Constantin Tolici

În ziarul Adevărul, din 23 noiembrie 1929, a fost publicat un articol care avea titlul:
Un român, misionar la păgâni, care cita revista adventistă Semnele Timpului în care se
anunța că pastorul Constantin Tolici a plecat de curând în Madagascar ca misionar creștin,
însoțit de soție și fiică. Ați ghicit, astăzi vă vorbesc despre primul adventist trimis în misiune
peste hotare, în îndepărtata Africă.
Constantin Tolici s-a născut pe 10 octombrie 1900, la cumpăna dintre veacuri în
comuna Ișalnița, județul Dolj. Anii copilăriei i-a petrecut în comuna natală și până în 1916 a
urmat cursurile școlii din sat. Odată cu izbucnirea Primului Război Mondial a luat drumul
pribegiei, refugiindu-se în Moldova.
Credința adventă o cunoaște odată cu întoarcerea tatălui său, Apostol Tolici, din
prizonierat, din Germania. O decizie clară în privința frecventării Bisericii Adventiste o ia
după ce se întoarce din armată, astfel că anul 1923 îl găsește pe Constantin în București, pe
strada Popa Tatu nr 116, acolo unde funcționa Casa de Rugăciune a credincioșilor adventiști.
În iarna aceluiași an Constantin primește botezul și tot atunci se hotărăște să își dedice viața
lui Dumnezeu prin decizia de a merge la Școala Misionară de la Focșani.
În anul 1924, cu ocazia Adunării Generale a Uniunii Bisericii Adventiste, tânărul
Constantin Tolici a fost angajat ca lucrător biblic în Conferința Banat-Crișana. Un an mai
târziu se căsătorește cu Iuliana Mucșan, o tânără fiică de pastor adventist, tovarășă de viață
care i-a împărtășit viziunea și misiunea cu privire la viața aceasta și cea veșnică. Pănă în anul
1929, Constantin lucrează ca secretar al Departamentului Misiunea Internă, Școala de Sabat
și Tineret, este avansat ca pastor ajutor și la scurt timp hirotonit în cadrul unei ceremonii
festive a Adunării Generale a Conferinței Banat-Crișana.
Anul 1929 este important pentru viața și activitatea pastorului Tolici pentru că atunci
a primit chemarea de a sluji ca misionar în îndepărtata insulă africană Madagascar. Astfel că
în luna noiembrie a aceluiași an, familia Tolici pleacă în Franța pentru instruirea ce durează 1
an. La finalul pregătirii, în iunie 1930, Constantin, Iuliana și fiica acestora, Neli se îmbarcă pe
un vapor cu destinația Tamatave.
În cadrul activității desfășurate printre malgași, misionarul Tolici a înființat grupe și
comunități adventiste în întreaga insulă, lucrând cot la cot alături de alți 2 misionari francezi.
După 6 ani de activitate în câmpul misionar, familia Tolici este răsplătită cu un binemeritat
concediu de câteva luni, după care se reîntorce printre malgași. Din păcare, lucrarea lor mai
durează doar până în 1940 când, din pricina îmbolnăvirii grave a Iulianei sunt nevoiți să se
întoarcă în România, rămânând în suflet cu cei 10 ani de aur petrecuți în Madagascar.
După revenirea în țară, Constantin Tolici lucrează ca pastor în cadrul Conferinței
Muntenia.
Și pentru că la începutul acestei rubrici am citat din Adevărul, voi încheia cu un citat
din același articol, pentru ca să ne dăm seama de impactul pe care l-a avut trimiterea
misionarului român în Madagascar. Autorul scria: „Ca să ne dăm seama de importanța
acestei lucrări, e deajuns să spunem că numai adventiștii singuri, o sectă dintre cele mai mici,
de-abia o fracție la sută din totalul protestanților, aproape o nimica toată din întreaga
creștinătate, numai ei singuri au organizat 169 de misiuni. Iată deci că în istoria
misionarismului printre păgâni apare și un român. E primul și dorim să fie și ultimul. Căci
dacă se găsesc printre noi persoane de jertfă, animați de dragostea pentru oameni și deschiși
spre apostolat, apoi sunt atâtea de făcut în țara asta, încât cel puțin deocamdată nu ne rămân
indivizi disponibili și nici vreme pentru malgași”