1.

Prognatia mandibulara anatomica

- este o tulburare de crestere a mandibulei în sens sagital, dar si în sens transversal sivertical, datorită
hiperdezvoltării acesteia macrognatism mandibular)
- decalajul produs de dezvoltarea în exces al mandibulei fată de maxilar si bazacraniului conduce la
stabilirea unei ocluzii inverse frontale sau totale, cu/sau fără overjet negativ.
1. Etiopatogenie
a. factori primari
 ereditari
- transmitere familială autosomală dominantă (Habsbourg);
- la nastere – relatie intermaxilară progenă.
 genetici
-sindromul Klinefelter,
- boala Marquio,
-osteopetroza Albers- Schonberg.
b. factori secundari
1. endocrini
– gigantism,
- acromegalie,
- maladia RecKlinghausen,
- gigantismul eunucoidal.
2. disfunctionali:
- dormitul copilului mic cu capul în hiperflexie (pe multe perne) – conduce mandibula în poziTie anterioară
si inferioară si determină cresterea tonicitătii muschilor coborâtori ai mandibulei;
- ticul de propulsie al mandibulei – conduce mandibula în pozitie anterioară;
- masticatia lenesă cu alimente moi – nu determină atritia dintilor temporari si prin conductie canină conduce
mandibula în ocluzie terminală mezializată;
- obiceiul vicios de muscarea a buzei inferioare – produce angrenaje inverse sau ocluzie inversă frontală;
- pozitia anterioară si joasă a limbii în postură – determina stimularea cresterii sagitale a mandibulei;
- deglutitia sublinguală – determina stimularea cresterii sagitale a mandibulei.
3. locali:
- despicăturile palatine operate – determină hipodezvoltarea maxilară;
- macroglosia (mixedem juvenil, mongoloism, oligofrenie) – determină stimularea cresterii mandibulei;
- frenul lingual scurt – imprimă limbii o pozitie joasă în postură si determina stimularea cresterii sagitale a
mandibulei;
- eruptia palatinizată a incisivilor superiori
– conduce la instalarea angrenajelor inverse sau a ocluziei inverse frontale;
- eruptia vestibularizată a incisivilor inferiori – conduce la instalarea angrenajelor inverse sau a ocluziei
inverse frontale;
- hipodontia incisivilor laterali superiori – conduce la instalarea ocluziei inverse frontale;
- scurtarea arcadei dentare maxilare prin migrări meziale consecutiv extractiilor precoce ale dintilor
temporari superiori.

1
 2. Clinic

 examen facial:
- aspect dur, voluntar al fetei;
- etajul inferior al fetei mărit sau normal (în crestere hipodivergentă);
- obraji înfundati, care dau aspectul de fată aplatizată;
- fanta labială situată în ⅓ superioară a etajului inferior al fetei;
- buză superioară înfundată, situată în spatele incisivilor inferiori, când decalajul scheletal este mare;
- buză inferioară proeminentă;
- sant labio-mentonier sters;
- menton proeminent - progenie;
- spasticitatea si tensionarea muschiului orbicularis oris;
- spasme musculare articulare;
- profil concav, prognatic;
- treapta labială inversată;
- procheilie inferioară si retrocheilie superioară;
- mandibulă în formă de "galos" sau "talpă de sanie", cu ramul orizontal oblic în jos si înainte si partea
simfizară cu aspect ascutit;
- unghiul goniac obtuz în rotatie posterioară mandibulară.
 examen oral
- arcada dento-alveolara superioară normală, aliniată;
- vestibulo-versia incisivilor superiori
- eruptie precoce a dintilor inferiori;
- arcada inferioară spatiată cu treme;
- arcada inferioară este mărită transversal si sagital;
- între baza mandibulară si si arcada alveolară apare un sant vestibular; afectarea periodontiului apare tardiv,
la nivelul incisivilor inferiori;
- limba în pozitie anterioară si joasă în repaus, în interiorul arcului mandibular.
· ocluzia dentară:
- plan postlacteal în treaptă mezializată mai mult de 2 mm;
- rapoarte mezializate sagitale accentuate molare si canine;
- ocluzie inversă frontală cu/fără inocluzie sagitală negativă;
- ocluzie inversă bilaterală;
- ocluzie inversă totală;
- contacte interarcadice între suprafetele ocluzale;
- ocluzia deschisă frontală (în crestere hiperdivergentă);
- miscarea de lateralitate anormală;
- în miscarea de propulsie, ghidajul anterior nu există;
- în relatie de postură, se păstrează proiectiile relatiilor ocluzale;
- relatia centrică coincide cu intercuspidarea maximă.
 examen functional:
- hipertonicitatea muschiului orbicularis oris;

2
- ghidajul anterior absent;
- tip masticator tocător datorat blocajelor ocluzale;
- deglutitie sublinguală sau sindrom lingual protruziv anterior complet (în asociere cu ocluzia deschisă
frontală);
- dislalii dentare ("D", "T") si sigmatism.
3. Diagnostic
- se pune după examenul clinic si teleradiografiei de profil.
-unghiuri scheletale de clasa a III-a: SNB
mărit, ANB scăzut;
- unghiuri mărite: Go, FMA;
- unghiuri micsorate: NAPog, SGnF;
- valorile unghiurilor alveolare si dentare se modifică când apar modificărilor compensatorii;
- lungimea mandibulei este mai mare ca baza craniului si planul maxilar.
4. Tratament

Principiile de tratament sunt următoarele:

- se instituie cât mai devreme;
- se face până la terminarea cresterii;
- se realizează un echilibru între dezvoltarea maxilară si mandibulară, prin frânarea cresterii mandibulare si
eliberarea cresterii maxilare;
- se realizează un câmp masticator, prin stabilirea rapoartelor de ocluzie normale;
- contentia se face până la terminarea cresterii reziduale
Tratamentul ortodontic instituit poate fi profilactic, interceptiv si corectiv (precoce, normal si tardiv).
Tratamentul profilactic:
· obiective: - înlăturarea cauzelor care pot genera prognatismul mandibular.
 ·mijloace nespecifice:
- ancheta familială pentru investigarea mostenirii genetice a viitorului copil;
- diagnosticarea la nastere a anomaliei ereditare, după raportul crestelor alveolare;
- asigurarea stării de sănătate generală a copilului;
- asigurarea alimentatiei de consistentă dură pentru atritia dintilor temporari;
- supravegherea cresterii si a eruptiei dentare;
- prevenirea cariei dentare si a complicatiilor sale;
- prevenirea practicării obiceiurilor vicioase si a disfunctiilor.
Tratamentul interceptiv:
· obiective:
- depistarea dezechilibrelor scheletale minore;

3
- depistarea dezechilibrelor ocluzoarticulare;
- depistarea dereglărilor din perioada exfolierii dintilor temporari;
- tratamentul obiceiurilor vicioase si reechilibrarea functiilor.

mijloace terapeutice generale: mijloace functionale: - exercitii cu spatula în cazul

- depistarea sindroamelor genetice; devierii axului incisivilor superiori.
- depistarea si tratarea ticului de
- depistarea si tratarea sindroamelor mijloace ortodontice:
propulsie a mandibulei – prin
endocrine. - corectarea angrenajelor inverse
miogimnastică functională;
sau a ocluziei inverse frontale –
- slefuirea pantelor de conductie
plan înclinat inferior;
canină cuspidiene a dintilor
- frânarea cresterii mandibulare
temporari neatritionati;
(transmitere genetică) – bărbita si
- utilizarea presiunilor digitale sau
capelina;
linguale pe dintii aflati în eruptie,
- dispensarizarea pacientului.
· cu axul deviat;

Tratamentul corectiv:
principii:
- tratament ortodontic;
- tratament ortopedic;
- tratament chirurgical-ortodontic.
Tratamentul precoce – dentitia temporară si prima etapă a dentitiei mixte:
obiective:
- frânarea cresterii si deplasarea posterioară a mandibulei, închiderea unghiului goniac;
- deblocarea cresterii maxilarului;
- efectuarea saltului articular;
- obtinerea unei supraocluzii suficiente.
· mijloace ortodontice si ortopedice:
- aparate extraorale – bărbita si capelina pentru inhibarea cresterii mandibulare si închiderea unghiului gonic;
- aparate biomecanice mobilizabile – placă palatină sectionată în "Y" cu două suruburi ortodontice si gutiere
ocluzale (anulează blocajul interarcadic si stimulează dezvoltarea maxilară deficitară);
- aparate functionale – aparatul Brückl- Reichenbach, gutiera cu plan înclinat(corectează ocluzia sau
angrenajul invers frontal), activatoare inversate (actionează pe principiul planului înclinat si deplasează
mandibula înapoi si maxilarul înainte).
Tratamentul normal – a doua etapă a dentitiei mixte:
· obiective:

