GIMNASTICA DE BAZĂ – GIMNASTICA ORGANIZATORICĂ

Introducere

Gimnastica de bază, prin însăşi denumirea ei, constituie prima ramură a gimnasticii, fiind o
ramură fundamentală, cu caracter formativ, care foloseşte exerciţii naturale şi nou create, care stau la
baza celorlalte ramuri ale gimnasticii, având o largă aplicabilitate atât în învăţământul de toate gradele,
în celelalte ramuri sportive, cât şi la persoanele trecute de prima tinereţe.

. Gimnastica de bază (obiective, caracteristici, mijloace)

Obiectivele gimnasticii de bază :

• dezvoltarea fizică armonioasă a corpului, întreţinerea şi perfecţionarea marilor funcţii ale

organismului;

• formarea atitudinii corporale corecte şi prevenirea deficienţelor fizice;

• dezvoltarea aptitudinilor condiţionale (V.F.R), coordinative (îndemânarea) şi psihice;

• însuşirea deprinderilor motrice de bază (aplicative);

• formarea bazelor generale ale mişcărilor;

• formarea deprinderilor de organizare prin folosirea mijloacelor simple şi a exerciţiilor de organizare şi

ordine;

• educarea esteticii corporale, a ritmului şi muzicalităţii;

• formarea obişnuinţei de a practica independent programe de gimnastică în scop sanogen şi de plăcere.

Caracteristicile gimnasticii de bază:

Caracteristicile fundamentale care deosebesc gimnastica de bază de celelalte ramuri ale gimnasticii
sunt:

• puternic caracter formativ, adresându-se tuturor oamenilor, indiferent de vârstă, sex, nivel de
pregătire fizică;
• se poate practica oriunde, respectând regulile de igienă individuală şi colectivă datorită varietăţii
mijloacelor de care dispune;

• asigură o bună pregătire a practicanţilor pentru activităţile cotidiene;

• permite localizarea efortului cu precizie, prelucrând organismul analitic, pe segmente, grupe

musculare sau în totalitate;

• prin modernizarea permanentă a mijloacelor, a devenit atractivă şi accesibilă;

• creează suportul fizic necesar practicării diferitelor ramuri sportive;

• poate fi practicată individual sau colectiv, cu muzică sau fără, cu sau fără comandă;

• are caracter necompetitiv. Practicarea sistematică a gimnasticii de bază are efecte în plan fizic, psihic,
motric.

Mijloacele gimnasticii de bază

Mijloacele (conţinutul) gimnasticii de bază se împart în trei grupe de exerciţii:

• exerciţii de organizare şi ordine;

• exerciţii de dezvoltare fizică generală;

• exerciţii aplicative.

Gimnastica organizatorică

Exerciţiile de organizare şi ordine (front şi formaţii) cuprind o diversitate de acţiuni şi exerciţii

executate cu întreg colectivul, în mod unitar, sub comanda directă a profesorului, asigurând
desfăşurarea în bune condiţii a tuturor verigilor lecţiei; ele vizează:

• organizarea colectivului în vederea desfăşurării activităţii;

• realizarea unui cadru optim de comunicare;

• captarea atenţiei prin crearea unei emulaţii optime şi disciplinarea colectivului;

• crearea condiţiilor favorabile şi egale de lucru pentru toţi participanţii;

• formarea unei atitudini corporale corecte;

• educarea simţului ritmului, tempoului, orientării în spaţiu şi a capacităţii de coordonare;

• crearea unei relaţii bune între conducător şi executant;

• realizarea unei uşoare încălziri generale a organismului. În predarea exerciţiilor de organizare şi ordine,
este necesar să folosim denumirea corectă şi precisă a termenilor, precum şi o comandă
corespunzătoare, mobilizatoare.

Noţiuni de bază

În gimnastica de bază este necesar să fie însuşiţi termenii specifici. Aceştia sunt:

Comanda reprezintă exprimarea verbală a acţiunilor ce urmează a fi executate; este folosită de

profesor pentru a organiza şi conduce colectivul, fiind mijlocul de comunicare directă. Ea trebuie să fie
precisă, energică, mobilizatoare, corectă, adaptată condiţiilor în care se desfăşoară activitatea.
Intensitatea sau tonalitatea comenzii trebuie să imprime ritmul corespunzător de execuţie, în
concordanţă cu caracterul mişcării.

