Sunteți pe pagina 1din 5

CAPITOLUL AL IV-LEA

PREDAREA-ÎNVĂȚAREA LIMBII ȘI LITERATURII ROMÂNE LA CLASA A II-A

4.1. Etapa postabecedară/postalfabetară

Etapa postabecedară urmează după ce elevii și-au însușit alfabetul, și-au format
câmpul de citire de o silabă și sunt în curs de a și-l mări la cuvânt. Încă nu și-au format
deprinderi de citit-scris astfel că, în această etapă se continuă procesul de formare a acestora,
urmând tot metoda fonetică, analitico-sintetică, apelându-se la exerciții de analiză și sinteză
fonetică, de pronunțare articulată a sunetelor. După consolidarea cunoștințelor anterioare se
trece la abordarea textului literar și concomitent se urmărește efectuarea de exerciții pentru
automatizarea scrisului.

Obiectivele specifice clasei a II-a pun accent pe formarea deprinderilor de citire


corectă, conștientă și chiar expresivă; se mai pune accent pe formarea deprinderilor de
exprimare corectă și de scriere corectă a textelor formate din 8-10 propoziții. Predarea se va
face urmând textele și structura manualului. Profesorul se va asigura că toți elevii își vor forma
aceste deprinderi, revenind asupra lor ori de câte ori este nevoie.

Tipuri de citire

Citirea corectă presupune citirea fără silabisire, fără adăugiri, repetări sau inversiuni
de sunete sau cuvinte, pronunţarea corectă a cuvintelor, citirea propoziţiilor cu intonaţie
corespunzătoare, manifestarea independenţei în citirea unui text (fără ajutor).

Citirea fluentă presupune ritm propriu, fără pauze între cuvinte, fără întreruperi şi
poticneli. La clasa a IV-a fluenţa trebuie să se exprime şi faţă de un text la prima vedere,
indiferent de stilul în care este redactat (literar, ştiinţific, publicistic).

Citirea conştientă înseamnă înţelegerea celor citite, a mesajului comunicat de text.

Citirea expresivă înseamnă modularea vocii în funcţie de semnele de punctuaţie şi


exprimarea unor stări afective sugerate de mesajul textului. Aceasta mai presupune sesizarea
nuanţelor sugerate de un text, înţelegerea subtilităţilor şi, parţial, a intenţiilor autorului
textului. Înţelegerea expresivităţii nu se poate realiza fără a avea obişnuinţa de citire
conştientă, fluentă, corectă.

Citirea în gând contribuie la dezvoltarea memoriei vizuale şi la o independenţă totală


în citire. Trecerea la acest tip de citire se face numai după ce elevii ştiu să citească fluent,
corect, conştient, expresiv; este stadiul la care ajunge elevul pentru a putea reflecta asupra
sensului textului.

Citirea selectivă contribuie la evitarea învăţării mecanice, la controlarea atenţiei


elevilor şi la formarea capacităţii de selecţie. Citirea selectivă se poate realiza cu voce tare sau
în gând, urmată de o activitate independentă referitoare la selecţia operată.
Citirea în lanţ a propoziţiilor asigură exersarea citirii de către toţi elevii clasei. Fiecare
elev citeşte câte o propoziţie în ordinea aşezării în bancă sau, mai rar, după catalog.

Citirea alternativă se realizează prin lectura unei propoziţii cu voce tare, apoi
următoarea în şoaptă sau în gând.

Citirea în ştafetă oferă elevilor posibilitatea de a-şi numi continuatorul la citire. Are
rolul de a menţine atenţia elevilor.

Citirea pe roluri se aplică în cazul textelor dialogate și este un procedeu mult îndrăgit
şi solicitat de elevi.