4
- obtinerea relatiilor scheletale si dentare de clasa I;
- realizarea armoniei faciale;
- restrictionarea cresterii anterioare mandibulare;
- stimularea dezvoltării maxilare.
· mijloace ortodontice si ortopedice:
- aparate extraorale – bărbita si capelina;
- aparate biomecanice mobilizabile – placă palatină cu surub ortodontic (stimularea dezvoltării maxilare);
- aparate functionale – aparatul Brückl- Reichenbach, gutiera cu plan înclinat, activatoare inversate;
- aparate biomecanice fixe – tehnici fixe poliagregate, tractiuni intermaxilare de clasa a III-a.
Tratamentul tardiv – dentitia permanentă:
· obiective:
- tratament chirurgical-ortodontic după terminarea cresterii, pentru dezechilibrul scheletal;
- decompensări dentare;
- corectarea relatiilor sagitale si verticale;
- realizarea armoniei faciale.
· mijloace ortodontice:
- extractii dentare în scop ortodontic pe mandibulă (premolarii primi sau secunzi) pentru decompensarea
incisivilor inferiori;
- aparate biomecanice fixe poliagregate, tractiuni elastice interarcadice de clasa a III-a.
· obiectivele tratamentului chirurgicalortodontic:
- tratamentul prechirurgical – realizarea decompensărilor dentare;
- interventii chirurgicale ortognatice – repozitionarea bazelor scheletale (osteotomii mandibulare, rezectii pe
ramul ascendent al mandibulei);
- tratamentul postchirurgical – restabilirea ocluziei dentare.
Contentia:
- se face până la terminarea cresterii;
- se utilizează placa Hawley sau activatorul.

5
 2. Prognatia mandibulară functională
este o tulburare de dinamică mandibulară prin conductie condiliană (articulară) sau cuspidiană (fortată), care
determină stabilirea unei ocluzii inverse frontale care include si caninii.
-în ocluzie terminală, mandibula ia o pozitie anterioară fată de maxilar (proglisare), fără existenta
modificărilor dimensionale ale bazelor scheletale.
1. Etiopatogenie
factorii secundari (disfunctionali si locali):
 disfunctionali:
- ticul de propulsie al mandibulei;
- dormitul copilului mic cu capul în hiperflexie (pe multe perne); hipertrofia amigdaliană – declansează un
reflex genioglos de propulsie al mandibulei;
- parotidita epidemică – determină un reflex de propulsie al mandibulei;
- pozitia anterioară si joasă a limbii în postură – conduce mandibula în pozitie anterioară prin homeotropism
linguohioidian;
- deglutitia sublinguală.
 locali – dentari, care produc interferente ocluzale:
- lipsa atritiei caninilor temporari;
- obturatii ocluzale în exces;
- egresia dintilor laterali în spatiile edentate;
- malpozitii dentare;
- lucrări gnato-protetice incorecte care actionează prin microplanuri înclinate.
2. Clinic
examen facial:
- etajul inferior al fetei usor mărit;
- fanta labială situată în ⅓ medie a etajului inferior al fetei;
- sant labio-mentonier sters;
- menton proeminent;
- tensionarea muschiului orbicularis oris;
- zgomote articulare;
- profil usor concav sau drept;
- treapta labială usor inversată;
- usoară procheilie inferioară si retrocheilie superioară;
- unghiul goniac normal.

6
examen oral:
- în conductia articulară – nu sunt semne orale;
- în conductia fortată – este prezent factorul cauzal al proglisării mandibulare.
ocluzia dentară :
- rapoarte mezializate sagitale molare si canine sau rapoarte cap la cap;
- în dentitia temporară – ocluzia inversă frontală include si molarii inferiori;
- în dentitia mixtă – ocluzia inversă frontală duce la aparitia unui spatiu între canini si premolari;
- în dentitia permanentă – ocluzia inversă frontală include si caninii inferiori;
- ocluzie inversă unilaterală;
- ocluzie inversă totală;
- ocluzie adâncă.
- miscarea de lateralitatea anormală;
- în miscarea de propulsie, ghidajul anterior nu există si se realizează pe canini sau molari;
- afectarea periodontiului este redusă când propulsia se realizează pe canini si avansată când propulsia se
realizează
pe molari;
- în relatie de postură, proiectiile relatiilor ocluzale se normalizează;
- în ocluzie terminală apar interferentele active.
examen functional:
- hipertonicitatea muschiului orbicularis oris.
- sindromul algo-disfunctional.
3. Diagnostic
-se pune după examenul clinic si teleradiografiei de profil.
Teleradiografie:
- unghiuri scheletale de clasa a III-a: SNB mărit, ANB scăzut;
- unghiuri micsorate: SGnF;
- lungimile bazelor maxilare normale.
4. Tratament
Principiile de tratament sunt următoarele: - se corectează ocluzia inversă frontală;
- se instituie cât mai devreme; - se face retropulsia mandibulei;- se face până la terminarea
cresterii.
- se îndepărtează factorii cauzali;
Mijloacele ortodontice sunt următoarele:
7
 - slefuirea pantelor de conductie canine cuspidiene a dintilor - activatoare
temporari neatritionati;
- gutiera cu plan înclinat;

3. Retrognatia maxilara
-este o tulburare de crestere a maxilarului în sens sagital, dar si în sens transversal si vertical, datorită
hipodezvoltării acestuia (microretrognatism maxilar)
-mandibula are o dezvoltare normală
-decalajul sagital al bazelor scheletale dă aspectul de falsă prognatie mandibulară (pseudoprognatie
mandibulară)
-decalajul produs de dezvoltarea în deficit a maxilarului fată de mandibulă si baza craniului conduce la
stabilirea unei ocluzii inverse frontale sau totale, cu/sau fără overjet negativ.
1) Etiopatogenie
- factorii primari (genetici si bolile congenitale) sau secundari (endocrini, disfunctionali si locali):
a) Factori primari:
· genetici – sindroame Down, Patau, Apert-Crouzon, condrodistrofii (acondroplazia, sindromul Ellis van
Creveld, disostoza cleido-craniană);
-boli congenitale – despicăturile palatine.
b) Factori secundari:
· endocrini – nanism hipofizar, mixedem congenital, pubertate precoce androgenă.
· disfunctionali – actionează prin lipsa factorilor naturali de dezvoltare a maxilarului sau prin actiunea
factorilor externi care împiedică dezvoltarea maxilarului:
- respiratia orală – dezechilibru muscular din tripla închidere orală, cu cresterea tonusului musculaturii
extraorale si nedezvoltarea sinusurilor maxilare;
- deglutitiile anormale – limba nu mai stimulează dezvoltarea maxilarului;
- obiceiurile vicioase – sugerea sau muscarea buzei superioare, ticul de propulsie al mandibulei, presiuni ale
degetului în zona subnazală din repaus, purtarea copilului în spatele mamei (în Tările asiatice).
· locali:
- hipertonia buzei superioare – obstacol în cresterea sagitală a maxilarului;
- bridele cicatriceale din vestibulul anterior superior postoperatorii sau posttraumatice;
- pierderea precoce a dintilor temporari frontali;
- hipodontia incisivilor laterali superiori;
- traumatisme dentare cu pierderea incisivilor superiori;
- caria si distrofia dintilor frontali superiori;
- instalarea ocluziei inverse frontale datorită trecerii unui timp îndelungat între eruptia incisivilor inferiori si
cei superiori;
- instalarea ocluziei inverse frontale datorită axelor dentare anormale.