Comanda are două părţi distincte:

– prevestitoare – atenţionează colectivul asupra sarcinii motrice ce urmează să fie executată, fiind
urmată de o scurtă pauză, necesară concentrării atenţiei;

– executivă – indică începutul acţiunii, folosindu-se un ton energic, pentru a imprima promptitudine în
execuţie.

În cazul în care s-a greşit în formularea comenzii, se anulează efectuarea acţiunii prin „La loc –
comanda!” .

Formaţia reprezintă dispunerea colectivului în vederea realizării diferitelor acţiuni şi activităţi în

colectiv şi este aleasă în funcţie de numărul participanţilor la lecţie, de spaţiu; ea poate fi:

a) de adunare – forma de organizare a colectivului pentru începutul activităţilor (raport),

pentru demonstrarea sau explicarea exerciţiilor în anumite momente ale lecţiei; ea poate fi:
– linie pe un rând
– linie pe două rânduri
– linie pe mai multe rânduri
– careu
– unghi
– semicerc
– cerc

După precizarea formaţiei, se dă comanda: „ În linie, pe două rânduri – adunarea!” .

 b) de deplasare – forma de organizare a colectivului pentru diferite acţiuni în deplasare (încălzire,
schimbarea aparatelor sau a atelierelor de lucru); este aleasă în funcţie de numărul executanţilor şi
spaţiu. Formaţia cea mai utilizată este:

– coloană câte unul

– coloană câte 2,3 sau mai multe şiruri:

b)de lucru – forma de organizare a colectivului pentru executarea exerciţiilor de dezvoltare fizică
generală din veriga „influenţarea selectivă a aparatului locomotor” . Executanţii sunt aşezaţi în ordine
rărită, cu un interval şi o distanţă adecvate executării diferitelor mişcări. Formaţia de lucru se alege în
funcţie de numărul executanţilor şi spaţiu şi poate fi:

– coloană de gimnastică;

− în linie;

− trepte;

− în şah;

− în cocor;

− în cerc;

− în grup.

Particularităţile formaţiei:

– în ordine strânsă – executanţii sunt dispuşi pe linia frontului, unul lângă altul;

– în ordine rărită – executanţii sunt dispuşi pe linia frontului, la un interval de o lungime de braţ,
două lungimi de braţ (un pas sau mai mulţi paşi) sau distanţa şi intervalul se iau în funcţie de spaţiul
existent de lucru;

– adâncimea formaţiei – reprezintă depărtarea dintre primul şi ultimul rând al unei formaţii; –
lăţimea formaţiei – reprezintă depărtarea dintre flancul drept şi cel stâng;

– schimbarea formaţiei – acţiunea de trecere dintr-o formaţie în alta, precizată prin comandă.

Frontul – reprezintă direcţia spre care sunt orientaţi executanţii din formaţie.

Flancul – reprezintă extremitatea dreaptă sau stângă a formaţiei.

Rând (linie) – reprezintă dispunerea executanţilor umăr la umăr pe linia frontului.

Coloana (şir) – reprezintă dispunerea executanţilor unul înapoia celuilalt.

Interval – reprezintă spaţiul (depărtarea) dintre executanţii dispuşi pe linia frontului.

Distanţa – reprezintă spaţiul (depărtarea) dintre executanţii dispuşi în coloană.

Capul (baza) coloanei – este reprezentat de primul executant din şir.

Coada coloanei este reprezentată de ultimul executant din şir.

Exerciţiile de organizare şi ordine cuprind:

• acţiuni pe şi de pe loc;

• acţiuni din deplasare;

• alcătuiri şi schimbări de formaţii

a) de pe loc – linie – şir

b) din deplasare

Acţiuni pe şi de pe loc

Aceste acţiuni se utilizează la începutul sau finalul lecţiei, constituind suportul organizatoric prin
care profesorul captează atenţia, creează o atmosferă de lucru bună, optimistă, contribuind la educarea
spiritului de disciplină şi responsabilitate pentru lecţie.

Aceste acţiuni sunt:

1.Stând controlat – este poziţia în care executantul are corpul drept şi încordat, braţele întinse pe lângă
corp, cu degetele lipite, călcâiele apropiate, vârfurile uşor depărtate, spatele şi capul drept, privirea
înainte. Această poziţie se realizează la comanda:

„Atenţie! – Drepţi!” „Grupă! – Drepţi!” „Clasă! – Drepţi!”

