Sunteți pe pagina 1din 83

CUPRINS

CAP. 1 TEMA DE PROIECTARE

CAP. 2 MEMORIU TEHNIC

CAP. 3 ASPECTE PRIVIND CARACTERISTICILE APELOR UZATE MUNICIPALE


3.1. Poluanţii caracteristici
3.2. Condiţii de calitate pentru factorul de mediu apa. Normative
3.3. Caracteristicile apelor uzate municipale

CAP. 4 TEHNOLOGIA ADOPTATĂ PENTRU EPURAREA APELOR UZATE


MUNICIPALE
4.1. Variante tehnologice de epurare a apelor uzate municipale
4.2. Factorii care influentează selecţia operaţiilor proceselor unitare
4.3. Determinarea gradului de epurare necesar
4.4 Calculul concentratiilor intermediare
4.5. Alegerea variantelor tehnologice optime şi descrierea detaliată a procesului
tehnologic adoptat
4.6. Schema bloc a procesului de epurare mecano- chimico-biologică
4.7. Materii prime, auxiliare şi utilităţi
4.8. Subproduse materiale şi energetice, deşeuri

CAP. 5 PROIECTAREA TEHNOLOGICĂ A UTILAJELOR


5.1. Debite de calcul şi de verificare utilizate în staţiile de epurare municipale
5.2. Dimensionare utilajelor din cadrul treptei mecanice de epurare
5.2.1. Dimensionarea gratarelor
5.2.2. Dimensionarea deznisipatoarelor
5.2.3. Dimensionarea bazinului de egalizare
5.2.4. Dimensionarea decantoarelor primare
5.3. Dimensionarea utilajelor din cadrul treptei biologice de epurare
5.3.1. Dimensionarea bazinului cu nămol activ
5.3.2. Dimensionarea decantorului secundar
5.4. Tratarea nămolurilor (aspecte generale privind colectarea şi tratarea nămolurilor)
5.5. Fişe tehnice ale utilajelor dimensionale

CAP. 6 CONSTRUCŢII ŞI INSTALAŢII PREVĂZUTE ÎN CADRUL STAŢIEI DE


EPURARE MUNICIPALE
6.1. Contrucţii şi instalaţii legate direct de procesul tehnologic al staţiilor de epurare
municipale
6.2. Construcţii şi instalaţii anexe ale staţiilor de epurare municipale

CAP. 7 PLANŞA CU SCHEMA TEHNOLOGICĂ

BIBLIOGRAFIE
Capitolul 1. Tema de proiectare

A. Debite de calcul :
Quz,med,zi = 0,04997 m3/s ;
Quz,max,zi = 0,06894 m3/s ;
Quz,min,orar = 0,01723 m3/s ;
Q uz,max,orar = 0,09471 m3/s .
B. Compoziţia apelor uzate care sunt introduse în staţia de epurare:
Solide în suspensie : iSMTS = 2625000 g/Le si zi ;
Substanţe organice :
Consum biochimic de oxigen: iSCBO5 = 2030000 g/Le si zi ;
Consum chimic de oxigen: iSCCO = 3500000 g/Le si zi
Azot total : iSNTK = 420000 g/Le si zi ;
Fosfor total: iSP = 70000 g/Le si zi ;
Azotiților: SNO3_N = 0 g/Le si zi ;
Temperatura apei uzate : 200 C ;
pH – ul = 6,5 ;
Constanta de consum a oxigenului din apele uzate: Kl = 0,25 zi-1.
C. Analizele de laborator ale emisarului în care se deversează apele uzate epurate:
Oxigen dizolvat : Or = 8 mg/l ( concentraţia oxigenului dizolvat din receptor ) ;
Substanţe organice : X5r = 8 mg/l ( concentrația CBO5 – râu amonte secțiunea A )
CCCO_Cr r = 0,214 mg/l ;
Solide în suspensie : MTS = 160 mg/l ;
Azot total : iSNTK = 250 mg/l ;
Temperatura medie a apei este de 180C ;
Constanta de oxigenare a apei: K2 = 0,5 zi-1 ( din tabel 5.4, pag. 237 – Normativ) .
Studiile hidrologice ale emisarului indică:
Viteza medie a apei : v = 1,4 m/s ;
Debitul emisarului : Qr = 9 m3/s ;
Coeficientul de sinuozitate al râului : ø = 1,3 ;
Constanta vitezei de consum a oxigenului din apele uzate : K l r = 0,23 zi-1 .
Utilaje ce urmează a fi proiectate.
Capitolul 2. Memoriu tehnic

Epurarea apelor uzate municipale si industriale reprezinta o necesitate a societatii


contemporane in permanenta dezvoltare. Odata cu cresterea complexitatii structurii societatii,
calitatea apei furnizate, diversitatea poluantilor, procesele de gospodarire ale apei si impactul
asupra mediului inconjurator au devenit tot mai dificile ca subtilitate si complexitate.
Cresterea populatiei si industrializarea continua necesara modernizarii societatii au
condus la cresterea necesarului de apa si implicit a volumului de ape uzate deversate in rauri si
mari. Daca apele uzate ar fi acumultate fara a fi epurate, descompunerea materialului organic
continut ar conduce la producerea gazelor cu miros neplacut, iar microorganismele existente in
apele uzate ar cauza imbolnaviri grave oamenilor.
Societatea moderna dezvoltata in orasele industrializate produce un volum mare de ape
uzate ce contin o diversitate de poluanti, dintre care mai ales cei generati de industrii sunt toxici
pentru toate organismele vii si fac imposibila autoepurarea cursurilor de apa in care apele uzate
au fost deversate. (Macoveanu, s.a., 1997).
Lucrarea urmareate proiectarea unei statii de epurare a apelor uzate municipale, cat mai
eficienta din punct de vedere economic si ecologic, care asigura eliminarea unei categorii de
poluanti denumiti refractari sau prioritari, care produc efecte economice si ecologice negative si
care trec neschimbati prin treptele de epurare mecano-chimica si biologica (epurarea avansata).
In primul capitol se prezinta datele de proiectare a proiectului tehnologic al unei statii de
epurare a apei uzate municipale.
In al doilea capitol este prezentat memoriul tehnic.
In al treilea capitol, se face o introducere asupra problemelor generale legate de epurarea
apelor uzate industriale, cu referiri directe la epurarea mecanica, epurarea chimica si epurarea
biologica a apelor uzate, la clasificarea si prezentarea principalilor compusi organici
nebiodegradabili (poluanti refractari sau prioritari).
In al patrulea capitol, se prezinta principalele variante tehnologice de epurare a apelor
uzate pentru eliminarea compusilor nebiodegradabili din apele uzate, grupate dupa tipul
procesului care sta la baza metodei. Pentru fiecare din metode se prezinta informatii legate de
desfasurarea procesului, utilajele specifice care se folosesc, factorii si conditiile care influenteaza
efiecienta procesului, mecanismele de reactie. Se prezinta avantajele si dezavantajele aplicarii
acestor procese, mai ales prin prisma epurarii unor cantitati mari de ape uzate, avand in vedere si
aspectele economice ale fiecarui proces.
In urma analizarii avantajelor si dezavantajelor a fiecarei variante tehnologice de epurare,
din punct de vedere ecologic si economic, se va alege varianta optima si apoi se va face
descrierea detaliata a tehnologiei adoptate pentru proiectarea statiei de epurare mecano-chimico-
biologica.
In capitolul cinci, se prezinta posibilitatile de integrare a epurarii avansate in procesul
tehnologic de epurare a apelor uzate municipale, pentru a realiza gradul de epurare dorit si
dimensionarea utilajelor din cadrul statiei de epurare a apelor uzate urbane.
In capitolul sase se prezinta constructiile si instalatiile direct legate de procesul
tehnologic de epurare a apelor uzate si constructiile si instalatiile anexe statiei.

In capitolul sapte,si ultimul, este prezentata schema tehnologica a statiei de epurare a


apelor uzate urbane.
Capitolul 3. Aspecte privind apele uzate municipal

3.1. Poluanţi caracteristici


Protecţia mediului şi a resurselor acestuia reprezintă, pentru ţara noastră,un interes naţional.În
prezent, problemele privind protecţia şi conservarea mediului se află într-o perioadă de tranziţie,
pentru atingerea standardelor europene.
Vom urmări, în principal, modul de utilizare şi de protejare a apei, o resursă naturală
epuizabilă.
Principalul utilizator, dar şi poluant, prin activităţile sale, a resurselor de apă este omul.
De-a lungul timpului omul a utilizat apa în scopuri bine definite. A folosit apa ca resursa de
apă potabilă pentru uz casnic, dar şi în industrie şi agricultură. Prin utilizarea neraţională a apei
în scopuri personale, omul reuşeşte să polueze apa, respectiv mediul natural. Acesta este motivul
principal pentru care s-a pus problema epurării apelor uzate.
Principalele categorii de poluanţi care conferă apelor ce îi conţin caracteristici de ape uzate
prin alternarea caracteristicilor fizice,chimice şi biologice sunt:
1.Reziduuri organice -provenite din apele uzate menajere, industriale (industria organică de
sinteză , fabrici de hârtie) şi complexe de creştere a animalelor. Compuşii organici instabili aflaţi
în soluţie pot fi cu uşurinţă oxidaţi prin consumarea oxigenului din apă, micşorând astfel
capacitatea de autoepurare a emisarului.
2.Nutrienţi -includ azotul, fosforul, compuşii cu azot şi fosfor, siliciul şi sulfaţii. Principalele
surse de generare le constituie apele uzate menajere şi efluenţii din industria îngrăşămintelor
chimice. Azotul şi fosforul stimulează creşterea algelor provocând fenomenul de eutrofizare.
3.Compuşii toxici(poluanţi prioritari) -cum sunt:acizii, alcalii, uleiuri, metale grele, cianuri,
compuşi organici proveniţi din industria chimică, petrochimică sau ca urmare a folosirii
insecticidelor.
4.Suspensii inerte -sau materiale fin divizate rezultate ca urmare a proceselor de spălare din
diverse industrii ca, de exemplu, din industria minieră.Prin depunerea solidelor în suspensie se
perturbă viaţa acvatică normală în emisarul în care a fost deverstă apa uzată.
5.Alţi compuşi organici -cum ar fi: sărurile sau agenţii reducători ( sulfaţi sau săruri feroase)
care apar în efluenţi rezultaţi din diverse industrii.În cantităţi mici, sărurile nu au efecte negative
asupra mediului înconjurator, dar compuşii reducători, prin consumarea oxigenului dizolvat
micşorează capacitatea de autoepurare a emisarului.
6.Apa caldă -produsă de multe industrii care utilizează apa ca agent de racire. Deversarea ca
atare a apei calde în emisar perturbă desfășurarea proceselor biologice de autoepurare.
7.Contaminarea bacteriologică - poate fi produsă de industriile alimentare, crescătoriile de
animale sau canalizarea apelor menajere ( Macoveanu si altii.,1997).
3.2. Condiţii de calitate pentru factorul de mediu – apă . Normative.
Standardele aprobate la nivel naţional sau cele armonizate cu legislaţia comunităţii europene
stau la baza caracterizării apelor uzate : STAS, SR-ISO, reflectă gradul de poluare al apei uzate
sau gradul de epurare obţinut pe fiecare treaptă de tratare sau de la efluentul general.
Normativele tehnice emise în vederea asigurării calitătii şi cerinţelor de evacuare se
regăsesc în H.G. nr. 188/2002, Hotărârea Guvernului pentru aprobarea unor norme privind
condiţiile de descărcare în mediul acvatic a apelor uzate-NTPA 001, NTPA 002 sau ordinele
MAPM (Ordinul MAPM nr.352/2005,Ordinul nr. 1097/1997 al MAPM pentru NTPA 003,NTPA
004, NTPA 005).
NTPA 001/2005 este Normativul privind condiţii de evacuare a apelor uzate în reţelele de
canalizare a localităţilor (Anexa IX).

Tabelul nr.1 :Indicatori de calitate ai apelor uzate evacuate în reţelele de canalizare a


localităţilor :
Valorile limită admisibile

Ape uzate
Ape uzate evacuate în
Nr. evacuate în Metoda de
Indicatorul de calitate U.M. reţelele de canalizare
Crt receptori analiză
ale localităţilor
naturali
NTPA-002
NTPA-001

1 Temperatura ºC 35 40

SR ISO 10523-
2 pH Unităţi pH 6.5-8.5 6.5-8.5
97

3 Materii în suspensie mg/dm3 35.0 350 STAS 6953-81

STAS 6560-82
Consum biochimic de
4 mgO2/dm3 25.0 300 SR ISO
oxigen la 5 zile (CBO5)
5815/98

Consum chimic de SR ISO


3
5 oxigen –metoda cu mgO2/dm 125.0 500
6060/96
dicromat de potasiu
(CCOCr)

6 Azot amoniacal (NH4)+ mg/dm3 2.0 (3.0) 30 STAS 8683-70

STAS 10064-
7 Fosfor total (P) mg/dm3 1.0 (2.0) 5.0
75

SR ISO
8 Cianuri totale (CN) mg/dm3 0.1 1.0
6703/1-98

Sulfuri şi hidrogen SR ISO 10530-


9 mg/dm3 0.5 1.0
sulfurat (S2-) 97

10 Sulfiţi (SO32-) mg/dm3 1.0 2 STAS 7661-89

11 Sulfaţi (SO42-) mg/dm3 600.0 600 STAS 8601-70

Fenoli antrenabili cu
12 mg/dm3 0.3 30 STAS 7167-92
vapori de apă (C6H5OH)

Substanţe extractibile cu
13 mg/dm3 20.0 30 SR 7587-96
solvenţi organici

14 Plumb (Pb2+) mg/dm3 0.2 0.5 STAS 8637-79

SR ISO
15 Cadmiu (Cd2+) mg/dm3 0.2 0.3
5961/93

STAS 7884-91
16 Crom total (Cr3++Cr6+) mg/dm3 1.0 1.5 SR ISO 9174-
98

STAS 7884-91
17 Crom hexavalent (Cr6+) mg/dm3 0.1 0.2 SR ISO 11083-
98

18 Cupru (Cu2+) mg/dm3 0.1 0.2 STAS 7795-80


19 Nichel (Ni2+) mg/dm3 0.5 1.0 STAS 7987-67

20 Zinc (Zn2) mg/dm3 0.5 1.0 STAS 8314-87

SR 8662/1-96
21 Mangan total (Mn) mg/dm3 1.0 2.0 SR ISO 6333-
96

22 Clor rezidual liber (Cl2) mg/dm3 0.2 0.5 STAS 6364-78

3. 3. Caracteristicile apelor uzate municipale

Cunoaşterea naturii apelor uzate este absolut necesară pentru proiectarea şi operarea
sistemelor de colectare şi epurare. Compoziţia apelor de suprafaţă şi a apelor uzate se determină
prin analize de laborator: gravimetrice, volumetrice sau fizico-chimice, conform standardelor în
vigoare pentru fiecare ţară. Caracteristicile fizice, chimice şi bacteriologice reflectă compoziţia şi
respectiv, gradul de poluare al apei uzate.
Compoziţia apelor uzate este variabilă în timp şi spaţiu. O probă de apă prelevată din
acelaşi punct, la un moment dat poate prezenta caracteristici variabile datorită multitudinii de
factori care influenţează aceste caracteristici.
O probă de apă necesită analize fizice, chimice şi bacteriologice, dupa cum sunt
clasificaţi şi factorii care influenţează calitatea apelor uzate.

A.Caracteristicile fizice ale apelor uzate municipale

1.Temperatura apelor uzate influenţează majoritatea reacţiilor fizice şi biochimice, care au


loc în procesul de epurare. Determinarea temperaturii se efectuează numai la locul de recoltare,
prin introducerea termometrului în apa de cercetat, iar citirea temperaturii se face după 10 minute
de la introducerea termometrului fără al scoate din apă, în paralel determinându-se temperatura
aerului.
2.Turbiditatea apelor uzate este dată de particulele foarte fine aflate în suspensie, care nu
sedimentează în timp. Analizele de laborator se exprimă în grade de turbiditate. Un grad de
turbiditate corespunde unui mg SiO2/dm3 de apă.
3.Culoare apelor uzate menajere este gri deschis, iar culoarea gri închis indică începutul
procesului de fermentare a materiilor organice existente în aceste ape. Pentru apele uzate care
prezintă alte nuanţe de culori, rezultă că amestecul cu ape uzate industriale este dominat de cele
industriale.
4.Mirosul apelor uzate menajere proaspete este aproape imperceptibil; intrarea în fermentaţie
a materiilor organice este indicat de mirosuri de hidrogen sulfurat, de putregai sau de alte
mirosuri produse de descompunere. Apele uzate orășenești pot avea mirosuri diferite imprimate
de natura şi provenienţa apelor uzate industriale.
5.Materiile solide totale care se găsesc în apa uzată pot fi în stare de suspensie şi materii
solide dizolvate. Materiile solide în suspensie, la rândul lor, pot fi separabile prin decantare şi
materii coloidale. Prin termenul general de solide se definesc materiile care rămân ca reziduu
după evaporarea apei la 103-105°C şi au în componenţă atât materii solide nefiltrabile prin filtre
de 1,2µm (solide în suspensie) cât şi materii solide filtrabile (coloizi şi compuşi dizolvaţi).
6.Conductivitatea aduce informaţii asupra cantităţii de săruri dizolvate.