8
 2) Clinic
· examen facial:
- facies aplatizat prin nedezvoltarea sagitală a maxilarului;
- etajul inferior al fetei micsorat sau normal;
- regiunea buzei superioare înfundată;
- menton proeminent;
- profil concav, prin prăbusirea buzei superioare si a piramidei nazale;
- treapta labială inversată;
- retrocheilie superioară.
· examen oral :
- arcada dento-alveolară superioară cu înghesuire dentară;
- arcada superioară scurtată;
- anomalii dentare izolate de pozitii si sediu;
- vestibulo-versia incisivilor superiori (compensare dentară) – în decalaj sagital excesiv;
- arcadă maxilară cu baza apicală mai mică decât baza coronară, transversal si sagital;
- arcada dento-alveolară inferioară normală, aliniată;
- retractii gingivale la nivelul incisivilor inferiori.
· ocluzia dentară
- plan postlacteal în treaptă mezializată mai mult de 2 mm;
- rapoarte mezializate sagitale accentuate molare si canine;
- ocluzie inversă frontală cu/fără inocluzie sagitală negativă;
- ocluzie inversă totală;
- ocluzia deschisă frontală (în crestere hiperdivergentă);
- miscarea de lateralitatea anormală;
- în miscarea de propulsie, ghidajul anterior nu există;
- în relatie de postură, se păstrează proiectiile relatiilor ocluzale;
- relatia centrică coincide cu intercuspidarea maximă.
· examen functional:
- hipertonicitatea muschiului orbicularis oris;
- aspectul facial se ameliorează când gura este întredeschisă;
- reducerea câmpului masticator datorită decalajelor sagitale;
- ghidajul anterior absent;
- tip masticator tocător datorat blocajelor ocluzale;
9
- dislalii alveolare ("L", "R") si dentare ("D", "T").

3) Diagnostic
se pune după etiologice, examenul clinic si teleradiografiei de profil.
· teleradiografia de profil
- unghiuri scheletale de clasa a III-a: SNA scăzut, ANB scăzut;
- unghiuri micsorate: NAPog, PrAF, FMA;
- valorile unghiurilor alveolare si dentare se modifică când apar modificărilor compensatorii;
- lungimea planul maxilar este mai mică decât lungimea mandibulei si a bazei craniului.
4) Tratament:
Principiile de tratament sunt
următoarele:
- realizarea echilibrului dintre dezvoltarea maxilară si mandibulară, prin stimularea cresterii maxilare în cele
trei sensuri ale spatiului;
- nu se recomandă extractiile în scop ortodontic pe maxilar, pentru că se accentuează decalajul scheletal;
- contentia se face până la terminarea cresterii reziduale.
Tratamentul ortodontic instituit poate fi profilactic, interceptiv si corectiv (precoce, normal si tardiv).
Tratamentul profilactic:
· obiective:
- înlăturarea cauzelor care pot împiedica dezvoltarea maxilară.
· mijloace nespecifice:
- ancheta familială pentru investigarea mostenirii genetice a viitorului copil; diagnosticarea la nastere a
sindroamelor genetice;
- supravegherea cresterii si a eruptiei dentare;
- evitarea traumatismelor din zona frontală;
- prevenirea cariei dentare si a complicatiilor sale;
- prevenirea practicării obiceiurilor vicioase si a disfunctiilor.
Tratamentul interceptiv:
· obiective:
- depistarea dezechilibrelor scheletale minore;
- depistarea dezechilibrelor ocluzoarticulare;
- depistarea dereglărilor din perioada exfolierii dintilor temporari;
- tratamentul obiceiurilor vicioase si reechilibrarea functiilor.
· mijloace terapeutice generale:
- depistarea si tratarea sindroamelor genetice.
10
· mijloace functionale:
- miogimnastica functională pentru grupele musculare cu functionalitate anormală;
- deconditionarea obiceiurilor vicioase si a disfunctiilor – aparate functionale simple.
· mijloace ortodontice:
- evitarea înghesuirilor superioare, prin migrări dentare consecutiv pierderii precoce a dintilor temporari –
mentinătoare de spatiu;
- realizarea deplasărilor dentare precoce în hipodontia incisivilor laterali superiori;
- corectarea malpozitiilor dentare frontale, a angrenajelor inverse sau a ocluziei inverse frontale – plan
înclinat inferior;
- stimularea cresterii maxilare sagitale – placă palatină sectionată în trapez si surub ortodontic;
- dispensarizarea pacientului.
Tratamentul corectiv:
· principii:
- tratament ortodontic;
- tratament ortopedic;
- tratament chirurgical-ortodontic.
Tratamentul precoce – dentitia temporară si prima etapă a dentitiei mixte:
· obiective:
- stimularea dezvoltării maxilarului în cele trei directii ale spatiului;
- efectuarea saltului articular;
- stabilirea unei relatii ocluzale de clasa I;
- corectarea înghesuirii dentare frontale superioare.
· mijloace ortodontice si ortopedice:
- aparate extraorale – masca facială (stimularea cresterii sagitale a maxilarului si inhibarea cresterii
mandibulare);
- aparate biomecanice mobilizabile – placă palatină sectionată în trapez sau în "Y" cu două suruburi
ortodontice si gutiere ocluzale (anulează blocajul interarcadic si stimulează dezvoltarea maxilară);
- aparate functionale – aparatul Brückl- Reichenbach, gutiera cu plan înclinat (corectează ocluzia sau
angrenajul invers frontal), activatoare inversate (actionează pe principiul planului înclinat si deplasează
mandibula înapoi si maxilarul înainte).
Tratamentul normal – a doua etapă a dentitiei mixte:
· obiective:
- obtinerea relatiilor scheletale si dentare de clasa I;
- realizarea armoniei faciale;
- stimularea cresterii maxilare;
- corectarea înghesuirii dentare superioare;
11
- efectuarea saltului articular.

· mijloace ortodontice si ortopedice:

- aparate extraorale – masca facială;
- aparate biomecanice mobilizabile – placă palatină cu surub ortodontic, pentru stimularea dezvoltării
maxilare;
- aparate functionale – aparatul Brückl- Reichenbach, gutiera cu plan înclinat, activatoare inversate;
- aparate biomecanice fixe – quad-helix, tehnici fixe poliagregate, tractiuni intermaxilare de clasa a III-a.
Tratamentul tardiv – dentitia permanentă:
· obiective:
- tratament chirurgical-ortodontic după terminarea cresterii, pentru dezechilibrul scheletal;
- decompensări dentare;
- corectarea relatiilor sagitale si verticale;
- realizarea armoniei faciale.
· mijloace ortodontice:
-aparate biomecanice fixe poliagregate, tractiuni elastice interarcadice de clasa a III-a; disjunctor, arcuri fixe
transpalatale.
· obiectivele tratamentului chirurgical ortodontic:
- tratamentul prechirurgical – realizarea decompensărilor dentare;
- interventii chirurgicale ortognatice – avansarea maxilarului (intervenyii tip Le Fort I);
- tratamentul postchirurgical – restabilirea ocluziei dentare.
Contentia:
- se face până la terminarea cresterii;
- se utilizează placa Hawley sau activatorul.

12
 4. Despicaturile labio-maxilo-palatine
-sunt tulburări de coalescentă a mugurilor faciali, care apar în timpul embriogenezei, în săptămânile 5 - 8 de
viată intrauterină.
-se manifestă la nastere (anomalii congenitale ale fetei), prin discontinuitatea tesuturilor de la nivelul buzei,
palatului sau a vălului palatin.
1. Etiopatogenie
-factorii etiologici care actionează în primele luni de viată intrauterină sunt multipli:
Factori primari:
- ereditari – transmitere dominantă sau recesivă;
- anomalii cromozomiale autosomale de număr – trisomia 18 (sindromul Edwards), trisomia 13 (sindromul
Patau);
- anomalii cromozomiale autosomale prin mutatii genetice – sindromul Pierre- Robin.
Factori secundari:
· teratogeni externi – actionează în perioada de graviditate:
- infectii virale – rubeola, gripa, rujeola, toxoplasmoza;
- boli cronice ale mamei - lues;
- intoxicatii cronice ale mamei – tabagism, alcoolism;
- hipovitaminoze B1, B2, A, PP ale mamei;
- medicamente administrate – neuroleptice (valium), cortizon, tranchilizante (thalidomida), antibiotice
(tetraciclina), sulfamide, anticonvulsivante, citostatice.
· teratogeni de mediu – radiatii ionizante, poluarea atmosferică si a apei de băut.
· fizici maternali – strangulări ombilicale, bride amniotice, aderente uterine.
Factori predispozanti:
- vârsta mamei peste 40 de ani;
- rasa mongoloidă este mai susceptibilă;
- aport insuficient de oxigen, prin reducerea transportul de sânge din zona naso-maxilară din timpul vietii
intrauterine
2. Clinic
examen general:
- crestere îngreunată – datorită actelor operatorii multiple si a dificultătilor de alimentare;
- tulburări psiho-sociale – datorată deficientelor fizionomice, de vorbire si auditie.
examen facial:
- facies aplatizat, asimetric (despicătură unilaterală);
- etajul inferior al fetei micsorat;

