Sunteți pe pagina 1din 13

REFERAT LA DISCIPLINA „ETICĂ ȘI

INTEGRITATE ACADEMICĂ”
MASTERAND: DINU CLAUDIA

2021
MASTER: „MANAGEMENT FINANCIAR PUBLIC PRIVAT”,
FACULTATEA DE ȘTIINȚE ECONOMICE,
UNIVERISTATEA DANUBIUS
CUPRINS

Motivație și concepte.............................................................................................................................2

Carta Drepturilor Fundamentale ale Omului..........................................................................................3

Convenția de la Oviedo..........................................................................................................................4

Consecințele in planul legilor interne ale acestor convenții si protocoale.............................................5

Codul de la Nurnberg.............................................................................................................................5

Declarația de la Helsinki din 1964..........................................................................................................6

Principiismul...........................................................................................................................................7

Legea drepturilor pacientului.................................................................................................................8

Concluzii.................................................................................................................................................9

BIBLIOGRAFIE.......................................................................................................................................10

RESURSE WEB:......................................................................................................................................11

1
CONVENȚIA DE LA OVIEDO CA DOCUMENT FUNDAMENTAL ÎN
DEZVOLTAREA ETICII CERCETĂRII PE SUBIECȚI UMANI ȘI
PROTOCOALELE ADIȚIONALE

Deviză: „Trebuie să luptăm contra nihilismului molâu, contra scepticismului și


cinismului. Nu trebuie să credem că merge orice. Nu trebuie să credem că toate opiniile ar fi
doar ideologie, că rațiunea nu e altceva decât putere, că nu există adevăr care să triumfe.
Lipsiți de apărare în fața cinismului și ironiei postmoderne, a multiculturalismului și
relativismului, ne vom duce naibii cu totii.”1

Motivație și concepte

Consider că tema aleasă este mai mult decât actuală în contextul avansării tehnicilor și
tehnologiilor medicale, a descoperirii tehnicilor de reproducere umană asistată precum și a
vehiculării în spațiul public termenilor precum: FIV, clonare umană, vaccinare obligatorie,
medicamente sau vaccinuri experimentale, ori consimțământ prezumat în cazul vaccinării in
maternități, grădinițe și școli sau în cazul transplantului de organe fără acordul familiei pe
baza consimțământului prezumat sub protecția dogmei „pentru binele comun”.
Alt termen folosit de opinia publică atât cea românească cât mai ales cea occidentală
pentru a denunța potențiale abuzuri este cel de „dictatură medicală”.
Potrivit Dicționarului Explicativ al Limbii Române „*etic, ~ă [At: CANTEMIR, I. I. I,
13 / V: (înv) it~, ithic, itichi, ithichi sf / S și: ethic / Pl: ~ici, ~ice / E: fr éthique, lat ethicus, cf
ngr ήθος] 1 sf Știință care se ocupă cu studiul teoretic al valorilor și al condiției umane, din
perspectiva principiilor morale, și cu rolul acestora în viața socială. 2 sf Obiect de învățământ
care se ocupă cu studiul eticii (1). 3 sf (Ccr) Tratat (sau manual, carte) care cuprinde
principiile de bază ale eticii (2). 4 sf Concepție etică (5) specifică unui filozof, unui scriitor
etc. 5 sf Totalitate a normelor de conduită morală care reglementează relațiile dintre oameni
precum și atitudinea lor față de societate, de o anumită clasă socială, de stat, de patrie, de
familie etc Cf morală. 6 sf (Înv; îf itichi, ithiki) Virtute. 7 a Care este în conformitate cu
principiile eticii (1) Si: (înv) eticesc (1). 8 a Care aparține eticii (1) Si: (înv) eticesc (2). 9 a

