LUNIVERSITATEA ECOLOGICA BUCURESTI

FACULTATEA DE EDUCATIE FIZICĂ ȘI SPORT

SPECIALIZARE:
KINETOTERAPIE SI
MOTRICITATE SPECIALĂ

DISCIPLINA:
ANATOMIE ȘI BIOMECANICĂ 2

TESTUL 2

INDRUMATOR: STUDENT
PROF. DR. KINETOTERAPEUT VLADU ELENA
EUGEN CARACAS KMS1
ÎNTREBAREA 1 - MUȘCHII RESPIRATORI ( origine,insertie,actiune)

Răspuns:
Mecanica mișcărilor inspiratorii este asigurată în primul rând de mușchiul diafragm .
Acesta este un mușchi subțire , de formă ovală care desparte cavitatea toracică de cea
abdominală . Diafragma se compune dintr-o parte periferică musculoasă (lombară, costală,
sternală) și alta centrală , aponevrotică numită centrul frenic , spre care converg toate
fibrele musculare care îl alcătuiesc .
Originea fibrelor musculare este pe coloana vertebrală , coaste și stern, reprezentând astfel
următoarele trei porțiuni :
• porțiunea lombară, cu originea pe arcurile aponevrotice( lombo-costale) sau ligamentele
arcuate și pe corpurile vertebrelor lombare, prin doi stâlpi ;
• porțiunea costală , are originea pe fața internă a cartilajelor și porțiunile învecinate ale
ultimelor 6 coaste de fiecare parte, alternându-și digitațiile cu acelea ale transversului
abdominal ;
• porțiunea sternală , pleacă prin două fascicule de pe fața posterioară a apendicelui xifoid .
Diafragma , principalul mușchi inspirator, prin contracția sa mărește cele trei diametre
ale toracelui: vertical, transversal și anteroposterior . În timpul contracției, fibrele
mușchiului iau în același timp punct fix pe coaste, coborând centrul tendinos și punct fix pe
centrul tendinos ridicând coastele și sternul. Totodată mușchiul contractat împinge viscerele
în jos și înainte , astfel că pereții abdomenului se destind la fiecare inspirație. În expirație ,
diafragma se relaxează și urcă spre cavitatea toracică , iar viscerele își iau poziția inițială.
Mușchiul dințat postero-superior , este un mușchi subțire de formă patrulateră situat în
partea superioară a spatelui sub muşchiul romboid . Se inseră pe procesele spinoase ale
vertebrei cervicale C7 și ale primelor trei vertebre toracice T1-T3 ,de aici se continuă prin
patru fascicule ce se inseră pe fața externă a coastelor 2-5 . Are rol în ridicarea coastelor, în
inspirație.
Mușchiul dințat postero-inferior , este un mușchi subțire patrulater, situat în partea
inferioară a regiunii spatelui . Se inseră pe ultimele două procese spinoase toracice T11-T12
și primele două lombare L1-L2 . Merge în sus și lateral, terminându-se prin patru digitații pe
fețele externe ale ultimelor patru coaste . Are rol în mișcarea de coborâre a coastelor ,în
timpul expirației . Când cei doi dinți posteriori se contractă în același timp, devin
inspiratori, când acționează izolat ,sunt antagoniști .
Muşchii ridicători ai coastelor sau muşchii supracostali. De fiecare parte sunt 12 muşchi
mici, fixați sus pe vârful proceselor transverse de la C7 la T11; se termină în jos pe faţa
dorsală a coastei subiacente între tuberculul costal şi unghiul coastei, constituind muşchii
ridicători scurţi ai coastelor . In partea inferioară a toracelui există patru muşchi analogi
care sar peste coasta subiacentă, inserându-se pe coasta următoare: sunt muşchii ridicători