13
- narine afectate, aplatizate, simetric sau asimetric (despicătură unilaterală sau bilaterală);
- buză superioară scurtată, retractilă, cu cicatrice cheloidă simetrică sau asimetrică (despicătură unilaterală
sau bilaterală);
- microstomie;
- menton proeminent;
- profil usor concav;
- treapta labială inversată;
- retrocheilie superioară accentuată.
examen oral:
- arcada dento-alveolară superioară cu înghesuire dentară;
- arcada superioară scurtată si aplatizată în partea despicăturii;
- anomalii dentare izolate de partea despicăturii – de număr (hipodontii, supranumerar), de formă (mai mică),
de pozitie (rotatii dentare), de sediu (ectopie palatinală, incluzie) si structură (hipomineralizarea smaltului);
- cario-receptivitate crescută pe dintii maxilari;
- arcada dento-alveolară inferioară cu înghesuire dentară;
- boltă palatină plată, cu cicatrice cheloidă;
- văl palatin vertical.
ocluzia dentară:
- rapoarte mezializate sagitale accentuate molare si canine;
- ocluzie inversă frontală cu/fără inocluzie sagitală negativă;
- ocluzie inversă unilaterală sau bilaterală (despicătură unilaterală sau bilaterală);
- ocluzie inversă totală;
- ocluzie adâncă;
- miscarea de lateralitatea anormală;
- în miscarea de propulsie, ghidajul anterior nu există;
- în relatie de postură, se păstrează proiectiile relatiilor ocluzale.
examen functional:
- hipotonie musculară facială;
- tulburări de respiratie, fonatie (rinolalie), auditie;
- tipar de sugere si de deglutitie modificat;
- masticatie deficitară
3. Diagnostic
-se pune la nastere prin depistarea depistarea despicaturilor labio-maxilo-palatine
4. Tratament
-este complex
-se instituie încă de la nastere si se termină în perioada adultului tânăr
14
 Principiile generale ale tratamentului despicăturilor labio-maxilo-palatine sunt următoarele:
- repozitionarea fragmentelor maxilare deplasate;
- compensarea deficitului de crestere osoasă maxilară;
- reducerea hiperdezvoltării mandibulei;
- ameliorarea formei arcadei maxilare si reconstituirea ocluziei dentare;
- normalizarea functiilor oro-faciale;
- asigurarea unei contentii durabile.
Obiectivul general al tratamentului este de reabilitare complexă a copilului cu
despicătură labio-maxilo-palatină, prin reducerea conditiilor responsabile de disfunctia oro-facială si redarea
raporturilor normale maxilare si dentare. Pentru satisfacerea obiectivelor terapeutice se apelează la o echipă
multidisciplinară formată din pediatru, chirurg oro-maxilo-facial, chirurg general, chirurg plastician,
pedodont, ortodont, dentist, logoped, O.R.L.-ist psihoterapeut, kinetoterapeut, protetician, genetician si medic
de familie. Fiecare specialist intervine într-o anumită etapă de vârstă cu tratamentul adecvat:
· chirurgul plastician:
- la nastere: evaluarea despicăturii si sfatul parental;
- între 3 luni - 1 an: reparatia buzei si a palatului;
- între 5 - 12 ani: revizie minoră a buzei;
- între 15 - 18 ani: revizie nas.
· ortodontul:
- la nastere: amprentare si confectionare aparat ortopedic pentru alimentatia sugarului;
- între 5 - 12 ani: expansiune maxilară si corectarea incisivilor în angrenaj invers;
- între 12 - 14 ani: definitivarea tratamentului ortodontic.
· dentistul:
- la nastere: sfatul parental pentru igiena dentară si prevenirea cariilor dentare;
- între 3 luni - 1 an: control dentar si dispensarizare până în perioada de adult;
- după 18 ani: aplicare lucrări protetice fixe sau mobilizabile.
· O.R.L.-ist:
- între 3 luni - 1 an: control auditiv si dispensarizare până în perioada de adult.
· logopedul:
- după 1 an: observarea si evaluarea vorbirii;
- între 5 - 12 ani: terapie fonetică.
· chirurgul maxilo-facial:
- la 10 ani: grefă osoasă alveolară;
- după 18 ani: corectarea malrelatiei scheletale.
Tratamentul de reabilitare a despicăturilor labio-maxilo-palatine este esalonat pe mai multe etape:
· în primele două săptămâni de viată:
15
- examen clinic si elaborarea planului de tratament;
- aplicarea plăcutei palatine pentru alimentatie (biberon obturator Mac Neil) si pentru pozitionarea
fragmentelor (tratament ortopedic preoperator);
- profilaxia cariei dentare;
- examinarea auzului.
· între 3 - 6 luni:
- intervenTie chirurgicală pentru închiderea despicăturii buzei (cheiloplastie);
- intervenTie chirurgicală pentru închiderea despicăturii palatului primar si a părtilor anterioare ale palatului
secundar dur, fără plastie osoasă (în despicăturile totale unilaterale).
· între 9 - 12 luni:
- intervenTie chirurgicală pentru închiderea despicăturii partiale velare (veloplastie).
· între 12 - 15 luni:
- interventie chirurgicală pentru închiderea despicăturii palatului secundar dur si moale - uranostafilorafie (în
despicăturile totale unilaterale);
- interventie chirurgicală pentru închiderea despicăturilor palatului primar, fără transplant osos (în
despicăturile totale bilaterale);
- interventie chirurgicală pentru închiderea despicăturii palatului secundar dur si moale, fără plastie osoasă
(în despicăturile posterioare complete).
· de la 2 ani:
- supravegherea eruptiei dentare;
- tratamentul conservator al dentitiei temporare;
- măsuri profilactice ortodontice (mioterapia buzei retractile);
- măsuri de igienă orală.
· de la 3 ani:
- tratament logopedic.
· între 4 - 6 ani:
- velo-faringo-plastie, când vălul palatin este scurt (vorbire nazonată).
· între 5 - 6 ani:
- corectii chirurgicale la nivelul buzei, narine, subcloazonului nazal, urechii interne (cheilo-rino-plastie).
· de la 8 ani:
- tratament activ ortodontic si ortopedic;
- tratament logopedic.
· între 8 - 12 ani:
- interventie chirurgicală pentru închiderea despicăturii maxilare, cu transplant osos autogen (plastia
secundară a despicăturii maxilare);
- supravegherea eruptiei dintilor permanenti.
16
· între 15 - 16 ani:
- interventii chirurgicale de corectare a componentelor cartilaginoase ale nasului(rinoplastie).
· de la 18 ani:
- interventii chirurgicale de corectare a pozitiei maxilarului (chirurgie ortognatică);
- implanturi dentare.
· după terminarea cresterii:
- interventii chirurgicale pentru corectarea anomaliilor severe scheletale;
- reconstituirea protetică definitivă a arcadei dentare.
Tratamentul ortodontic al despicăturilor labio-maxilo-palatine operate diferă după etapele dentitiei,
utilizând aparate ortodontice adecvate:
· etapa predentară:
- confectionarea unui obturator pasiv, pentru a permite alimentatia sugarului;
- placă palatină cu două mustăti extraorale ancorate la o capelină.
· etapa dentitiei temporare:
- mioterapia buzei retractile;
- supravegherea eruptiei dintilor temporari.
· etapa dentitiei mixte:
- corectarea rotatiilor incisivilor superiori;
- corectarea ocluziei inverse frontale;
- corectarea ocluziei încrucisate;
- corectarea retrognatismului maxilar;
- corectarea endoalveoliei maxilare;
- aparate biomecanice mobilizabile superioare – placă palatină cu surub ortodontic si cu arcuri secundare,
quad helix, mască facială, headgear inversat.
· etapa dentitiei permanente tinere:
- alinierea dintilor maxilari si mandibulari;
- corectarea înghesuirii, spatierii, inocluziei sagitale, supraocluziei;
- corectarea retrognatiei maxilare;
- corectarea endoalveoliei (endognatiei) maxilare;
- terapie fixă poliagregată, disjunctor, mască facială, headgear inversat.
· etapa dentitiei permanente a adultului:
- contentie permanentă;
- prin aparate gnato-protetice fixe sau mobile.