B.Caracteristicile chimice ale apelor uzate municipale

Compoziţia chimică a apelor uzate menajere este foarte mult influenţată de


conţinutul de proteine, grăsimi şi hidrocarbonaţi din produsele alimentare, însă poate conţine în
anumite limite şi carbonaţi, sulfaţi, fier etc.
a)Caracteristici ale apelor uzate determinate prin analize anorganice
1.Aciditatea apelor uzate este determinată de prezenţa bioxidului de carbon liber, a acizilor
minerali şi a sărurilor acizilor tari cu baze slabe. Acest parametru este indicat a fi determinat
pentru apele uzate industriale care ajung în staţia de epurare urbană.
2.Alcalinitatea apelor uzate este dată de prezenţa bicarbonaţilor, carbonaţilor alcalini şi a
hidroxizilor. Apele uzate menajere sunt uşor alcaline.
3.pH-ul apelor uzate poate fi acid sau alcalin şi constituie o cauză perturbatoare a proceselor
biologice din cadrul unei staţii de epurare.
4.Potenţialul de oxido-reducere exprimă logaritmul cu semn schimbat al presiunii
hidrogenului gazos în echilibru cu hidrogenul molecular dizolvat în soluţie. În scara Redox,
notaţia rH dă indicaţii asupra puterii de oxidare sau reducere a apei uzate sau a depunerilor.
5.Clorurile şi sulfurile din apele uzate pot influenţa procesele biologice de epurare dacă
cantităţile lor depasesc anumite limite.
6.Metalele grele existente, în special, în apele uzate industrial sunt toxice pentru
microorganismele care participă la epurarea biologică a apelor şi la fermentarea anaeroba a
namolurilor.
7.Substanţele radioactive creează noi probleme celor ce se ocupă cu protecţia calităţii apei.
Aceste substanţe care emit radiaţii influenţează procesele de epurare şi pot fi periculoase pentru
personalul de exploatare.
8.Detergenţii din apele uzate sunt substanţe tensioactive a căror structură moleculară este
formată din doua grupări, o grupare hidrofobă şi una hidrofilă. După felul cum disociază în apă
detergenţii pot fi cationici, anionici şi detergenţi neionici. Detergenţii sintetici datorită
modifiicării tensiunii superficiale pot favoriza acţiunea nociva a unor toxice, usurând absorbţia
acestora.
9.Nitriţii şi nitraţii sunt conţinuţi în apa uzată proaspată în concentraţii mai reduse.
Concentraţii mai mari înregistrează staţiile de epurare.
10.Produsele petroliere, grăsimi şi uleiuri formează o peliculă plutitoare care împiedică
oxigenarea apei. Prezenţa acestor substanţe în staţia de epurare este dăunătoare deoarce pot
colmata filtrele biologice.
b)Caracteristici ale apelor uzate determinate prin analize organice
1.Oxigenul dizolvat este un indicator care arată în mod global gradul de poluare al
apelor cu substanţe organice. Cantitatea de oxigen care se poate dizolva în apa curată depinde de
temperatură, de turbulenţa la suprafaţa apei, de presiunea atmosferică, cantitatea de oxigen din
apă, mărimea suprafeţei de contact etc.
2.Consumul biochimic de oxigen (CBO5) exprimat în mg/dm3 reprezintă cantitatea de oxigen
consumat de către bacterii şi alte microorganisme pentru descompunerea biochimică,în condiţii
aerobe,a substanţelor organice biodegradabile la temperatura şi în timpul standard, de obicei la
20°C şi 5 zile.
În apele uzate menajere, precum şi în apele uzate industriale care au o compoziţie apropiată
cu cea a apelor uzate menajere, marimea CBO5 variază în limitele de 100 – 400 mg/dm3.
3.Consumul chimic de oxigen(CCO) sau oxidabilitatea apei, care reprezintă cantitatea de
oxigen în mg/dm3, necesară pentru oxidarea tuturor substanţelor organice sau minerale oxidabile,
fără ajutorul bacteriilor. Pentru apele industriale care conţin substanţe toxice ce distrug
microorganismele din apă şi deci nu se poate determina CBO, această determinare va constitui
singurul indicator asupra prezenţei substanţelor organice.
În apele uzate industriale care conţin cantităţi importante de substanţe organice
nebiodegradabile, valoarea CCO depăşeşte pe cea a CBO 20 cu peste 50%.
4.Carbon organic total(COT) constituie o metodă de determinare a nivelului de poluare
organică a apelor uzate, care spre deosebire de determinările prin CBO şi CCO rezultatele sunt
mai exacte datorită eliminării variabilelor care intervin în analizele CBO şi CCO.
5.Conţinutul total de oxigen (CTO) determinat pe principiul cromatografiei în faza
gazoasă evidenţiază toate substanţele organice şi anorganice existente în proba de ape uzate care
intră în reacţii chimice până la nivelul de oxizi slabi. În esenţă metoda constă în oxidarea
materiilor organice şi conversia lor în bioxid de carbon şi apă.
6.Azotul sub formă de amoniac liber, azotul organic, nitriţii şi nitraţii constituie azotul
total din apa uzată brută. Amoniacul liber constituie rezultatul descompunerii bacteriene a
materiilor organice. În apele uzate menajere amoniacul poate varia în limitele 15-50 mg/dm 3.
În general, apele uzate menajere proaspete au un conţinut ridicat de azot organic şi scăzut de
amoniac liber.
7.Stabilitatea si stabilitatea relativa a apelor menajere constituie o determinare
caracteristică a acestor ape lipsite, parţial sau total de oxigen. Substanţele organice din apele
uzate cu conţinut foarte scăzut de oxigen suferă o descompunere anaeroba emanând un miros
dezagreabil; se poate spune că apa este putrescibilă. Inversul putrescibilităţii îl reprezintă
stabilitatea apelor uzate. Stabilitatea relativă este definită de raportul, în procente, dintre
cantitatea de oxigen existente în apă şi cererea de oxigen pentru a satisface faza primară de
consum a oxigenului (M. Dima, 1998).
c)Caracteristici bacteriologice şi biologice
Apele uzate în compoziţia carora se află materia organice, sunt populate şi cu specii de
organisme care valorifică resursele de hrană respective şi care, în decursul dezvoltării lor, s-au
adaptat unor condiţii unilaterale de mediu. Aceste organisme constituie indicatorul biologic ce
caracterizează pozitiv gradul de încărcare a apei cu substanţe organice sau gradul său de
saprobitate. Organismele respective sunt formate din bacterii, protozoare, alge etc.
Analizând apele uzate după toate aceste caracteristici se poate evalua gradul de toxicitate
a lor, gradul de epurare necesar şi acţiunea pe care o exercită, prin compoziţia lor, apele uzate
asupra receptorilor naturali.
Apele uzate conţin şi substanţe poluante care pot fi recuperate şi revalorificate, precum şi
substanţe care pot îngreuna sau împiedica procesul de epurare, de aceea este necesară o analiză
atentă şi precisă a caracteristicilor apelor uzate .
Analiza biologică un poate furniza valori cantitative asupra proceselor de poluare şi nici un
poate indica natura poluantului. În această situaţie, metodele de analiză fizico – chimică a apelor
uzate se completează reciproc cu metodele de analiză biologică. (Dima M.,1998)
Capitolul 4.Tehnologia adoptată pentru epurarea apelor uzate municipale

4.1. Variante tehnologice de epurare a apelor uzate municipale

Epurarea apelor uzate constituie ansamblul de operaţii şi procese unitare prin care
poluanţii prezenţi în apă sunt eliminate sau concentraţiile acestora sunt reduse astfel încât apele
epurate să poată fi deversate în receptori naturali.
În tehnologia epurării apelor uzate se utilizeaza mai multe procedee având la bază
procese fizice, chimice şi biologice, sau combinări între aceste procese pentru o eficienţă ridicată
a epurării.(Dima M.,1998).
Procesele fizice, având la bază fenomenele de separaţie lichid-solid sau lichid-substanţe
plutitoare, datorită diferenţelor de greutate, constituie unele dintre cele mai importante procese
care intervin în cadrul epurării apelor uzate.
Procesele chimice intervin în cazul dezinfectării apelor uzate în compoziţia cărora
predomină bacterii patogene sau la eliminarea substanţelor în suspensie, coloidale şi dizolvate cu
ajutorul substanţelor chimice.
Procesele biologice utilizate la stabilizarea depunerilor organice (nămoluri) rezultate din
epurarea apelor uzate, sunt procese biologice anaerobe care folosesc, în activitatea
microorganismelor anaerobe, oxigenul legat chimic de azot din nitriţii existenţi în nămoluri.
Aceste procese se realizează în bazinele de fermentare a nămolului.
În funcţie de caracteristicile apelor uzate definite de provenienţa acestor ape, la care se
adaugã condiţiile de calitate la deversare în receptori impuse de STAS 4706 – 88, procedeele de
epurare, având la bazã procésele arãtate, pot fi mecanice, mecano - chimice şi mecano –
biologice.
Epurarea apelor uzate, indiferent de procedeele folosite, cuprinde doua mari grupe de
operaţii:
 Reţinerea substanţelor poluante sau a celor care pot fi valorificate ulterior, având
ca efect final, obţinerea apei epurate ce poate fi reintrodusă în circuitul natural;
 Prelucrarea depunerilor (nămolurilor) rezultate din epurarea apelor uzate.
Epurarea apelor uzate se poate realiza prin metode ce se bazează prin metode fizice , chimice
şi biologice .
Clasificarea metodelor de epurare :
1. După tipul procesului :
 epurare mecanică
 epurare chimică
 epurare biologica
 eourare avansată sau terţiară
2. După tipul operaţiilor şi proceselor unitare :
 epurare primară
 epurare secundară
 epurare avansată sau terţiară
În cadrul epurării primare (mecanică) sunt folosite operaţii fizice pentru eliminarea
substanţelor poluate sedimentabile din apele uzate, folosind în acest scop, construcţii şi instalaţii
a caror alcãtuire diferã dupã mãrimea suspensiilor reţinute. Astfel pentru reţinerea corpurilor şi
suspensiilor mari se folosesc grãtare şi site; în unele situaţii de scheme de epurare, aceastã
operaţie se numeşte epurare preliminarã.
Pentru separarea, prin flotare sau gravitaţionalã, a grãsimilor si emulsiilor care plutesc în
masa apei uzate, se folosesc separatoare de grasimi, iar sedimentarea sau decantarea materiilor
solide, în suspensie separabile prin decantare, are loc în deznisipatoare, decantoare, fose septic
etc.
Operaţia de reţinere din apele uzate a compuşilor şi a impuritãţilor de dimensiuni mari, se
numeşte degrosierea apelor şi se referã la procesele fizice care au loc în grãtare, deznisipatoare şi
separatoare de grãsimi. Acest procedeu de epurare este folosit frecvent în epurarea apelor uzate
menajere, constituind o etapã intermediarã de realizare totalã a epurãrii apelor, în deosebi pentru
localitãţile în care staţia de epurare se construieşte simultan cu canalizarea localitãţii. În cazul în
când în canalizarea orãşeneascã sunt deversate mari cantitãţi de ape uzate industrial, pentru a
proteja desfaşurarea normalã a proceselor de epurare în treapta mecanicã se prevede o epurare
preeliminarã alcãtuitã din bazine de egalizare a debitelor şi de uniformizare a concentraţiilor sau
din bazine de neutralizare a apelor puternic acide sau alkaline ( Dima, 1998 )

Epurarea secundară foloseşte procese chimice şi biologice pentru eliminarea solidelor în


suspensie şi a compuşilor biodegradabili . Epurarea secundară include epurarea chimică şi
epurarea biologică.
Majoritatea compusilor organici sunt eliminaţi în cadrul epurării secundare , în special în
cadrul proceselor biologice .
Compusii refractari nu pot fi eliminaţi în cadrul primelor tipuri de epurare (primară si
secundară) . Aceşti compuşi chiar şi în concentraţii foarte mici au efecte negative asupra
organismelor vii şi asupra echilibrului ecologic în naurã. Dintre cei mai importanţi compuşi
refractari amintim: compuşii anorganici solubili, compusii organic solubili, solidele în suspensie
şi organismele patogene.
Epurarea mecano – chimicã se aplicã la apele uzate în compoziţia cãrora predominã materii
solide în suspensie, coloidale şi dizolvate care nu pot fi reţinute decât nu mai prin tratarea acestor
ape cu reactivi chimici de coagulare. Pentru a creşte eficienţa procesului chimic, apele, vor fi
supuse în prealabil, epurãrii mecanice, de aceea acest procedeu poartã denumirea de epurare
mecano – chimicã. La apele uzate menajere, acest procedeu se aplicã la dezinfectarea apelor
uzate, procedeul fiind aplicat frecvent în epurarea apelor uzate industrial.
În mod obişnuit epurarea mecanicã si mecanico- chimicã constituie epurarea primarã a apelor
uzate, iar construcţiile şi instalaţiile aferente alcãtuiesc treapta mecanicã a unei staţii de epurare (
Dima, 1998 ).
Epurarea mecano- biologicã se bazeazã pe acţiunea comunã a proceselor meanice, chimice
şi bilogice si pot avea loc în condiţii natural sau în condiţii artificial prin filtrare bilogicã, sau în
bazine de aerare cu nãmol activ de mica sau de mare încãrcare, cu aerare normalã sau prelungitã.
Pentru apele uzate industriale în compoziţia cãrora lipsesc substanţele nutritive, necesare
bacteriilor aerobe, se prevãd bazine speciale pentru introducerea acestor substanţe chimice.
Construcţiile şi instalaţiile în care se realizeazã procesele biochimice de epurare biologicã,
alcãtuiesc treapta secundarã a staţiei de epurare, având drept scop final, reţinerea materiilor
solide în soluţii şi în special a celor organice. Nãmolul produs în treapta bilogicã este reţinut prin
decantare, în decantoarele secundare, numite şi bazine clarificatoare. În aceastã treaptã de
epurare sunt necesare unele construcţii şi instalaţii de deservire ( înstalaţii pentru producerea şi
introducerea artificial a aerului, staţii de pompare şi conducte pentru transportul şi distribuţia
nãmolului activ etc. ).
În condiţiile funcţionãrii normale a treptei de epurare primare şi secundare, eficienţa acestora
exprimatã prin gradul de epurare realizat în ceea ce priveşte materiile organice şi a materiilor în
suspensie, se parabile prin decantare. Apele uzate oraşeneşti vor avea valori superioare apelor
uzate menajere, mãrimea lor depinzând de încãrcarea în poluanţi a apelor uzate industrial. În
acest caz, obţinerea de valori mai mici preuspune suplimentarea schemei clasice a staţiei de
epurare ( Dima, 1998 ).
Epurarea terţiarã este epurarea de finisare care se aplicã dupã cele douã trepte ale
procesului classic de epurare şi constã în totalitatea procedeelor folosite în scopul eliminãrii din
apele uzate a anumitor substanţe, numite rezistente sau refractare, care odata ajunse în receptor
afecteazã calitãţile de potabilitate ale acestora. De exemplu detergenţii care nu au putut fi reţinuţi
în epurarea clasicã, favorizeazã apariţia spumei la suprafaţa apelor receptorului, care pe lângã
aspectul inestetic, nu permite oxigenarea apei. De asemenea compuşii azotului şi ai fosforului
care în treapta primarã şi secundarã sunt reţinuţi în limitele de 40 – 50 %, odatã ajunşi în receptor
contribuie la dezvoltarea excesivã a florei acvatice cauzând procesul de eutrofizare a apelor cu
consecinţe neplãcute asupra calitãţii apelor.
Epurarea avansatã are drept scop, prin combinaţii de operaţii şi procese unitare, îndepãrtarea
compuşilor refractari şi mãrirea gradului de epurare.
Scopul epurãrii avansate este : diminuarea debitului de poluanţi deversaţi, producerea apei de
o calitate corespunzãtoare refolosirii în scopuri industrial sau potabile şi recuperarea unor
materiale preţioase ( solvenţi, metale nobile, catalizatori ). Diversele procese de epurare avansatã
pot modifica, complete sau înlocui una sau mai multe faze ale tehnologiei clasice de epurare.
Epurarea terţiarã este recomandatã ca treaptã a treia de epurare în staţiile orãşeneşti, întrucât,
odatã cu dezvoltarea şi diversificarea ramurilor industrial, a crescut şi numãrul poluanţilor care
numai parţial, pot fi eliminaţi prin procedeele clasice de epurare ( Dima, 1998 ).
4.2. Factori care influentează selecţia operaţiilor şi proceselor unitare

Selectia operaţiilor şi proceselor unitare în vederea alcătuirii schemelor tehnologice de


epurare a apelor uzate este cea mai importantă etapă în proiectarea unei staţii de epurare a apei
uzate . Proiectarea staţiei de epurare a apei uzate municipale reprezintă unul dintre cele mai
importante şi interesante ale ingineriei şi se bazează atât pe noţiuni teoretice în domeniile
hidrologic , geotehnic , chimic etc.
Schema tehnologică de epurare este reprzentarea grafică a combinaţiilor de operare si procese
unitare folosite pentru realizarea scopului dorit şi anume epurarea apelor uzate municipale .
Stabilirea proceselor tehnologice de epurarea a apelor uzate municipal respectiv a schemei
tehnologice se face ca urmare a analizei procesului de epurare în ansamblul său ţinănd cont de
următoarele aspect :
1. Cerinţele consumatorilor se pot exprima sub forma unor limitări legate de costul instalaţiei
de epurare , posibilităţile de exploatare a instalaţiei şi folosirea personalului existent , impactul
asupra mediului şi scopul în care se realizează epurarea apelor uzate (pentru deversare în
receptori naturali , recircularea sau reutilizarea apelor uzate ).
2. Experienta existentă . Informaţiile asupra performanţelor , controlul , fiabilităţi şi
adaptabilităţi la condiţii variabile se pot obţine cu ajutorul sistemelor de epurare funcţionale .
3. Standardele sau normele care reglementează valorile principalilor indicatori de calitate
4. Selecţia proceeslor este un aspect esenţial în proiectare staţiilor de epurare , evaluarea
principalelor alternative presupunând atât experienţă teoretică cât si practică .
5. compatibilitatea cu instalaţiile existente este importantă deoarece introducerea unor
operaţii sau procese implică schimbarea condiţiilor de operarea precum şi pregatirea
suplimentară personalului .
6. consideraţiile economice sunt de foarte mare imprtanţă în alcătuirea proceselor
tehnologice şi în final în proiectarea staţiei de epurare . In aprecierea schemelor de epurare se iau
în calcul costurile cu investiţia şi exploatarea precum şi cheltuielile de amortizare a investiţiei .
7. alte consideraţii importante .Posibilitatea procurării utilajelor şi a aparaturii necesate ,
posibilitatea folosirii personalului specializat , tipul sursei de energie utilizată .
Factorii cei mai importanţi care intervin în evaluarea şi selecţia operaţiilor şi proceselor
unitare sunt prezentate în tabelul urmator (Macoveanu M., şi alţii., 1997 ) .
Tabelul nr. 2 : Factorii ce intervin în evaluarea operaţiilor şi proceselor unitare
Nr.crt. Factori Observaţii
1. Debitul de ape uzate . Procesul tehnologic trebuie să corespunda
debitului estimate de ape uzate
2. Posibilitatea de aplicare a procesului de Aceste posibilităţi sunt evaluate pe baza
epurare propus. experienţei anterioare şi a datelor din
literature pentru instalaţiile pilot sau
instalatiilor de epurare existente.
3. Variaţia de debit si compoziţiei ale Aceste variaţii sunt analizate în vederea
apelor uzate . uniformizãrii.
4. Caracteristicile şi compoziţia apei uzate. Influenţeazã direct selecţia operaţiilor şi
proceselor unitare
5. Identificarea poluanţilor prioritari ( Este importantã identificarea acestor tipuri de
toxici ). procese deoarece în funcţie de prezenţa sau
absenţa acestora în apele uzate se va propune
introducerea în schema de epurare a
operaţiilor şi proceselor de epurare avansatã
precum şi poziţia acestora în schema de
epurare.
6. Condiţiile climatic. Temperatura şi umiditatea sunt factorii care
au un rol deosebit în alegerea procesului
tehnologic.
7. Condiţii de reacţie şi/sau a tipului de Condiţiile de reacţie şi alegerea reactorului
reactor. sunt stabilite în funcţie de condiţiile cinetice
şi termodinamice ale procesului.
8. Performanţele realizate. De obicei se aleg acele operaţii şi procese
unitare care au eficienţe maxime .
9. Deşeurile rezultate în proces. Nãmolurile având diferinte concentraţii,
produşii secundari şi gazelle sunt factorii ce
conduc la alegerea variantei de epurare
optima. Pentru fiecare variantã propusã sunt
date şi modalitãţile de neutralizare a
deşeurilor.
10. Factorii de mediu. Direcţia vântului, zgomotul, distanţa faţã de
zonele rezidenţiale , caracteristicile faţã de
receptorul natural.
11. Necesarul de reactivi chimici. Trebuie evaluat pe baza procesului de epurare
chimicã sau atunci când se utilizeazã
adjuvanţi în epurarea biologicã.
12. Necesarul de utilitãţi . Pentru fiecare proces tehnologic propus se
analizeazã necesarul de utilitãţi plecând de la
un anumit debit de ape uzate sau de la un
anumit numar de locuitori echivalenţi.
13. Necesarul de personal. Se evalueazã de la început necesarul de
pregãtire al personalului.
14. Costuri de exploatare ( problem de Este important să se cunoască numărul de
exploatare ). oameni şi nivelul lor de calificare, precum şi
timpul în care se poate realiza calificarea lor.
15. Costuri cu investiţii. Daca au fost propuse mai mult de trei
procese, atunci trebuie calculate costurile
pentru fiecare proces în parte.
16. Complexitatea procesului. Influenţa costurilor de operare şi necesarul de
pregãtire al personalului.
17. Compatibilitatea cu instalaţiile Noile procese propuse trebuie sã fie
existente . compatibile cu cele existente.
18. Spaţiul necesar staţiei de epurare în Se preferã staţii de epurare compacte pentru
ansamblul sau. cã terenurile sunt foarte scumpe.
4.3. Determinarea gradului de epurare necesar

Determinarea capacităţii staţiei de epurare precum şi eficienţa sa sunt calculate funcţie de


valorile gradului de epurare necesare pentru principalii indicatori de calitate ai apelor uzate . Prin
grad de epurare se înţelege procentul de reducere ca urmare a epurării a unei părţi din compuşii
poluanţi de natură fizică , chimică şi biologică din apele uzate astfel încât procentele rămase să
satisfacă cerinţele legislative impuse apei uzate epurate având în vedere diluţia şi amestecarea
acesteia cu apa emisarului considerat .
GE = (Ci - Cf)/Ci*100 [%] (1)
Relaţia de calcul (1) în care :
Ci – reprezintă valoarea concentraţiei iniţiale a indicatorului fizic ,chimic din
apele uzate pentru care se determină gradul de epurare , (mg/l)
Cf – reprezintă valoarea concentraţiei finale a aceluiaşi indicator după epurarea
apei uzate , (mg/l)
Un parametru care intervine în calculele de proiectare a unei staţii de epurare ape uzate
urbane care deversează în emisar apă de suprafaţă este gradul sau raportul de diluţie notat cu d
şi care este dat de relaţia (2):

d= (2) în care :

Q – este debitul emisarului (m3/s)


q – debitul maxim zilnic ape uzate (m3/s)
d= = = 130.54
.

