor. Colectarea,
5.2; 5.2; 6.1
MEM citirea și înregistrarea datelor 6
6.2; 6.3; 6.4
• Forţe şi mişcare. Forme şi transfer
de energie
2.1; 2.2; 2.3
DP Familia mea, relaţii, roluri, sentimente 2
3.1; 3.2; 3.3
2.3; 3.1
Jucării muzicale din materiale şi obiecte refolosibile
MM 3.2; 3.3 4
Dansul
Tehnici de lucru/Elemente de limbaj plastic
Instrumente muzicale (pensulaţie, decorare)
1.1;2.1
AVAP Cutiuţa cu amintiri ( rupere, tăiere după contur, lipire, 4
2.3
pensulaţie)

Alfabetul limbii române


Jurnalul (text şi desene);
Cuvinte care conţin diftongii: oa, ea, ia, ie, ua, uă (fără
terminologie);
Citirea textelor scurte ;
1.2; 1.3; 1.4;
Scrierea caligrafică pe liniatură tip I;
2.1; 2.4;
CLR Copieri, transcrieri (litere, silabe, cuvinte, propoziţii), 11
;3.1; 3.2;
dictare;
3.4; 4.2; 4.3
Aşezarea textului în pagină;
Titlu. Autor. Alineate;
Lectură- Alfabetul, O.Cazimir
-Cearta literelor, M. Sântimbreanu
- Prietenii din penar, Z Yuanjie
Așezarea textului în
pagină: titlul, • Măsurarea mărimilor. Colectarea,
1.5; 1.6; 1.4 citirea și înregistrarea datelor
14 autorul, alineatele
2.2; 3.1; 3.2
Primele mele lecturi MEM • Forţe şi mişcare. Forme şi transfer 5
4.1; 5.1;5.2
de energie

DP 1.2; 2.2 Norme de igienă acasă 3


Recapitulare prin joc:
Mişcări libere
2.1
Mişcări sugerate de text
1.4
MM Mişcări sugerate de ritm 6
3.1
Acompaniament de jucării muzicale realizat de copii
3.2
(trianglu, maracas, clopoţel, tamburină)
Cântarea vocală în grup şi individual
Planeta albastră (pensulaţie, decolorare, haşurare,
1.1;1.3
AVAP rupere, lipire) 6
2.2;2.5
Soarele (îndoire, tăiere)
Copieri, transcrieri (litere, silabe, cuvinte, propoziţii),
dictare;
Citirea textelor scurte (de maxim 75 de cuvinte,
introduse progresiv);
Scrierea corectă a cuvintelor care conţin grupurile de
1.2; 1.3; 1.4;
litere ce, ci, ge, gi, che, chi, ghe, ghi;
2.1; 2.2; 2.3;
CLR Cuvinte cu inteles asemanator; 4+3
3.1; 3.2; 3.4;
Cuvinte cu înţeles opus;
4.2; 4.3
Cuvinte care au aceeaşi formă şi înţeles diferit;
Recapitulare finală
Evaluare finală
Lectură-Bambi/Amintiriri din copilărie – filme pentru
15 Vine vacanța! copii
Recapitulare finală
Numerele naturale 0-100;
Adunarea şi căderea în concentrul 0-100, cu/fără
1.1; 1.2
trecere peste ordin;
MEM 1.3; 1.4 5
Probleme;
3.1; 4.2
Grija faţă de mediul înconjurător
Evaluare sumativă
Matematica prin joc
1.1;1.2
DP JOACĂ-TE! 1
2.2; 2.3
2.1;2.2
MM Repetarea/Evaluarea cantecelor invatate 4
3.1;3.4
1.1;2.2
AVAP Plicul cu dorinţe (origami) 4
2.3;2.4

2.3.3. Proiectarea lecțiilor

Elaborarea proiectului de lecție este un act de creație didactică specific fiecărui


profesor în parte și reprezintă expresia pregătirii responsabile a acestuia pentru activitatea
instructiv-educativă. Este o activitate obligatorie a profesorilor debutanți care trebuie să țină
cont de următoarele aspecte:

➢ încadrarea lecției, activității didactice în sistemul de lecții/activități;


➢ stabilirea competențelor specifice concrete;
➢ selectarea, prelucrarea și adecvarea conținutului;
➢ elaborarea strategiei didactice;
➢ stabilirea metodologiei de evaluare/autoevaluare.