17
 5. Asimetriile faciale
1. Etiopatogenie
 Factori primari:
- ereditari – disostoza mandibulo-facială, hiperplazia hemimandibulei.
- genetici – microsomia hemifacială, neurofibromatoza multiplă, plagiocefalia.
- boli congenitale – despicături labiomaxilo- palatine unilaterale.
 Factori secundari:
- traumatici – anchiloza temporomandibulară unilaterală, consecutiv fracturii netratate a condilului
mandibular care determină hipoplazia hemimandibulei;
- disfunctionali – obiceiul vicios de sugere a degetului, dormitul pe o singură parte, ghidajul cuspidian,
masticatia unilaterală, activitate functională asimetrică, disfunctii ale articulatiei temporomandibulare.
- locali – crestere scheletală asimetrică, caria dentară interproximală, traumatismele dentare, extracŃiile
dentare, malocluziile clasa a II-a Angle, anomaliile dentare de pozitii, tratamente ortodontice.
2. Clinic
3. Diagnostic
4. Tratament

6. Terapia functionala a anomaliilor dento-maxilare

1. Clasificarea fortelor functionale
 Fortele naturale functionale
-apar datorită activitătii normale musculare din timpul functiilor aparatului dento-maxilar
(deglutitie, fonatie, masticatie) si a dintilor (postură, ocluzie dentară, eruptie dentară).
 Fortele anormale functionale
-apar datorită activitătii anormale musculare din timpul functiilor aparatului dento-maxilar (respiratie orală,
deglutitii atipice, masticatie lenesă), a obiceiurilor vicioase (sugere, interpozitie, muscare), a bruxismului si a
disfunctiei ocluzale (interferente ocluzale, ocluzie traumatogenă).
 Fortele terapeutice functionale sunt rezultante ale directionării si conditionării neuro-musculare a
anumitor forte musculare naturale, în vederea stimulării cresterii, a modificării pozitiei si a
morfologiei bazelor maxilare.
2. Miogimnastica functionala
- constă în executarea unor exercitii voluntare, constiente, gradate, ritmice pentru fiecare grupă musculară
(orbicularis oris, buccinatori, limbă, propulsori, retropulsori, ridicători si coborâtori ai mandibulei) sau
18
functie a aparatului dento-maxilar (respiratie, deglutitie)
-aceste exercitii au ca scop normalizarea functiilor musculare oro-faciale si crearea unui nou echilibrul al
fortelor musculare antagonice pentru culoarului dentar.
-reeducarea functională se face prin constientizarea copilului asupra disfunctiei pe care o are si
deconditionare constientă, prin exercitii de miogimnastică generală si locală si cu ajutorul aparatelor
ortodontice functionale simple sau activatoare
-deconditionarea obiceiurilor vicioase se face prin terapie psiho medicală, metoda convingerii, prin exercitii
de miogimnastică si cu ajutorul aparatelor ortodontice functionale simple
-există mai multe categorii de exercitii cu destinatie precisă, care au ca obiective cresterea tonusului muscular
oro-facial, formarea de deprinderi noi, reeducarea si stingerea reflexelor conditionate musculare anormale din
disfunctii si obiceiuri vicioase
- exercitii se execută sub îndrumarea kinetoterapeutului, la recomandarea medicului ortodont.
Exercitiile functionale se clasifică în gimnastică generală si miogimnastică locală pentru anumite
grupe de muschi:
Gimnastica generală si respiratorie pentru:
- dirijarea aerului la nivelul căilor respiratorii superioare;
- reeducarea respiratiei costale;
- reeducarea respiratiei diafragmatice;
- controlul si coordonarea respiratiei;
- corectarea Heckscher a posturii capului, umerilor, scapulei, coloanei dorsale si lombare, a pozitiei bazinului
si a membrelor inferioare.
Miogimnastica locală tintită pe anumite grupe de muschi:
 muschiul orbicularis oris:
- tractiuni ale comisurilor buzelor;
- exercitii de muscare a buzei superioare;
- exercitii de suflat în instrumente muzicale, baloane, etc.;
- exercitii cu năsturelul sau cu placuta vestibulară.
 muschii buccinatori:
- exercitii de umflare sau sugere a obrajilor;
- exercitii de suflat în instrumente muzicale.
 muschii limbii:
- exercitii de plescăit;
- exercitii de imitare a mersului calului.
 muschii propulsori ai mandibulei:
- exercitii de avansare lentă a mandibulei;
- exercitii de propulsie a mandibulei, cu aplicarea buzei inferioare peste cea superioară
19
  muschii retropulsori ai mandibulei:
-exercitii de retropulsie lentă a mandibulei
 muschii ridicători ai mandibulei:
- exercitii de strângere a molarilor.
 muschii coborâtori ai mandibulei:
- exercitii de opunere a deschiderii cavitătii orale cu pumnul sub menton.
7. Aparate ortodontice functionale
1. Caracteristici
-utilizează fortele musculare functionale;
- stimulează sau inhibă fortele naturale musculare;
- redistribuie fortele naturale – cantitatea, directia si durata;
- elimină fortele musculare anormale;
- dezangrenează arcadele dentare;
- stabileste o nouă pozitie a mandibulei fată de maxilar;
- obligă închiderea cavitătii orale în timpul functiilor si în postură;
- schimbă selectiv sensurile de eruptie ale dintilor sau ale bazelor scheletale;
- determină modificări scheletale dimensionale.
2. Indicatii
- în tratamentul etiologic;
- în tratamentul interceptiv al anomaliilor dento-maxilare, de cauze functionale;
- în tratamentul activ al anomaliilor dentomaxilare, de cauze functionale;
- în perioada de crestere;
- la pacientii cu igienă dentară corespunzătoare.
3. Avantaje
- elimină disfunctiile aparatului dentomaxilar (deconditionare si reeducare functională);
- tratează anomalii dento-maxilare, de cauze functionale;
- se aplică timpuriu, în prima etapă a dentitiei mixte;
- se asociază cu exercitii de miogimnastică;
- au o tehnologie simplă si se pot repara usor;
- pot fi confectionate direct în cavitatea orală de către ortodont (gutiera cu plan înclinat);
- permit adăugarea elementelor mentinerii spatiului (activatoare situate intraoral);
- permit o igienizare orală corespunzătoare în timpul tratamentului;
- timpul de confectionare în laboratorul de tehnică ortodontică este relativ scurt;
- costul aparatului este acceptabil pentru pacient;
- timpul cel mai lung de purtare a aparatului este noaptea;
- vizitele pacientului la consultatii sunt rare.
20
 4. Dezavantaje
- nu au eficientă la adultul tânăr;
- nu produc miscări dentare individualizate;
- eficienta tratamentului depinde de cooperarea pacientului;
- se aplică înaintea tratamentului biomecanic;
- se aplică după tratamentul biomecanic, în perioada de echilibrare finală;
- nu pot fi purtate în masticatie;
- provoacă uneori iritatii ale mucoasei orale;
- partea acrilică a aparatului se impregnează cu microorganisme si resturi alimentare;
- reduce mult din spatiul oral (activatoare intraorale);
- provoacă uneori senzatii puternice de vomă;
- provoacă uneori manifestări psihice ale pacientului.
5. Clasificare
 După modul de actiune:
