1.

Babesioza

Babesioza este o zoonoza sezoniera produsa de un parazit endoglobular, transmis prin intermediul capuselor
care reprezinta gazde definitive si rezervor de babesii in natura. Gravitatea bolii depinde de intensitatea
infestatiei, patogenitatea tulpinei de babesii precum si de reactivitatea organismului parazitat.
In natura exista mai multe specii de babesii ce pot determina imbolnavire la toate speciile de mamifere. Omul
se poate infesta prin intepatura de capuse ce paraziteaza cainele.
Transmiterea se face pe cale transcutanata, in timpul hranirii capuselor infectate, care, odata cu saliva
inoculeaza elemente infestante. Dupa patrunderea in hematii, consecutiv proceselor de nutritie si
multiplicare a babesiilor rezulta toxine metabolice, paraziti morti si hematii distruse.
Manifestari clinice: La caine forma acuta evolueaza cu febra, anorexie, prostratie, icter, anemie, tulburari
respiratorii si nervoase, hemoglobinurie; moartea survine la 5 - 10 zile de la imbolnavire. In forma cronica
evolutia este de mai multe saptamani, predominante fiind anemia si slabirea accentuata.
Prognosticul este rezervat sau grav in formele acute mai ales la animalele care nu sunt indigene.
Tratamentul este specific (berenil,acaprin,imidocarb) si simptomatic (cardiotonice, preparate antianemice,
seruri glucozate etc.) insa eficacitatea terapeutica depinde de momentul interventiei, orice intarziere
diminuind procentul vindecarilor.
Profilaxia vizeaza deparazitari externe periodice si avand in vedere caracterul sezonier al bolii in special
primavara.

2.Coccidii

Coccidiozele sau eimeriozele sunt boli date de protozoare din genul Eimeria, care afectează mamiferele,
păsările şi peştii, evoluând cu forme clinice grave la tineret, pe de-o parte, şi subclinic, inaparent, la
păsările adulte, pe de altă parte.

Factori favorizanți

Coccidioza apare, de obicei, în sezoanele cu umiditate crescută, atunci când se creează factori favorizanţi
în adăpost (căldură și umezeală), instalându-se în crescătoriile supraaglomerate, neigienice, cu dejecţii
neridicate la timp sau cu adăpători și hrănitori așezate necorespunzător. Boala este favorizată și de
raţiile furajere neechilibrate cantitativ și calitativ, de hrănirea carenţată în vitamine (vitamina A, complex
B, vitamina E, vitamina K), în unele elemente (calciu, seleniu) sau în aminoacizi esenţiali.

Păsările afectate de boală

Coccidioza este frecvent ȋntȃlnită la găini și mai rar la curci, bibilici, fazani, păuni, gâște, raţe, porumbei şi
alte păsări. Tineretul, mai ales puii de carne, sunt cei mai sensibili.

Eimeriile manifestă o strictă specificitate faţă de gazde, fiind localizate, de preferinţă, în anumite
segmente ale intestinului, cu afinitate crescută pentru cecumuri. Menţinerea şi transmiterea bolii sunt
favorizate de vectori precum şoarecii, şobolanii şi câinii. Umezeala şi curenţii de aer rece contribuie
direct la apariţia şi menţinerea coccidiozei.
Contaminarea are loc pe cale orală, prin ingerarea oochiştilor odată cu apa şi furajele. Păsările bolnave şi
cele care au trecut prin boală sunt purtătoare şi elimină oochiştii care se menţin în adăposturile
neigienizate timp îndelungat.

Efectele bolii

Boala se poate manifesta ȋn formă acută, subacută sau cronică. Ȋn forma acută a bolii, caracteristică
puilor de găină de 10-25 zile, apare diareea albă, care devine sangvinolentă, iar ȋn consecinţă, puii
slăbesc rapid, stau abătuţi, au penele zburlite, mortalitatea putȃnd ajunge până la 60-70%.

În forma subacută, mai frecventă la tineretul de 45-60 de zile, semnele clinice sunt mai şterse cu
evoluţie benignă de 3-4 săptămâni, cu un procent de mortalitate care ajunge pȃnă la 20-25% din efectiv.
Forma cronică se întâlneşte la păsările care au depăşit vârsta de 3 luni, cu semne clinice aproape
nesesizabile, dar păsările rămân slabe datorită malabsorbţiei intestinale, determinată de leziunile
provocate de parazit. Caracterul leziunilor este dependent de formă clinică, localizarea şi tipul
coccidiilor.

Diagnosticul bolii se stabileşte pe baza semnelor clinice şi se confirmă prin analize de laborator.

Tratamentul se realizează cu substanţe anticoccidiene, cum ar fi AMPROLIUM 20%, SULFACOCCIROM,

soluţie buvabilă, asociată cu VITAMINA K3, VITAMINA C și GALIPROTECT, iar pentru păsările de
companie şi ornament se administrează şi OXIFURAN, respectiv ENTEROGUARD comprimate. Terapia
medicamentoasă trebuie completată cu o terapie simptomatică cu rehidratante precum PERFUZOL şi cu
vitamine.