1
Simon Blackburn, Adevărul. Călăuza rătăciților (traducere de Gabriel Nagâț), Editura Polirom, Iași, 2011,p.13

2
Privitor la etică (1) Si: (înv) eticesc (3). 10 Specific eticii (1) Si: (înv) eticesc (4). 11 De etică
(1) Si: (înv) eticesc (5). 12 sn Calitatea de a fi etic (7)”.2
Potrivit autoarei Emilia Șercan, „Obiectul eticii îl constituie morala”.3
Spre exemplu „în situații dilematice din punct de vedere moral, o decizie etică corectă
trebuie să se fundeze pe cunoașterea universalului. De pildă, nu putem stabili pe un caz
particular dacă un om este virtuos sau nu, dacă nu știm se este virtutea în genere sau esența
virtuții. Cum am spune noi astăzi, nu putem judeca din punct de vedere etic o situație, dacă nu
avem un concept al virtuții captat într-o definiție coerentă.”4
Constantin Maximilian, genetician și unul din pionierii relansării bioticii în România,
în formula sa modernă, îi dădea bioeticii următoarea definiție concisă: „bioetica este un punct
de întâlnire al tuturor celor care urmăresc destinul uman supus presiunilor știintei”.
În interdependență cu această definiție putem dezvolta și sintagma „integritate
academică”, ce presupune respectarea de către studenţi, profesori şi personalul administrativ
al instituţiei de învăţământ a unui set de valori şi principii etice cum ar libertate academică,
competenţă, integritatea morală, corectitudine intelectuală şi onestitate, colegialitate,
loialitate, responsabilitate, transparență, respect și toleranță.
„Un alt aspect demn de relevat este legatura eticii cu educaţia şi cu judecata sau
justiţia. Noţiunile cu care operează etica au avut o evoluţie istorică aşa cum însăşi conţinutul
său normativ a avut o evoluţie istorică şi ea subliniază necesitatea societăţii umane de a stabili
structuri de urmărire, comparare şi etichetare a activităţilor oamenilor. Trebuie subliniată
deasemenea strinsa legatură care a existat şi există între etică şi democraţie. Evoluţia
naţiunilor şi tendinţa de a se găsi cadrul şi măsurile necesare de respectare a normelor eticii
precum şi măsurile de corectare a devierilor de la aceste norme mai ales în privinţa gestionării
stărilor conflictuale a condus la crearea unor structuri la nivel zonal(european) dar şi mondial
cu roluri şi importanţă majoră în realizarea scopului propus. Aceste structuri acţionează şi în
prezent pentru sistematizarea şi legiferarea normelor şi principiilor etice care să determine un
comportament uman adecvat. Astfel, de o importanţa covârşitoare s-a dovedit a fi conceperea,
promovarea şi promulgarea Cartei Drepturilor Fundamentale ale Omului, activitate în care
rolul principal a revenit Organizaţiei Naţiunilor Unite.”5

2
Dex.ro
3
„Deontologie academică” – ghid practic, Emilia ȘERCAN, Ed. Universitatea din București, 2017, p11.
4
„Curs de deontologie și integritate academică”, ASLAM Constantin, MORARU Cornel-Florin, PARASCHIV
Raluca. Editura Universitatea Națională de arte, București, 2018, pp 20-21.
5
„Ghid practic privind etica in cercetarea științifică” – Proiect cofinanțat din Fondul Social European, prin
Programul Operațional „Dezvoltarea Capacității Administrative”, în perioada 2007 – 2013, p 5.

3
Carta Drepturilor Fundamentale ale Omului

Un rol deosebit de important în etică îl are conceperea, promovarea şi promulgarea