lungi ai coastelor. Sunt muşchi inspiratori; când se contractă bilateral participă la extensia
coloanei vertebrale.
Muşchii subcostali, sunt muşchi subțiri, mici , în număr de 10-11, situați în interiorul
toracelui, între pleură şi intercostalii interni, în vecinătatea unghiului costal, unind fețele
mediale ale coastelor. Se insera pe faţa medială a unei coaste, aproape de unghi şi apoi pe
faţa medială a celei de a ll a sau a III a coastă subiacentă . Sunt considerați muşchi
rudimentari cu valoare funcțională redusă - ar coborî coastele şi astfel ar avea rol expirator .
Muşchii intercostali în fiecare spațiu intercostal sunt câte doi muşchi intercostali care ocupă
acest spațiu, unind două coaste între ele astfel :
• muşchiul intercostal extern se întinde de la extremitatea vertebrală a spațiului intercostal
până la articulaţia condrocostală; muşchii intercostali externi se insera pe buza externă a
marginilor a două coaste vecine.
• muşchiul intercostal intern se întinde între unghiul costal şi stern ; se inseră în jos pe buza
internă a marginii superioare a coastei subiacente; în sus au dublă inserție: o parte din fibre
se insera pe buza externă a șanțului costal de pe marginea inferioară a coastei supraiacente,
iar o altă parte din fibre se insera pe buza internă a șanțului;
Ambii muşchi intercostali sunt continuați, cel extern până la stern şi cel intern până la
coloana vertebrală, de către o lamă aponevrotică, numită membrana intercostală externă ,
respectiv membrana a intercostală internă .
Intercostalii externi sunt inspiratori (ridicători ai coastelor); intercostalii interni sunt
expiratori (coborâtori ai coastelor). Ei au un rol important în constituirea pereților toracici;
datorită elasticității lor, toracele se poate mări şi micșora.
Muşchiul transvers al toracelui sau triunghiularul sternului . Este format din cinci
fascicule musculare, care au originea pe faţa posterioară a procesului xifoid şi a corpului
sternului; de aici, fasciculele diverg şi se insera separat pe marginile inferioare ale
cartilajelor costale II-VI. În porțiunea inferioară, fibrele se continuă cu fibrele muşchiului
transvers abdominal. Este un muşchi rudimentar, cu o funcţie redusă respiratorie: coboară
coastele, având rol expirator.
Muşchiul pătratul lombar, are formă patrulateră şi este situat pe părțile laterale coloanei
lombare; el închide spațiul dintre coasta a XII-a şi creasta iliacă. Muşchiul este format din
trei feluri de fibre dispuse în două planuri:
• fibre iliocostale, verticale, ce pornesc de pe creasta iliacă şi ligamentul iliolombar şi
merg în sus la coasta a XII-a;
• fibrele iliotransversare cu aceeași origine, dar terminându-se pe vârful proceselor
costale ale primelor patru vertebre lombare;
Atunci când punctul fix de inserție este pe bazin, înclină coloana lombară de partea lui.
Este în mod secundar un muşchi expirator, prin fasciculele iliocostale.
De asemenea, in mișcările respiratorii mai participă si : mușchii scaleni, mușchiul marele
dințat antetior ,mușchiul sternocleidomastoidian şi mușchii abdomenului care vor fi descriși
la subiectul 10 .(pag.14)