-aparate functionale active – produc forte intrinsece pentru activarea elementelor componente ale
aparatului;
- aparate functionale pasive – nu produc forte pentru activarea elementelor componente ale aparatului.
 După efectele produse asupra grupelor musculare:
- aparate functionale miotonice – actionează prin masa musculară;
- aparate functionale miodinamice – actionează prin activitatea musculară din timpul functiilor.
După modul de agregare:
- aparate functionale mobile – nu contin elemente de agregare;
- aparate functionale fixe – sunt fixate pe dinti (cimentare).
 După zona de aplicare:
- aparate functionale monomaxilare – superioare sau inferioare;
- aparate functionale bimaxilare – superioare si inferioare solidarizate întrun bloc.
 După sediu:
- aparate functionale orale – ocupă spatiul oral;
- aparate functionale vestibulare – ocupă vestibulul cavitătii orale.
 După transmiterea fortelor:
- aparate functionale de grupa I – transmit fortele musculare direct dintilor, pentru a corecta malocluzia
(pelote, planul înclinat);
- aparate functionale de grupa II – produc repozitionarea mandibulei si fortele rezultante sunt transmise
celorlalte structuri (activatoarele);
- aparate functionale de grupa III – produc repozitionarea mandibulei, actionând din vestibulul bucal sau
dinafara arcadei dentare (scutul vestibular, aparatul Fränkel).
21
 6. Tipuri de aparate functionale
 Aparatele functionale fixe
-sunt dispozitivele ortodontice active, momomaxilare, care utilizează principiul planului înclinat si sunt
cimentate pe dinti.
-astfel de aparate functionale fixe sunt gutiera cu plan înclinat, coroana ortodontică cu plan înclinat si inelul
ortodontic cu plan înclinat
 Aparatele functionale mobile
-sunt dispozitivele ortodontice active sau pasive, bimaxilare, care stau libere în cavitatea orală, datorită
contractiei musculare
-pot ocupa spatiul oral sau vestibular si sunt alcătuite din elemente acrilice si metalice
-aparate functionale fixe: scutul vestibular, monoblocul lui Robin, activatorul Andresen – Häupl, bionatorul
Balters, reglatorul Frankel ( descrise in lp-uri)
 Aparatele functionale improvizate
-sunt adesea utilizate la vârste mici, ca adjuvante în corectarea directiei anormale a dintilor în eruptie sau
în timpul exercitiilor de miogimnastică orală
- sunt reprezentate de spatula, năsturelul, ansa de sârmă, etc.
8. Tratamentul tardiv al anomaliilor dento-maxilare- tratamentul adolescentului si a adultului
Tratamentul tardiv se aplica in dentitia permanent tanara (la adolescent) sau la adult si este un
tratament simptomatic, chirurgical ortodontic. Trat. Tardiv este limitat numai la realizarea unei ocluzii
dentare functionale si la alinierea dintilor malpozitionati. Procedeele terapeutice sunt cele ale tehnicilor fixe
cu/fara utilizrae tractiunilor extraorale, iar in faza de echilibrare finala se apeleaza la aparate functionale.
Tratamentul tardiv al adolescentului
Pacientul adolescent poseda un potential minim de crestere datorat cresterii reziduale condiliene si a
eruptiei molarului de minte.
Avantajele trat tardiv al adolescentului sunt:
- Exista control asupra tuturor dintilor permanenti ( cu exceptia molarilor de minte)
- Dimens oaselor maxilare sunt stabile
- Motivatia pacientului este de ordin estetic
- Nu mai este necesara etapa diagnosticului tarapeutic
Dificultatile trat tardiv la adolescent se datoreaza
- Imposibilitatii utilizarii cresterii naturale in terapia ortodontica
- Implicarii sociale a adolescentului, care concureaza cu planul de trat
- Duratei mai lungi a trat, in cazurile severe si de compromis
- Repozitionarea dificila a dintilor, datorata faptului ca apexurile lor sunt inchise
Obiectivele trat tardiv al adolescentului sunt impartite in 3 etape majora, care in esenta coincid si cu cele ale
tehnicii fixe aplicate:
22
 1. Alinierea si nivelarea:
-obiective: - aducerea dintilor malpozitionati pe aliniamentul arcadei
- nivelarea curbei Spee
-controlul pozitiei sagiatle a dintilor frontali
-usoara expansiune posterioara a arcadelor dentare
-alinierea dintilor in plan vertical
-corectarea rotatiiloe dentare
-controlul ancorajului
2. corectia relatiei molare si inchiderea spatiilor
-corectia rel molare existente intro cl I Angle se realizeaza prin 3 posibilitati
* cresterea diferentiala a maxilarelor cu ajutorul tractiunilor extraorale cu/fara ap functionale
* deplasari dentare diferentiale la maxilar afat de mandibula, in sens sagital prin inchiderea spatiior de
extractie
* deplasari dentare diferential ela maxilar fata de mandibula, in swens sagital, prin tractiuni elastice de cl II
sau III
* combinatia celoor 3 posibilitai : inchiderea spatiilor postextractionale prin oralizarea dintilor frontali si
mezializarea dintilor laterali
3.Finisare
 corectarea rel verticale a incisivilor
 paralelizarea radacinilor
 realizarea torque-ului incisivilor
 concordamta liniilor mediene dentare
 consolidarea pozitiei tuturor dintilor prin contentie
Tratamentul tardiv al adultului
Adresarea adultului la un serviciu specilaizat de ortosontie poate fi generata de 2 motive: redresarea
dintilor limitrofi spatiului edentat in scopul protezarii acestuia sau pentru efectuarea trat orotodontic, pe care
nu l-a urmat in adolescenta.
Dificultatile trat tardiv al adultului de dat:
- Atritiei denatare excesive
- Disfunctiilor ATM
- Modificarilor pulpare ale dintilor
- Afectiunilor periodontale
- Spatiiloe edentate cu implicatiile acestora ( migrari dentare in plan orizonatal si vetical)
Obiective trat tartiv al adultului sunt:
- Repozitionarea dinbtilor dupa ectractii sau boala parodontala
- Corectarea ocluziei patologice
23
 - Alinierea dintilor frontali
- Stabilirea punctelor de contact interproximale
- Facilitarae trat reastaurativ gnato-protetic
- Imbunatatirea starii de sanatate preiodontala, cu crearea unui rap coroana –radacina favorabil
Principiile biomecanice ale trat tardiv al adultului sunt:
- Fortele utilizate vor fi reduse, dat prezentei bolii parodontale cu evitarea peirderilor
suplimentare de os, cement, radacina
- Fortele ortodontice trebuie aplicate pe coroanele dintilor, cat mai aproape de centrul lor de
rezistenta, pt ca momentul inclinarii sa fie cat mai mic
- Ancorajul trebuie bine realizat pt ca dintii stalpi sa nu se incline
- Fortele intermitente sunt la fel de favorabile ca si cele continue si usoare
Procedeele terapeutice utilizate sunt cele ale tehniciloe fixe, dar se pot utiliza si ap mobilizabile, cand
pacientul nu este de acord cu afectarea esteticii dentare prin aplicare brackets-ilor. Trat ortodontic este
precedat de cel periodontal, de interventii chirurgical e minore (extraxtii, redresasi dentare) sau majore
(disjunctie, osteotomie) si urmat in unele cazuri de trat restaurativ gnato-protetic.