2. Repaus – este o poziţie de odihnă (relaxare) şi se execută pe loc sau cu părăsirea formaţiei, fiind
utilizată când se dau indicaţii metodice, se verifică nivelul percepţiei, se corectează anumite acţiuni:

• În formaţie strânsă – executantul duce piciorul stâng uşor înainte, greutatea corpului este mai mult pe
piciorul drept, braţele libere pe lângă corp. Comanda: „Pe loc – Repaus!” Tot în această formaţie
executanţii pot să-şi aranjeze echipamentul, să vorbească încet, fără să părăsească formaţia. Comanda:
„ De voie, pe loc – Repaus!” • În formaţie rărită (de lucru) – Executanţii fac pas lateral cu piciorul stâng
la lăţimea umerilor, greutatea repartizată în mod egal pe ambele picioare, braţele se duc la spate, de
mâini apucat. Comanda: „Depărtat, pe loc – Repaus!”

• Cu părăsirea formaţiei – executanţii fac trei paşi de front, părăsind formaţia, fiind liberi până la o nouă
comandă. Comanda: „În repaus, rupeţi rândurile – Marş!”

3. Adunarea – constituie forma de organizare a colectivului (clasei) pentru începerea lecţiei, activităţii
(raport unde este cazul), explicaţii, demonstraţii ( vezi formaţiile de adunare)şi se alege în funcţie de
numărul executanţilor şi spaţiu.

Comanda:

„În formaţie… – Adunarea!” , „În faţa mea… – Adunarea!”

 4. Alinierea – reprezintă dispunerea ordonată a executanţilor într-o formaţie precizată. În linie pe un
rând – alinierea se face spre dreapta; primul executant din flancul drept stă pe loc şi are privirea înainte,
braţele întinse pe lângă corp, iar ceilalţi au mâna dreapta pe şold, privirea spre dreapta şi se deplasează
cu paşi adăugaţi spre stânga până ating uşor cu cotul braţul stâng al executantului alăturat. Comanda:
„V – aliniaţi!” Dacă alinierea se face spre stânga, atunci comanda este: „Spre stânga, V-aliniaţi!” În
coloană, alinierea se face în adâncime, la o lungime de braţ. În formaţie de lucru, alinierea se face atât
pe linii, prin mărirea intervalului, cât şi în adâncime, prin mărirea distanţei. Alinierea se poate executa şi
spre centru: „Spre centru.......– V-aliniaţi!”

5. Numărătoarea – se foloseşte pentru a cunoaşte numărul executanţilor şi pentru alcătuirea diferitelor

formaţii.

Numărătoarea se face începând din flancul drept, executanţii rostind numerele odată cu răsucirea
capului spre următorul executant, după care revin cu privirea înainte. Ultimul executant face un pas
înainte, rosteşte numărul, după care revine în formaţie. Comanda: „În continuare (câte 2,3,4) –
Număraţi!”

Numărătoarea poate fi făcută şi din flancul stâng. Comanda: „De la stânga spre dreapta, în continuare
(câte 2,3,4) – Număraţi!”

Numărătoarea poate fi făcută şi de la extremităţi spre centru şi de la centru spre extremităţi, atunci când
alcătuim diferite formaţii. Comanda: „De la extremităţi spre centru, în continuare – Număraţi!”
Comanda: „De la centru spre extremităţi, în continuare – Număraţi!”

Numărătoarea se poate realiza de pe loc şi în deplasare

6. Raportul – constituie momentul organizatoric al începutului de lecţie (antrenament).

El se foloseşte în mod deosebit la clasele mici şi este dat de elevul (sportivul) de serviciu, în următoarea
succesiune:

• În linie, „pe un rând – Adunarea!”

• „Drepţi!”

• „V-aliniaţi!”

• „Drepţi!”

• În continuare – Număraţi!

• „Drepţi! Pentru raport – Înainte!”

Raportul propriu-zis, dat de elevul de serviciu, care se deplasează în faţa profesorului, la 2 m

distanţă: „Domnule profesor, clasa (grupa) … cu un efectiv de … elevi (studenţi, sportivi) este gata pentru
începerea lecţiei de … Raportează elevul (studentul)…” . După aceasta, el se deplasează în dreapta
profesorului. Urmează salutul profesorului, iar apoi comanda elevului de serviciu: „Pe loc – Repaus!” ,
după care acesta îşi reia locul în formaţie. Raportul are un caracter educativ dezvoltând simţul
răspunderii, influenţând pozitiv comportamentul elevilor.
 7. Întoarcerile pe loc – constituie modalităţi de schimbare a frontului şi se execută în 2 timpi.
Întoarcerea se realizează pe călcâiul piciorului din direcţia întoarcerii şi vârful piciorului opus (timpul 1),
urmată de apropierea piciorului din înapoi (timpul 2).