ÎNTREBAREA 4 – BIOMECANICA ARTICULAȚIEI COXO-FEMURALE

Răspuns :
Articulația șoldului fiind o enartroză cu trei grade de libertate ,deci trei axe în jurul cărora
se pot efectua următoarele mișcări : anteflexie, retroflexie, abducție, adducție, rotație externă
rotație internă și circumducție .
Mișcările de anteflexie și retroflexie , se realizează în jurul unui ax transversal ce trece
prin vârful marelui trohanter și prin foseta ligamentului rotund . Dacă genunchiul este în
extensie, anteflexia soldului se face numai sub un unghi de 90° , prin punerea în tensiune a
mușchilor ischiogambieri, iar dacă genunchiul este flectat, partea anterioară a capsulei
femurale și ligamentul iliofemural se relaxează, permițând la șold o flexie de 120° .
Extensia este limitată de partea anterioară a capsulei și de ligamentul iliofemural .
Extensia exagerată se obține prin mărirea curburii lombare .
 Mișcările de abducție și adducție se fac în jurul unui ax anteroposterior care trece prin
centrul capului femural. Când coapsa este extinsă, amplitudinea maximă a abducției
formează un unghi de aproximativ 60°. Abducția este limitată de ligamentul pubofemural .
Amplitudinea abducție poate să se mărească prin mișcările de compensare ale bazinului și
coloanei lombare.
Adducția este o mișcare opusă abducție și constă prin apropierea coapsei de planul sagital
al corpului .
Rotația internă și externă, sunt mișcări care se realizează în jurul unui ax longitudinal ce
trece prin capul femurului. Amplitudinea rotației externe este de 15°,iar a celei interne de
35°.
Circumducţia este însumarea celor patru mișcări descrise : flexie, extensie, abducție și
adducție . Capul femural se învârte în cavitatea cotiloidă; epifiza sa distală descrie un cerc,
iar diafiza un con .

ÎNTREBAREA 5 – ENUMERAȚI ARTICULAȚIILE CENTURII SCAPULARE

Răspuns :
Se realizează între cele 2 oase ale centurii scapulare : claviculă si scapulă prin
intermediul acromionului , între claviculă si stern şi intre cavitatea glenoidă a scapulei si
humerus , asigurând legătura dintre membrul superior liber si trunchi . Astfel întâlnim
următoarele articulații:
• articulația acromioclaviculară
• articulația sternoclaviculară
• articulația scapulohumerală

ÎNTREBAREA 6 – BIOMECANICA ARTICULAȚIEI TALOCRURALE

Răspuns :

INTREBAREA 7 – MUȘCHII EXTERNI AI BAZINULUI ( origine,inserție, acțiune)

Răspuns:
Mușchiul gluteus maximus , este voluminos, situat superficial , dând relieful fesei . Este
unul dintre cei mai puternici mușchi ai corpului . Are originea pe fața gluteală a osului ilion
(dorsal de linia gluteală posterioară), pe fața posterioară a sacrului și pe ligamentul
sacrotuberal .
Se inseră pe tractul iliotibial și pe tuberozitatea gluteală(creasta gluteală a liniei aspre,
ramura laterală), sub trohanterul mare.
Este un puternic extensor al coapsei, împiedică căderea înaintea a trunchiului, rotator
extern abductor și adductor al coapsei .
Muşchiul gluteus medius, în formă de evantai, este acoperit parțial de mușchiul gluteu
mare. Are originea pe câmpul anterior al osului ilion (între linia gluteală anterioară și cea
posterioară a suprafeței gluteale ) , de unde fasciculele sale converg spre fața laterală a
trohanterului mare .
 Este un abductor al coapsei, fasciculele anterioare realizează o rotație internă, iar
fasciculele posterioare realizează o rotație externă .
Mușchiul gluteus minimus , situat sub muşchiul gluteul mijlociu, are formă de evantai.
Are originea pe câmpul antero-inferior a feței gluteale (între linia gluteală anterioară și cea
inferioară a osului ilion). Se inseră printr-un tendon puternic pe fata anterioară a
trohanterului mare . Este abductor și rotator intern al coapsei .
Mușchiul pătrat femural, este scurt de formă patrulateră, orientat transversal situat sub
gluteul mare. Are originea pe tuberozitatea ischiatica și se inseră pe creasta
intertrohanterică a femurului . Este un rotator extern .
Mușchiul obturator extern, este cel mai ascuns mușchi somatic al corpului uman.
Are originea pe fața laterală a cadrului osos al găurii obturate și pe membrana obturatoare .
Se inseră pentru un tendon pe fundul fosei trohanterice(trohanterul mare) . Este un rotator
extern, având și în un rol important : trece pe sub colul femural și împreună cu ligamentul
ischio-femural , contribuie la menținerea capului femural în articulație .
Mușchii gemeni superior și inferior , sunt două fascicule musculare: cel superior are
originea pe spina ischiadica, iar cel inferior pe tuberozitatea ischionului . Cuprind la mijloc
tendonul mușchiului obturator intern, cu care formează o unitate inserându-se împreună pe
trohanterul mare (fosa trohanterică) .
Muşchiul tensor al fasciei lata , are formă patrulateră fiind o dependență a mușchiului
gluteu mijlociu . Are originea pe spina iliacă antero-superioară și se inseră prin intermediul
tractului iliotibial, pe tibie (sub articulația genunchiului) . Este un rotator intern și flexor al
coapsei (acționând sinergic cu muşchiul iliopsoas) , fixează genunchiul extins(extensia
gambei), continuă flexia genunchiului , începută in prealabil de alți mușchi .