4.2. Etapele lecției de limbă și literatură la clasa a II-a – abordarea textului epic

➢ trezirea interesului pentru citirea textului și motivarea elevilor pentru parcurgerea


conținutului textului – profesorul poate iniția povestirea textului, oprindu-se la un
moment dat pentru a stârni curiozitatea elevilor să citească mai departe;
➢ citirea textului de către elevi, în șoaptă;
➢ profesorul adresează o serie de întrebări, urmărind acțiunea, pentru a verifica
înțelegerea textului de către elevi, pentru a vedea dacă citirea lor a fost conștientă;
➢ exersarea citirii, atât cu elevii slabi cât și cu ceilalți, pentru a nu-și pierde deprinderea
de citire; se citesc mai multe propoziții; se evită citirea în lanț.
➢ lucrul cu textul – lectura explicativă
- citirea pe fragmente:
- profesorul delimitează fragmentele logice din text, înainte de a începe lecția,
apoi invită elevii să le citească; se evită citirea în lanț;
- profesorul explică expresiile și cuvintele noi și, dacă este cazul, invită elevii să
le folosească în structuri noi și diverse pentru a facilita intrarea acestora în
vocabularul activ;
- profesorul formulează întrebări privind conținutul fiecărui fragment în parte;
pentru a pregăti elevii pentru desprinderea ideii principale din text, în clasa a
III-a, profesorul formulează o întrebare al cărei răspuns poate reprezenta chiar
ideea principală din text;
- solicită mai multe răspunsuri la aceeași întrebare pentru educarea exprimării;
unele răspunsuri pot fi date de elevi în scris, în clasă sau ca temă;
- se formulează concluzii pentru fiecare fragment pe care elevii le pot scrie în
caiete - planul de idei, sub îndrumarea profesorului;
- povestirea conținutului textului, pe fragmente;
- povestirea conținutului textului, după planul de idei;
➢ citirea model a profesorului, după înțelegerea completă a textului;
➢ citirea după model;
➢ citirea selectivă;
➢ exerciții de cultivare a limbii, scrise sau orale; în funcție de complexitatea textului se
acordă una sau mai multe ore: să răspundă la o întrebare din manual, care însoțește
textul, să folosească semnele de punctuație, etc.
4.3. Etapele lecției de limbă și literatură la clasa a II-a – abordarea textului liric

➢ prezentarea poeziei de către profesor, evidențiind aspectele atrăgătoare pentru


elevi cu scopul de a le trezi motivația pentru cunoașterea poeziei;
➢ citirea poeziei în șoaptă, de către elevi;
➢ întrebări în legătură cu textul;
➢ decodarea textului liric
- citirea poeziei pe strofe cu explicarea cuvintelor și a expresiilor noi;
- profesorul explică imaginile desprinse din poezie și realizează o schemă a textului
cu scopul de a facilita înțelegerea poeziei de către elevi și pentru a stârni
sentimente vizavi de text;
➢ citirea model a textului de către profesor;
➢ citirea după model;
➢ întrebări din manual sau elaborate de către profesor;
➢ memorarea vers cu vers a unei storfe din poezie;
➢ recitarea, interpretarea artistică a unei strofe/a textului;
➢ exerciții de cultivare a limbii, scrise sau orale.

4.4. Predarea cunoştinţelor elementare de limbă română în clasele I și a II-a

La începutul ciclului primar, în clasele I şi a II-a, cunoştinţele de limbă care se predau


se află sub nivelul noţiunilor propriu-zise. Această perioadă a fost numită pregramaticală
datorită faptului că elevii operează cu termeni gramaticali ai căror definiţii nu le cunosc. După
perioada abecedară, elevii:

➢ se vor familiariza cu propoziţia prin operaţii logico-gramaticale: vor recunoaşte