9. Aparate ortodontice fixe

1. Caracteristici
-prezintă elemente de ancoraj – inele ortodontice si brackets;
- prezintă elemente generatoare de forte ortodontice – arcuri principale si secundare;
- prezintă o bună stabilitate;
- sunt purtate permanent de către pacient;
- au actiune energică, perioada de tratament fiind mai scurtă;
- nu pot fi îndepărtate de către pacient, ci numai de către ortodont;
- necesită materiale, instrumentar si aparatură specială;
- necesită o instruire de specialitate ortodontică pentru echipa de lucru (medic, asistent medical, tehnician
dentar);
- necesită tehnici speciale si etape de tratament specifice.
2. Indicatii
- în tratamentul activ al anomaliilor dentomaxilare;
- când nu sunt indicate aparatele biomecanice mobilizabile;
- sunt eficiente după vârsta de 12 - 14 ani;
- la pacientii cu igienă dentară foarte bună;
- în discrepante scheletale moderate;
- în corectarea miscărilor dentare verticale;
- în corectarea rotatiilor dentare;
- în corectarea ocluziei adânci;
- în corectarea malpozitiilor dentare;

24
 3. Avantaje
- permit tratarea multor anomalii dentomaxilare;
- permit tratarea anomaliilor dentomaxilare ale adultului;
- purtarea aparatului nu este la latitudinea pacientului;
- forta ortodontică este aplicată pe o suprafată mare a coroanei dentare;
- permit efectuarea tuturor tipurilor de miscări dentare;
- permit efectuarea miscărilor dentare de finete;
- permit efectuarea miscărilor dentare simultan pe mai multi dinti;
- permit efectuarea miscărilor dentare precise si controlate;
- oferă un control bun al ancorajului;
- oferă o bună retentie si stabilitate;
- nu sunt voluminoase;
- elementele componente sunt prefabricate.
4. Dezavantaje
-igiena dentară este dificil de realizat;
- nu se aplică la pacientii cu receptivitate crescută la carie dentară;
- aparatul este vizibil si uneori inestetic;
- pacientul trebuie să consulte numai ortodontul;
- pacientul trebuie să vină la consultatii la intervale regulate de timp (lunar);
- directia fortelor ortodontice produse de arcuri sunt controlate numai de ortodont;
- timpul afectat activării si ajustării aparatului ortodontic este mai lung;
- sunt mai scumpe decât aparatele biomecanice mobilizabile;
- pot determina miscări dentare nedorite pentru un medic neexperimentat;
- au o tehnologie mai complicată si necesită o experientă adecvată;
- nu se pot repara, elementele deteriorate trebuie schimbate;
- trebuie controlată consistenta alimentatiei si a hidrocarbonatilor;
- uneori trebuie asociate arcurile partiale, aparatele extraorale si tractiunile elastice.
5. Clasificare
6. Elemente componente
10. Aparate ortopedice
1. Caracteristici
-produc efecte ortopedice si ortodontice;
- produc schimbări maxime scheletale cranio-faciale;
- produc miscări dentare minime;
- utilizează forte puternice între 400 - 3000g;
- fortele actionează 12 - 14 ore pe zi;
25
- fortele declansate sunt intermitente;
- au efect maxim în perioada de crestere (la începutul puseului de pubertate);
- utilizează ca zonă de sprijin regiunea extraorală;
- sunt prefabricate.
2. Indicatii
-suplimentează ancorajul în tratamentului ortodontic prin tehnici fixe poliagregate;
- în tratamentul activ al anomaliile dentomaxilare scheletale;
- inhibă sau stimulează cresterea maxilarelor;
- înclină planul de ocluzie;
- modifică directia de crestere facială;
- modifică tiparul de rotatie mandibulară;
- corectează pozitiile molarilor primi superiori;
- în ingresia sau extruzia molarilor primi superiori;
- în distalizări sau mezializări dentare;
- previne migrările dentare.
3. Dezavantaje
- produc riscuri pentru implantarea dintilor;
- intensitatea fortelor este mare;
- apar forte secundare nedorite;
- sunt inestetice;
- pot apare recidivele.
4. Clasificare
 După felul tractiunilor:
- postero-anterioare;
- antero-posterioare.
 După constructia aparatelor:
- headgear;
- masca facială;
- bărbita si capelina.
5. Tipuri de aparate
-aparatele ortopedice clasice sunt reprezentate de headgear, masca facială si bărbita si capelina, care se
deosebesc prin locul aplicării elementul declansator al fortei, sistemul de ancoraj si directia tractiunilor
 Headgear-ul
- este un aparat extraoral cu tractiune antero-posterioară, fiind asociat la un aparat intraoral mobil sau fix

26
-se utilizează în timpul perioadei de crestere, pentru interceptia sau corectarea malocluziilor scheletale,
distalizarea maxilarului sau a dintilor maxilari, ca si pentru controlul ancorajului din tehnicile fixe
poliagregate
Elementele componente
- sunt reprezentate de sistemul de ancoraj, sistemul de aplicare al fortei (arcul facial sau J-hooks) si
elementul declansator al forte.
 Masca facială (headgear invers)
-este un aparat extraoral cu tractiune postero-anterioară , fiind asociat la un aparat intraoral mobil sau fix
-se utilizează în timpul perioadei de crestere, pentru interceptia sau corectarea malocluziei clasei a III-a
Angle cu dezvoltare sagitală insuficientă a maxilarului si în sechelele postoperatorii ale despicăturilor labio-
maxilo-palatine.
Elementele componente
- sunt reprezentate de sistemul de ancoraj la nivelul fruntii si mentonului, sistemul de aplicare al fortelor
pe un aparat fix poliagregat prevăzut cu cârlige la nivelul premolarilor si molarilor superiori si elementele
declansatoare de forta prin elastice aplicate pe arcada maxilară la nivelul tubusoarelor molare sau a cârligelor.
 Barbita si capelina (chin-cup)
-este un aparat extraoral cu actiune anteroposterioară
-este utilizat în timpul perioada de crestere, fiind indicat în intercepŃia sau corectarea malocluziei clasei a
III-a Angle, pentru inhibarea cresterii verticale a mandibulei si închiderea unghiului goniac si pentru
corectarea laterognatiei mandibulare.
Elementele componente
- sunt reprezentate de sistemul de sprijin pericranian – capelină din material textil, sistemul de sprijin
mentonier – din material textil (fetru) sau acrilic si elementele declansatoare de forta reprezentate de inele de
cauciuc sau elastice.
11. Tratamentul chirurgical-ortodontic in anomaliile dento-faciale
1. Interventii asupra dintilor

2. Interventii asupra partilor moi

12. Tratamentul multidisciplinar al anomaliilor dento-maxilare
1. Chirurgia ortognatica
2. Tratamentul periodontal
Tratamentul periodontal se instituie preortodontic prin manopere de detartraj, periaj profesional in
vederea fixarii elementelor de agregare a aparatului ortodontic fix (cimentarea inelelor ortodontice si colarea
brekets-urilor).

27
 Tratamentul periodontal se instituie si in timpul tratamentului ortodontic, in cazurile in care apar
raspunsuri periodontale consecutiv unei igiene precare a cavitatii orale sau ca urmare a unor factori de risc.

Tipurile de boli parodontale care pot apare in timpul tratamentului ortodontic pot fi:

a) Gingivitele – acumularea placii bacteriene in jurul dintilor determina crearea unui eritem
gingival, sangerare si edem, schimbari in morfologia gingivala, pungi false;
b) Periodontita – este faza evolutiva a gingivitei netratate si se manifesta prin pierderea
atasamentului gingival;
c) Recesiunea gingivala – se caracterizeaza prin retragerea gingiei atasate pe o fata a dintelui, aduce
prejudicii estetice estetice si igieinei orale si produce sensibilitate radiculara si susceptibilitate la
caria dentara.
Raspunsul parodontiului este evident in unele cazuri in care se practica unele deplasari dentare, in
anumite directii si cu intensitati mari ale fortei, cum ar fi: expansiunea maxilara, intruzia si extruzia dentara
asociata cu lipping, gresia dentara.

Inaintea tratamentului ortodontic, trebuie evaluata starea periodontiului, pentru a preveni, minimaliza sau
nu agrava conditia periodontica existenta.

3. Tratamentul restaurativ
Tratamentul restaurativ are ca scop realizarea integritatii arcadelor dentare si a consolidarii rezultatelor
terapeutice ortodontice prin procedee odontologice si gnato-protetice.

Indicatiile tratamentului restaurativ sunt urmatoarele:

a) In distructia coronara si afectarea pulpara prin caria dentara si complicatiile ei;

b) In distructia coronara prin distrofii progresive;
c) In traumatisme dentare;
d) In edentatii
e) In hipodontii
f) In diastema.
Tratamentul restaurativ se realizeaza preortodontic, ca mijloc profilactic de mentinere a starii de sanatate
existente sau postortodontic ca mijloc corectiv al anomaliilor dento-maxilare.

Extra:

Acest tratament se aplica in timpul denititiei temporare, dentitiei mixte sau a dentitiei permanente, in
functie de necesitatile impuse de cazul clinic. Procedeele aplicate pot fi cu caracter provizoriu, pana la
terminarea cresterii sau cu caracter definitiv, respectandu-se principiile bio-functionale.

Cele mai utilizate procedee sunt urmatoarele:

28
- tratamente coronare si radiculare;

- protezele unidentare (incustratii, coroane de invelis, coroane de substitutie, fatete acrilice sau compozite);

- proteze partiale fixe;

- proteze partiale mobile;

- protezele totale;

- implanturile dentare.

Procedeele restaurative nu se utilizeaza in locul celor ortodontice, pentru corectarea anomaliilor

dento-maxilare.

