Regatul SPANIEI

Denumire oficială: Regatul Spaniei, Reino de España sau España

Capitala şi principalele oraşe: Madrid (capitala), Barcelona, Valencia, Sevilla,

Malaga, Zaragoza.

Suprafaţă şi diviziuni teritoriale: 504.782 km², din care partea continentală

reprezintă 499.542 km2, iar partea insulară 5.240 km2, fiind formată din Insulele
Baleare, Insulele Canare şi un grup de mici insule situate în largul coastelor
Marocului: Islas Chafarinas, Penon de Alhucemas şi Penon de Velez de la Gomera.
Spania este împărţită în 17 comunităţi autonome (Andalucia, Aragon, Asturias,
Insulele Baleare, Insulele Canare, Cantabria, Castilla-La Mancha, Castilla y Leon,
Catalonia, Comunitatea Valenciană, Extremadura, Galicia, La Rioja, Madrid, Murcia,
Navarra, Ţara Bascilor) şi 2 oraşe autonome (Ceuta şi Mellila, enclave pe coasta
africanã). Comunităţile teritoriale se divid în 50 de provincii (47 provincii în
Spania peninsulară şi 3 provincii în Spania insulară). Provinciile se împart în
sectoare juridice, iar acestea în municipii.

Populaţia: 47,329,981 locuitori rezidenţi (conform datelor din 2020 ale

Institutului Naţional de Statistică al Spaniei - INE) – dintre care 5,235,375
străini.

Limba oficială: spaniola (español sau castellano) este singura limbă oficială
pentru toată ţara şi este vorbită de marea majoritate a populaţiei spaniole (89%).
Alte limbi oficiale: catalana (català în Catalonia şi Insulele Baleare), galiciana
(galego în Galicia), basca (euskera în Ţara Bascilor şi nordul Comunităţii Foral de
Navarra), valenciana (Comunitatea ciană), aranés - o variantă a occitanei (Val
d’Aran, alături de catalană).

Ziua naţională: 12 octombrie – „Sărbătoarea Naţională”, cunoscută, de asemenea, sub

denumirea de „Ziua Hispanităţii” (Día de la Hispanidad, Fiesta Nacional de España),
Termenul “hispanitate” dateazã din a doua parte a secolului XX şi se referã la
tradiţia spaniolã care leagã 23 de naţiuni din toatã lumea.

Moneda naţională: Euro

Scurt istoric
Imperiul Roman transformă teritoriul Spaniei în provincie romană, dominaţie care va
dura şase secole. În 711-718, Spania este ocupată de arabi, iar în 1492, prin
cucerirea ultimului oraş ocupat de mauri se încheie „la Reconquista” (procesul de
recucerire). În 1462, căsătoria regilor catolici - Isabel de Castilla şi Fernando
de Aragón - marchează începutul unei perioade de prosperitate pentru Spania,
încununată de descoperirea Americii de către Cristofor Columb şi afirmarea
hegemoniei în Marea Mediterană. Secolele XVI şi XVII reprezintă apogeul Imperiului
spaniol care, sub conducerea Casei de Habsburg, devine prima putere europeană şi
mondială. Războiul de succesiune la tronul Spaniei (1701-1714) marcheazăa finalul
dinastiei de Austria şi venirea Bourbonilor. În 1873 se instaurează Prima
Republică, care durează până în 1875, când este restaurată monarhia, iar Alfonso
XIII este proclamat rege al Spaniei. În 1931, se instaurează a II-a Republică.
Conflictele politice, economice şi sociale au culminat, la 18 iulie 1936, cu
rebeliunea militară şi începutul războiului civil (1936-1939). La 1 octombrie 1936,
generalul Francisco Franco Bahamonte îşi asumă conducerea statului şi a armatei,
acesta fiind începutul unei dictaturi care a durat 40 de ani, perioadă în care
viaţa politică a tării a fost marcată de scoaterea în afara legii a tuturor
partidelor politice, cu excepţia Mişcării Naţionale.

În 1975, odată cu moartea lui Franco, este reinstaurată monarhia şi pe tronul

Spaniei urcă regele Juan Carlos I de Bourbon. Tânărul monarh este unul din
principalii susţinători ai procesului de schimbări către un sistem democratic,
bazat pe o reformă politică moderată. Primele alegeri democratice au loc în iunie
1977 şi sunt câştigate de Uniunea Centrului Democratic – UCD. În 1982, Spania este
admisă în NATO, iar în 1986 aderă la Comunităţile Europene, ulterior UE. Ca urmare
a abdicãrii tatãlui sãu, la 19 iunie 2014 a urcat pe tron regele Filip al VI-lea al
Spaniei.

Informaţii politice
Forma de guvernământ: monarhie constituţională

Şeful statului: Regele Filip al VI-lea (din 19 iunie 2014).