Într-o secţiune intermediară de la gura de vărsare până la secţiunea de amestecare


completă raportul de diluţie real ca fi exprimat prin relaţia (3) si anume :
d = a* (3) în care :

a – coeficientul de amestecare corespunzător secţiunii considerate a cărei valori poate


varia intre 0.7 – 0.9 . Alegem a = 0.8 .
În cazul în care amestecarea ar fi perfecta valoarea lui va fi a =1 şi corespunde formulei
de calcul (2) .
În unele calcule şi studii hidraulice valoarea coeficientului de amestecare a este data de
relaţia lui I.D.Rodziler :

a= în care :
∗ √

a – coeficient de amestec ;
𝛼 = 0.95
𝜉 – dispersia in emisar a apelor uzate;
𝜉=3
Ф – coeficient de sinuozitate al receptorului ;Ф =1.3

Dt = m2/s în care :

v – viteza medie a receptorului - 1.4 m/s ;


H – adâncimea medie a receptorului - H=0.4 m;
q – debitul maxim zilnic al apei uzate - 0,06894 m 3/s;
L – distanţa reală după talveg de la punctul de vărsare al apei uzate până la secţiunea
examinată privind calitatea emisarului, m (în calcule secţiunea examinată se consideră situată la
1km amonte de secţiunea de folosinţă );
L = Ltemă -1 km = 14 -1 = 13 km = 13000 m
Se adoptă Ltemă = 14 km
∗ . ∗ .
Dt = = = 0.0028 m2/s
√ . ∗√
a= = . ∗√
= 0.111
∗ √ ∗
.

Se calculează lungimea de amestecare indicată cu ajutorul relaţiei (se calculează utilizând


ambele valori ale lui a ):
.
Lam = 𝑙𝑔 ( )
≤L

. . ∗ ,
Lam = 𝑙𝑔 ( )∗ ,
= 12682.79 m
. .

. . ∗ ,
Lam = 𝑙𝑔 ( = 3574.55 m
. . )∗ ,

După determinarea gradului de diluţie real se calculează gradul de epurare necesar pentru
poluanţii importanţi consideraţi în tema de proiectare , aşa încât , după epurare şi amestecare cu
apele emisarului să se încadreze în condiţiile de calitate , categoria a – III - a de ape de suprafaţă.
1. Determinarea GE pentru materii în suspensii.

Se va aplica formula generală de determinare a GE perticularizată pentru materii în


suspensii:
GE = (CiSS –CfSS)/CiSS*100 [%]
CiSS –este cantitatea (sau concentratia) de substanta poluanta care intra (influenta) in statia de
epurare, conform NTPA 001/2005;
CfSS –este cantitatea (sau concentratia) de substanta poluanta care este evacuate (efluenta) din
statia de epurare si care este impusa de catre NTPA 001/2002 si NTPA 011/2002, sau prin avizul
ori autorizatia de gospodarire a apelor.

GE = (CiSS –CfSS)/CiSS*100 = (350 – 35 )/350*100 = 90 [%]

2. Determinarea GE pentru CCOCr

CiSS = 325
CfSS = 125
GE = (CiSS –CfSS)/CiSS*100 [%] = (325 - 125)/325*100 = 61.53 [%]

3. Determinarea GE pentru substanţe organice (CBO 5)

Acest calcul se defineşte în următoarele situaţii :


a. Când în afară de diluţii şi amestecare intervine şi procesul natural de autoepurare a
apei prin oxigenare la suprafaţă.
b. Când în ecuaţia de bilanţ calculele se bazează numai pe diluţie şi amestecare şi nu iau
în considerare procesul de autoepurare .
c. Funcţie de condiţiile impuse prin NTPA 001/2005 .
a. Se ia în considerare diluţia, amestecarea şi procesul de autoepurare prin
oxigenarea apei.
CBO5a.u*q*10-k1t + a* Qe*CBO5r * 10-k1rt = (a*Qe +q)*CBO5a.m.
Unde :
CBO5a.m. (X5,am) – reprezintă cantitatea de CBO5 admisibilă a fi evacuate în emisar pentru
amestec ,în secţiunea de calcul (8,17 mg/l);
k1 = 0.25 zi-1 – coeficient de oxigenare sau constanta de consum a oxigenului în ape uzate ;
k1r = 0.23 zi-1 – constanta de consum a oxigenului din apele emisarului în amonte de gura de
vărsare;
q = debitul zilnic maxim , 0,06894 m3/s;
Q = debitul emisarului , 9 m3/s;
a = 0.8
t – timpul de curgere a apei între secţiunea de evacuare şi secţiunea de calcul ;
t =L/v

t= = 6,043 s
, ∗ , ∗

CBO5r (X5r)- reprezintă cantitatea de substanţă organică,exprimată prin CBO 5 , al apelor


emisarului în amonte de gura de vărsare (8 mg/l);
∗ . . ∗
CBO5a.u. = (CBO5a.m. - CBO5r * 10- k1rt ) + = . ∗ .
*(8,17 - 8*10-
∗ . ∗

0.23*6.043 ,
)+ . ∗ .
= 3094,4 mg/l

GE = (CiSS –CfSS)/CiSS*100 [%]


GE =(290 – 3094,4) /290 *100 = 96,70 [%]

b. Se ia în consideraţie numai amestecarea şi diluţia , ecuaţia de bilanţ fiind :

CBO5a.u. * q + a * Q* CBO5r = (q + a*Q)* CBO5a.m.

CBO5a.u = * (CBO5a.m. - CBO5r) + CBO5a.m.


. ∗
CBO5a.u = * (8,17 - 8) + 8,17 = 25.92 mg/l
.

GE = (CiSS –CfSS)/CiSS*100 [%]


GE = (290 – 25.92)/290*100 = 91 [%]
c. Se ia în calcul valoarea impusă de NTPA 001/2005

CBO5NTPA = 25 mg/l
GE = (CiSS –CfSS)/CiSS*100 [%]
GE = (290 – 25)/290*100 = 91.379[%]
Se constată că valorile gradelor de epurare în ceea ce priveşte CBO 5 –ul variază între
91% - 91.379% - 96,70 %, funcţie de modul de diluţie şi raportare .

4. Determinarea GE necesar după oxigenul dizolvat

Consta in a verifica daca valoarea concentratiei mime de oxigen dizolat din apa raului
intr-o sectiune situate aval de punctual de evacuare a apelor uzate (O Rmin), este mai mare sau
egala cu concentratia minima de oxigen dizolvat normata pentru calitate a emisarului respective
(ONmin), adica: ORmin >= ONmin
ONmin = 5 mg O2/l – pentru emisar categoria III;
Notatiile reprezinta:
- q (l/s) – debitul zilnic maxim al apelor uzate;
- cuz (mg/l) – concentratia in materii in suspensie a apelor uzate la intrarea in statia de
epurare;
- X5uz (mg/l) – concentratia materiei organice biodegradbile exprimata in CBO 5 a
apelor uzate la intrarea in statia de epurare;
- Cadmuz (mg/l) – concentratia in materii in suspensie a apelor uzate dupa epurare;
- Xadm5uz (mg/l) – concentratia materiei organice biodegradabile exprimata in CBO 5 a
apelor uzate dupa epurare;
- Qr (l/s) – debitul mediu lunar minim annual al emisarului cu probabilitatea de 95%;
- X5r (mg/l) – concentratia materiei organice biodegradabile exprimata in CBO 5 din apa
raului imediat amonte de punctual A de evacuare a apelor epurate;
- Or (mgO2/l) – concentratia de oxigen dizolvat din apa raului imediatamonte de
punctual A de evacuare apelor epurate;
- B – punctual de prelevare a apei din rau pentru prima folosinta de apa, din aval;
- B` – punct situate 1 km amonte de prima folosinta, servind pentru verificarea
conditiilor de calitate conform NTPA 001/2005;
- L, L0 distante masurate pe firul apei intre A si B`, respective intre A si B;

Calculul trebuie condus etapizat si comporta determinarea urmatorilor parametri:

 CBO5 al amestecului de apa uzata epurata cu apa emisarului, imediat aval de


sectiunea de evacuare A:

,
X5am = = 8,17 (mg CBO5 /l)
,

Se calculează în continuare CBO20 pentru ape uzate :

Xam = 1,45 x X5am = 11,84 (mg CBO5 /l)


Se calculează deficitulul initial de oxigen din apa raului, amonte de sectiunea de
evacuare A :
Da = Os –Or
Os (la 18° C) = 9,54 mg O2/l
Da = Os – Or = 9,54 – 8 = 1,54 mg O2/l

5. Se determină timpul critic la care se realizează deficitul maxim de oxigen ( după gura de
vărsare ) din apa râului :
( . . ∗( . . )
∗ ∗

tcr = = . . ∗ .
= 0,165 zile / 3,96 ore / 14256 s
. .

- k1r – constanta vitezei de consum a oxigenului pentru apele emisarului, amonte de


sectiunea de evacuare = 0,23 zi-1
- k2 – constanta de reaerare a apelor raului (determinate experimental, cu diverse
formule empirice, sau orientativ, admitand valorile din tabelul 5.4) = 0.50

6. Calculul deficitului critic (sau maxim) de oxigen:



Dcr = *(10-k1rtcr -10-k2rtcr ) + Do*10-k2tcr mg/l

k2 – coeficient de reaerare în funcţie de caracteristicile emisarului = 0.50 ;


, ∗ ,
Dcr = *(10-0.23x0.165 -10-0.50x0.165 ) + 1,54 x 10-0.5x0.165 = 20.86 mg O2/l
, ,

Dcr = 20.86 mg/l


Se compară concentraţia oxigenului necesar vieţii acvatice într-o apă de suprafaţă
(>4mg/l) cu concentraţia maxima de oxigen .
COmin = Os – Dcr mg/l
COs = 9.54 mg O2/l (la 18°C)
COmin = 9.54 – 20.86 = 11.32 mg/l
COmin > 4 mg/l şi amestecul emisarului cu apa uzată epurată îndeplineşte condiţia pentru
viaţa ecositemului .
7. Calculul GE pentru azot total

Se va aplica formula generală a GE privind Ntotal considerând valoarea maxima admisă a


concentraţiei Ntotal conform NTPA001/2005 .
/
GE = *100 %

CNtotal (conform NTPA) = 15 mg/l


.
GE = *100 = 41,7 %
.

Nu sunt necesare restricţii în ceea ce priveşte Ntotal .

4.4 Calculul concentraţiilor intermediare

Eficienţa diferitelor procese şi / sau operaţiilor unitare din punct de vedere al gradului de
epurare este prezentat în tabelul urmãtor:

Tabelul nr 3. Eficienţa diferitelor procese

Nr. Crt. Procese/ operaţii Procese/ operaţii


unitare sau unitare implicate
combinaţii ale CBO5 CCOCr MTS Ntotal
acestora
1 Preepurarea ( Reţinerea pe
epurarea grãtare şi site Micã Micã Micã Micã
preeeliminarã)
2 Sedimentare Separare pe grãtare
primarã , deznisipare,
sedimentarea 30 – 40 30 – 40 50 – 65 20 – 40
particolelor în
suspensie
3 Epurarea biologicã Procesele aerobe
cu nãmol activ în care
microorganismele
din apa uzatã 80 – 85 80 – 85 80 – 90 60 – 85
consumã
substanţe
organice şi o parte
din compuşii cu
azot - fosfor
4 Epurarea biologica Biooxidarea
cu filtru biologic poluantilor din
apa uzata de catre 60-80% 60-80% 60-85% 60-80%
mocroorganismele
depuse pe filtrele
biologice
5 Coagularea si Coagularea
sedimentarea(dupa pericinetica-
preepurare) floculare-
separarea 40-70% 40-70% 50-80% 50-90%
flocoanelor prin
sedimentare
6 Adsorbtie pe Adsorbtia
carbune activ compusilor
organici pe 50-85% 50-85% 50-85% 30-50%
carbune activ
Propunem urmãtoarele variante tehnologice pentru epurarea apelor uzate municipale:

Varianta I

a.u. a.e.
Gratare DZ DP BNA DS

Varianta II

a.u.
Gratare DZ CF DP BNA DS
a.e.

Varianta III

a.u. a.e.
Gratare DZ FL CF DP BNA DS

Varianta IV

a.u. a.e.
Gratare DZ CF DP BNA DS 𝑪𝒂𝒄𝒕𝒊𝒗

Varianta V

a.u. a.e.
Gratare DZ FL DP FB 𝑪𝒂𝒄𝒕𝒊𝒗

Se calculează concentraţiile intermediare pentru fiecare variantă tehnologică aleasă.


Varianta I
1. Determinarea concentraţiei finale pentru MTS

G/S ; GE = 1 %
∗( ) ∗( )
Ci= ⇒ Ci = = 158.4 mg/l
DZ; GE = 5 %
∗( ) . ∗( )
Ci = ⇒ Ci = = 150.48 mg/l
DP; GE = 50 %
∗( ) . ∗( )
Ci = ⇒ Ci = = 75.24 mg/l
BNA + DS ; GE = 80 %
∗( ) . ∗( )
Ci = ⇒ Ci = = 15.048 mg/l ⇒Cf MTS = 15.048 mg/l
2. Determinarea concentraţiei finale pentru CBO5

G/S; GE = 0 %
∗( ) ∗( )
Ci = ⇒ Ci = = 124 mg/l
DZ; GE = 5%
∗( ) ∗( )
Ci = ⇒ Ci = = 117.8 mg/l
DP; GE = 40 %
∗( ) . ∗( )
Ci = ⇒ Ci = =70.68 mg/l
BNA + DS; GE = 85 %
∗( ) . ∗( )
Ci = ⇒ Ci = = 1.602 mg/l ⇒𝑪𝒇 𝑪𝑩𝑶𝟓 = 1.602 mg/l

3. Determinarea concentraţiei finale pentru CCOCr

G/S; GE = 0 %
∗( ) ∗( )
Ci = ⇒ Ci = = 214 mg/l
DZ; GE = 5 %
∗( ) ∗( )
Ci = ⇒ Ci == = 203.3 mg/l
DP; GE = 35 %
∗( ) . ∗( )
Ci = ⇒ Ci = = 132.145 mg/l
BNA + DS ; GE = 83 %
∗( ) . ∗( )
Ci = ⇒ Ci = = 22.46 mg/l ⇒𝑪𝒇𝑪𝑪𝑶𝑪𝒓 = 22.46 mg/l
4. Determinarea concentraţiei finale pentru Ntotal

G/S; GE = 0 %
∗( ) ∗( )
Ci = ⇒ Ci = = 25 mg/l

DZ; GE = 3%
∗( ) ∗( )
Ci = ⇒ Ci = = 24.25 mg/l

DP; GE = 20 %
∗( ) . ∗( )
Ci = ⇒ Ci = = 19.4 mg/l

BNA + DS ; GE = 61%
∗( ) . ∗( )
Ci = ⇒ Ci = = 7.56 mg/l ⇒ 𝑪𝒇𝑵𝒕𝒐𝒕𝒂𝒍 7.56 mg/l

Varianta II.

1. Determinarea concentraţiei finale pentru MTS

G/S ; GE = 1%
∗( ) ∗( )
Ci= ⇒ Ci = = 158.4 mg/l

DZ; GE = 5 %
∗( ) . ∗( )
Ci = ⇒ Ci = = 150.48 mg/l

CF; GE = 55 %;
∗( ) . ∗( )
Ci = ⇒ Ci = = 67.71 mg/l

DP; GE = 50%
∗( ) . ∗( )
Ci = ⇒ Ci = =33.85 mg/l

BNA + DS; GE = 80 %
∗( ) . ∗( )
Ci = ⇒ Ci = = 6.77 mg/l ⇒𝑪𝒇𝑴𝑻𝑺 = 6.77 mg/l
2. Determinarea concentraţiei finale pentru CBO5

G/S; GE = 0 %
∗( ) ∗( )
Ci = ⇒ Ci = = 124 mg/l

DZ; GE = 5%
∗( ) ∗( )
Ci = ⇒ Ci = = 117.8 mg/l

CF; GE = 50 %
∗( ) . ∗( )
Ci = ⇒ Ci = = 58.9 mg/l

DP; GE = 40%
∗( ) . ∗( )
Ci = ⇒ Ci = = 35.34 mg/l

BNA + DS; GE = 85%


∗( ) . ∗( )
Ci = ⇒ Ci = = 5.30 mg/l ⇒𝑪𝒇𝑪𝑩𝑶𝟓 = 5.30 mg/l

3. Determinarea concentraţiei finale pentru CCOCr

G/S; GE = 0 %
∗( ) ∗( )
Ci = ⇒ Ci = = 214 mg/l

DZ; GE = 5 %
∗( ) ∗( )
Ci = ⇒ Ci = = 203.3 mg/l

CF; GE = 50 %
∗( ) . ∗( )
Ci = ⇒ Ci = = 101.65 mg/l

DP; GE = 35 %
∗( ) . ∗( )
Ci = ⇒ Ci = = 66.07 mg/l

BNA + DS; GE = 83 %
∗( ) . ∗( )
Ci = ⇒ Ci = = 11.23 mg/l ⇒𝑪𝒇𝑪𝑪𝑶𝑪𝒓 = 11.23 mg/l
4. Determinarea concentraţiei finale pentru Ntotal