Cartei Drepturilor Fundamentale ale Omului, activitate în care rolul principal a revenit
Organizaţiei Naţiunilor Unite. Principiile etice promovate de această Cartă se referă la
respectarea şi sprijinirea oricărui act pentru:
-democrație și stat de drept;
-viaţa omului;
-demnitatea şi integritatea persoanei;
-interzicerea tratamentelor inumane sau degradante;
-egalitatea şi absenţa discriminărilor;
-libertatea de expresie şi de informare;
-libertatea artistică şi de cercetare;
-proprietatea şi proprietatea intelectuală;
-protecţia consumatorului;
-ingrijirea sănătaţii;
-drepturile copilului, ale persoanelor vârstnice şi ale persoanelor handicapate;
-viaţa personală şi protecţia datelor personale;
-mediul înconjurător.
În sprijinul democrației, a drepturilor și libertăților individuale există de asemenea
Convenția de la Oviedo, Codul de la Nurnberg, Declarația de la Helsinki din anul 1964 cât și
Legea drepturilor pacientului.

Cronologie
Document An apariție

Codul de la Nurnberg 1947


Declarația de la Helsinki 1964
Convenția de la Oviedo 1997
Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene 2009

4
Convenția de la Oviedo

Convenția de la Oviedo, ratificată de România prin Legea nr.17/2001 reglementează:


„O intervenţie în domeniul sănătăţii nu se poate efectua decât după ce persoana vizată şi-a dat
consimţământul liber şi în cunoştinţă de cauză. Această persoană primeşte în prealabil
informaţii adecvate în privinţa scopului şi naturii intervenţiei, precum şi în privinţa
consecinţelor şi riscurilor. Persoana vizată poate în orice moment să îşi retragă în mod liber
consimţământul"6. (art.5)
"o intervenţie nu se poate efectua asupra unei persoane care nu are capacitatea de a consimţi,
decât spre beneficiul său direct"7 (art. 6 pct.1)
"Nu se poate întreprinde nici o cercetare pe o persoană decât dacă sunt întrunite cumulativ
următoarele condiţii:
(i) nu există nici o metodă alternativă la cercetarea pe fiinţe umane, de eficacitate
comparabilă;
(ii) riscurile la care se poate expune persoana nu sunt disproporţionate în comparaţie
cu beneficiile potenţiale ale cercetării;
(iii) proiectul de cercetare a fost aprobat de instanţa competentă după ce a făcut
obiectul unei examinări independente asupra pertinenţei sale ştiinţifice, inclusiv al unei
evaluări a importanţei obiectivului cercetării, precum şi al unei examinări
pluridisciplinare a acceptabilităţii sale pe plan etic;
(iv) persoana pe care se fac cercetări este informată asupra drepturilor sale şi asupra
garanţiilor prevăzute prin lege pentru protecţia sa;
(v) consimţământul prevăzut la art. 5 a fost dat în mod expres, specific şi a fost
consemnat în scris. Acest consimţământ poate fi retras în orice moment, în mod liber".
(art.16)
"Corpul uman şi părţile sale nu trebuie să fie în sine sursă de câştig financiar" (art.21)
"Părţile la această convenţie vor veghea ca problemele fundamentale ridicate de
progresele biologiei şi medicinei să facă subiectul unei discuţii publice adecvate, în
special în lumina implicaţiilor juridice, etice, economice, sociale şi medicale relevante,
şi ca posibilele lor aplicaţii să facă obiectul unor consultări adecvate" (art.28)

6
Legea nr.17/2001, art. 5
7
Legea nr.17/2001

5
"Curtea Europeană a Drepturilor Omului poate da, în absenţa oricărui litigiu concret
aflat în derulare în faţa unei instanţe, opinii consultative asupra problemelor juridice
privind interpretarea prezentei convenţii" (art.29)8

Consecințele in planul legilor interne ale acestor convenții si


protocoale

"Dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile


fundamentale ale omului, la care România este parte, și legile interne, au prioritte
reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin
dispoziții mai puțin favorabile".9
"Ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum
și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile
contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare" (art.148 alin.2,
Constituția României).
Legea nr.17/2001 ratifică și Protocolul adiţional la Convenţia europeană pentru
protecţia drepturilor omului şi a demnităţii fiinţei umane faţă de aplicaţiile biologiei şi
medicinei, referitor la interzicerea clonării fiinţelor umane, semnat la Paris la 12 ianuarie
1998.