Proiectul de lecție este orientativ și poate fi schimbat în funcție de evenimentele noi


ce pot apărea în derularea lecției la clasă, precum și de particularitățile specifice fiecărei clase
în parte. Astfel lecția proiectată pentru un grup de elevi se poate diferenția de cea destinată
altui grup de elevi, deși activitatea didactică vizează același nivel al clasei (clasa a II-a, spre
exemplu).

Pașii ce trebuie urmați în proiectarea lecției:

1. Stabilirea scopurilor sau a conținuturilor de predat – este primul pas urmat de


profesori și care se referă fie la stabilirea scopurilor lecției, fie la stabilirea conținuturilor de
predat și a tipului de lecție pe care o organizează. Unii profesori menționează aici și
cunoștințele anterioare pe care le-au dobândit elevii în legătură cu subiectul lecției pentru a
ști de unde să pornească în procesul de predare-învățare-evaluare. Scopurile sunt urmărite
de către profesor.

2. Stabilirea obiectivelor operaționale/competențelor specifice – în elaborarea acestei


etape se ține cont de obiectivele de referință/competențele specifice prevăzute de
programele școlare care reprezintă, de fapt, performanțele ce trebuie realizate cu elevii pe
parcursul unui an școlar. Obiectivele operaționale/competențelor specifice descriu
priceperile și deprinderile pe care elevii trebuie să le dobândească pe parcursul lecției.
Acestea vizeză așadar performanțele elevului.

Scopurile sunt urmărite de către cadrul didactic, iar competențele reprezintă


performanţele elevilor la sfârşitul lecției. Atât scopurile, cât şi competențele se realizează prin
aceleaşi conţinuturi, de aceea între ele trebuie să existe corelaţie. Atât scopurile cât și
obiectivele țin cont de aceleași conținuturi, fiind permanent în legătură cu acestea, de durata
lecției (45 de minute) și de ritmul propriu de învățare al clasei.

3. Prezentarea metodelor de predare, a mijloacelor de învățământ și a materialelor


didactice - se stabilesc ținând cont de obiectivele stabilite, de conținuturile de predat și de
obiectivele lecției și se regăsesc în structura lecției alături de instrumentele de evaluare
corespunzătoare.

Metodele de predare – sunt de mai multe feluri:

- metode de transmitere și însușire a cunoștințelor - metode de comunicare orală:


expozitive – povestirea, descrierea, explicarea, instructajul; conversative –
conversația, discuția colectivă, problematizarea; metode bazate pe lectura textului
scris (în manual): lectura explicativă, lectura independentă;
- metode de explorare și descoperire - metode de explorare directă a obiectelor și a
fenomenelor – observarea sistematică și independentă; metode de explorare
indirectă prin intermediul substitutelor realității – demonstrația cu ajutorul imaginilor,
graficelor, proiecțiile fixe și dinamice;
- metode bazate pe acțiune - metode de învățare prin acțiune reală – exerciții, algoritmi
operaționali; metode de învățare prin acțiune fictivă, simulată – jocuri didactice,
învățare dramatizată, învățarea asistată de calculator.

Mijloacele de învățământ – reprezintă materialele elaborate și lucrate în instituții


specializate (manualele școlare, etc.).

Materialele didactice – reprezintă materialele elaborate și confecționate de către


profesor, cu mijloace proprii.

4. Structurarea lecției – se urmărește realizarea obiectivelor propuse prin activități


atractive și variate pentru elevi.

În proiectarea oricărei lecții profesorul trebuie să aibă în vedere ca toate cunoștințele


transmise elevilor să fie operaționale astfel încât aceștia din urmă să le poată folosi în situații
diverse, atât în clasă cât și în afara ei, pentru a se asigura un proces instructiv-educativ de tip
pragmatic.

Există mai multe tipuri de proiectare a lecției, urmând diferite cadre.