3.Malaria

Malaria – ce este, cum se manifestă, prevenție

Ce este malaria?

Malaria este o boală infecţioasă frecvent întâlnită în multe zone tropicale şi subtropicale și constituie o
problemă prioritară de sănătate publică, situându-se printre primele cinci boli care au impactul cel mai
înalt la mortalitatea globală. Este cea mai răspândită afecţiune în zonele tropicale şi cea mai frecventă
boală de import în zonele nonendemice. În lipsa măsurilor corespunzătoare de prevenire şi tratament,
malaria poate evolua către deces.

Termenul popular românesc al malariei este „friguri de baltă”, având originea din niște observații
empirice foarte vechi, asupra legăturii dintre boală și zone mlăștinoase (unde se dezvoltau de fapt,
țânțarii - vectorii transmițători ai malariei).
Agentul patogen al malariei a fost descoperit în anul 1880, în Algeria, de către medicul francez Alphonse
Laveran. Acesta a depistat niște incluziuni mobile în eritrocite, în timpul examinării sângelui unui bolnav
de malarie.

Care este cauza malariei?

Malaria este determinată de un grup de protozoare-parazit numite Plasmodium.

Parazitul malariei este transmis prin înţepătura femelei ţânţarului anofel, în principal între amurg şi zori.
Femela ţânţarului anofel este de dimensiuni mai mici decât masculul, intrând uşor în încăperi prin plase
şi crăpături.

Mod de transmitere

prin înțepătura de țânțar;

în timpul transfuziei de sânge de la persoane cu malarie latentă (malarie post-transfuzională). Prin

această cale se produce contaminarea cu malarie cuartă. Aceasta se explică prin faptul că în această
formă a bolii este posibilă o stare îndelungată de purtător (zeci de ani) cu parazitemie submicroscopică
(paraziții nu pot fi observați la microscop);

prin ace și seringi contaminate;

prin alt instrumentar medical cu sânge contaminat.

Cum se manifestă malaria?

În principal, malaria se manifestă prin febra apărută la şapte zile de la prima posibilă expunere sau la trei
luni (rareori mai târziu) de la ultima posibilă expunere. Orice febră apărută la mai puţin de şapte zile de
la o posibilă expunere nu este cauzată de malarie.

Există forme mai severe de malarie determinate de Plasmodium falciparum care se pot manifesta prin
febră, frisoane, dureri de cap, dureri musculare, slăbiciune, vărsături, tuse, diaree şi dureri abdominale.

La acestea se pot adăuga simptome asociate insuficienței de organ, cum ar fi insuficiență renală acută,
convulsii generalizate, colaps circulator, urmate de somnolenţă, comă şi deces.
Cum evităm să ne îmbolnăvim de malarie?

Înainte de a călători trebuie să vizitaţi cabinetul de vaccinare internaţională, unde veţi primi
recomandări şi prescripţia tratamentului profilactic în funcţie de ţara unde veţi călători. Vizită la acest
cabinet este bine să se facă cu cel puţin 3 săptămâni înainte de călătorie.

Profilaxia cu medicamente antimalarice începe cu cel puţin o săptămână înaintea călătoriei şi se încheie
la o săptămână după ce persoană s-a întors din zona endemică. Medicamentele luate în scop profilactic
nu vă protejează pe deplin împotriva îmbolnăvirii întrucât în ultimii ani parazitul care produce malaria a
dezvoltat rezistență la anumite medicamente.

Evitaţi să fiţi înţepaţi de ţânţari, în special în intervalul amurg - zori folosind metodele de protecţie.

Ce putem face în cazul în care suspectăm că ne-am îmbolnăvit de malarie?

Dacă la o săptămână sau mai mult după intrarea într-o zonă de risc pentru malarie faceţi febră,
consultaţi de urgenţă un medic şi contactaţi un laborator abilitat pentru a obţine un diagnostic corect şi
un tratament sigur şi eficient. Acest lucru rămâne valabil şi la întoarcere, formele severe de malarie cu
Plasmodium falciparum putând fi luate în considerare până la 1 lună de la ieşirea din zona de risc .

Cum ne protejăm împotriva ţânţarilor?

Pe tot timpul şederii în zona endemică se recomanda purtarea de îmbrăcăminte cu mâneci lungi,
pantaloni lungi şi şosete mai ales la lăsarea serii când ţintarii devin mai activi. Părţile de corp lăsate
descoperite vor fi acoperite cu o cremă specială care îndepărtează ţânţarii. Pe timpul timpului de somn
în pat (fie zi sau noapte), patul va fi protejat de o plasă specială pentru ţânţari care va fi tratată în
prealabil cu substanţe insecticide specifice.

Este obligatoriu ca înaintea călătoriilor să fie consultată lista actualizată a ţărilor endemice şi
specificaţiile acestora privind existente speciilor de plasmodium şi rezistenţa lor la anumite antimalarice.

Analize medicale recomandate

Test screening malarie + microscopie

Anticorpi anti Plasmodium spp. (malaria)