G/S; GE = 0 %
∗( ) ∗( )
Ci = ⇒ Ci = = 25 mg/l

DZ; GE = 3%
∗( ) ∗( )
Ci = ⇒ Ci = = 24.25 mg/l

CF; GE = 50%
∗( ) . ∗( )
Ci = ⇒ Ci = = 12.12 mg/l

DP; GE = 20 %
∗( ) . ∗( )
Ci = ⇒ Ci = = 9.69 mg/l

BNA + DS ; GE = 61 %
∗( ) . ∗( )
Ci = ⇒ Ci = = 3.77 mg/l ⇒𝑪𝒇𝑵𝒕𝒐𝒕𝒂𝒍 = 3.77 mg/l

Varianta III

1. Determinarea concentraţiei finale pentru MTS

G/S ; GE = 1%
∗( ) ∗( )
Ci= ⇒ Ci = = 158.4 mg/l

DZ; GE = 5 %
∗( ) . ∗( )
Ci = ⇒ Ci = = 150.48 mg/l

Fl; GE = 15 %
∗( ) . ∗( )
Ci = ⇒ Ci = = 127.90 mg/l

CF; GE = 55 %;
∗( ) . ∗( )
Ci = ⇒ Ci = = 57.55 mg/l

DP; GE = 50%
∗( ) . ∗( )
Ci = ⇒ Ci = = 28.77 mg/l

BNA+DS; GE = 80 %
∗( ) . ∗( )
Ci = ⇒ Ci = = 5.75 mg/l⇒𝑪𝒇𝑴𝑻𝑺 =5.75 mg/l
2. Determinarea concentraţiei finale pentru CBO5
G/S; GE = 0 %
∗( ) ∗( )
Ci = ⇒ Ci = = 124 mg/l

DZ; GE = 5%
∗( ) ∗( )
Ci = ⇒ Ci = = 117.8 mg/l

Fl; GE = 10 %
∗( ) . ∗( )
Ci = ⇒ Ci = = 106.02 mg/l

CF; GE = 50 %
∗( ) . ∗( )
Ci = ⇒ Ci = = 53.01 mg/l

DP; GE = 40%
∗( ) . ∗( )
Ci = ⇒ Ci = = 31.80 mg/l

BNA+DS; GE = 85 %
∗( ) . ∗( )
Ci = ⇒ Ci = = 4.77 mg/l⇒𝑪𝒇𝑪𝑩𝑶𝟓 = 4.77 mg/l

3. Determinarea concentraţiei finale pentru CCOCr


G/S; GE = 0 %
∗( ) ∗( )
Ci = ⇒ Ci = = 214 mg/l

DZ; GE = 5 %
∗( ) ∗( )
Ci = ⇒ Ci = = 203.3 mg/l

Fl; GE = 10 %
∗( ) . ∗( )
Ci = ⇒ Ci = = 182.97 mg/l

CF; GE = 50 %
∗( ) . ∗( )
Ci = ⇒ Ci = = 91.48 mg/l

DP; GE = 35 %
∗( ) . ∗( )
Ci = ⇒ Ci = = 59.46 mg/l

BNA+DS; GE = 83 %
∗( ) . ∗( )
Ci = ⇒ Ci = = 10.10 mg/l⇒𝑪𝒇𝑪𝑪𝑶𝑪𝒓 = 10.10 mg/l
4. Determinarea concentraţiei finale pentru Ntotal
G/S; GE = 0 %
∗( ) ∗( )
Ci = ⇒ Ci = = 25 mg/l

DZ; GE = 3%
∗( ) ∗( )
Ci = ⇒ Ci = = 24.25 mg/l

FL; GE = 10%
∗( ) . ∗( )
Ci = ⇒ Ci = = 21.82 mg/l

CF; GE = 50%
∗( ) . ∗( )
Ci = ⇒ Ci = = 10.91 mg/l

DP; GE = 20 %
∗( ) . ∗( )
Ci = ⇒ Ci = = 8.72 mg/l

BNA+DS; GE = 61 %
∗( ) . ∗( )
Ci = ⇒ Ci = = 3.4 mg/l⇒𝑪𝒇𝑵𝒕𝒐𝒕𝒂𝒍 = 3.4 mg/l

Varianta IV
1. Determinarea concentraţiei finale pentru MTS
G/S ; GE = 1%
∗( ) ∗( )
Ci= ⇒ Ci = = 158.4 mg/l

DZ; GE = 5 %
∗( ) . ∗( )
Ci = ⇒ Ci = = 150.48 mg/l

CF; GE = 55 %;
∗( ) . ∗( )
Ci = ⇒ Ci = = 67.71 mg/l

DP; GE = 50%
∗( ) . ∗( )
Ci = ⇒ Ci = = 33.85 mg/l

BNA+DS; GE = 80%
∗( ) . ∗( )
Ci = ⇒ Ci = = 6.77 mg/l

Cactiv; GE = 50%
∗( ) . ∗( )
Ci = ⇒ Ci = = 3.38 mg/l ⇒𝑪𝒇𝑴𝑻𝑺 = 3.38 mg/l
2. Determinarea concentraţiei finale pentru CBO5

G/S; GE = 0 %
∗( ) ∗( )
Ci = ⇒ Ci = = 124 mg/l
DZ; GE = 5%
∗( ) ∗( )
Ci = ⇒ Ci = = 117.8 mg/l
CF; GE = 50 %
∗( ) . ∗( )
Ci = ⇒ Ci = = 58.9 mg/l
DP; GE = 40%
∗( ) . ∗( )
Ci = ⇒ Ci = = 35.34 mg/l
BNA+DS; GE = 85 %
∗( ) . ∗( )
Ci = ⇒ Ci = = 5.30 mg/l

Cactiv; GE = 60 %
∗( ) . ∗( )
Ci = ⇒ Ci = = 2.12 mg/l ⇒𝑪𝒇𝑪𝑩𝑶𝟓 = 2.12 mg/l

3. Determinarea concentraţiei finale petru CCOCr

G/S; GE = 0 %
∗( ) ∗( )
Ci = ⇒ Ci = = 214 mg/l
DZ; GE = 5 %
∗( ) ∗( )
Ci = ⇒ Ci = = 203.3 mg/l
CF; GE = 50 %
∗( ) . ∗( )
Ci = ⇒ Ci = = 101.65 mg/l
DP; GE = 35 %
∗( ) . ∗( )
Ci = ⇒ Ci = = 66.07 mg/l
BNA+DS; GE = 83 %
∗( ) . ∗( )
Ci = ⇒ Ci = = 11.23 mg/l
Cactiv; GE = 60 %
∗( ) . ∗( )
Ci = ⇒ Ci = = 4.49 mg/l ⇒𝑪𝒇𝑪𝑪𝟎𝑪𝒓 = 4.49 mg/l
4. Determinarea concentraţiei finale pentru Ntotal

G/S; GE = 0 %
∗( ) ∗( )
Ci = ⇒ Ci = = 25 mg/l
DZ; GE = 3%
∗( ) ∗( )
Ci = ⇒ Ci = = 24.25 mg/l
CF; GE = 50%
∗( ) . ∗( )
Ci = ⇒ Ci = = 12.12 mg/l
DP; GE = 20 %
∗( ) . ∗( )
Ci = ⇒ Ci = = 9.69 mg/l
BNA+DS; GE = 61 %
∗( ) . ∗( )
Ci = ⇒ Ci = = 3.77 mg/l

Cactiv; GE = 25 %
∗( ) . ∗( )
Ci = ⇒ Ci = = 2.82 mg/l ⇒ 𝑪𝒇𝑵𝒕𝒐𝒕𝒂𝒍 = 2.82 mg/l

Varianta V
1. Determinarea concentraţiei finale pentru MTS

G/S ; GE = 1 %
∗( ) ∗( )
Ci= ⇒ Ci = = 158.4 mg/l
DZ; GE = 5 %
∗( ) . ∗( )
Ci = ⇒ Ci = = 150.48 mg/l
FL; GE = 15 %
∗( ) . ∗( )
Ci = ⇒ Ci = = 127.90 mg/l
DP; GE = 50 %
∗( ) . ∗( )
Ci = ⇒ Ci = = 63.95 mg/l
FB; GE = 63%
∗( ) . ∗( )
Ci = ⇒ Ci = = 23.66 mg/l

Cactiv; GE = 50%

∗( ) . ∗( )
Ci = ⇒ Ci = = 11.83 mg/l ⇒𝑪𝒇𝑴𝑻𝑺 = 11.83 mg/l
2. Determinarea concentraţiei finale pentru CBO5

G/S; GE = 0 %
∗( ) ∗( )
Ci = ⇒ Ci = = 124 mg/l
DZ; GE = 5%
∗( ) ∗( )
Ci = ⇒ Ci = = 117.8 mg/l

FL; GE = 10 %
∗( ) . ∗( )
Ci = ⇒ Ci = = 106.02 mg/l
DP; GE = 40 %
∗( ) . ∗( )
Ci = ⇒ Ci = = 63.61 mg/l
FB; GE = 60%
∗( ) . ∗( )
Ci = ⇒ Ci = = 25.44 mg/l
Cactiv; GE = 60%
∗( ) . ∗( )
Ci = ⇒ Ci = = 10.17 mg/l ⇒𝑪𝒇𝑪𝑩𝑶𝟓 = 10.17 mg/l

3. Determinarea concentraţiei finale pentru CCOCr

G/S; GE = 0 %
∗( ) ∗( )
Ci = ⇒ Ci = = 214 mg/l
DZ; GE = 5%
∗( ) ∗( )
Ci = ⇒ Ci = = 203.3 mg/l
FL; GE = 10 %
∗( ) . ∗( )
Ci = ⇒ Ci = = 182.97 mg/l
DP; GE = 35 %
∗( ) . ∗( )
Ci = ⇒ Ci = = 118.93 mg/l
FB; GE = 60%
∗( ) . ∗( )
Ci = ⇒ Ci = = 47.57 mg/l
Cactiv; GE = 60%
∗( ) . ∗( )
Ci = ⇒ Ci = =19.02 mg/l ⇒𝑪𝒇𝑪𝑪𝑶𝑪𝒓 = 19.02 mg/l
4. Determinarea concentraţiei finale pentru Ntotal
G/S; GE = 0 %
∗( ) ∗( )
Ci = ⇒ Ci = = 25 mg/l

DZ; GE = 3%
∗( ) ∗( )
Ci = ⇒ Ci = = 24.25 mg/l

FL; GE = 10 %
∗( ) . ∗( )
Ci = ⇒ Ci = = 21.82 mg/l

DP; GE = 20 %
∗( ) . ∗( )
Ci = ⇒ Ci = = 17.45 mg/l

FB; GE = 60%
∗( ) . ∗( )
Ci = ⇒ Ci = = 6.98 mg/l

Cactiv; GE = 25%
∗( ) . ∗( )
Ci = ⇒ Ci = = 5.23 mg/l ⇒𝑪𝒇𝑵𝒕𝒐𝒕𝒂𝒍 = 5.23 mg/l

4.5. Alegerea variantei tehnologice optime şi descrierea detaliată a


procesului tehnologic adoptat
Valori / Variante MTS CBO5 CCOCr Ntotal
Varianta I 15.04 1.60 22.46 7.56
Varianta II 6.77 5.30 11.23 3.77
Varianta III 5.75 4.77 10.10 3.4
Varianta IV 3.38 2.12 4.49 2.82
Varianta V 11.83 10.17 19.02 5.23
NTPA 001 35 25 125 10
Analizând cele cinci variante constatăm că toate variantele se încadrează din punct de
vedere ecologic, deoarece concentraţiile calculate sunt in conformitate cu Legea 188/2002,
NTPA 001/2002.
Din punct de vedere economic, alegem prima variantă, deoarece, aceasta are un cost de
întretinere mai scazut, iar procesele si utilajele nu sunt atât de pretenţioase. Neavând procese de
coagulare-floculare nu avem cheltuieli suplimentare pentru reactivii de coagulare –floculare.
Apa uzata brută intrata în statia de epurare, trece prin gratare si site, unde are loc retinerea
corpurilor si a suspensiilor de dimensiuni mari. Ulterior, se realizeaza separarea materiilor solide
in suspensie si a solidelor cu dimensiuni mai mari (nisip, pietris) prin sedimentare in
deznisipatoare.
În decantorul primar se realizeaza sedimentarea primara, a carui scop este reducerea
conţinutului de materii in suspensii si patial a materiei organice exprimata prin consumul chimic
de oxigen si prin consumul biochimic de oxigen. In bazinul cu nămol activ, apa uzata continand
compuşi organici biodegradabili dizolvati sau dispersii coloidale, este pusa in contact cu cultura
bacteriană mixta de microorganisme, care consuma impuritatile biodegradabile drept substrat
final, din decantorul secundar este evacuata apa epurată.
4.6 Schema bloc a procesului de epurare mecano-chimico biologic
4.7 Materii prime, auxiliare si utilitati

Materia prima reprezinta un ansamblu de material destinat prelucrarii, intr-o statie de


epurare, in vederea obtinerii de apa epurata de caliate corespunzatoare. In cadrul statiei de
epurare materia prima utilizata este apa uzata urbana.
Apa, aburul, aerul comprimat, gazele inerte si energia electrica sunt uzual inglobate in
denumirea de utilitati. Toate utilitătile sunt considerate ca facand parte din sfera problemelor
energetice ale unei intreprinderi.

Apa. Functie de utilizarea apei se deosebesc mai multe categorii, cum ar fi: apa
tehnologica, apa de racire, apa potabila, apa de incendiu, apa de incalzire.
Apa ca agent de incalzire poate fi:
-apa calda cu temperatura pana la 90°C;
-apa fierbinte, sub presiune pana la temperatura de 130-150°C.
Apa este un agent termic cu capacitate calorica mare, usor de procurat. Pentru incalzire se
prefera apa dedurizata cu scopul evitarii depunerilor de piatra.

Aburul. Este cel mai utilizat agent de incalzire si poate fi: abur umed, abur saturat, abur
supraincalzit.
Aburul umed contine picaturi de apa si rezulta de la turbinele cu contrapresiune sau din
operatiile de evaporare, ca produs secundar. Este cunoscut sub denumirea de abur mort.
Aburul saturat este frecvent cunoscut ca agent de incalzire avand caldura latenta de
condensare mare si coeficienti individuali de transfer de caldura mari.
Temperatura aburului saturat poate fi reglata usor prin modificarea presiunii. Incalzirea
cu abur se poate realiza direct, prin barbotare, sau indirect, prin intermediul unei suprafete ce
separa cele doua fluide.
Aburul supraincalzit cedeaza, in prima faza, caldura sensibila de racire, pana la atingerea
temperaturii de saturatie, când coeficientul individual de transfer de caldura este mic si apoi
caldura latenta prin condensare. Aburul ca agent de incalzire este, in general scump.

Aerul comprimat. In industria chimica, aerul comprimat poate fi utilizat in urmatoarele


scopuri:
-ca purtator de energie (pentru actionarea aparatelor de msura si de reglare, in atelierul
mecanic);
-pentru amestecare pneumatica;
-ca materie prima tehnologica;
-ca fluid inert pentru manipulari de produse, suflari;
-pentru diferite scopuri (curatirea utilajelor, uscare).
Energia electrica. Aceasta reprezinta una din formele de energie cele mai folosite
datorita usurintei de transport la distante mari si la punctele de consum si randamentelor mari cu
care poate fi transformata in energie mecanica, termica sau luminoasa.
Energia electrica transformata in energia mecanica este utilizata la actionarea
electromotoarelor cu care sunt dotate diversele utilaje (pompe, ventilatoare, reactoare cu agitare
mecanica).
Energia electrica este folosita si la incalzire prin transformare in caldura, folosind mai
multe tehnici:
-trecerea curentului prin rezistente electrice;
-transformarea energiei electrice in radiatii infrarosii;
-folosirea curentilor de inalta frecventa, medie si mica;
-folosirea pierderilor dielectrice;
-incalzirea in arc electric.
Avantajul incalzirii electrice consta in reglarea usoara a temperaturii, posibilitatea
generarii incalzirii intr-un punct, introducerea unei cantitati mari de caldura intr-un volum mic,
realizarea unei incalziri directe, fara impurificarea mediului si la orice presiune.
Dezavantajul utilizarii energiei electrice il constituie costul ridicat si impunerea unor
masuri speciale de protectia muncii.(Tudose s.a, 1990)

4.8 Subproduse materiale si energetice, deseuri


Namolul activ in exces. Reprezinta cantitatea de namol activ care nu mai este necesara
procesului de epurare, fiind exprimata in kg evacuate zilnic din instalatia de epurare; poate fi
exprimate si in volume de namol cand se ia in considerare si umiditatea acestuia de 98,5-99,5%.
Cantitatea de namol in exces depinde de mai multi factori, dintre care ponderea cea mai mare o
reprezinta cantitatea de CBO5 din apa uzata la care se adauga factorul privind mentinerea
concentratiei constante a namolului activ in bazinul de aerare.
Este stiut ca namolul activ de recirculare isi mareste neincetat volumul, prin proliferarea
microorganismelor datorita hranei asigurata de apa uzata nou sosita in bazin.
Namolul activ in exces poate fi trimis, spre tratare, in rezervoarele de fermentare
metanica, dupa ce in prealabil a fost supus unui proces de reducere a umiditatii in bazine speciale
numite ingrosatoare de namol. Daca schema tehnologica a statiei de epurare prezinta un
amplasament corespunzator, se recomanda ca acest namol sa fie pompat intr-un camin din fata
decantoarelor primare, prezentând urmatoarele avantaje:
- cresterea eficientei decantoarelor primare, deoarece flocoanele de namol activ au efectul unui
coagulant;
- amestecul celor doua feluri de namoluri contine mai putina apa si in consecinta volume reduse
de namol vor fi dirijate spre rezervoarele de fermentare, eliminand necesitatea obligatorie a
ingrosatorului de namol.(Dima, 1995)
Deseuri menajere rezultate din statiile de epurare sunt ambalaje, hartie, recipientele de la
reactivi etc.
Capitolul 5. Proiectarea tehnologică a utilajelor

Debitele de apă uzată


Determinarea debitelor de apă uzată reprezintă o etapă fundamental pentru proiectarea
sistemelor de canalizare şi a utilajelor din sistemul de epurare.
Cunoscând tipurile de ape uzate (menajere , industrilale) este necesar să se determine şi
să se analizeze debitele respective pentru a obţine informaţiile necesare pentru proiectare.
Conform datelor statistice aproximativ o treime din apa uzată municipal provine din
utilizările domestic (din folosinta sanitară , din spitale).
Consumul de apă şi debite de ape uzate se pot estima din evidenţele ţinute de regiile
autonome de apă. În aceste evidente sunt informatii referitoare la volumul de apă potabilă
produsă şi trimisă în sistemul de distribuire şi volumul de apă consumată.
Pentru a estima corect debitele de ape uzate este necesar să se determine prin contorizare
volumele reale consummate de populaţie sau industrial.
Factorii principali care influentează debitele de ape uzate sunt:

1. Factori specifici comunităţii :


 Climatul , temperatura şi volumul de precipitaţii influenţează direct irigaţiile .
2. Populaţia nu influenţează valorile medii ale debitelor de apă uzată însă influenţează
valorile extreme ale debitelor (orele de vârf 9 – 22).
3. Densitatea locuinţelor şi tipul acestora afectează atât consumul interior cât şi
consumul exterior.
4. Posibilitaţile economice ale consumatorilor , prezenţa obiectivelor industriale sau
agricole.
5. Calitatea şi cantitatea sursei de alimentare . O calitatea coerspunzătoare a apei
potabile furnizate duce la un consum mare.
6. Conservarea apei pentru cazuri extreme .
7. Posibilitatea înregistrării corecte a consumului individual de apă prin contorizare ,
plăţile se vor face în funcţie de consum . În sistemele contorizate sistemele sunt de 10 – 15 % în
comparaţie şi sistemele necontorizate când pierderile sunt de 30%.
Fluctuaţii în monitorizarea apei
Cele mai mari consumuri de apă apar în liniile vară când consumul de apă creşte foarte
mult datorită irigaţiilor , iar iarna când se utilizează volume mari de apă cu scopul prevenirii
îngheţului conductelor.
Variaţiile consumului de apă în industrie sunt în general mici , iardebitele de apă uzate
sunt în general constant şi depinde de profilul de producţie, utilizarea proceselor continue si
discontinue.

5.1.Debite de calcul şi de verificare utilizate în staţiile de epurare municipal

Aceste debite de calcul şi verificate sunt specific fiecărei trepte din procesul de epurare a
apei uzate .
Valorile acestora sunt prezentate sintetic în următorul tabel :
Utilaj Debite de calcul (Qc) Debite de verificare (Qv)
Grătare , Site Qc = 2 * Qor.max Qv = Qor.min
Deznisipator Qc = 2 * Qor.max Qv = Qor.min
Decantor primar Qc = Qzi.max Qv =2* Qor.max
Bazin cu nămol activ Qc = Qzi.max Qv = Qor.max
Decantor secundar Qc = Qzi.max Qv = Qor.max

5.2 Dimensionare utilajelor din cadrul treptei mecanice de epurare


5.2.1. Dimensionarea grătarelor
Debitele de calcul şi de verificare ale grătarelor corespund celor din normativ.
Dimensionarea grătarelor
a)
 Debite de calcul în procedeul de canalizare unitar şi mixt:
Qc = 0,189 m3/s
Qv = 0.172 m3/s
 Se specifică gradul de reţinere a solidelor: GE = 5%;
 Viteza apei uzate prin instalaţiile grătarului variază între 0.7 – 0.9 m/s.
Se adoptă : vg = 0.8 m/s.
 Caracteristicile grătarelor din tehnologia de epurare :
 Lăţimea barelor : s = 10 mm;
 Coeficientul de formăa barelor : 𝛽 = 2.42;
 Distanţa dintre bare : b = 20 mm;
 Unghiul de înclinare : θ = 60° .
 Viteza în amonte de grătar trebuie sa varieze între 0.4 – 0.6 m/s şi în condiţii de
precipitaţii abundente poate varia între 0.4 – 0.9 m/s . Această viteză se poate calcula cu relaţia :
.
va = = = 0.7 m/s
∗ ∗ ∗ ∗ .

unde ;
Qc = debit de calcul ;
Bc = înălţimea grătarului , Bc = 2m;
hmax = înălţimea lichidului în amonte de grătar. Aceasta variază între 0.25 – 0.65 m .Vom
adopta hmax = 0.4 m .

b) Se calculează suma lăţimilor interspaţiilor dintre bare :


𝑄 0.189
𝑏= = = 0.29 𝑚
2∗𝑣 ∗ℎ 2 ∗ 0.8 ∗ 0.4
c) Se calculează numărul de bare:
𝐵 −∑𝑏 −𝑐 2 − 0.29 − 0.3
𝑛 = = = 28.29
𝑠 0.01
unde :
c = laţimea pieselor de prindere a barelor grătarului .Se adoptă 0.3 m.

d) Pentru debitul de verificare (Quz,min,or), viteza medie a apei în canalul din amontele
grătarului trebuie să fie de minim 0,4 m/s în scopul evitării depunerilor.
Se verifică viteza apei în amonte de grătar :

𝑣 = 74 ∗ 𝑅 ∗ 𝑗 [𝑚/𝑠]

𝑣 = 74 ∗ (0.285) ∗ (0.0005) = 0.71 [𝑚/𝑠]


unde:
R = raza hidraulică
∗ ∗ .
R= = = 0.285
∗ ∗ .

j = panta grătarului;
j = 0.5 mm;

e) Se calculează pierderea de sarcină pe grătar

𝑠 𝑣 10 (0.71)
ℎ𝑤 = 𝐵 ∗ − ∗ ∗ 𝑠𝑖𝑛𝜃 = 2.42 − ∗ ∗ 𝑠𝑖𝑛60°
𝑏 2∗𝑔 100 2 ∗ 9.82
ℎ𝑤 = 2.366
𝐵 ∗ = coeficient de formă al barelor ; 𝐵 ∗ = 2.42 𝑚.
f) Umiditatea reţinerilor după presare se consideră, în medie, de 70-80%, iar greutatea
specifică de 0,75-0,95 tf/m3.
În calculul cantităţilor de reţineri pe grătare se va ţine seama de valorile medii specifice
indicate în normativ şi de faptul că aceste cantităţi sunt variabile. În acest sens, se va considera
un coeficient de variaţie zilnică K = 2 . . . 5.
Aleg K=3
Volumul zilnic de substanţe reţinute pe grătare cu umiditate w = 80% este:

Vr = (a ⋅ NL ⋅ K) / (1000 ⋅ 365) (m3/zi)

Vr = (2 ⋅ 35000 ⋅ 3) / (1000 ⋅ 365) = 0,575 (m3/zi) – gratare rare

Vr = (5 ⋅ 35000 ⋅ 3) / (1000 ⋅ 365) = 1,438 (m3/zi) – gratare dese

unde: a - este cantitatea de reţineri specifică, indicată în normative ( 2 – gratare rare, 5 – gratare
dese, (l/om, an);
NL- numărul de locuitori;
K – 3 coeficient de variaţie zilnică.
Cantitatea zilnică de reţineri pe grătare se calculează cu formula:

Gr = γr ⋅ Vr (kgf / zi)

Gr = 850 ⋅ 0,575 = 488,75 (kgf / zi) – gratare rare;

Gr = 850 ⋅ 1,438 = 1222,3 (kgf / zi) – gratare dese;

unde: γr = 750 . . . 950 kgf/m3 - greutatea specifică a reţinerilor cu umiditatea - aleg 850
w = 70-80%. – aleg 80%

Volumul zilnic de substanţă uscată (umiditate w' = 0) din reţineri este:

Vru = Vr ⋅ [(100 - w) / 100] (m3/zi)

Vru = 0.575 ⋅ [(100 - 80) / 100] = 0,115 (m3/zi) – gratare rare

Vru = 1.438 ⋅ [(100 - 80) / 100] = 0,287 (m3/zi) – gratare dese

unde:
w = 80% - este umiditatea reţinerilor.

Cantitatea zilnică de substanţă uscată din reţineri rezultă:

Gru = γr ⋅ Vru (kgf / zi)

Gru = 1800 ⋅ 0,115 =207 (kgf / zi) – gratare rare;

Gru = 1800 ⋅ 0,287 = 517,68 (kgf / zi) – gratare dese

unde:
γru = 1600 . . . 2000 kgf/m3 - greutatea specifică a substanţelor reţinute, în stare
uscată. – aleg 1800
Numărul minim de grătare active va fi n = 2, fără grătare de rezervă. La staţiile de
epurare mici, se poate proiecta un singur grătar, prevăzându-se canal de ocolire.
Camerele grătarelor se vor prevedea cu stăvilare şi batardouri amonte şi aval, în
scopul izolării fiecărui grătar în parte în caz de reparaţii, revizii, etc.
Pentru curăţarea grătarelor şi manevrarea stăvilarelor şi batardourilor, sunt
necesare pasarele, a căror lăţime variază între 80 . . . 150 cm.
Pentru prevenirea depunerilor, canalele pe care sunt amplasate grătarele (de obicei
de secţiune transversală dreptunghiulară) vor fi construite cu o pantă de minim 1%. În
porţiunea amonte a camerei grătarelor, de formă divergentă, se va realiza o pantă a
radierului de minim 1% în scopul evitării depunerilor, iar radierul se va construi din
beton rezistent la uzură. Cota radierului canalului în aval de grătar se recomandă a fi sub
cota radierului amonte cu 10 . . . 15 cm.

Formula (Vru = Vr ⋅ [(100 - w) / 100] (m3/zi)) poate fi aplicată numai dacă este
îndeplinită condiţia:

Re = [(vg ⋅ b) / v] > 104

Re = [(0,8 ⋅ 100) / 0.02] > 10000


Re = 4000 > 10000
unde: Re - este numărul Reynolds la mişcarea apei printre barele grătarului;
vg - viteza medie a apei printre barele grătarului la debitul de calcul, (cm/s); v -
coeficientul cinematic de vâscozitate la temperatura medie anuală a apelor uzate, (cm2/s),
(fig. 7.1 normativ, pag. 245).
Variaţia coeficientului cinematic (v) şi a coeficientului dinamic de vâscozitate (η)
în funcţie de emperatură (θ▫C).

Pentru a se ţine seama de înfundarea parţială a grătarului, se majorează de trei ori


pierderea de sarcină teoretică determinată cu relaţia (7.17 normativ), astfel încât în
practică se consideră pierderea de sarcină conform relaţiei (7.20 normativ), dar minimum
10 cm; la grătarele cilindrice fine, pierderea de sarcină minimă poate fi considerată hr = 7
cm.

hr = 3 ⋅ hw (m)

hr = 3 ⋅ 2.366 = 7.098 (m)


Substanţele reţinute pe grătare:
a) sunt evacuate spre a fi depozitate, fermentate, compostate, incinerate sau, sunt
tocate ori fărâmiţate cu ajutorul unor dispozitive speciale în curent (griductoare,
comminutoare, dilaceratoare) sau în afara curentului (tocătoare, dezintegratoare) şi
reintroduse în apă în aval sau în amonte de grătar;
b) pentru micşorarea volumului de reţineri la grătare, se recomandă ca o dată
scoase din apă, reţinerile să fie presate în instalaţii speciale (ca parte a grătarului propriu-
zis sau fiind independente de grătar) sau presate şi spălate;umiditatea reţinerilor presate
scade până la 55-60%; în acest fel cheltuielile de manipulare, transport şi depozitare a
reţinerilor de pe grătare vor fi diminuate;
c) pasarelele de acces la dispozitivele de tocare a reţinerilor sau la batardouri şi
stăvilare vor fi amplasate cu min. 50 cm deasupra nivelului maxim al apelor din canalul
grătarelor. Se va lăsa un spaţiu de minim 70 cm pentru circulaţie în jurul dispozitivelor de
curăţare şi tocare;
d) pentru evitarea accidentelor în toate locurile unde există pericol de cădere se
vor prevedea parapete de minimum 80 cm înălţime, realizate din ţevi metalice
(orizontale) cu diametrul Φ = 20 . . . 25 mm, aşezate la 40 cm distanţă pe verticală şi din
stâlpi amplasaţi la max. 1,5 m distanţă între ei;
Grătarele se amplasează în construcţii închise. Pentru staţiile de epurare izolate
amplasate la ≥ 1 km de zone de locuit se pot amplasa în construcţii deschise.
Realizarea unei eficienţe ridicate în reţinerea materiilor în suspensie şi materiilor
grosiere conduce la randamente sporite pentru construcţiile şi instalaţiile de epurare a
apei din aval de grătare, precum şi pentru construcţiile de prelucrare a nămolurilor. În
acest scop sunt de preferat grătarele sau sitele fixe sau mobile, prevăzute cu şnec înclinat
cu funcţionare continuă şi automatizată care efectuează practic patru operaţiuni
importante: a) reţin corpurile grosiere; b) extrag din apă reţinerile de pe grătar şi le
spală de substanţele fine de natură organică; c) presează reţinerile micşorându-le
volumul şi umiditatea; d) le transportă la suprafaţă, în containere;

Debite de dimensionare
(1) Dimensionarea canalelor de măsurare se face la debitul maxim ce trebuie
măsurat:
b) în procedeul de canalizare unitar şi mixt:
Qc = 2Quz,max,or.
Qc = 681,98 m3/h
(2) Dimensionarea canalelor pe care se amplasează debitmetrele trebuie făcută în
strânsă legătură cu aparatele auxiliare de măsurare a nivelului amonte de care se dispune.
Limitele extreme de indicare a nivelului trebuie să ofere o scală de măsurare care să
cuprindă toată gama adâncimilor hm ce se pot realiza în canalul respectiv pentru Qmax,
respectiv Qmin.
(3) Necesitatea măsurării continue a debitului, a înregistrării, transmiterii la
distanţă şi eventual a contorizării lui, este o problemă care asigură operarea corectă şi
modernă a staţiei de epurare.
(4) În schema staţiilor de epurare funcţie de mărimea şi importanţa acestora,
amplasarea debitmetrelor se poate face: a) în aval de deznispatoare; b) pe canalul
(conducta) de evacuare a apelor epurate; c) în alte secţiuni de pe linia apei, a nămolului
sau biogazului unde tehnologia de epurare impune cunoaşterea permanentă a debitelor
respective;

5.2.2. Dimensionarea deznisipatoarelor


(1) Deznisipatoarele sunt construcţii descoperite care reţin particulele grosiere din
apele uzate, în special nisipul, cu diametrul granulelor mai mare decât 0, 20 . . . 0, 25
mm. (2) Amplasarea deznisipatoarelor se face în mod curent după grătare şi înaintea
separatoarelor de grăsimi. În cazul existenţei unei staţii de pompare echipată cu
transportoare hidraulice, deznisipatoarele pot fi amplasate şi în avalul acesteia. (3)
Deznisipatoarele se clasifică în: a) deznisipatoare orizontale longitudinale; b)
deznisipatoare tangenţiale; c) deznisipatoare cu insuflare de aer; d) deznisipatoare -
separatoare de grăsimi cu insuflare de aer; (4) Alegerea tipului de deznisipator se face
printr-un calcul tehnico-economic, luând în consideraţie mărimea debitului, natura
terenului de fundare şi spaţiul disponibil; procedeul de canalizare; se va adopta soluţia
având costuri reduse şi care asigură şi performanţele tehnologice cerute.
Parametrii de dimensionare:

(1) Numărul minim de compartimente este n = 2; se poate adopta un singur compartiment, la


staţiile de epurare de capacitate redusă (Quz,max,zi < 50 l/s) completat cu un canal de
ocolire;
(2) Mărimea hidraulică (u0) a particulelor de nisip şi viteza de sedimentare în curent (u),
pentru particule de nisip cu γ = 2,65 tf/m3, viteza orizontală v o = 0,3 m/s şi diverse
diametre ale granulelor (d) se consideră ca în tab. 7.2 - normativ;
u0 - viteza de sedimentare a unei particule solide într-un fluid aflat în repaos sau în regim
de curgere laminar;
u - valoarea vitezei la care particula de nisip sedimentează (chiar în condiţiile unui regim de
curgere turbulent);

Gradele de epurare pentru solide în deznisipator sunt cuprinse între 25 – 45 %.


Debite de calcul : Qc = 0.189 m3/s; (Qc = 2Quz,max,or);
Debite de verificare : Qv = 0.017 m3/s (Qv = Quz,min,or).
Pentru dimensionarea deznisipatorului , sunt importante ariile următoare:
.
 Aria orizontală a deznisipatorului : 𝐴 = 𝐵 ∗ 𝐿 = = = 8,21 𝑚
.

 L = lungimea deznisipatorului;
 B = lăţimea deznisipatorului;
 vs = viteza de sedimentare. (2,3 cm/s)
 Aria transversală a deznisipatorului : 𝐴 =𝐵∗𝐻 =

 H = înălţimea deznisipatorului ;
 va = viteza apei în deznisipator ;

a) Se calculează volumul util al deznisipatorului:


𝑉 =𝑄 ∗𝑡 = 0.189 ∗ 50 = 9.45 𝑚
 𝑡 = timpul de deznisipare care variază între 30 – 50 s. Se adoptă 50s.

b) Calculul suprafeţei orizontale:


𝑄 0.189
𝐴 =𝐵∗𝐿 = ∗𝛼 = ∗ 0,95 = 7,79 𝑚
𝑣 0.023
 𝛼 = caeficient ce ţine seama de regimul de curgere , 𝛼 = 0,95.
 𝑣 se adoptă 2.3 cm/s.
Încărcarea superficială:
.
𝑣 = = = 0,0242 m/s = 2,42 cm/s
,

c) Calculul ariei transversale :


𝑄 0.189
𝐴 = = = 1,26 𝑚
𝑣 0.15
𝑣 = 0.05 – 0.3 m/s , funcţie de diametrul particulei de nisip. Se adoptă 𝑣 = 0.15 m/s.
d) Se calculează lungimea şi lăţimea deznisipatorului :
L=𝛼∗𝑣 ∗𝑡 [𝑚]
L = 0.95*0.15*50 =7.125 m
B= [𝑚]
.
B= = 1.09 𝑚
.
e) Se calculează înălţimea deznisipatorului :
H= [𝑚]

.
H= = 1.44 𝑚
. ∗ .

f) Se împarte deznisipatorul într-un număr de canale de deznisipare separate , iar lăţimea


unui compartiment canal 𝑏 trebuie să fie cuprinsă între 0.6 – 2 m , iar în cazuri extreme poate fi
cuprinsa între 3 – 6 m . Se adoptă 𝑏 = 1.4 m.
Numărul de compartimente utilizate va fi :
.
n= = = 0.77
.

5.2.3. Dimensionarea decantoarelor primare


Pentru proiectarea decantoarelor sunt necesare studii privitoare la viteza de sedimentare
sau de ridicare la suprafaţă a materiilor în suspensie, exprimată global, prin încărcarea
superficială sau hidraulică . Conform STAS 4162 – 1/89, mărimea aceseti încărcări de suprafaţă ,
variază în funcţie de concentraţia iniţială a materiilor în suspensie de apa uzată şi de eficienţa
decantoarelor în ceea ce priveşte eliminarea suspensiilor.

Încărcarea superficială Adâncimi medii ale decantorului (m)


(m3/m2h) 2 2.5 3
1 2 2.5 3
1.4 1.6 1.8 2.25
1.7 1.25 1.4 1.75

Dimensionarea tehnologică constă în stabilirea numărului şi dimensiunilor geometrice ale


decantoarelor în conformitate cu prevederile STAS4162/89.
a) Debit de calcul: Qc = 0.189 m3/s
Qv = 0.172 m3/s
Se adoptă un grad de epurare pentru solide în suspensie de 60% şi pentru CBO 5 de 28 %.
b) Determinarea vitezei de sedimentare (vs), se face în funcţie de eficienţa sedimentării ,
care se urmăreşte şi de concentraţia iniţială a suspensiilor. În cazul acesta se adoptă v s:
vs = 1.5m/h = 0.0004166 m/s
c) Se calclulează încărcarea hidraulică :
𝑣 = ∗ 𝛼 [m/s]

0.189 𝑚
𝑣 = ∗ 0.95 = 0.023 ∗ 10 = 2.30
7.79 𝑠
unde 𝛼 = coeficient ce ţine seama de regimul de curgere şi GE .
𝛼 = 0.95.
d) Viteza de circulaţie a apei prin decantor :
va = 10 mm/s = 0.01m/s
e) Tipmul de staţionare în decantor :
ts = 1.5÷ 2.5 h.
Se adoptă ts = 2h = 7200s.
f) Se calculează volumul spaţiului de decantare:
Vs = Qc * ts [m3]
Vs = 0.189*7200 = 1360.8 m3
a) Se calculează ariile transversale şi orizontale:
𝑄
𝐴 = [𝑚 ]
𝑣
0.189
𝐴 = = 18.9 𝑚
0.01
𝑄
𝐴 = [𝑚 ]
𝑣
0.189
𝐴 = = 453.672[𝑚 ]
0.0004166
b) Se calculează lungimea decantorului :
L = va * ts [m]
L = 0.01*7200 = 72 m
c) Se calculează înălţimea totală a decantorului :
H = Hs + Hu + Hd = 0.4 + 2.999 + 0.45 = 3.879 m
Hs = înălţimea de siguranţă a decantorului primar , 0.2÷ 0.6 m ; se adoptă Hs = 0.4m.
Hd = înălţimea depunerilor în decantorul primar , 0.2 ÷ 0.6 m ; se adoptă 0.45
Hu = vs * ts [m] ⇒ Hu = 0.0004166 * 7200 = 2.999 m

d) Se calculează lăţimea decantorului :


.
B= [𝑚] ⇒ B = = 6.301 𝑚

Dacă lăţimea decantorului primar este mai mare decât valorile standardizate (3 – 5) m se
recurge la compartimentarea bazinelor de sedimentare. Se adoptă lăţimea unui compartiment
b1 = 3.5 m şi se calculează :
.
n= = = 1.8 m
.

Raportul:
4 ≤ L / b1 ≤ 10
4 ≤ 72 / 3.5 ≤ 10
4 ≤ 20.5 ≤ 10
Adâncimea utilă a spaţiului de decantare:
hu = u ⋅ tc (m) (7.49)
L / 25 ≤ hu ≤ L / 10 (7.50)
hu = 2.999 m
2.88 ≤ 2.99 ≤ 7.2
Debitul specific al deversorului (evacuare apă decantată):
qdc = Qc / (n ⋅ b1) ≤ 60 (m3/h, m)
qdc=0.003 ≤ 60 (m3/h, m)
qdv = Qv / (n ⋅ b1) ≤ 180 (m3/h, m)
qdv = 36.62 ≤ 180 (m3/h, m)

Dacă aceste condiţii nu sunt respectate, se vor prevedea lungimi de deversare suplimentare.
Cantitatea zilnică de materii solide, exprimată în substanţă uscată, în greutate, din
nămolul primar este:
Np = es ⋅ cuz ⋅ Qc (kg/zi)
Np = 40 x 2,3 x 0.189 = 724.5 kg/zi

e) Se calculează volumul de nămol primar:


Vnp = Np / γn ⋅ [100 / (100 - wp)] (m3/zi)
Vnp = 724 / 1150 ⋅ [100 / (100 - 95)] = 12.58 (m3/zi)
unde :
𝛾 = densitatea nămolului;
𝛾 = 1008 ÷1200 kg/m3;
Se adoptă 𝛾 = 1150 kg/m3;
Wp = umiditatea nămolului;
Wp = 95 %.
Volumul pâlniilor de nămol se stabileşteastfel încât volumul geometric care se realizează (Vpg)
să fie mai mare sau cel puţin egal cu volumul de nămol dintre două evacuări; evacuarea poate fi
realizată continuu dacă nămolul rezultă în cantităţi mari, sau intermitent, la maxim 4 ÷ 6 h spre a
se evita intrarea în fermentare a nămolului.
Notând cu tev (h) timpul dintre două evacuări, rezultă numărul de evacuări (şarje):
nev = 24 / tev
nev = 24/6 = 4

Volumul de nămol dintre 2 evacuări aferent unui compartiment de decantare:


Vev = Vnp / (nev ⋅ n) (m3/evacuare)
Vev = 12.58 / (4 ⋅ 1.8) = 1.74 (m3/evacuare)
n - numărul de compartimente de decantare

Adâncimea totală a decantorului, măsurată în secţiunea mijlocie (la distanţa L/2 de intrarea apei
în decantor) este:
H = hs + hu + hn + hd (m)
H = 0.5 + 2.999 + 0.3 + 0.25 = 4.049 (m)
unde: hs - este înălţimea zonei de siguranţă care se adoptă 0,30 ÷ 1,00 m, în funcţie de
înălţimea lamei racloare, în cazul în care aceasta, în cursa pasivă, este deasupra nivelului apei şi
de influenţa valurilor funcţie de intensitatea vânturilor, conform reglementărilor tehnice specifice
din construcţii, aplicabile, în vigoare;
hu - adâncimea utilă a decantorului
hn- înălţimea stratului neutru, care desparte spaţiul de sedimentare de cel de depunere a
nămolului şi care se ia de obicei de 0,30 m;
hd - înălţimea stratului de depunere, considerat în calcule de 0,20 . . . 0,30 m;

5.3. Dimensionarea utilajelor din cadrul treptei biologice de epurare

Ipotezele considerate în proiect pentru etapa biologică sunt:


1. bazinul de nămol activ este asimilat cu un bazin cu amestecare perfectă în care se
consideră că în orice punct din bazin concentraţia substratului cât şi a nămolului activ este egală
cu cea de la ieşirea din bazin;
2. epurarea biologică se realizează în ansamblul format din nămol activ şi decantorul
secundar;
3. procesul biologic de degradare a materiei organice care are loc numai în bazinul de
nămol activ, în decantorul secundar se realizează separarea flocoanelor biologice de apa epurată
şi recircularea unei părţi a nămolului activ în bazinul de nămol activ;
4. în decantorul secundar, nămolul activ trebuie menţinut în stare proaspăta prin evacuarea
excesului şi recircularea unei părţi de nămol activ în bazinul de nămol activ în conformitate cu
raportul de recirculare;
5. pricipalele caracteristici ale nămolului activ ce sunt avute în vedere în proiect în treapta
biologică, sunt:
 Indicele volumetric a nămolului I VN ;

 Încărcarea organică a nămolului I ON ;


 Materiile totale în suspensie MTS.
5.3.1 Dimensionarea bazinului cu nămol activ

Bazin cu nămol activ


Epurarea biologică cu nămol activ a apelor uzate în bazinele de aerare constituie, în
prezent procedeul cel mai utilizat în staţiile de epurare. Avantajul acestuia este, realizarea unei
eficienţe de epurare mai ridicate, atât iarna cât şi vara, sunt lipsite de mirosul neplăcut şi de
prezenţa muştelor, suprafeţele specifice constituite sunt mai reduse, permite o mai uşoară
adaptare a procesului tehnologic din staţia de epurare la modificări de durată ale caracteristicilor
apelor uzate. Marele inconvenient al acestui procedeu este de ordin energetic deoarece necesită
un consum specific de energie mai ridicat, această energie fiind absorbită de utilajele care
furnizează oxigenul necesar proceselor aerobe.
Din punct de vedere constructiv, un bazin cu namol activ se prezintă sub forma unui
bazin rectangular din beton armat, unde epurarea biologică are loc în prezenţa unui amestec de
nămol activ şi apă uzată [Dima M.-1998].
Proiectarea tehnologică a unui bazin de egalizare implică calcularea volumului cumulativ
al unui bazin de egalizare; funcţie de acest volum se alege un bazin a cărui dimensiuni trebuie să
corespundă următoarelor specificaţii:
Variaţiile de debite şi de concentraţii ce apar ca urmare a procesului tehnologic provoacă
dereglări în funcţionarea staţiei de epurare, de aceea se impune un bazin de egalizare a debitelor
respective. Bazinul de egalizare a debitelor este de formă cilindrică şi se urmăreşte determinarea
diametrului şi înălţimii. Se calculează volumul bazinului de egalizare ţinând seama de:
 Se calculează volumul cumulativ pentru fiecare interval orar;
 Se reprezintă grafic variaţia volumului cumulativ în timp;(cronograme)
 Se reprezintă curba debitului mediu;
 Se calculează volumul bazinului de egalizare;
 Se trasează tangenta de la punctul de maxim sau de minim a curbei debitelor realizate,
distanţa pe ordonată a acestei trepte reprezintă volumul bazinului calculat.
1. Concentraţia materiei organice exprimate în CBO 5 ce intră în treapta biologică

CCBO5  70.68mg / l

2. Debitul de calcul al instalaţiei de epurare biologică:

Qc  Qzi. max  0.068m3 / s

3. Eficienţa epurării epurării biologice:

-global:
C   C 
CBO5 tb CBO5 fb
GEb  100
C  CBO5 ib

70.68  1.602
GEb  100
70.68
GEb  70.6%
În general, bazinele cu nămol activ permit reducerea conţinutului de CBO 5 la valori mai
mici de 25 mg/L, conform NTPA 001/2005, asigurând un grad de epurare cuprins între 85 –
95%.

4. Încărcarea organică a bazinului cu nămol activ (IOB)


Reprezintă cantitatea de CBO5 din influent care poate fi îndepărtată într-un metru cub de
bazin de aerare. Datele din literatură oferă posibilitatea calculării I OB în trei variante:

a) Funcţie de GE, de conţinutul de materii în suspensie şi de timpul de aerare:


CBO5 ib
I OB   K  1  GE , kgCBO 5 / m 3  zi
V
I OB  5  1  0,70
I OB  5  O ,3  I OB  1,5kgCBO 5 / m 3  zi
K = coeficient de depinde de temperatură după cum urmează:
t = 10 – 20 °C → K = 5;
t = 20 – 30 °C → K = 6;
t = 30 – 40 °C → K = 7.
b) Funcţie numai de gradul de epurare:
Pentru GE = 89 % → IOB = 0,55 kg CBO5/m3∙zi
Pentru GE = 94 % → IOB = 0,3 kg CBO5/m3∙zi
c) În conformitate cu definiţia lui Imhoff:
Pentru GE = 60 – 80 % → IOB = 3,6 kg CBO5/m3∙zi
Pentru GE = 85 – 90 % → IOB = 1,8 kg CBO5/m3∙zi
5.Se calculează încărcarea organică a nămolului activ (ION)
a) Pentru GE = 93 % → ION = 0,22 kg CBO5/kg nămol activ∙zi
sau

I ON 

Qc  CCBO5  I OB

V CN CN
b)
0.30
I ON   I ON  0,25kgCBO5 / kgNamolActiv  zi
1.16
CN = concentraţia nămolului activ;
CN = 2,5 – 4 kg/m3 , CN =3 kg/m3
sau
I ON  K  1  GE 
c) kg CBO5/kg nămol activ∙zi
I ON  5  1  0,85  I ON  0,75
,
𝐶 = 𝐶 = ,
 C = 0,33 kg⁄m , se încadrează între limitele impuse.

6 .Indicele volumetric al nămolului (IVN)


 IVN reprezintă volumul unui gram de nămol de materie totală în suspensie
după 30 minute de sedimentare.
IVN = 50 – 150 cm3/g în cazul în care nămolul activ acţionează în condiţii ce asigură o
eficienţă corespunzătoare procesului biologic de reţinere a CBO 5.
IVN > 200 cm3/g în cazul în care nămolul activ se consideră că este „bolnav”
 Indicele de încărcare organică:
Variază în funcţie de caracteristicile nămolului activ
 Conţinutul în materii totale solide (MTS)
Se calculează volumul bazinului de aerare:
𝑄 ∙ (𝐶 ) 𝑄 ∙ (𝐶 ) 13.35 ∙ 0.30 ∙ 10 ∙ 24 ∙ 3600
𝑉= = ⟹𝑉= = 1398.1𝑚
𝐼 𝐶 ∙𝐼 0,33 ∙ 0,75

8. Se calculează debitul de nămol activ recirculat (Q R):


𝑄 = 𝑟 ∙ 𝑄 ⇒ 𝑄 = 0,068 ∙ 0,189 = 0,012 𝑚 ⁄𝑠
,
𝑟= ∙ 100 ⇒ 𝑟 = ∙ 100 = 34,58%
,

r = coeficient de recirculare.
CR = concentraţia nămolului activ recirculat
Se va adopta CR = 10 kg/m3

7. Timpul de aerare:
a) Când se consideră că recircularea nămolului poate fi neglijată:
V 1398.1
ta   ta   t a  2,054 h
Qc 0,189  3600
b) Luând în considerare nămolul recirculat:
.
𝑡 = ⇒𝑡 = = 1,256ℎ
( , , )∙

Se consideră că valoarea maximă ce poate fi recirculată este asigurată de o valoare r max = 0,7.
Pentru această valoare se calculează:
𝑄 =𝑟 ∙ 𝑄 = 0,7 ∙ 0,189 ⇒ 𝑄 = 0,1323 𝑚 ⁄𝑠

8. Se calculează debitul de nămol în exces:


, 𝐺𝐸 ,
0,85
𝑄 = 1,2 ∙ 𝐼 ∙ ∙𝐿 ⇒𝑄 = 1,2 ∙ 0,22 ∙ ∙ 347.275 = 2.497 𝑚 ⁄𝑠
100 100
( relaţia Huncker)
LSB = cantitatea de CBO5 pentru apa uzată ce urmează a fi prelucrată biologic, exprimat
în kg/zi
𝐿 =𝑉∙𝐼 ⇒𝐿 = 1389.1 ∙ 0.25 ⇒ 𝐿 = 347.275 𝑘𝑔⁄𝑧𝑖

9. Se calculează necesarul de oxigen (CO) necesar respiraţiei endogene şi în procesul de


nitrificare.

Co reprezintă necesarul de oxigen pentru respiraţia substratului şi a respiraţiei endogene a


microorganismelor, iar în cazul în care sunt luate în considerare procesele de nitrificare, se
adaugă şi necesarul de oxigen în nitrificare.
a. Calculul necesarului de oxigen se face pentru un proces de epurare fără nitrificare:
𝐶 = 𝑎 ∙ 𝐺𝐸 ∙ 𝑐 + 𝑏 ∙ 𝐶 = 0,5 ∙ 0,85 ∙ 13.35 + 0,15 ∙ 79,344 = 37,19 𝑘𝑔𝑂 ⁄𝑧𝑖

a = coeficient corespunzător utilizării substratului de către microorganisme pentru apele


uzate orăşeneşti.
a = 0,5 kg O2 / kg CBO5
c = coeficient care defineşte cantitatea totală de materie organică adusă de apa uzată
influentă.
𝑐=𝑄 ∙ 𝐶 ⇒ 𝑐 = 0,189 ∙ 70.68 = 13,35 𝑘𝑔 𝐶𝐵𝑂

b = reprezintă oxigenul consumat de către microorganismele din nămolul activ aflate în


BNA, în timp de o zi.
b = 0,15 – 0,17 kg O2/kg CBO5∙zi. Se adoptă valoare de 0,15 kg O2/kg CBO5
CN tot = cantitatea totală de nămol activ din BNA, exprimată prin fracţiunea volatilă
𝑐 13.35
𝐶 = = = 17.8 𝑘𝑔𝐶𝐵𝑂
𝐼 0,75
10.Capacitatea de oxigenare (CO). Reprezintă cantitatea de O 2 ce trebuie introdusă prin diferite
sisteme de aerare.
kg/zi,

1 Cos K10 760


CO  Co     , kg / zi
 C SA  C B KT p
1 11,35 760
CO  37,19    0,83   CO  66,87 kg / zi
0,95 7,4  1,75 783
CO = necesarul de oxigen pentru consumarea materiei organice de către microorganisme;
α = raportul de eficienţă al transferului de oxigen în apa epurată a unui sistem de oxigenare;
α = 0,95;
C O S = concentraţia oxigenului la saturaţie în condiţii standard funcţie de temperatură;

C O S = 11,35 mg O2/l;

CSA = concentraţia la saturaţie a oxigenului în amestec de apă uzată şi nămol la temperatura de


lucru;
CSA = 7,4 mg O2/l;
CB = concentraţia efectivă a oxigenului în amestecul de apă uzată şi nămol activ;
CB = 1,5 – 2 mg O2/l; se adoptă valoarea 1,75 mg O2/l
K10 şi KT = coeficienţi de transfer ai oxigenului în apă pentru t = 10 °C şi respectiv t = 20 °C;
Radicalul raportului este 0,83.
p = presiunea barometrică calculată ca o medie a valorilor zilnice în oraşul în care se efectuează
epurarea apelor uzate; variază între 780 şi 785 mm Hg
p = 783 mmHg.
11. Sisteme de aerare pneumatică
Se folosesc dispozitive pneumatice de dispersie a aerului generat de compresoare sau
turbosuflante. Dispersarea se poate face cu: bule fine (d < 0,3 mm), cu bule mijlocii (d = 0,3 – 3
mm) şi cu bule mari (d > 3 mm). Se alege aerarea fină. Se utilizează sisteme de distribuţie cu
plăci poroase.
 Se calculează capacitatea de oxigenare orară:
CO 66,87
CO '   CO'   CO'  2,78kgO2 / h
 24
 Se calculează debitul de aer necesar
CO '10 3 2,78  10 3
Q aer   Qaer   Q aer  77,22 m 3 / h
CO sp  H imersie 94

H imersie = adâncimea de imersie a sistemului de distribuţie a aerului.


H imersie = 4 m.
COsp = capacitatea specifică de oxigenare a sistemului de insuflare a aerului.
COsp = 8 – 10 g O2/m3 aer∙m. Se alege valoarea de 9 O2/m3 aer
 Se calculează suprafaţa plăcilor poroase (Ap)
Poziţionarea distribuitorului de aer se realizează la înălţimea de imersie pe toată suprafaţa
bazinului de aerare.
Qaer 77,22
Ap   Ap   Ap  1,287m 2
iaer 60
iaer = intensitatea aerării;
iaer = 1 m3/m2∙min = 60 m3/m2∙h.
 Se calculează energia brută a sistemului de aerare:
Eb  H imersie  E S  E b  4  5, 5  Eb  22W  h / m 2

ES = consumul specific de energie; se adoptă


ES = 5,5 W∙h/m3.

Dimensionarea bazinului cu nămol activ


Se recomandă H bazin = 3 – 5 m., H bazin=4m
Înălţimea totală a bazinului va fi:
𝐻 =𝐻 +𝐻 ⇒𝐻 = 4 + 0,7 ⇒ 𝐻 = 4,7𝑚
H s = 0,5 – 0,8 m=0,7.
Lăţimea bazinului:
𝐵 = (1 ÷ 1,5) ∙ 𝐻 ⇒ 𝐵 = 1,3 ∙ 4,7 ⇒ 𝐵 = 6,11𝑚

Lungimea bazinului:
𝐿 = (8 ÷ 18) ∙ 𝐵 ⇒ 𝐿 = 12 ∙ 6,11 ⇒ 𝐿 = 73,32𝑚

Determinarea numărului de compartimente necesar:


V  n  V1

𝑉 =𝐵∙𝐻 ∙ 𝐿 ⇒ 𝑉 = 6,11 ∙ 4,7 ∙ 73,32 ⇒ 𝑉 = 2105,53𝑚


V 1389.1
n n  n 1
V1 2105,53
5.3.2. Dimensionarea decantorului secundar

Decantoarele secundare sunt o parte componentă deosebit de importantă a treptei de


epurare biologică şi au scopul de a reţine nămolul, materiile solide în suspensie, separabile prin
decantare (membrana biologică sau flocoanele de nămol activ, evacuate o dată cu apa uzată din
filtrele biologice, respectiv din bazinele cu nămol activ).
Nămolul din decantoarele secundare are următoarele caracteristici:
-este puternic floculat;
-are un conţinut mare de apă;
-este uşor;
-intră repede în descompunere.
Dacă nămolul rămâne un timp mai îndelungat în decantoarele secundare, bulele mici de
azot care se formează prin procesul chimic de reducere, îl aduc la suprafaţă şi astfel, nu mai
poate fi evacuat.
În comparaţie cu filtrele biologice, unde evacuarea nămolului este necesar să se facă într-
un mod mai mult sau mai puţin contunuu, la bazinele cu nămol activ această operaţie trebuie să
se facă, în mod obligatoriu, continuu, pentru a asigura cantitatea şi calitatea corespunzătoare de
nămol în bazine, aspect de care depinde efiecienţa epurării.
Cele mai recomandate sunt decantoarele verticale; la staţiile mari de epurare se recurge la
decantoare radiale sau longitudionale. Din punct de vedere constructiv, decantoarele secundare
sunt asemănătoare cu cele primare.

Decantorul secundar radial


Particularitatea regimului de funcţionare a decantoarelor radiale constă în aceea că viteza
de circulaţie a apelor variază de la o valoare maximă în centrul decantorului până la o valoare
minimă în dreptul jgheabului periferic colector.
Din punct de vedere constructiv, decantoarele radiale se prezintă sub forma unor bazine
de beton armat având forma circulară în plan, în care apa uzată intră prin conducte (intrarea pe la
partea inferioară) sau prin canale (intrarea pe la partea superioară)
1. Debit de calcul şi de verificare:

𝑄 =𝑄 ,

𝑄 = 0,068 𝑚 ⁄𝑠  QDSc = Qc +QR = 0,068+0,13 = 0,19 m 3 / s

QDSc = 0,19·3600 = 684 m3/h

𝑄 =𝑄 ,

𝑄 = 0,094 𝑚 ⁄𝑠  QDSv = Qv +QR= = 0,094+0,13=0,224 m3/s;.


QDSv = Qv +QR= =0,224 ·3600 = 806.4 m3/h

2. Stabilirea încărcării superficiale în bazinul de decantare secundar.


𝑣′ = ⇒𝐴 = ⇒ 𝐴 = 570 𝑚
,

.
𝑣′ = ⇒ 𝑣′ = = 1,41 𝑚 ⁄𝑚 ∙ ℎ

Au = suprafaţa utilă a decantorului radial din care s-a scăzut suprafaţa de sub jgheabul
apei decantate.
În general, datele din literatură stabilite pentru încărcarea superficială în decantorul
secundar au o valoare mai mică sau egală cu 1,9 m 3/m2∙h pentru valori ale IVN < 100 ml/g.
În general v sc'  1,2 m 3 / m 2  h

3.Se calculează încărcarea superficială a decantorului secundar cu materii solide.

𝐶 ∙ (𝑄 + 𝑄 ) 2,57 ∙ (0,068 + 0,12) ∙ 24 ∙ 3600


𝐼 = ⇒𝐼 = ⇒𝐼 = 73.236 𝑘𝑔⁄𝑚 ∙ 𝑧𝑖
𝐴 570

4.Se determină timpul de decantare


td = 3,5 ÷ 4 h;
td = 4 h.
5. Se calculează înălţimea utilă şi volumul decantorului
H u  t d  v sc'  H u  4  1, 2  H u  4, 8 m

𝑉 =𝑡 ∙𝑄 ⇒ 𝑉 = 4 ∙ 684 ⇒ 𝑉 = 2736 𝑚

se alege conform STAS 4162/2-89, următorul decantor

da
D D1 D2 Au d1 d2 d3 hs hu hd H b Vu dc dn
(mm
(m) (m) (m) (m2) (m) (m) (m) (m) (m) (m) (m) (m) (m3) (mm) (mm)
)

700- 350-
500-
40 40,14 37,7 570 3 - - 0,4 3,5 - 4,8 1 9,954 1000 500
700

6.Se calculează volumul de nămol:


𝐺𝐸 100 0,80 100
𝑉 = ∙𝐶 ∙𝑄 ∙ ⇒𝑉 = ∙ 75,24 ∙ 684 ∙ ∙ 10 ∙ 24 ⇒𝑉
𝛾 100 − 𝑝 1100 100 − 0,95
= 9,954 𝑚⁄𝑧𝑖
GEDS= gradul de epurarea a decantorului secundar, GEDS= 80%
γn = densitatea nămolului, 1100÷ 1200 kg/ m 3
p= umiditatea nămolului, p= 95%
CSSi = concentraţia la intrarea în treapta biologică a materiilor solide
7.Reţinerea solidelor în decantorul secundar
CSSi = 75,24 mg/l
CSSf =15,048 mg/l
QDSc = 0,19 m3/s
 
Reţinerea = QDSc CSSi  CSSf / 1000  0,19  75,24  15,048 / 1000
Reţinerea = 0,11 𝑘𝑔⁄𝑠

5.4 Tratarea namolurilor (aspecte generale privind colectarea si tratarea


namolurilor)
Epurarea apelor uzate, in vederea evacuarii in receptorii naturali sau recircularii lor,
conduce la retinerea si formarea unor cantitati importante de namoluri ce inglobeaza atata
materiile poluante din apele brute, cat si cele formate in procesele de epurare.
Procedeele de tratare a namolurilor sunt multiple si variate. Nu se pot stabili retete si
tehnologii si universale valabile, ci fiecare obiectiv trebuie studiat in conditiile sale specifice, pe
baza cunoasterii aprofundate,a caracteristicilor namolurilor supuse prelucrarii si performantelor
obtinute in procesele unitare.
La baza tuturor procedeelor de tratare a namolurilor stau doua procedee tehnologice si
anume stabilizarea prin fermentare(aeroba sau anaeroba) si eliminarea apei din namol
(deshidratarea). Intre aceste doua procedee de baza exista diverse combinatii de procedee a caror
aplicare se face diferentiat in functie de conditiile locale diferite de cantitatea si calitatea
namolurilor, de posibilitatea asigurarii terenurilor pentru amplasarea instalatiilor si a
constructiilor respective, de disponibilitatea de energie etc.
Clasificarea procedeelor de tratare a namolurilor se poate face dupa criteriul reducerii
umiditatii, diminuarii componentei organice, dupa criteriul pretului de cost etc.
Tabel.5.4 Clasificarea tratarii namolurilor dupa criteriul reducerii umiditatii
Grupa de prelucrare Procedeul de prelucrare
Conditionare 1. fermentarea aeroba sau anaeroba
2. ingrosare gravitationala sau flotare
3. elutriere
4. conditionare chimica
5. conditionare termica
Deshidratare pana la umiditate 50-80% 1. iazuri de namol
2. paturi de deshidratare
3. deshidratare mecanica-statica
4. deshidratare mecanica-dinamica
Deshidratare sub 26% umiditate 1. deshidratarea termica
2. imprastierea pe teren sau acoperirea unor
incinte
Prelucrare finala in vederea reintegrarii in 1. incinerarea
mediul natural si valorificarii 2. evacuarea in mare sau subteran
3. compostarea impreuna cu gunoaiele
4. livrarea cu agent de contionare a solului
5. halde permanente
6. acumularea pentru valorificarea ulterioara

Din acest tabel rezulta ca procedeele de prelucrare conduc la o obtinerea urmatoarelor


tipuri de namoluri :
 Namol stabilizat (aerob sau anaerob)
 Namol deshidratat( natural sau artificial)
 Namol igienizat
 Namol fixat
 Cenusa( rezultat din incinerarea namolurilor)
De regula namolurile proaspete din statiile de epurare urbane sunt prelucrate in prealabil
prin fermentarea anaeroba, dupa care urmeaza procesele de deshidratare naturala sau artificiala si
in final valorificarea lui in agricultura ca ingrasamant organic, daca corespunde din punct de
vedere bacteorologic.
Formarea si caracteristicile namolurilor
Principalele tipuri de namoluri ce se formeaza in procesele de epurare apelor uzate sunt :
 Namol primar rezultat din trapta mecanica de epurare ;
 Namol secundar rezultat din treapta de epurare biologica ;
 Namol amestecat rezultat din amestecul de namol primar cu namol activ in exces ;
 Namol de precipitare rezultat din epurarea fizico-chimica a apei uzate prin adaos
de agenti de neutralizare, precipitare si coagulare-floculare ;
In functie de compozitia chimica, namolurile pot fi :
 Namoluri cu compozitie predominanta anorganica cu continut peste 50%
substante minerale;
 Namoluri cu compozitie predominant organica care contin peste 50% substanta
volatila.
Tinand seama de stadiul de prelucrare in cadrul statiei de epurare, deosebim :
 Namol primar brut ;
 Namol activ in exces proaspat ;
 Amestec de namol proaspat ;
 Namol sterilizat.

Procese si procedee de prelucrare a namolurilor


Procesele de prelucrare a namolurilor sunt multiple si variate, in functie de provenienta si
caracteristicile lor, dar si in functie de modul final de evacuare.
Clasificarea proceselor de prelucrare se poate face dupa diferite criterii, cum ar fi
reducerea umiditatii, mineralizarea componentei organice etc.
Fermentarea namolului
Fermentarea namolului, in vederea unei prelucrari ulterioare sau a depozitarii se poate
realiza prin procedee anaerobe sau aerobe - primele fiind cel mai des folosite. In procesul de
fermentare, materialul organic este mineralizat, iar structura coloidala a namolului se modifica.
Namolul fermentat poate fi mai usor deshidratat, cu cheltuieli mai mici decat in cazul namolului
brut.
Fermentarea anaeroba a namolului
Prin fermentare anaeroba se intelege procesul de degradare biologica a substantelor
organice din namoluri, prin activitatea unor populatii bacteriene, care in anumite conditii de
mediu (pH, temperatura, etc) descompun materiilor organice din namol prin procese de oxido –
reducere biochimica in molecule simple de CH4, CO, CO2 si H2, care formeaza asa numitul gaz
de fermentatie sau biogaz si care are o putere calorica medie de circa 5.000kcal/Nm 3.
Cinetica fermentarii anaerobe se desfasoara sub influenta a doua grupe principale de
bacterii care traiesc in simbioza in acelasi mediu fizic si chimic respectiv bacterii anaerobe si
aerobe, care transforma, prin hidroliza, substantele organice complexe (hidratii de carbon,
proteine, grasimi) in substante organice mai simple (acizi organici inferiori, alcooli etc.) cu
ajutorul enzimelor extracelulare. In continuare aceste substante sunt sursa de hrana pentru
moleculele mai simple, care cu ajutorul enzimelor intracelulare sunt transformate in compusi
simpli si inofensivi mediului: metan, dioxid de carbon etc.Rezulta ca fermentarea anaeroba este
un proces complex care se desfasoara in doua faze:
 faza de lichefiere;
 faza de gazificare.

Fermentarea aeroba a namolului

Acest proces consta, ca si fermentarea anaeroba, dintr-un proces de degradare biochimica


compusilor organici usor degradabili. Fermentarea aeroba se realizeaza in practica prin aerarea
separata a namolului (primar,secundar sau amestec) in bazine deschise. Echipamentul de aerare
este acelasi ca si pentru bazinele de namol activ.
Fermentarea aeroba a namolului se recomanda mai ales pentru prelucrarea namolului
activ in exces, cand nu exista treapta de decantare primara, sau cand namolul primar nu se
preteaza la fermentare anaeroba.
Avantajele procedeului sunt:
- exploatare simpla;
- lipsa mirosurilor neplacute;
- igienizarea namolului (reducerea numarului de germeni patogeni) si reducerea cantitatii
de grasimi.
Dintre dezavantaje se semnaleaza, cele mai importante, consumul de energie pentru
utilajele de aerare proprii, comparativ cu fermentarea anaeroba care produce si gaz de
fermentare.
Un namol se considera fermentat aerob cand componenta organica s-a redus cu 20-
25%, cantitatea de grasimi a ajuns la maximum 6,5 % (fata de substanta uscata), activitatea
enzimatica este practic nula, iar testul de fermentabilitate este negativ.

Ingrosarea namolului

Aceasta metoda constituie cea mai simpla si larg raspandita metoda de concentrare a
namolului, avand drept rezultat reducerea volumului si ameliorarea rezistentei specifice la
filtrare.
Gradul de ingrosare depinde de mai multe variabile, dintre care mai importante sunt: tipul
de namol (primar, activat, fermentat etc), concentratia initiala a solidelor, temperatura, utilizarea
agentilor chimici, durata de ingrosare etc. Prin ingrosare, volumul namolului, pe seama apei
eliminate, se reduce de circa 20 ori fata de volumul initial, in schimb ingrosarea este eficienta
pana la o concentratie de solide de 8 -10%.

Ingrosarea se poate realiza prin decantoare – ingrosatoare gravitationale, flotare sau


centrifugare etc.
Ingrosarea gravitationala se realizeaza in decantoare verticale (pentru statii mici) sau
decantoare radiale. Gradul de ingrosare depinde de durata procesului si de inaltimea coloanei de
apa (adancimea bazinului) din decantor.
Ingrosarea prin flotare se aplica pentru suspensii care au tendinta de flotare si sunt
rezistente la compactare prin actiunea gravitationala. Se aplica procedeul de flotare cu aer
insuflat sub presiune, care prin destindere la presiunea apropiata de cea atmosferica, elimina bule
fine de aer care se ataseaza flocoanele.
Ingrosarea prin centrifugare se recomanda pentru namolul activat in exces, atunci cand
nu se dispune de spatiu pentru executarea de decantoare - ingrosatoare.
Tratarea preliminara a namolurilor
Aducerea namolurilor primare, secundar si brute sau stabilizate in categoria namolurilor
usoare filtrabile, deci cu rezistente specifice de cca. 10x1010 cm/g se realizeaza printr-o tratare
preliminara a acestor namoluri utilizand urmatoarele procedee : tratarea termica, tratarea
chimica, elutrierea etc. Tratarea preliminara a namolurilor consta deci in crearea conditiilor
favorabile necesare prelucrarii ulterioare.
Conditionarea chimica (coagularea) namolului cu reactivi chimici este o metoda de
modificare a structurii sale, cu consecinta asupra caracteristicilor de filtrare, in special in filtrele
presa sau cu vacum.
Faza solida a namolurilor este formata din particule fine distribuite si coloizi care
sedimenteaza greu. Autocoagularea namolului nu poate avea loc deoarece ionii care inconjoara
nucleul coloidal formeaza impreuna cu acesta o micela cu un strat dublu electric, avand
potentialul zeta bine determinat.
Agentii de conditionare chimica a namolului se pot grupa in trei categorii:
 Mineral : sulfat de aluminiu, clorhidrat de aluminiu, clorura ferica, oxid de calciu ;
 Organici : polimeri sintetici, produsi de policondensare sau polimeri naturali ;
 Mixti : amestec de polimeri sintetici cu saruri minerale sau amestec de coagulanti
minerali ;
Doza optima de coagulare se defineste ca doza cea mai mica care in conditii de laborator
produce un namol cu rezistenta specifica la filtre de 10x1010 cm/g.
Eficienta procesului de tratare chimica este legata de o serie de factori tehnilogici cum ar
fi : durata si intensitatea amestecului, ordinea de introducere a agentilor chimici in cazul
conditionarii mixte.
Conditionarea termica
Are in vedere modificarea structurii namolurilor cu ajutorul temperaturii si presiunii
ridicate, astfel ca namolul poate fi deshidratat mecanic fara a apela la conditionarea
chimica.Conditionarea termica se realizeaza la temperatura de 100-200ºC, la presiunea de 1-2,5
bari si durate de incalzire pana la 60 minute, depinzand de tipul si caracteristicile namolurilor si
de procesul utilizat.
Conditionarea termica se recomanda a fi aplicata deoarece elimina mirosurile neplacute,
asigura sterilizarea namolului prin distrugerea bacteriilor, reduce continutul de substanta
organica, elimina necesitatea de reactivi chimici etc.

Elutrierea

Elutrierea namolurilor, impreuna cu conditionarea chimica ocupa un loc important in


cadrul tratarii preliminare a namolurilor.
Elurtierea namolurilor este un proces fizic de conditionare care asigura scaderea
rezistentei specifice la filtrare prin eliminarea din namolului fermentat sau brut mineral a
coloizilor si aparticulelor fiind dispersate. Pe de alta parte elutrierea reduce si alcalinitatea
namolului, necesara in special, cand se prevede folosirea de ractivi pentru conditionarea
namolului.
Ca agent de elutriere se utilizeaza apa de rau, de retea, din statia de epurare, iar din punct
de vedere tehnologic aceasta operatie se desfasoara in bazin deschis care functioneaza intr-o
treapta, in doua trepte sau in contra curent.

Deshidratarea namolurilor.
In mod obisnuit, namolurile trebuie transportate cu vehicule la locul de valorificare sau
de depozitare finala. Aceasta operatie nu este insa posibila deoarece namolurile fermentate
contin cantitati mari de apa (95-97% umiditate).
Aceasta situatie impune aplicarea unui proces de deshidratare chiar si in statia de epurare;
prin acesta volumul lor se reduce considerabil si devenind transportabile pe uscat.
Deshidratarea se poate realiza prin urmatoarele procedee:
 Naturale de evaporare si drenare
 Artificiale care pot fi mecanice si termice
In functie de gradul de reducere a umiditatii deosebim urmatoarele metode de
prelucrare a namolurilor:
 Deshidratarea naturala cu reducerea de umiditate la 75-80%
 Deshidratarea mecanica pana la 50-75%
 Deshidratarea chimica(avansata) pana la 20-30%
Deshidratarea naturala

Procedeele naturale sunt cele mai raspandite in prezent, deoarece simplitatea de


constructie, utilajul redus si munca, practic necalificata necesare in exploatarea le fac accesibile
in majoritatea statiilor de epurare.
Procedeele naturale nu au nevoie de tratari preliminare, deci cantitatea namolului nu este
alterata prin folosirea unor substante chimice constituind un ingrasamant organic de buna calitate
in agricultura.
Dezavantajul deshidratarii naturale a namolurilor, este legata de necesitatea existentei
unor terenuri intinse si de dependenta accentuata de conditii atmosferice, motiv pentru care acest
procedeu devine neeconomic.
Operatia de deshidratare naturala se poate face in iazuri de namol si pe platforme de
uscare a namolurilor.

Deshidratarea mecanica

Alegera unuia din procedeele de deshidratare mecanica necesita studii prealabile de


laborator privind filtrabilitatea namolurilor si in final precizarea utilajului optim impus de
specificul namolurilor. Procedeele se bazeaza pe constatarea ca supunand namolul la diferite
actiuni mecanice de compresiune sau de depresiune este indepartata (in mare masura) apa libera
existenta intre particulele solide ; pentru a se reduce in plus apa legata coloidal si capilar trebuie
sa se actioneze asupra schimbarii, asupra structurii namolului, namolul trebuie supus unei tratari
prealabile-coagulare, elutriere etc.
Metodele frecvente aplicate la deshidratarea mecanica a namolurilor sunt :
 Vacum filtre(filtrare prin suprapresiune)
 Filtrele presa
 Centrifugarea
 Deshidratarea mecanica pe filtru presa cu banda
Deshidratarea avansata
Deshidratarea avansata a namolurilor, cu reducerea componentei organice se realizeaza
prin procedee termice de prelucrare. In acest mod, in marile statii de epurare unde volumele de
namol sunt importante se asigura conditii de manevrare usoara a namolurilor deshidratare,
dependent de conditiile atmosferice.
Metodele frecvent aplicate la deshidratarea avansata a namolurilor sunt :
 Uscarea termica- Reducerea avansata a umiditatii namolului se poate realiza prin
evaporarea fortata a apei, pana la o umiditate de 10-15%, in instalatii speciale si cu aport de
energie exterioara. Principalele tipuri de instalatii utilizate pentru uscarea termica a namolului
sunt: uscatoare cu vetre etajate, uscatoare rotative si uscatoare prin atomizare.
 Incinerarea-Pentru incinerare se recomanda reducerea prealabila a umiditatii namolului
brut si evitarea stabilizarii aerobe sau fermentarii anaerobe, care diminueaza puterea calorica a
materialului supus incinerarii. In acest scop, pentru incinerarea namolului se utilizeaza cuptoare
rotative cilindrice, cu vetre multiple sau cu pat fluidizat.