Codul de la Nurnberg

Procesele de la Nürnberg au marcat începutul unei noi ere în cooperarea internaţională.


Baza lor a constituit-o Charta de la Londra, un acord vizionar, care reglementa ordinea
procesuală valabilă pentru instanţele militare internaţionale şi americane înfiinţate special
pentru procesele de la Nürnberg. Charta de la Londra a fost semnată pe 8 august 1945.
Pe 24 noiembrie 1945, într-un oraş declarat cu numai câteva luni în urmă "mort în
proporţie de 90 la sută", 22 de oameni au fost aduşi spre a fi judecaţi în Palatul de Justiţie din
Nürnberg. Erau acuzaţi de crime de o gravitate fără precedent şi făceau parte din elita
regimului nazist.
Tribunalul de la Nürnberg, împotriva principalilor criminali de război nazişti, este
considerat până astăzi un deschizător de drumuri. Fără el ar fi fost de neimaginat Tribunalul

8
Idem
9
art. 20 alin.2, Constituția României

6
ONU pentru crime de război din fosta Iugoslavie (1993 - 2017), Tribunalul ONU pentru
masacrele din Ruanda (1994 - 2016) şi Curtea Penală Internaţională cu jurisdicţie nelimitată
de la Haga (începând din 2002).
Numeroasa populație de subiecți umani înrolați în studiile clinice în întreaga lume este
protejată de principiile etice obligatorii pentru desfășurarea unei cercetări. Istoria modernă a
protecției ființelor umane a fost puternic influențată de descoperirea experiențelor abuzive și
inumane comise de medicii naziști asupra copiilor și adulților din lagăre (dr. Josef Mengele –
experiențe pe gemeni la Auschwitz; dr. Sigmund Rascher – experiențe de congelare la Dachau
și Auschwitz; dr. Erwin Ding Schuler – experiențe de imunizare la Sachsenhausen, Dachau,
Natzweiler, Buchenwald).
Judecătorii de la Nürnberg nu aveau o bază legală pentru a-i condamna pe medicii
naziști. S-au adoptat 10 principii etice cunoscute sub numele de Codul Nürnberg. În mare, ele
cuprindeau: - obligativitatea consimțământului;
- micșorarea riscului experimentului și compararea lui cu beneficiul presupus al
cercetării;
- voluntarii care au acceptat experimentul nu trebuie supuși unui risc, dacă există
alte metode de cercetare;
- cercetarea pe ființe umane trebuie precedată de experiențe pe animale;
- subiecții cuprinși în cercetare au dreptul de a se retrage din studiu.

Declarația de la Helsinki din 1964

Un document internaţional relevant a fost elaborat de Asociaţia Medicală Mondială, o


organizaţie internaţională creată în anul 1947 şi formată din aproximativ 70 de state, al cărei
scop este promovarea standardelor etice în cercetare. Este vorba de Declaraţia de la Helsinki
din 1964 care, deşi nu are forţă obligatorie pentru statele membre ale organizaţiei, are o
valoare regulatoare recunoscută şi acceptată la nivel mondial.
„Spre exemplu între anii 1932 – 1972 – Tuskegee – un eperiment pentru urmărirea
evoluției sifilisului (pentru care inițial nu exista tratament) având ca subiecți peste 300 de
familii de culoare, defavorizate, vulnerabile din statul Alabama. Nu au fost informați ce se
urmărește cu ei și chiar după descoperirea penicilinei (care îi putea vindeca) experimentul a
continuat lăsându-i pe subiecți să ajungă în faza letală în numele progresului științei. Alte
persoane au fost infestate. Dezvăluirea cazului stârnit un mare scandal și a dus la formarea