INTREBAREA 8 – MUȘCHII PERETELUI ANTERO-LATERAL AL TORACELUI

Răspuns:
Mușchii peretelui antero-lateral al toracelui( planul I și II ) ,sunt :
• m.pectoral mare
• m.pectoral mic
• m.dințat anterior
• m.subclavicular
• m.intercostali externi
• m.intercostali interni

ÎNTREBAREA 9 – MUȘCHII EXTENSORI AI COAPSEI ( origine, inserție, acțiune)

Răspuns :
Mușchiul croitor , este cel mai lung mușchi al corpului uman, situat superficial pe partea
anterioară a coapsei ,trecând peste 2 articulații .
Are originea pe spina iliacă antero-superioară , de unde coboară oblic în jos și medial,
ocolește condilul medial al femurului şi se inseră pe tuberozitatea tibiei printr-un tendon
lățit numit „laba de gâscă”.
Acțiune : realizează flexia coapsei pe bazin, flexor al gambei pe coapsa, rotator intern al
genunchiului și slab rotator extern al coapsei .
 Mușchiul cvadriceps femural , se compune din următoarele patru părți distincte , fiecare cu
origine separată, dar cu inserție comună .
• mușchiul drept femural , component principal al cvadricepsului ,cu originea pe spina
iliacă antero-inferioară ;
• vastul medial, cu originea pe fața medială a femurului și pe creasta medială a liniei aspre,
• vasul intermediar,cu originea pe cele două treimi superioare ale feței anterioare a
femurului
• vastul lateral, cel mai voluminos, cu originea pe fața laterală a femurului , sub
trohanterul mare, pe buza laterală a liniei aspre şi septul intermuscular lateral .
Aceste patru părți componente ale cvadricepsului femural se unesc intr-un singur tendon,
care înglobează patela și se fixează prin intermediul ligamentului patelar , pe tuberozitatea
tibiei . Mușchiul cvadriceps femural este unicul extensor al articulației genunchiului,
mușchiul drept femural are în plus o ușoară acțiune de flexie asupra articulației
coxofemurale .

ÎNTREBAREA 10 – MUȘCHII ABDOMENULUI ( origine,insertie,actiune)

