VI.

ȘCOALA ARUNCĂRII

6.1.Exerciţiile din şcoala aruncării

Şcoala aruncării cuprinde o serie de exerciţii care ajută la însuşirea mecanismului de bază al
aruncărilor. Însuşirea mecanismului de aruncare necesită atât lucru cu mâna dreaptă cât şi lucru cu
mâna stângă. Însuşirea mecanismului de bază al oricărui tip de aruncare se realizează iniţial prin
exerciţii cu obiecte uşoare şi execuţii cu viteze reduse, după care se trece atât la selecţionarea unor
obiecte mai grele, cât la creşterea vitezei de execuţie.
Acestea pot fi grupate în exerciţii ce au la bază însuşirea mişcării tip: azvârlire, împingere şi
lansare.

6.1.1 Aruncarea tip azvârlire

Mişcarea de aruncare azvârlită este învăţată pe baza însuşirii prin următoarele tipuri de exerciţii:
™ aruncări cu două mâini;
™ aruncări cu o mână.

Dintre exerciţiile de aruncări azvârlite cu o mână, aruncarea mingii mici (mingii de oină) cu elan
este considerată probă atletică de concurs pentru copiii de până la 14 ani.

Aruncarea azvârlită cu două mâini

Aruncarea cu două mâini este un exerciţiu de iniţiere în procedeul de aruncare azvârlită.
Obiectele folosite în aruncare se ţin cu amândouă mâinile deasupra, lateral stânga sau dreapta
capului, cu coatele întinse sau îndoite. Mişcarea de azvârlire se execută din aceste poziţii ale
braţelor printr-o mişcare de tracţiune şi azvârlire înainte sus sau este precedată de ducerea braţelor
înapoi, urmată de tragerea înainte a braţelor cu coatele îndoite şi întinderea - extensia rapidă a
antebraţelor cu eliberarea obiectelor.

Succesiunea metodică a învăţării:

 din stând depărtat lateral cu faţa pe direcţia de aruncare, azvârlirea unor obiecte (mingi de
plastic mari, mingii de volei, mingii de handbal sau fotbal, mingi de baschet, mingi medicinale etc.)
spre înainte sus cu două mâini la un partener, fără îndoirea sau cu îndoirea genunchilor;

 acelaşi exerciţiu dar azvârlirea să fie cât mai departe fără răsucire sau şi cu răsucirea uşoară
a trunchiului;

 acelaşi exerciţiu de azvârlire, dar proiecţia mingii să fie pe un zid, iar sarcina aruncătorului
este de a prinde mingea după momentul de ricoşare;

 din stând depărtat sagital cu faţă pe direcţia de aruncare, azvârlirea unor obiecte peste o
ştachetă ridicată la diferite înălţimi;

 din : aşezat, stând pe un genunchi, stând pe genunchi, culcat facial, culcat dorsal etc.,
azvârlirea unor obiecte înainte sus cu două mâini la un partener;
 acelaşi exerciţiu dar azvârlirea să se efectueze cu întrecere între parteneri şi în cadrul
grupelor;
 azvârlirea unor obiecte uşoare (mingi de plastic mari, mingii de volei, mingii de handbal
sau fotbal, mingi de baschet, mingi medicinale etc.) înainte sus cu două mâini din mers, din alergare
cu joc de glezne sau din alergare uşoară.

Greşeli frecvente:
  braţele nu „trag” suficient de obiect;
 umeri se ridică şi se crispează;
 genunchii rămân îndoiţi.

Se recomandă ca exerciţiile să se execute în formaţii de câte doi, trei sau patru executori, cu
distanţe mici la început (5-6m) după care se măresc distanţele (10-15 m) şi se micşorează numărul
de executanţi (maxim doi). Numărul de aruncări va fi invers proporţional cu greutatea obiectului,
respectiv, număr de aruncări mare – greutatea obiectului mică şi invers.

Aruncarea azvârlită cu o mână

Azvârlirea cu o mână are la bază următoarea succesiune de mişcări: o îndoire a braţului care ţine
obiectul, o întindere a cotului cu o deschidere spre lateral înapoi-sus, urmată de o tracţiune a
braţului cu cotul flexat spre înainte care se va extinde printr-o biciuire a antebraţului cu eliberarea
obiectului înainte sus. Aruncările azvârlite cu o mână sunt exerciţii ce au drept scop învăţarea
mişcării de “biciuire” a braţului.