7
Comisiei Belmont menită să elaboreze „principiile morale” ale cercetării științifice în
domeniul bio-medical și regulile ce decurg din ele. Este vorba de principiile:
- Respectul persoanei (autonomia, protecția persoanelor vulnerabile),
- Binefacerii – fă altora ceea ce vrei să ți se facă și ție (cercetarea vizează binele public dar nu
cu prețul sacrificării individului),
- Dreptății – distribuția riscurilor și beneficiilor să fie egală pentru cei ce beneficiază de
descoperirile științei.”10
Raportul Belmont din 1978 – Prima tentativă de fundamentare sistematică a regulilor
morale ale cercetării științifice în domeniul biomedical. Raportul propune trei principii:
respectul pentru personae, principiul binefacerii și cel al dreptății. Unul dintre membrii
comisiei, Tom Beauchamp publică peste un an o carte (Beauchamp and Childress, Principles
of biomedical ethics) în care propune patru principii pentru cercetarea bio-medicală, anume
principiile:
- Autonomiei
- Binefacerii
- Nefacerii răului
- Dreptății. Cele patru principii au și reguli particulare sau specificări pentru a ne ghida
în situațiile particulare. Atunci când ele intră în conflict trebuie cântarite reciproc.

Principiismul

Principiiștii pleacă de la premisa că principiile sunt centrul vieții morale, că toate


deciziile noastre din domeniul moral ar trebui făcute pe baza acestor principii. Această
procedura de decizie a devenit cunoscută în domeniul bioeticii datorită lucrării lui Tom
Beauchamp și James Childress, “Principles of Biomedical Ethics”.
Cei doi autori propun o teorie orientată spre principii care abandonează marile teorii
etice tradiționale, oferind o listă de verficare, o listă de criterii în funcție de care să judecam
situțiile din bioetică.
Abordarea principiista se bazeză pe mai multe premise. Nici un principiu nu este
absolut , există excepții pentru fiecare dintre ele; nici un principiu nu este prima facie. În
situațiile morale dificile, când principiile se află în conflict, decizia trebuie cântarită în raport
cu judecățile chibzuite apartinând unui context sau altul, printr-un “model de justificare” de
tipul “echilibrului reflectat în sens larg”.
10
http://cometc.unibuc.ro/scurt-istoric.html

8
Beauchamp si Childress admit că există reguli specifice pentru fiecare comunitate
culturală dar există în același timp precepte universale, fundamentale, recunoscute de orice
persoană serioasa moral (cum ar fi să nu furăm, sa nu mințim, să nu ucidem). Este vorba de
standarde de conduită recunoscute de toata lumea.

Legea drepturilor pacientului

Se referă la:
- Dreptul pacientului la informaţia medicală,
- Consimţământul pacientului privind intervenţia medicală,
- Dreptul la confidenţialitatea informaţiilor şi viaţă privată a pacientului,
- Drepturile pacientului în domeniul reproducerii,
- Drepturile pacientului la tratament şi îngrijiri medicale,
- Sancțiunile aferente.
Reglementările, convențiile și toate actele discutate anterior sunt aplicate in centrele
universitare si de cercetare. Spre exemplu la Universitatea din București proiectele care
implică subiecți umani și care îndeplinesc una sau mai multe dintre următoarele condiții
necesită aprobare din partea Comisiei de Etica Cercetării proprie Universității:
- studii clinice care implică subiecți umani;
- tratamente sau intervenții noi;
- cercetări care implică resturi umane, cadavre, țesuturi aruncate precum placenta,
fluide biologice;
- studii psihologice;
- compararea unei proceduri acceptate, fie terapeutică, non-terapeutică sau diagnostic
cu o altă procedură care nu a fost acceptată oficial;
- practici inovatoare în sănătate și servicii de dizabilitate;
- cercetări pe studenți care întrunesc condițiile cercetări pe subiecți umani;
- studii clinice prin observare;
- acces la informații personale prin chestionare, interviuri sau alte forme de alegere a
informațiilor;
- cercetări care implică uzul secundar de date (adică uzul unor date care nu au fost
colectate în scopul cercetării) dacă sunt implicate date de identificare sau despre sănătatea
subiecților implicați;

9
- studii de caz când observarea a o serie de subiecți permit extrapolarea/generalizarea
datelor culese și când există intenția de publicare a rezultatelor;

Concluzii

Voltaire: „pot dezaproba ceea ce spui, dar voi apăra până la moarte dreptul tău de-a
o spune”.

