Diateza impersonală

Diateza este o categorie specifică a verbului care afectează nu numai verbul ci și ansamblul propoziției.
În diateza impersonală verbul nu are un subiect personal.

Delimitarea de ale construcții impersonale:

Se delimitează de verbe și construcțiile inerent impersonale care:

-> se manifestă ori fără subiect (Plouă. Tună etc)

-> fie cu subiect postverbal printr-o sub forma de: propoziție conjuncțională (care se realizează când
substantivul este postverbal și își ia de la verb conjuncția), forme verbale nepersonale (infinitiv,
gerunziu, supin, participiu), forme pronominale neutre.

Se delimitează de formele impersonale ale pasivului:

-> pasivul prototipic ( E știut că...)

-> pasivul reflexiv (Se vrea... Se știe...)

=> devin forme de pasiv impersonal din cauza complementului activ care devine subiect pasiv, realizat
prin propoziția conjuncțională.

Raportare la diateza activă:

Organizare sintactică proprie dobândită contextual:

-> dispare subiectul

-> verbul își păstrează forma și se adaugă cliticul se

-> cliticul se, care devine obligatoriu, este doar o marcă a diatezei, deci nu reia o informație pentru că:

 nu se poate dubla,
 nu poate fi suprimat sau înlocuit cu alte nominale,
 avem în vecinătate verbe intranzitive care nu pot atribui cazul acuzativ.

=> diateza impersonală este limitată doar la persoana 3, singular.

Ion merge la școală. -> Se merge la școală.

Raportarea la pasivul impersonal

Pasivul are structuri tranzitive, impersonalul are structuri intranzitive

Elemente comune:

-> ambele acționează asupra subiectului dar acesta nu dispare din construcția pasivului, își schimbă doar
poziția (Se știe adevărul). La diateza impersonală subiectul dispare complet (Se merge pe jos)

-> cele două diateze acționează asupra verbului și variantele lui combinatorii, impersonalul eliminând
subiectul. Practic nu este nevoie de un subiect.

-> au aceeași formă (în cazul construcției cu cliticul se) și au aceeași trăsătură nonpronominală.

-> la pasivul impersonal există două forme pentru persona 3 și 6. (Se știe ora de plecare. Se știu orele de
plecare) pe când impersonalul are o singură formă la persoana 3.

Diferențe:

-> pasivul este legat de subiect sau complementul impersonal

-> impersonalul este zerovalent, nu se combină cu subiectul sau complementul de agent.

-> la verbele biactanțiale impersonalul pierde subiectul dar păstrează celălalt actant.

Față de verbele zerovalente, diateza impersonală se dobândește din context și astfel verbele primesc
formă impersonale (a merge -> se merge, a călca -> se calcă)

Restricții în acceptarea impersonalului

Diateza impersonală nu apare decât la verbele intranzitive, nonreflexive, noncopulative

Particularități discursive:

Diateza impersonală apare într-un limbaj în care se dorește reducerea mărcilor deictice, devenind
practic o generalizare, un limbaj fără timp și persoană ca de exemplu în rețete și în limbajul juridic.

Astfel, avem o predicție generică (particularitate a limbii române) care exprimă diferite construcții
uzuale generalizând-le.

Atenție: diateza înseamnă opoziție între structuri. O structură de diateză pasivă sau impersonală este o
structură transformată, în care au avut loc mai multe reorganizări sintactice ale componentelor din
structura de bază. Atenție, verbele tranzitive se pasivizează iar verbele intranzitive se impersonalizează.
Magazinele se deschid la ora 5. -> clitic reflexiv fără funcție sintactică dar cu rol gramatical, marcă de
diateză pasivă

Ion se laudă. -> cliticul complement direct în acuzativ

Aici s-a murit pentru libertate. -> se diateză impersonală

Se cuvine să spui mereu adevărul. -> se – clitic reflexiv, fără funcție sintactică, un formant al verbului
reflexiv (nu există verbul a cuveni)