Modele de proiectare a lecției

Modelul tradițional:
Partea introductivă:
- Obiectul:
- Clasa: - Metode și procedee:
- Data: - Mijloace de învățământ:
- Tema (subiectul lecției) : - Bibliografie:
- Tipul lecției: - Profesor:
- Scopul lecției:
- Obiectivele operaționale: O1.......O5

Sau:
- Aria curriculară: - Tipul lecției:
- Disciplina: - Experiența de învățare:
- Manual: - Scopuri:
- Unitatea de învățare: - Obiective operaționale: O1-O5
- Subiectul lecției: - Metode și procedee:
- Text suport: - Materiale didactice:

Partea dezvoltată

Obiective Strategii de instruire/didactice Metode


Etapele operaționale/ Conținuturile de
lecției Competențe învățării evaluar
specifice e
Metode și Materiale Fome de
procedee și mijloace activitat
de e
învățămân
t

Cadrul ERR (1995, Kurtis S. Meredith şi Jeannie L. Steele) - Evocare – Realizarea


sensului – Reflecţie, este un cadru favorabil formării şi dezvoltării gândirii critice şi integrării
creative a informaţiilor. Autorii modelului consideră că o lecţie, pentru a-şi atinge obiectivele,
este structurată pe trei părţi, cuprinzând:

➢ activităţi de evocare sau reactualizare a cunoştinţelor şi experienţelor, în mod


sistematic sau aleatoriu, pe care elevii le au despre subiectul propus în lecţie;
➢ activităţi de realizare a sensului, prin accesibilitatea şi înţelegerea
cunoştinţelor predate;
➢ activităţi de reflecţie critică asupra cunoştinţelor dobândite pentru a facilita
integrarea lor în propriile scheme cognitive.

Modelul Evocare / Realizarea sensului / Reflecţie este un cadru integrat, care îi


încurajează pe profesori să caute modalităţi de a-i stimula pe elevi să înveţe activ şi de a le
forma şi dezvolta gândirea critică.

Cadrul învățării Aspecte cognitive și Întrebarea fundamentală


metacognitive pentru profesor
- amintirea cunoștințelor Cum îi voi face pe elevi să
anterioare; formuleze întrebări și să
- compararea stăpânească scopuri pentru
Evocare cunoștințelor proprii cu învățare?
cele ale colegilor;
- reorganizarea
cunoștințelor anterioare
într-o schemă nouă.
Realizarea sensului - contactul cu noile Cum vor explora elevii
informații și experiențe; conținutul predat pentru a-l
- înțelegerea informațiilor; înțelege cât mai bine?
- monitorizarea propriei
înțelegeri.
Reflecție - reformularea Ce concluzii pot fi trase din
cunoștințelor; această lecție? Spre ce alte
- exprimarea noilor cunoștințe conduce această
cunoștințe cu propriile lecție?
cuvinte;

Cadrul SVÎ (1986, Donna Ogle)- Știu - Vreau să știu – Am învățat – are la bază învățarea
activă și solicită elevul să gândească la ceea ce știe despre o temă dată, să își adreseze
întrebări despre temă și să formuleze răspunsuri la întrebările adresate.

Știu Vreau să știu Învăț


- elevul se gândește la - elevul își formulează - elevul scrie răspunsurile
ceea ce știe deja despre întrebări despre tema la întrebări și ideile noi.
tema dată. dată;
- citește textul sau
realizează o investigație
și caută răspunsuri la
întrebările formulate și
orice idei noi.

Metoda A-B-C – Orientare – Achiziții – Transfer și aplicare – Etapa de orientare


presupune activarea cunoștințelor și deprinderilor elevilor necesare pentru o mai bună
însușire a achizițiilor vizate de lecție precum și crearea unei atmosfere propice actului
predării. Etapa achizițiilor corespunde adăugării de noi informații, exersării sau formării unor
deprinderi. În etapa de transfer și aplicare se realizează legătura cu viața reală și cu situațiile
concrete, asigurând valorificarea și aplicarea cunoștințelor în contexte noi.

Etape Indicatori
Orientare Explorarea scopului, semnificației și
contextului:
- ce trebuie să învăț și de ce?
- ce cunosc deja?
- ce cunoștințe și experiențe dețin deja
în legătură cu tema?
- de cât timp am nevoie pentru
învățarea subiectului?
Achiziție Însușirea noilor cunoștințe și deprinderi
având ca rezultat înțelegerea:
- pot rezolva sarcinile și exercițiile?
- înțeleg ce fac?
Transfer și aplicație Integrarea noilor sarcini și a noilor contexte.
Evaluarea procesului și a rezultatealor:
- care este cel mai valoros lucru pe
care l-am învățat?
- ce a mers bine? de unde știu?
- ce voi face mai bine data viitoare?