propoziţii şi le vor separa din vorbire, vor alcătui propoziţii, vor preciza despre cine se
vorbeşte în propoziţie sau ce face subiectul;
➢ apoi se va relua analiza şi sinteza cuvântului, precizându-se structura lui fonetică,
silaba, sunetul şi litera;
➢ treptat elevul va reuşi să desprindă propoziţii din vorbire, să descompună propoziţiile
în cuvinte, cuvintele în silabe, iar silabele în litere şi sunete. Termenii de vocale şi
consoane se comunică în mod deductiv, împreună cu definiţia lor parţială. Lecţiile
despre grupurile de litere ce, ci, ge, gi, che, chi, ghe, ghi precum şi litera x sunt o
revenire asupra unor cunoştinţe însuşite în perioada abecedară, în vederea dezvoltării
deprinderilor de pronunţare şi de scriere corectă.
➢ apar primele noţiuni de morfologie sub forma cuvintelor care denumesc nume sau
diferite obiecte şi lucruri. Pornindu-se de la propoziţii uşoare, în care se recunosc întâi
numele de fiinţe sau de lucruri, se determină însuşirile fiinţelor/lucrurilor. Astfel,
copilul va recunoaşte substantive sau adjective ca fiind cuvinte care denumesc fiinţe
si lucruri dar şi însuşirile acestora;
➢ operaţiile care pregătesc comunicarea noţiunii de substantiv se complică în clasa a II-
a, când se oferă noi date pentru a uşura înţelegerea noţiunilor. Astfel, într-o imagine
poate apărea o floare sau mai multe flori, o vulpe sau mai multe vulpi, o pasăre sau
mai multe păsări. Copiii vor face, aşadar, cunoştinţă cu noţiunea de număr;
➢ tot în această perioadă elevii vor învăţă că unele cuvinte, care arată nume de persoane
sau de animale, se scriu cu literă mare, pregătindu-se astfel terenul pentru predarea
substantivului propriu în clasele mai mari;
➢ prima noţiune definită este propoziţia: o comunicare spusă sau scrisă. Propoziţia
simplă este propoziţia formată din două cuvinte iar propoziţia dezvoltată este
propoziţia formată din mai mult de două cuvinte. Odată cu introducerea noţiunii de
propoziţie sunt predate şi regulile de ortografie şi punctuaţie: scrierea cu literă mare,
punctul, semnul exclamării şi semnul întrebării;
➢ copiii se vor familiariza cu părţile principale de propoziţie: subiectul şi predicatul.
Bineînţeles că nu se va utiliza în discuţii noţiunea de părţi de propoziţie. Este
recomandabil ca primele propoziţii care se analizează să fie formulate despre părinţi,
familie, animale. Copiii vor putea recunoaşte mai uşor despre cine este vorba în
propoziţie şi ce face. Cu ajutorul întrebărilor, elevii vor observa legătura logică dintre
cuvintele din propoziţii;
➢ tot în perioada pregramaticală, elevii se vor familiariza şi cu întrebuinţarea liniei de
dialog, a virgulei dar şi a cratimei.

Condiţiile esenţiale ale succesului acestei perioade sunt: prevenirea greşelilor, explicarea
semnelor de punctuaţie şi a ortogramelor şi corectarea perseverentă a temelor.

4.5. Elaborarea diferitelor tipuri de mesaje

Pentru a dezvolta capacitatea de exprimare a elevului, pe parcursul clasei a II-a


profesorul va solicita elevilor să elaboreze diverse mesaje. În formarea deprinderii de
comunicare/exprimare, profesorul va cere elevilor să redacteze 2-3 propoziții, pe teme
cunoscute și atractive, așezate în ordine logică, apoi se trece la elaborarea de mesaje mai
dezvoltate. Se va acorda o atenție deosebită explicării noțiunilor de teorie literară cu care se
operează, într-o formă cât mai accesibilă elevilor. Se va evidenția folosirea semnelor de
punctuație atât la citire cât și la scriere și se va verifica permanent scrierea corectă a cuvintelor
de către elevi. Îndrumarea atentă a elevilor în timpul în care lucrează independent este
obligatorie şi trebuie făcută în mod diferenţiat, chiar individualizat. Trebuie avuţi în vedere în
special elevii care întâmpină greutăţi, cei care au un ritm mai lent de citire/scriere.

Tipuri de mesaje

Biletul – în redactarea unui bilet se pleacă de la prezentarea, analiza și compararea


unor modele din care elevul își va însuși forma tipică de redactare a mesajului. Apoi se trece
la redactarea unui bilet cu acceași temă de către fiecare elev. Profesorul îi va ajuta pe elevii
care nu se descurcă singuri.

Scrierea imaginativă – redactarea unor mesaje după materiale suport: imagini, benzi
desenate, ilustrații, etc. Lecția începe cu analiza materialelor suport și cu formularea
enunțurilor specifice pentru fiecare dintre ele, ordonarea logică a enunțurilor, legarea
enunțurilor într-un text, scris sau oral.
Redactarea de texte pe baza unu șir de întrebări – materialul suport va fi reprezentat
de un șir de întrebări formulate și ordonate logic, urmând structura compunerii: introducere,
cuprins și încheiere.