Succesiunea metodică a învăţării:

 din stând depărtat cu faţa pe direcţia de aruncare, azvârlirea unor obiecte uşoare (mingi de
tenis, mingi mici de cauciuc) la partener, cu sau fără îndoirea genunchilor;

 din stând depărtat cu faţa pe direcţia de aruncare, azvârlirea unor obiecte uşoare (mingi de
tenis, mingi mici de cauciuc) cu răsucirea trunchiului şi cu sau fără îndoirea genunchilor;

 acelaşi exerciţiu cu sarcina de a arunca cu un singur braţ, la : distanţă, la ţintă verticală sau
la ţintă orizontală;

 din stând depărtat cu partea neîndemânatică pe direcţia de aruncare, aruncări azvârlite cu

pietre, bulgări de zăpadă, bastonaşe, la distanţă cu răsucirea trunchiului şi cu sau fără îndoirea

genunchilor; concurs de aruncări azvârlite.

Greşeli frecvente:

 braţul de aruncare rămâne permanent întins;

 braţul de aruncare este foarte încordat;
 trunchiul rămâne în extensie sau pe verticală pe tot parcursul aruncării;
 umeri se ridică şi se crispează;
 nu se execută mişcarea de biciuire a braţului.

Exerciţiile se pot executa în formaţii de câte doi, cu distanţe mici la început (6-8m) după care se
măresc distanţele la 10-15m. Se execută un număr mare de aruncări dacă obiectele sunt uşoare (15-
20 aruncări) şi se scade numărul de aruncări dacă obiectele sunt mai grele (5-10 aruncări).

6.1.2.Aruncarea tip împingere

Mişcarea de aruncare împinsă este deprinderea ce stă la baza învăţării probei de aruncare a
greutăţii. Ea se poate realiza prin folosirea unor exerciţii variate în funcţie de poziţia corpului,
traiectoria obiectului împins, natura obiectelor, etc.
Mişcarea de aruncare împinsă se învaţă pe baza însuşirii în următoarele tipuri de exerciţii:
- aruncări de împingere cu două mâini;
- aruncări de împingere cu o mână.

Aruncarea împinsă cu două mâini

 Succesiunea metodică a învăţării:

 din stând depărtat lateral, cu faţa pe direcţia de aruncare, împingerea unor obiecte uşoare
(mingi de plastic mari, mingi de baschet, etc.) înainte sus cu două mâini la un partener, cu sau fără
îndoirea genunchilor;
 acelaşi exerciţiu, dar împingerea să fie cât mai departe, cu sau fără răsucirea uşoară a
trunchiului;
 acelaşi exerciţiu de împingere, dar proiecţia obiectului să se efectueze peste o ştachetă;
 din stând depărtat sagital cu faţa pe direcţia de aruncare, împingerea unor obiecte fără
răsucirea şi cu răsucirea uşoară a trunchiului;
 din: aşezat, stând pe un genunchi, culcat facial, culcat dorsal etc., împingerea unor obiecte
înainte sus cu două mâini la un partener;

 acelaşi exerciţiu, dar împingerea să se execute cu întrecere între parteneri şi în cadrul

grupelor.

Greşeli frecvente:

 mişcarea de împingere nu este suficient de energică;

 antebraţele nu execută mişcarea de extensie pe braţe;
 umerii se ridică şi se crispează;
 genunchii nu se extind simultan cu mişcarea de împingere a braţelor.

Este indicat lucrul pe perechi cu mai multe obiecte pentru a se exersa de cât mai multe ori, şi
folosirea întrecerilor după ce exerciţiile au fost însuşite.
Aruncarea împinsă cu o mână

Succesiunea metodică a învăţării:

 din stând depărtat cu faţa pe direcţia de aruncare, împingerea unor obiecte uşoare (mingi
medicinale, greutăţi mici) spre un partener, cu sau fără îndoirea genunchilor;
 din stând depărtat cu faţa pe direcţia de aruncare, împingerea unor obiecte uşoare (mingi
medicinale, greutăţi mici) cu răsucirea uşoară a trunchiului şi cu sau fără îndoirea genunchilor;
 acelaşi exerciţiu cu sarcina de a arunca la : distanţă, la ţintă verticală sau la ţintă orizontală;
 din stând depărtat cu partea neîndemânatică pe direcţia de aruncare, împingerea unor mingi
medicinale, la distanţă cu răsucirea trunchiului şi cu sau fără îndoirea genunchilor;
 aruncări împinse la ţinte orizontale sau verticale cu răsucirea trunchiului şi cu sau fără
îndoirea genunchilor;
 aruncări împinse cu diferite obiecte cu întrecere.

Greşeli frecvente:

 braţul de aruncare nu se extinde printr-o mişcare de ridicare înainte sus;

 braţul de aruncare nu realizează o împingere completă până în vârful degetelor;
 cotul este prea aproape de trunchi sau prea ridicat;
 picioarele nu se extind după îndoire.
 Exerciţiile se pot executa în formaţii de câte doi, cu distanţe mici la început după care se
măresc distanţele în funcţie de particularităţile de vârstă şi de pregătire ale elevilor. Se execută
un număr mare de aruncări dacă obiectele sunt uşoare (10- 15 aruncări) şi se scade numărul de
aruncări dacă obiectele sunt mai grele (5-10 aruncări).