Întoarcerile pe loc sunt în număr de cinci şi se realizează la comanda

• „La stân-ga” (90°)

• „La dreap-ta” (90°)

• „Jumătate la stân-ga” (45°)

• „Jumătate la dreap-ta” (45°)

• „La stânga împre-jur” (180°)

În afara acestor acţiuni clasice, se folosesc şi: – exerciţiile de atenţie care sunt acţiuni complexe
(înlănţuite într-o singură comandă, care se execută fragmentat, pe timpi, şi apoi cursiv, în 8 timpi sau 2 x
8 timpi), executate şi cu bătăi din palme. Exemplu: „La stân-ga” T. 1-2 „Un pas lateral cu piciorul stâng”
T. 3-4 , „La dreap-ta” T. 5-6 „Un pas înainte” T. 7-8

Acelaşi lucru se execută pe partea opusă. – ruperile de rânduri – se realizează la comanda

profesorului şi au ca scop captarea atenţiei şi crearea unui tonus bun pentru lecţie. Se execută cu oprire
şi fără oprire, folosind anumite repere, direcţii.

Cu oprire Exemplu – „La scara fixă – pas alergător – Marş” „Drepţi!” La bară pas alergător –
Drepţi!” Executanţii, după ce s-au oprit, se întorc cu faţa spre profesor, aşteptând o nouă comandă.
Fără oprire Exemplu – „La scara fixă, pas alergător – Marş” (când elevii ajung aproape de scara fixă,
primesc o altă comandă), „La bară pas alergător – Marş!” , „La paralele, pas alergător – Drepţi!” .
Executanţii se întorc cu faţa la profesor, aşteptând o nouă comandă.

Acţiuni din deplasare

Deplasarea reprezintă mişcarea executanţilor într-un anumit spaţiu şi se poate realiza înainte,
lateral, înapoi prin:

• pas de marş;

• pas de front;

• pas de voie;

• pas adăugat;

• pas alergător.

Pasul de marş – contactul piciorului cu solul se face cu vârful, apoi cu toată talpa, braţele mişcându-se
libere pe lângă corp, trunchiul este drept, privirea înainte. Se poate executa de pe loc şi din deplasare.
Dacă deplasarea începe din poziţia stând, la comanda prevestitoare, executanţii se înclină u şor înainte,
iar la comanda săvârşitoare se porneşte cu piciorul stâng, executându-se trei paşi accentuaţi, după care
urmează deplasarea în cadenţă. Comanda: „Înainte – Marş!” Pasul de marş se execută şi pe loc, la
comanda: „ Pe loc – Marş!”
 Pasul de front- se execută cu ridicarea piciorului întins înainte la 15-20 cm de sol şi se aşază energic pe
sol, pe toată talpa, braţele se mişcă energic, pe lângă corp, braţul dinainte este îndoit din articulaţia
cotului, astfel încât palma cu degetele lipite şi întinse să fie ridicate puţin peste linia de centură, braţul
dinapoi este întins, pendulând cât îi permite articulaţia scapulo-humerală. Comanda: „Pas de front –
Marş!”

Pasul de voie – se execută fără cadenţă, timp în care se poate aranja echipamentul. Comanda: „Pas de
voie – Marş!” Reluarea mersului în cadenţă se execută la comanda: „În cadenţă – Marş!”

Pasul adăugat – se utilizează pentru deplasarea laterală (stângadreapta) a executanţilor; fiecare pas se
execută în doi timpi. Comanda: „Trei paşi lateral spre dreapta – Marş!”

Pasul alergător – se poate executa pe loc sau în deplasare, piciorul ia contact cu solul, mai întâi cu
vârful, apoi cu toată talpa, braţele mişcându-se liber pe lângă corp. Comanda: „Pas alergător – Marş!”

Deplasarea poate să fie realizată şi prin variantele de mers şi alergare cunoscute. În ceea ce priveşte
acţiunile din deplasare, le-am sistematizat şi prezentat într-o succesiune logică; astfel, avem:

1. Porniri şi opriri:

Porniri – se porneşte din poziţia stând cu piciorul stâng, contactul cu solul luându-se cu vârful piciorului
şi apoi cu toată talpa. Comanda: „Înainte – Marş!” Pornire cu schimbarea frontului – se execută
întoarcerea în 2 timpi, în direcţia indicată şi apoi se porneşte cu piciorul stâng. Comanda: „La dreapta
– înainte – Marş!” (T.1-2) – stângul ...