2.3.4. Predarea integrată a disciplinei Limba și literatura română

Predarea integrată a cunoştinţelor este o strategie modernă de organizare a


conţinuturilor învăţământului, având ca punct de plecare o tematică unitară, comună mai
multor discipline. Această metodă ajută elevul în procesul de formare a capacitatății de a
realiza transferuri rapide si eficiente între discipline, de a colecta, sintetiza și de a folosi
laolaltă cunoștintele dobândite prin studierea disciplinelor școlare. Predarea integrată se
reflectă cel mai bine prin predarea tematică, grupată pe subiecte sau unități tematice.

Abordarea integrată promovează învaţarea centrată pe elev, care îi oferă acestuia mai
multe beneficii:

➢ posibilitatea de a se manifesta natural, fără a sesiza că această activitate este


impusă;
➢ personalitatea copilului se dezvoltă ;
➢ copilul învaţă lucrând;
➢ mai multă libertate în acţiune;
➢ oportunităţi de a se implica în pregătirea activităţilor căutând şi aducând
diferite materiale de acasă;
➢ sporirea încrederii în propriile posibilităţi, deveninând capabili să
îndeplinească sarcinile pe care le-au ales sau care li s-au încredinţat;
➢ orice lucrare care se finalizează duce la dezvoltarea personalităţii copilului;
➢ educarea capacităţii de a lucra în grup, de a ajuta la îndeplinirea sarcinilor
echipei;
➢ manifestarea creativităţii în toate domeniile;
➢ contribuie la formarea stimei de sine şi la dezvoltarea spiritului participativ.

Profesorul, care trebuie să fie permanent preocupat să conceapă scenarii și să ofere


situaţii de învăţare interesante pentru copii, are următoarele oportunităţi:

➢ încurajează diferite tipuri de comportament;


➢ cunoaşte mai bine copiii;
➢ aplică metode noi, activ-participative;
➢ stabileşte relaţii de tip colaborativ cu celelalte învățătoare şi grupe din unitate,
cât şi cu părinţii copiilor.

La disciplina limba si literatura română se pot îmbina, în cadrul aceleiași lecții,


elemente de citire/lectură, cu elemente de comunicare și/sau de construcție a comunicării,
sau se pot proiecta, în aceeași zi, două lecții – una în care se urmărește cunoașterea textului
literar și alta în care se aplică unele elemente din textul respectiv pentru sporirea
cunoștințelor de limba română.

Profesorul la nivel preșcolar și primar ar trebui să opteze pentru abordarea integrată


a conținuturilor, întrucât se iese din monotonia aceluiași algoritm de predare a unor lecții,
elevii sunt stimulați și atrași prin diversitatea activităților de învățare dintr-o singură oră și
prin apariția elementului-surpriză, se imprimă lecției respective un caracter aparte, diferit de
modul de predare tradițional.

2.3.5. Criterii de apreciere a lecției

Proiectarea lecției

➢ documentarea metodică și științifică;


➢ respectarea programei;
➢ unitatea dintre scopuri, obiective, strategii, conținut și etapele lecției;
➢ pregătirea mijloacelor de învățământ și a materialelor didactice;
➢ folosirea timpului – timp pierdut (citirea catalogului); timp consumat (dictarea
problemelor la matematică ține de limbă);

Desfășurarea lecției

➢ crearea cadrului afectiv corespunzător;


➢ motivarea pentru învățare (li se explică elevilor de ce trebuie să învețe);
➢ verificarea cunoștințelor anterioare și preocuparea pentru folosirea acestora în
situații diverse;
➢ operaționalizarea cunoștințelor (predarea, fixarea, tema pentru acasă și
verificarea trebuie să fie diferite);
➢ organizarea conținutului și respectarea logicii didactice a disciplinei respective;
➢ claritatea și corectitudinea explicațiilor (comunicarea eficientă cu clasa);
➢ rigoarea științifică;
➢ folosirea adecvată a exemplelor;
➢ aplicarea cunoștințelor în situații diverse;
➢ îmbinarea diferitelor forme de activitate (individual, pe grupe, în echipe);
➢ strategii de diferențiere și individualizare;
➢ gradul de solicitare a elevului;
➢ plus valoarea (ce au acumulat elevii față de începutul lecției, dacă sunt sau nu
în progres)