13. Contentia si recidiva in ortodontie

I. Contentia – reprezinta perioada in care sunt luate o serie de masuri dupa terminarea tratamentului
activ ortodontic, pentru a stabiliza rezultatele terapeutice si a preveni recidiva.
Obiective:
a) Obtinerea stabilitatii pozitiei dintilor, care se realizeaza prin reorganizarea structurala a periodontiului
din zona medie si apicala (dupa 3 luni de contentie) si din zona supraalveolara (dupa 3-6 luni de
contentie).
b) Obtinerea echilibrului ocluzal permanent, care se realizeaza prin mentinerea echilibrului dintre bazele
scheletale si matricele functionale;
c) Prevenirea recidivei post-tratament – prin masuri previzionare privind terminarea cresterii reziduale
condiliene, a dezvoltarii dentitiei (erupitia molarilor de minte) si a tiparului de crestere faciala.
Perioada de contentie urmeaza imediat perioadei active a tratamentului ortodontic si depinde de mai multi
factori:
a) Tipul constitutional al pacientului;
b) Tipul de crestere faciala;
c) Vasta la care s-a tratat malocluzia;
d) Tipul de tratament utilizat;
e) Morfologia structurilor dure si moi ale pacientului;
f) Calitatea rezultatelor terapeutice;
g) Durata tratamentului activ ortodontic.
Exista 2 tipuri de contentie: naturala, care nu necesita utilizarea aparatelor ortodontice si artificiala, care
se realizeaza cu ajutorul dispozitivelor provizorii si definitive.
1) Contentia naturala apare in urmatoarele cazuri:
- in ocluzia inversa frontala, cand gradul de supraacoperire frontala este suficient;
- in ocluzia inversa laterala, cand largirea maxilara s-a realizat prin disjunctie sau inclinare vestibulara;

29
- in cazurile tratate prin extractie seriata sau extractii in scop ortodontic;
- in cazul dintilor deplasati care sunt imobilizati prin lucrari gnato-protetice.
2) Contentia artificiala limitata – dureaza timp de 3-6 luni, pentru reorganizarea tisulara periodontala,
se aplica in urmatoarele cazuri:
- in tratamentele ortodontice ale malocluziei clasa I, fara extractii in scop ortodontic;
- iin tratamentul ortodontic cu extractii in scop ortodontic, efectuate pentru alinierea dentara, care se
realizeaza cu stabilirea punctelor de contact interproximal si cu adaptare musculara linguala si labiala;
- in tratamentul ocluziei adanci efectuat prin intruzie incisiva si extruzie molara pana la terminarea cresterii
reziduale;
- in tratamentul rotatiilor dentare inainte de inchiderea apexului;
- in diastema falsa consecutiv dintilor supranumerari;
- in malocluzia clasa I cu proalveolodontie si spatiere tratata fara extractii in scop ortodontic;
- in malocluzia clasei I sau a II-a tratate cu extractii in scop ortodontic;
- in malocluzia clasei a II-a diviziunea 2, cand exista adaptare musculara.
3) Contentia artificiala de lunga durata – pana la terminarea cresterii reziduale, se aplica in
urmatoarele cazuri:
- in tratamentele ortodontice efectuate cu largire maxilara cu surub ortodontic;
- in malocluzia clasei a II-a;
- in olcuzii inverse laterale, cand nu este asigurat gradul de supraacoperire;
- in ocluzia adanca cu tip de rotatie anterioara a mandibulei;
- in meziopozitia generalizata tratata cu extractii in scop ortodontic.
4) Contentia artificiala definitiva – realizata prin aplicarea aparatelor gnato-protetice fixe, se aplica in
urmatoarele situatii:
- in spatieri dentare generalizate;
- in rotatiile si malopoziile severe;
- in diastema superioara a adultului;
- in corectarea malocluziei adultului cu afectiuni parodontale;
- in despicaturile labio-maxilo-palatine;
- in corectarea inghesuirii dentare fara extractii dentare in scop ortodontic;
- in corectarea malocluziei clasa a II-a si a III-a prin tractiuni maxilare.
Tipurile de aparate de contentie pot fi urmatoarele:
- aparate mobilizabile: orice aparat ortodontic care nu mai este activat – placa Hawley, retainer-ul Begg,
retainer-ul gutiera (tooth positioner Kesling sau invizibil), wraparound-ul total sau frontal.
- aparate fixe: retainer-ul bara, lucrari gnato-protetice, inele cu segmente de arc, ligaturi de sarma.
- aparate mobile: activatoare.

30
 II. Recidiva – este tendinta de revenire a dintilor la pozitia lor initiala si la starea de echilibru
dinaintea tratamentului ortodontic. Cauzele pot fi locale sau generale.
a) Cauze generale ale recidivei:
- tipul constitutional:
 fluoro-calcic – recidive frecvente
 Foso-calcic – recidive posibile;
 Carbo-calcic – recidive rare.
- Tulburarile endocine ale pacientului:
 Acromegalia – recidive dupa corectarea malocluziei clasa a III-a
- Tipul facial al pacientului:
 Leptoprosop – recidive frecvente dupa largirea maxilara;
 Euriprosop – recidive frecvente dupa corectarea supraocluziei incisive.
- Tipul de rotatie faciala al pacientului:
 Hiperdivergenta – recidive frecvente dupa corectarea malocluziei clasa a III-a
si a olcuziei deschise;
 Hipodivergenta – recidive frecvente dupa corectarea ocluziei adanci.
b) Cauze locale:
- peristenta factorilor etiologici ai malocluziei determina aparitia recidivei dupa indepartarea aparatelor
ortodontice;
- malocluziile cu transmisie eretitara fac frecvent recidive, daca severitatea acestora nu este redusa;
- cresterea condiliana posttratament ortodontic poate determina recidiva olcuziei deschise si a olcuziei
adanci;
- eruptia molarilor de minte posttratament ortodontic ca urmare a dezvoltarii dentitiei, poate determina
inghesuirea dentara anterioara mandibulara si aparitia recidivei;
- Ligamentul periodontal care nu este inca restructurat, prin proprietatea elastica a fibrelor de colagen
poate produce recidiva rotatiilor si a malpozitiilor accentuate dentare; dupa tratamentele prin tehnici fixe,
aceasta reorganizare tisulara survine la o perioada de contentie de 3-4 luni cu placa Hawley sau pozitioner;
- adaptarea osoasa la noua pozitie a dintilor necesita un anumit timp, pentru ca sistemul trabecular sa
devina perpenticular pe axul lung al dintilor, paralel cu directia fortei; formarea osului nou survine dupa 40
de zile (formarea calusului), iar dupa 6 luni osul este mineralizat;
- culoarul fortelor musculare trebuie sa fie intr-un nou echilibru dupa corectarea malocluziei, pentru ca
pozitiile dintilor sa ramana stabile;
- lipsa de coincidenta a relatiei centrice cu intrecuspidarea maxima (point centric) si crearea unui long
centric mai mare de 1,5-2 mm, determina aparitia recidivei;

31
- inclinarea planului de ocluzie trebuie sa fie de 14o si sa nu creasca in timpul terapiei ortodontice, pentru ca
apare recidiva;
- modificarile distantei intercanine prin distalizarea dintilor sau largirea maxilara, poate fi un factor de
recidiva a inghesurii incisive, daca contentia nu este definitiva; indicele Bolton ofera solutii pentru
echilibrarea disarmoniei dento-dentare (stripping sau extractii echilibrate);
- in cazul corectiei macrodontiei si microdontiei poate apare frecvent recidiva;
- in cazul anomaliilor de forma, inducele Peck-Peck ofera solutii pentru prevenirea recidivei (stripping sau
extractii echilibrate);
- pozitionarea dintilor in afara bazei osoase, poiate fi un factor de recidiva; analiza Bolton stabileste
angulatia interincisiva de 180o fata de tangenta la fata lor vestibulara, pentru a preveni revidiva;
- hipocorectia malocluziei poate fi un factor de recidiva; in ocluziile adanci, raportul vertical incisiv trebuie
sa fie cap la cap; distalizarea mandibulei trebuie facuta pana la stabilirea unui raport sagilat incisiv cap la
cap; trebuie asigurat paralelismul radacinilor;
- diagnosticul incomplet al malocluziei, cu tratarea simptomelor si nu a cauzelor determinante, produce
recidiva;
- varsta inaintata a pacientului, poate determina aparitia recidivei, daca contentia nu este de lunga durata,
pentru a permite reorganizarea tisulara care dureaza mai mult imp la adulti;
- viteza mare cu care se obtine corectarea malocluziei este un factor de recidiva, daca contentia nu este de
lunga durata;
- sexul este un factor de care trebuie tinut cont in maturizarea tiparului scheletal si dentar (la 13 ani sexul
feminin si la 15 ani la sexul masculin).
Pentru a evita posibilitatea recidivei posttratament ortodontic sunt necesare luarea urmatoarelor
masuri:
- eliminarea factorilor etiologici ai malocluziei;
- corectarea malocluziei cu supracorectie;
- corectarea relatiilor ocluzale;
- asigurarea echilibrului neuro-muscular;
- rezolvarea anomaliei in plin puseu de crestere;
- stabilizarea formei arcului dentar mandibular;
- respectarea perioadei de contentie, pentru reorganizarea tisulara.

32