Opriri – se execută în 2 timpi, iar comanda se poate da atât pe piciorul stâng, cât şi pe piciorul drept.
Comanda: „Pe loc… Stai!” Opriri cu schimbarea frontului Se execută oprirea în 2 timpi (T.1-2), iar
întoarcerea în direcţia indicată tot în 2 timp (T.3-4). Comanda: „La dreapta… Stai!” (T.1-2) „La
front…Stai!” (T.3-4)

2. Treceri de la o formă de deplasare la alta

Trecerea de la mers la alergare – la comanda prevestitoare, braţele se îndoaie din coate, iar la
comanda săvârşitoare, care se dă pe piciorul stâng, se mai face un pas cu piciorul drept, după care se
porneşte în alergare cu piciorul stâng. Comanda: „Pas alergător – Marş!”

Trecerea de la alergare la mers – comanda se dă pe piciorul drept, se mai execută doi paşi în alergare
(stâng-drept), pentru a se reduce viteza şi se trece la pasul de marş pe piciorul stâng. Comanda: „La pas
– Marş!”

3. Schimbări de direcţie prin ocoliri şi întoarceri

Ocolire – schimbarea direcţiei de deplasare se poate realiza prin ocolire la 45°(diagonală), 90°, 180°,
realizând astfel trecerea de pe o latură pe alta a sălii. Comanda: 1. „Pe diagonală –Marş!” 2. „Cu ocolire
la dreapta – Marş!” 3. „Cu ocolire la dreapta-mprejur – Marş!”
 1 2 3

Întoarcerile din deplasare – sunt schimbări de direcţie ce se execută din pasul de marş, din pas de front
şi din alergare.

Întoarcere la stânga – comanda se dă pe piciorul drept – se efectuează pas cu piciorul stâng (T.1),
jumătate pas cu piciorul drept, întoarcere 90° (45°) pe vârful ambelor picioare (T.2), deplasarea
continuând pe noua direcţie cu piciorul stâng (T.3). Comanda: „La stânga – Marş!” Întoarcere la
dreapta – comanda se dă pe piciorul stâng, se efectuează pasul cu piciorul drept (T.1), jumătate pas cu
piciorul stâng şi întoarcere 90°, (45°) pe vârful ambelor picioare (T.2) şi se continuă deplasarea pe noua
direcţie cu piciorul drept (T.3). Comanda: „La dreapta – Marş!” Întoarcerea la stânga-împrejur –
comanda se dă pe piciorul drept – se execută pas cu piciorul stâng (T.1 ) jumătate pas cu piciorul drept
spre stânga (T.2) şi întoarcere rapidă pe vârful ambelor picioare (T.3), se continuă deplasarea în noua
direcţie cu piciorul stâng. Comanda: „La stânga-împrejur – Marş!” Întoarceri din pas alergător – se
realizează după aceleaşi comenzi ca şi întoarcerile din pas de marş, dar se realizează în 4 timpi în
cadenţa pasului alergător.

. Deplasare în figuri Deplasările în figuri sunt acţiuni în deplasare, folosite cu scopul captării atenţiei
executanţilor, dezvoltării capacităţii de orientare în spaţiu şi eliminării monotoniei din lecţie. Ele se
realizează din coloană, câte unu, din pas de marş, pas alergător sau din diferite variante de mers,
alergare şi sărituri. După mărimea deplasărilor, figurile pot fi mari, mijlocii, mici (în funcţie de
dimensiunile spaţiului) şi pot fi executate în lungime, lăţime sau pe diagonală. Aceste deplasări în figuri
sunt:

• Bucla – se poate executa în lungime, lăţimea spaţiului sau pe diagonală. După forma de realizare, ea
poate fi deschisă şi închisă.

• Bucla deschisă – se execută o schimbare de direcţie prin ocolire de 90°, până la un anumit reper, după
care urmează o nouă schimbare de direcţie, prin ocolire de 180°. Când capul coloanei a ajuns la punctul
de unde s-a efectuat prima ocolire, se continuă deplasarea tot printr-o ocolire de 90°, în sensul primei
ocoliri. Comanda: „În buclă deschisă (mare, mijlocie) – