6.

Instalaţia de ventilaţie şi microclimat 179

6.4 INSTALAŢIA DE ÎNCĂLZIRE.
Instalaţia de încălzire are rolul de a introduce căldura în încăperi
în anotimpul friguros astfel încât să se menţină parametrii de confort.
Agentul termic folosit poate fi: aburul, apa caldă sau aerul cald.
Aburul, ca agent termic, este utilizat numai pentru încălzirea
încăperilor tehnice, deoarece condensarea acestuia în calorifere face
zgomot, iar căldura degajată este uscată şi nesănătoasă.
Încălzirea cu apă calda este bună, numai că implică existenţa
tubulaturilor şi a caloriferelor, care au greutăţi şi dimensiuni relativ mari.
Încălzirea cu aer cald implică gabaritele cele mai mari, totuşi
aceste instalaţii sunt cele mai folosite, pentru că ventilaţia încăperilor tot
trebuie făcută. Încălzirea aerului se poate face prin unul sau mai multe
încălzitoare (alimentate la bord cu abur sau cu apa caldă) cuplate în
serie, astfel încât în anotimpul rece funcţionează toate, iar toamna şi
primăvara numai câte unul. În principiu schema arata astfel (fig. 6.9):

6 7 8
1 2 3 4 5

11 10 9

Fig. 6.9
180 6. Instalaţia de ventilaţie şi microclimat

1 - gura de introducţie
2 - filtru
3 - prima treapta de încălzire
4 - dispozitiv de amestec
5 - ventilator
6 - camera de egalizare a presiunilor
7 - încălzitor - treapta a-II-a
8 - dispozitiv de introducere aer cald
9 - guri de aspiraţie
10 - magistrala aer cald
11 - magistrala aer recirculat În funcţie de tipul instalaţiei de încălzire (încălzire în circuit închis,
încălzire în circuit deschis, încălzire cu o parte din aer recirculat) ne propunem să determinăm fluxurile
de încălzire, după caz:

a. Φ i  ρ  Q  c   t ai  t i  (6.4.6)

În acest caz fluxul de încălzire are rolul doar de a completa pierderile de căldură din încăperi.
În cazul al doilea (încălzire în circuit deschis), la fluxul pierderilor de căldură prin pereţi,
trebuie adăugat un flux suplimentar necesar încălzirii aerului de la temperatura mediului exterior t e la
temperatura mediului interior tI:

b. Φ inc  ρ  Q  c   t ai  t i   ρ  Q  c t i  t e   Φ i  Φ s (6.4.7)

În cazul al treilea (încălzire cu o parte a aerului recirculat), la fluxul pierderilor de căldură prin
pereţi, trebuie adăugat un flux suplimentar necesar încălzirii aerului de la temperatura mediului exterior
te la temperatura mediului interior tI:

c. Φ inc  ρ  Q  c   t ai  t i   ρ  Q R  c t i  t e   Φ i  Φ sR (6.4.8)

Din analiza celor trei situaţii se observă că varianta b este neeconomicoasă. Recomandarea
este ca pentru încălzirea încăperilor tehnice nelocuite să se utilizeze varianta a, cu circulaţie în circuit
închis şi varianta c pentru încăperile locuite. În funcţie de schema aleasă, cunoscând fluxul de căldură
inc, se poate realiza cu uşurinţă calculul încălzitorului, adică suprafaţa F şi debitul de abur G ab.

Φ inc
Φ inc  F kΔt  inc  F
 kΔt  inc
Φ inc
Φ inc  G ab  i 1  i c   G ab 
c t i  t e 
Şi instalaţia de răcire a aerului funcţionează după acelaşi principiu.