Răspuns :
Muşchiul drept abdominal reprezintă „o fâșie" longitudinală, întinsă de la partea antero-
inferioară a toracelui la pube, situată imediat lateral de linia mediană. Se inseră superior
printre fâșii, pe cartilajele celor de-a V-a, VI-a, VIl-a coaste, pe procesul xifoid şi pe
ligamentul costoxifoidian; de aici fibrele musculare merg în jos şi se termină printr-un
tendon pe creasta pubiană. Muşchiul drept abdominal este întretăiat transversal de trei
intersecții tendinoase . Această dispoziție este un vestigiu al metameriei primitive. Cei doi
drepți abdominali sunt separați unul de celălalt pe linia mediană, printr-un rafeu tendinos
numit linia albă.
Linia albă împreună cu intersecțiile tendinoase formează un puternic schelet fibros de
tracțiune şi solidarizare a mușchilor laterali cu muşchiul drept abdominal.
Considerat izolat, când ia punct fix pe pube flectează toracele pe bazin şi coboară coastele
(este muşchi expirator); când ia punctul fix pe coaste flectează bazinul spre torace. Este
antagonist al muşchiului erector al coloanei vertebrale.
Muşchiul piramidal de formă triunghiulară, cu baza la pube şi vârful la linia albă,
dublează uneori muşchiul drept abdominal în partea inferioară. Muşchiul este conținut în
teaca dreptului abdominal de care este separat printr-o lamă fibroasă. Este prezent la 75-
80% din indivizi. Întinde linia albă abdominală.
Muşchiul oblic extern al abdomenului este cel mai superficial şi cel mai întins dintre
muşchii laterali ai abdomenului, direcția fibrelor sale continuând pe cea a intercostalilor
externi. Este compus din două părți: una musculară şi alta aponevrotică. Se inseră de pe faţa
externă a ultimelor 7 sau 8 coaste (de la coasta a Va până la a XIIa ) si alternează cu cele ale
mușchilor dințat anterior și marele dorsal . De aici fibrele musculare se grupează în
fascicule, cele superioare având o direcție orizontală , cele mijlocii o direcție oblică în jos și
înainte, iar cele inferioare o direcție aproape verticală . Inserția se face în principal printr-o
largă aponevroză pe linia alba a abdomenului, pe marginea superioară a simfizei pubiene, pe
linia pectineală , spina iliacă antero superioară și pe cele două treimi anterioare ale
marginii externe a crestei iliace . Prin contracția ambilor mușchi se efectuează flexia
trunchiului, iar prin contracția unilaterală înclinarea de aceeași parte și rotirea abdomenului
de partea opusă .
Muşchiul oblic intern Este un muşchi larg, situat sub precedentul, de care diferă prin
situație, dimensiuni şi direcția inversă a fibrelor ce continuă traiectul fibrelor intercostalilor
interni. Are originea pe creasta iliacă, ligamentul inghinal și de pe fața toraco-lombară, de
unde fibrele sale se răsfiră ca un evantai și se însera astfel:
• cele superioare urcă aproape vertical fixându-se pe marginea inferioară a ultimelor trei
coaste .
• cere cu origine pe ligamentul inghinal, se inseră pe creasta pubisului și linia pectineală,
restul fibrelor formează o aponevroza care se divide în două foi anterioară și posterioară la
nivelul marginii laterale a dreptului abdominal , iar apoi se unesc în linia alba .
Prin contracția ambilor mușchi oblici interni se realizează flexia trunchiului , iar prin
contracția unilaterală rotația trunchiului de aceeași parte .
Muşchiul transvers al abdomenului este un muşchi lat, situat profund faţă de oblicul
intern, fiind compus dintr-o parte musculară şi două părți aponevrotice (anterioară şi
posterioară). Urmând originea muşchiului de sus în jos, ea se face în felul următor: pe faţa
medială a ultimelor șase cartilaje costale prin digitații încrucişate cu cele ale diafragmei; pe
procesele costale ale vertebrelor lombare prin intermediul aponevrozei sale posterioare; pe
buza internă a crestei iliace; pe treimea laterală a ligamentului inghinal. Superficial este
acoperit de oblicul intern; profund, prin intermediul fasciei transversale, vine în raport cu
peritoneul. Prin marginea inferioară, participă la formarea peretelui superior al canalului
inghinal.
Participă la acțiunea de totalitate asupra conținutului abdominal, fiind cel mai important
muşchi al presei abdominale; duce coastele spre linia mediană, strângând toracele ca un
brâu. Transversul are şi el rol expirator, coborând coastele.