Șeful Executivului (Primul ministru): Pedro Sánchez Pérez-Castejón (din 1 iunie

2018 reînvestit în funcție la 12 ianuarie 2020)

Ministrul afacerilor externe: José Manuel Albares Bueno (din 12 iulie 2021)

Situaţia politică internă: Ca urmare a rezultatelor neconcludente a două scrutine

legislative organizate anticipat în anul 2019 (28 aprilie și 10 noiembrie),
premierul socialist Pedro Sánchez și propunerea sa de guvern de coaliție între
Partidul Socialist Muncitoresc Spaniol (PSOE) și Unidas Podemos (UP) au obținut la
limită votul de încredere în Parlamentul spaniol, în urma a două runde de vot
desfășurate în perioada 5 – 7 ianuarie 2020. Echipa guvernamentală PSOE – UP
cuprinde 4 vice-premieri și 18 miniștri, fiind unul dintre cele mai extinse guverne
din istoria Spaniei.

Parlamentul (Las Cortes Generales) este bicameral, este compus din 615 membri, cu
un mandat de patru ani. Următoarele alegeri parlamentare, pentru cel de-al XV-lea
legislativ, se vor desfășura pe teritoriul Spaniei nu mai târziu de 10 decembrie
2023.

Congresul Deputaţilor are 350 de membri. În prezent, preşedinte al Congresului

Deputaţilor este Meritxell Batet Lamaña.

Senatul este compus din 265 de membri. În prezent, președinte al Senatului este
Ander Gil (din 12 iulie 2021).

Legături către principalele site-uri oficiale

Casa Regală – https://www.casareal.es/ES/Paginas/home.aspx

Congresul Deputaților – http://www.congreso.es/portal/page/portal/Congreso/Congreso

Senat – http://www.senado.es/web/index.html

Guvernul Regatului Spaniei – https://www.lamoncloa.gob.es

Ministerul pentru Afaceri Externe, Uniunea Europeană și Cooperare

http://www.exteriores.gob.es/Portal/en/Paginas/inicio.aspx

Situația economică și socială

În 2020, economia Spaniei rămâne cu 8,7% sub nivelul său din 2019 – cifra
reprezentând una dintre cele mai mari contracții din Europa, pe fondul răspândirii
pe scară largă a infecțiilor cu COVID-19, care a necesitat adoptarea de măsuri
stricte. Sectoarele de servicii precum turismul, care reprezintă aproximativ 12%
din economia Spaniei, au fost afectate în mod deosebit. Companiile mici și
mijlocii, care de obicei au mai puține resurse financiare și contribuie la peste
70% din ocuparea forței de muncă, se confruntă de asemenea cu importante pierderi.

În acest context, Spania și-a propus promovarea de politici regionale și naționale

centrate pe inovare care să contribuie la îmbunătățirea activității economice,
facilitând adoptarea tehnologiilor digitale și totodată creșterea companiilor.
Investițiile în energie regenerabilă și eficiență energetică sunt obiective asumate
de guvernul spaniol prin lansarea Planului național integrat pentru energie și
climă, precum și a Planului național de redresare. Aceste Planuri se concentrează
în special pe obiectivele de investiții ecologice și digitale care implică reforme
structurale ambițioase, corelate cu creștea productivității, crearea de locuri de
muncă și îmbunătățirea calității mediului. După scăderea accentuată din 2020, PIB-
ul Spaniei este prognozat să crească cu 5% în 2021 și 4% în 2022.

Afaceri europene
Spania a devenit membră a Comunităților Europene la 1 ianuarie 1986, cererea de
aderare fiind depusă în 1977.

Spania a deținut Președinția UE în 1989 (semestrul I), 1995 (semestrul II), 2002
(semestrul I) şi 2010 (semestrul I). Președinția spaniolă din 2010 a îndeplinit
două obiective majore: implementarea prevederilor Tratatului de la Lisabona, prin
sprijinirea noilor instituţii create şi coordonarea economică a statelor membre UE
pentru a demara procesul de recuperare economică.

Domenii de interes pentru Spania în cadrul UE: cercetare şi dezvoltare, politica

agricolă comună, politica de coeziune, justiţie şi afaceri interne (migrație
ilegală şi trafic de persoane), energie şi schimbări climatice, politica externă,
cu un interes deosebit pentru vecinătatea sudică.

Reprezentarea în principalele instituții europene

Înalt Reprezentant pentru politică externă și de securitate comună și

vicepreședinte al Comisiei Europene: Josep Borrell Fontelles;
Parlamentul european: 59 europarlamentari;
Comitetul regiunilor: 21 membri plini;
Comitetul Economic şi Social European: 21 reprezentanți;
Instituții europene cu sediul în Spania: Agenţia Europeană pentru Sănătate şi
Securitate în Muncă (EU-OSHA); Agenția Europeană pentru Controlul Pescuitului
(EFCA); Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO); Centrul
Satelitar al Uniunii Europene (Satcen).

Politica externă
Spania este stat membru al UE, NATO, ONU, OSCE, Consiliul Europei, participă la
Conferinţa Şefilor de State şi Guverne Ibero-Americane (Summit-uri Ibero-
Americane).

Politica externă spaniolă urmăreşte prioritar relaţiile bilaterale cu statele din

America Latină, cu SUA, precum și evoluțiile legate de Orientul Mijlociu și
Vecinătatea Sudică a UE.

Spania a deţinut un rol activ în ansamblul eforturilor internaţionale pentru pace

în Libia, Somalia, Liban, Mali şi Afganistan.