După ce am enumerat câteva dintre cele mai importante acte, documente și Convenții
privind bunele practici si respectarea drepturilor și libertăților individuale în domeniul
cercetării pe subiecți umani și am detaliat unele cercetări care au avut loc de-alungul timpului
pe persoane vulnerabile, unele lipsite de apărare, justificând astfel prezența unor protocoale și
legi care să împiedice unele abuzuri și totodată să definească un cadru legal pentru viitoarele
cercetări, putem afirma că subiectul analizat în cadrul acestui proiect va fi mereu de
actualitate.
Morala și etica sunt în continuă adaptare la noi și noi descoperiri, dar în același timp
nu greșim concluzionând că principii precum cele enunțate mai sus (al Autonomiei,
Binefacerii, Nefacerii răului, Dreptății) vor rămâne întotdeauna nu numai valabile, dar
edificatoare în ceea ce delimitează un act medical sau psihologic consimțit de un potențial
abuz.

10
BIBLIOGRAFIE

1. „Adevărul. Călăuza rătăciților” (traducere de Gabriel Nagâț), Simon BLACKBURN,


Editura Polirom, Iași, 2011;
2. Constituția României, În vigoare de la 31 octombrie 2003, Publicat în Monitorul
Oficial, Partea I nr. 767 din 31 octombrie 2003. Formă aplicabilă la 12 martie 2021;
3. „Curs de deontologie și integritate academică”, ASLAM Constantin, MORARU
Cornel-Florin, PARASCHIV Raluca. Editura Universitatea Națională de arte,
București, 2018;
4. „Deontologie academică” – ghid practic, Emilia ȘERCAN, Ed. Universitatea din
București, 2017;
5. „Dincolo de bine și de rău” (traducere Radu Gabriel Pârvu), Friedrich Nietzsche,
Editura Humanitas, București, 2015;
6. „Etică profesională și transparență în administrația publică”, Prof. Univ. Dr. Antonio
SANDU, Suceava 2019, ed. Lumen, suport de curs;
7. „Etică și integritate academică”, Prof. Dr. Ing. Dorin BICĂ, șef lucr. Dr. Ing. Sorina
MOICA, șef lucr. Dr. Elena HARPA, șef lucr. Dr. Ing. Sorin ALBU, Lector dr.
Andreea BAN, Universitatea de Medicină și farmacie, științe și tehnologie din Târgu
Mureș.
8. „Ghid practic privind etica in cercetarea științifică” – Proiect cofinanțat din Fondul
Social European, prin Programul Operațional „Dezvoltarea Capacității
Administrative”, în perioada 2007 – 2013.

11
RESURSE WEB:

http://rru.anfp.gov.ro/website/Pilonul3.html
http://www.ftcub.ro/doctorat/Ghid-Practic-Deontologie-Academica.pdf
https://deontologieacademica.unibuc.ro/wp-content/uploads/2018/11/Etica-si-integritate-
academica.pdf
https://ceccar.ro/ro/
https://www.cafr.ro/
https://osubb.ro/integritate-academica/
https://ro.wikipedia.org/wiki/Procesele_de_la_N%C3%BCrnberg
http://www.cdep.ro/
http://www.cnas.ro/page/legea-drepturilor-pacientului.html
http://arrp.eu/declaratia-de-la-helsinki/
http://ro.medicine-guidebook.com/sistemyi-zdravoohraneniya-
organizatsiya_nyurnbergskiy~1.html
https://www.echr.coe.int/Pages/home.aspx?p=basictexts&c

12