Valorificarea si evacuarea finala a namolurilor


Valorificarea namolurilor nu constituie un scop in sine in epurarea apelor uzate urbane,
ea trebuie considerata numai ca fiind un mijloc de indepartare a namolurilor din zona statiilor de
epurare, fara a avea un impact negativ asupra mediului.
Namolul din statiile de epurare urbane contin, in afara de gazele de fermentare, unele
substante care pot fi valorificate. Unele dintre acestea, cum sunt substantele hranitoare pentru sol
si plante si-au gasit o larga utilizare. In schimb, recuperarea de metale si de alte substante utile se
aplica in special, la namolurile provenite din apele uzate industriale.
Valorificarea namolurilor ca fertilizatori ai solului depinde de procesul de tratare a
acestuia. In plus, namolul furnizeaza solului substante organice si elemente chimice, cum sunt:
Fe, Mn, Zn, Cu, Mo etc. dar, in acelasi timp, el poate contine si o serie de elemente si substante
nedorite, care, depasind o anumita concentratie pot deveni daunatoare atat pentru sol si plante,
cat si pentru apele de suprafata si subterane. In aceasta categorie intra metalele grele,
microorganismele patogene si compusii organici persistenti.
Azotul total continut in namolul proaspat este de 4,5% in greutate uscata si de 1,13% in
namolul fermentat, el fiind esential pentru dezvoltarea frunzelor si tulpinelor plantelor, fosforul
sub forma de acid fosforic, actioneaza asupra cresterii radacinilor plantelor, fiind 2,25% in
namolul proaspat si de 0,75% in namolul fermentat. Potasiul sub forma de oxid de potasiu (K2O)
ajuta la formarea clorofilei, iar continutul lui in namol proaspat este de 0,5% si de 0,25% in
namolul fermentat, exprimate in greutate uscata fata de cea a namolului proaspat (Roediger -
1982). Substantele organice din namol participa la formarea humusului cu consecinte favorabile
privind capacitatea solului de a retine apa, de a rezista la eroziune si de a constitui un substrat
pentru bacterii.
Analizand valorile substantelor fertilizante din namolul proaspat si cel fermentat, rezulta
ca namolul fermentat contine cu 40-50% mai putine substante fertilizante decat namolul
proaspat. Folosirea namolului in agricultura se face sub forma de namol lichid proaspat, namolul
lichid stabilizat aerob, namol lichid pasteurizat, namol deshidratat, namol compostat, namol
uscat (granule sau pulbere) etc. In toate cazurile fiind obligatorie analiza compozitiei chimice a
namolului, precum si respectarea normelor si restrictiile ecologice recomandate de agentiile de
protectia mediului.
Pentru eliminarea pericolului de infectare a solului, a culturilor, apelor freatice etc, cu
germeni patogeni, oua de paraziti etc, trebuie luate o serie de masuri de diminuare a potentialului
infectios. In acest scop, specialistii considera necesara o tratare suplimentara a namolului (lichid
sau deshidratat) in vederea dezinfectiei lui recomandand pasteurizarea, iradierea, tratare cu
agenti chimici, compostarea etc.
Pasteurizarea consta in incalzirea namolului la 80-900C cateva minute, inainte sau dupa
fermentare, utilizand vapori de apa calda, arzatoare sau instalatii cu microunde. Un alt procedeu
de dezinfectie termica il reprezinta si uscarea namolului. Dezinfectia namolului se poate face
prin iradiere cu Co-60.
Compostarea constituie un procedeu de mineralizare a materiei organice continute in
namol cu ajutorul microorganismelor, realizandu-se in final un material inofensiv, cu volum si
greutate reduse, ce poate fi utilizat fara dificultati, din punct de vedere igienic, ca ingrasamant
agricol. Namolul se preteaza mult mai bine la compostare daca este amestecat cu gunoi menajer.(
Dima M./1998).
5.5. Fise tehnice ale utilajelor dimensionale

Fisa tehnica nr.1

 Denumire utilaj: Gratar


 Domeniul de utilizare: Gratarele sunt folosite pentru a retine corpurile plutitoare
si suspensiile mari din apele uzate (crengi si alte bucati din material plastic, de lemn, animale
moarte, legume, carpe si diferite corpuri aduse prin plutire, etc.), pentru a proteja mecanismele si
utilajele din statia de epurare si pentru a reduce pericolul de colmatare ale canalelor de legatura
dintre obiectele statiei de epurare
 Descriere: Gratarele se confectioneaza sub forma unor panouri metalice, plane
sau curbe, in interiorul careia se sudeaza bare de otel paralele prin care sunt trecute apele uzate.
In functie de distanta dintre aceste bare, se deosebesc gratare rare si gratare dese.
Gratarele sunt alcatuite din bare metalice. Distanta dintre bare, gratarele pot fi:
- cu deschidere mare (2,5-5 cm.);
- cu deschidere mai mica (1,5-2,5 cm.).

 Functionare: Gratarele au rolul de a retine corpurile de dimensiuni mari (gratarele rare)


si suspensii de dimensiuni mari (gratare dese).Gratarele pot fi cu curatire manuala sau mecanica.

 Dimensiuni:
-Latimea barelor: s=10 mm;
- Coeficientul de forma a barelor:  =2.42;
- Distanta dintre bare: b=20 mm;
- Unghiul de inclinare:  =600;
- Numarul de bare: n= 28
Fisa tehnica nr.2

 Denumire utilaj: Deznisipator

 Domeniul de utilizare: Deznisipatorul are rolul de a elimina pietrisul si alte materii


solide cu dimensiuni ≥ 0,2 mm., care au densitatea mult mai mare decat a apei sau a
componentilor organici din apele uzate

 Descriere: Deznisipatoarele se prezinta sub forma unor bazine din beton armat unde sunt
retinute suspensiile granulare sub forma de particule discrete care sedimenteaza, independent
unele de altele, cu o viteza constanta. Aceasta viteza, asa cum s-a aratat, depinde de forma,
marimea si greutatea particulei. Este absolut necesara plasarea acestor bazine inaitea
centrifugelor, schimbatoarelor de caldura, a pompelor de presiuni mari.
Localizarea deznisipatoarelor se face de obicei dupa gratare si site si instalatia de flotatie
si inaintea decantoarelor primare. Se recomanda folosirea acestor utilaje atunci cand curba de
sedimentare indica faptul ca intr-un timp scurt, aproximativ 120-180 secunde, se depun 25-30%
din totalul suspensiilor continute in apa.

 Functionare: Deznisipatorul are rolul de retine a suspensiilor granulare care


sedimenteaza. Exploatarea si intretinerea deznisipatorului consta in curatirea bazinului si
evacuarea namolului cu utilaje speciale. Dupa directia de miscare a apei in aceste bazine se
deosebesc deznisipatoare orizontale cu miscarea apei in lungul bazinului si deznisipatoare
verticale, unde miscarea apei se face pe verticala. In functie de modul de curatire a depunerilor,
se deosebesc deznisipatoare cu curatire manuala, deznisipatoare cu curatire mecanica si
hidraulica.

 Dimensiuni:
- Aria orizontala: A0=8,21 𝑚
- Aria transversala: Atr =1,26 m2;
- Lungimea: L=7,125 𝑚;
- Latimea: B= 1,09 m;
- Inaltimea: H=1,44 𝑚;
- Numarul de compartimente: n=2.
Fisa tehnica nr.3

 Denumire utilaj: Decantor primar.

Domeniul de utilizare: Sunt bazine deschise in care se separa substantele insolubile mai
mici de 0,2 mm. Care se prezinta sub forma de particule floculente, precum si substante usoare
care plutesc la suprafata apei.

Descriere: decantorul primar prevede patru compartimente cu dispozitive de separare, un


canal de ocolire, camere de repartitie asezate in fata decantorului, dotate cu stavilare si orificii cu
ajutorul carora se regleaza debitul si nivelurile de apa in fiecare compartiment. In scopul maririi
eficientei de reducere a suspensiilor in decantorul primar, in afara de decantorul primar, in afara
de cresterea duratei de decantare se mai folosesc urmatoarele solutii tehnologice:
- adaugarea unor substante in suspensie care sedimenteaza usor, in speta namolul activ din
deantorul secundar, care indeplineste rolul de adjuvant si de biocoagulator;
- aerarea preliminara a apelor uzate care contribuie la formarea flocoanelor, separatorul de
grasimi care functioneaza prin flotare contribuie la preaerarea apelor;
- pentru apele uzate industriale se recomanda tratarea preliminara cu coagulanti chimici care
contribuie la cresterea dimensiunilor aglomerarilor.
Eficienta decantarii primare asupra reducerii materiilor organice exprimata in CBO5, este
de 20-25%.

Functionare: Accesul si evacuarea apei se face cat mai uniform pentru o functionare cat mai
buna a ascetuia. Distributia apei in decantoare trebuie realizata pe toata inaltimea utila, precum si
pe toata latimea ori perimetrul distribuitorului. Dupa directia de deplasare a apei uzate in
decantoare, acestea se impart in doua grupe:
- decantoare orizontale; in decantoarele orizontale apele uzate circula aproape orizontal;
- decantoare verticale; in decantoarele verticale apa circula de jos in sus.

 Dimensiuni:
- Aria orizontala: A0= 453,672 𝑚2
- Aria transversala: Atr =18,9 𝑚 ;
- Lungimea: L= 72 m;
- Latimea: B= 6,301 𝑚;
- Inaltimea: H=3,87 m;
-Numarul de compartimente: n = 2
Fisa tehnica nr. 4

 Denumire utilaj: Bazin cu namol activ

 Domeniul de utilizare: Bazin cu namol activ are un rolul principal in eliminarea


materiilor organice biodegradabile continute in apele uzate cu ajutorul organismelor ce intra in
alcatuirea namolului activat.

 Descriere: bazinul cu namol activ este alcatuit din 2 compartimente.Un bazin de aerare
se prezinta sub forma unui bazin rectangular din beton armat, unde epurarea biologica are loc in
prezenta unui amestec de namol activ si apa uzata microorganismelor ce intra in alcatuirea
namolului activat avand un consum mare de energie.
Avantajele folosirii bazinului cu namol activ sunt: realizarea unei eficiente mai ridicate,
atat iarna cat si vara, sunt lipsite de mirosul neplacut si de prezenta mustelor, suprafetele
specifice constituente sunt mai reduse, permite o mai buna adaptare a procesului tehnologic din
statia de epurare la modificari de durata ale caracteristicilor apelor uzate, etc.
Marele inconvenient al acestui proces este de ordin energetic deoarece necesita un consum
specific de energie mai ridicat, aceasta energie fiind absorbita de utilajele care furnizeaza
oxigenul necesar proceselor aerobe.

Functionare: Procesul epurarii biologice in bazinul de namol activ este asemanator celui
care se dezvolta in locurile sau cursurile naturale cand se produce autoepurarea apei, aici
aplicandu-se un complex de masuri care contribuie la intensificarea proceselor: marimea
concentratiei namolului activ, aerarea artificiala a operatiei, pentru intensificarea oxigenarii
acesteia, agitarea artificiala a apei in vederea dispersarii in apa uzata bruta a namolului recirculat.

 Dimensiuni:
- Lungimea: L=73,32 m;
- Latimea: B=6,11 m;
- Inaltimea: H=4,7 m;
-Numarul de compartimente: n=1.
Fisa tehnica nr.5

 Denumire utilaj: Decantor secundar.

Domeniul de utilizare: In decantoarele secundare se retine membrana biologica sau


flocoanele de namol activ evacuate odata cu efluentul din filtrele biologice, respectiv din
bazinele de aerare. Rezulta ca decantorul secundar constituie o parte componenta de baza a
treptei de epurare biologica. Substantele retinute in decantoarele secundare poarta denumirea
generica de namol biologic, iar in cazul in care decantoarele secundare sunt amplasate dupa
bazinele de aerare, substantele retinute poarta denumirea de namol activat.
Descriere: Din punct de vedere constructiv, decantoarele radiale se prezinta sub forma
unor bazine de beton avand forma circulara in plan, in care apa uzata intra prin conducte
(intrarea pe le partea inferioara) sau prin canale (intrarea pe la partea superioara).
Functionare: Decantorul este echipat cu dispozitive adecvate pentru colectarea si
evacuarea namolului in mod continuu sau cu intermitent, cu conditia ca intervalul de timp dintre
doua evacuari de namol sa nu fie mai mare de 4 ore. Particularitatea regimului de functionare a
decantorului consta in aceea ca viteza de circulatie a apelor variaza de la o valoare maxima in
centrul decantorului pana la o valoare minima in dreptul jgheabului periferic colector. Pentru
functionarea corecta a unitatilor de decantare se impune distributia egala a debitelor intre
unitatile respective, lucru care se realizeaza prin prevederea in amonte de decantoarele secundare
a unei camere de distributie a debitelor (denumita si distribuitor).

 Dimensiuni: - Diametrul: D = 40 m;
- Inaltimea: H = 4,8 m;
- Suprafata utila a decantorului: Au=570 m2;
- Numarul de decantoare: n=1;
Capitolul 6. Constructii si instalatii prevazute in cadrul statiei de epurare
municipala

6.1 Constructii si instalatii legate direct de procesul tehnologic a statiei de epurare


municipale

Asezarea in plan, cea mai logica a constructiilor si instalatiilor din statia de epurare este
cea care urmareste procesul de tratare.
Asezarea pe vertical este dictata de conditiile de curgere hidraulica a apei in statie, care
trebuie sa se realizeze ori de cate ori este posibil prin gravitatie, de natura terenului de fundatie si
de topografia amplasamentului.
Din motive de exploatare, protectia contra racirii apelor uzate, structura etc., bazinele cu
diferite folosinte din statia de epurare, sunt astfel asezate, incat nivelul apei din ele sa corespunda
cu nivelul terenului, uneori sunt ingropate complet, iar alte ori sunt jumatate ingropate si
jumatate mai mult ridicate deasupra solului.
Alegerea intre bazinele plate si cele adanci trebuie bine analizata, deoarece in numeroase
cazuri, spre deosebire de constructia celor mai multi proiectanti, bazinele adanci pot fi mai
avantajoase. Statiile de epurare se construiesc in terasele inferioare ale raurilor, unde in orice
moment exista pericolul ridicarii nivelului apelor subterane, care atrage dupa sine marirea fortei
de sub presiune, in special la bazinele plate; de aici, necesitatea construirii de radiere cat mai
groase, care sunt de multe ori mai costisitoare.
In ceea ce priveste forma in plan a bazinelor ingropate in pamant, fara indoiala forma
circulara, in comparatie cu cea rectangulara, este cea mai avantajoasa din toate punctele de
vedere.
Materialul de constructie ale obiectelor dintr-o statie de epurare este betonul armat sub
diferite forme. Otelul este cel mai des folosit pentru partile metalice, acoperisuri, distribuitoare,
scari etc.
Compartimentarea constructiilor, atat pentru a evita oprirea intregii statii in caz de avarie,
cat si pentru o usoara exploatare si realizarea dezvoltarii pe etape a statiei, trebuie avuta in
vedere in permanenta in proiectare.
Conductele si canalele de legatura intre diferite constructii si instalatii din statie reprezinta
un procent important din ansamblul statiei de epurare. Conductele trebuie amplasate asfel incat
canalul de aductiune a apei in statie sa nu fie pus sub presiune.
La canale, colturile intre radieri si pereti vor fi rotunjite, pentru o mai buna antrenare a apei
si se vor evita curbele in loc, iar in plan se recomanda raze de curbura egale cu de 5 ori latimea
canalului. Conductele se executa din fonta, azbociment, otel izolat la interior si exterior, iar
canalele din beton si de cele mai multe ori din elemente din beton armat prefabricate.
Conductele de by-pass pot apare ca necesare in urmatoarele puncte: la intrarea in statie,
dupa gratare, dupa deznisipare, dupa decantoarele primare. In particular, conductele de by-pass
sunt necesare statiilor de epurare care primesc ape uzate din retele de canalizare dimensionate in
sistem unitar, insa pot fi necesare si celor care primesc ape uzate din retele in sistem divizor,
atunci cand cantitati importante de apa subterana sunt colectate in acestea.
Conducte prin care se transporta namolul, executate de obicei din fonta, trebuie sa fie
suficient de mari in diametru deoarece pierderile de sarcina sunt cu 50 – 100 % mai mari in
comparatie cu cele care transporta ape uzate. Aceste conducte trebuie sa fie prevazute cu
posibilitati de curatire din loc in loc si cu ventuze pentru evacuarea gazului.
Camerele de repartitie au ca scop sa asigure distributia automata si uniforma a unor
cantitati egale de ape uzate si namoluri la constructii sau compartimente similare.

6.2 Constructii si instalatii, anexe, statiei de epurare municipale

Grupul de exploatare cuprinde in principal camera de dispecer, laboratorul cu birourile,


sala de mese si grupul sanitar. Marimea acestuia depinde de capacitatea statiei de epurare.
Printre cladirile importante din statie si necesare in principal exploatarii trebuie mentionate
casa pompelor, camera vanelor la bazinele de fermentare a namolurilor, constructiile care
utilajele pentru filtrare sau tratarea namolurilor, camerele gratarelor etc.
Reteaua de alimentare cu apa in statiile de epurare trebuie sa asigure necesitatile: sanitare,
de spalare a diferitelor bazine si instalatii, de racire, de functionare a unor echipamente,
proceselor de epurare pentru stropitul zonelor verzi.
Reteaua de canalizare din incinta statiei de epurare are drept scop sa colecteze apele uzate
rezultate de la diferite folosinte si sa le evacueze in canalul de aductiune a apei uzate in statie;
apele meteorice pot fi evacuate si in amonte de treapta de epurare biologica.
Reteaua de alimentare cu energie electrica, cu gaze, cu apa calda, abur, aer comprimat etc.,
sunt folosite atat pentru necesitatile instalatiilor de epurare, cat si pentru exploatarea generala a
statiei.
Echimpamente. Cladirile statiilor de pompare, a generatoarelor de putere etc. Sunt
prevazute cu macarale fixe; pentru celelalte nevoi ale statiei, care apar mai rar in exploatare,
statia trebuie sa fie dotata cu macarale mobile, necesare, de exemplu ridicarii unor stavilare,
vane, gratare etc.
Protectia muncii si tehnica securitatii trebuie sa constituie o preocupare deosebita a
proiectantului, deoarece intr-o statie de epurare sunt multe puncte in care se pot produce
accidente. In acest sens se vor prevedea balustrade la toate bazinele, instalatii de joasa tensiune,
de ventilare, precum si toate celelalte echipamente necesare evitarii oricarui accident.
Amenajarea terenului este una din preocuparile importante ale proiectarii. Drumurile de
acces la diferite constructii si instalatii, precum si la constructiile anexa, vor fi proiectate in
functie de utilaje, materialele etc. care trebuie transportate. Amenajarea de terase generale in
statie se practica numai cand terenul permite constructia acestora. Plantatul florilor in unele
puncte este recomandat. Ingradirea statiei de epurare cu un gard din prefabricate se considera
obligatorie, atat pentru protectia ei, cat si a oamenilor si animalelor care ar patrunde in statie.
Toate constructiile si instalatiile, precum si contructiile anexa, vor fi amplasate si executate
pentru a raspunde, in afara conditiilor tehnologice de epurare, si conditiilor arhitectonice.
Bibliografie

 Macoveanu M., Teodosiu C., Duca Gh. ,,Epurarea avansata a apelor uzate continand
compusi organici nebiodegradabili”, Ed. Gh. Asachi, Iasi, 1997
 Negulescu M. ,,Epurarea apelor uzate orasenesti.” Ed. Tehnica, Bucuresti, 1978
 Dima M. ,,Proiectarea statiilor de epurare” Institutul politehnic Iasi, 1981
 Dima M. ,,Epurarea apelor uzate” , Volumul II, Ed. Junimea, Iasi, 1998
 Tudose R. Z., Stancu A., Vitan F., Horoba D., Petrescu S., Ibanescu I., Popovici L.,
Bacaoanu A., Moise A., Carstea S. ,, Fenomene de transfer si utilaje in industria chimica”
, Ed. Rotaprint, Iasi, 1990
 Teodosiu C. -suport curs TBE, 2012-2013
 www.greenagenda.org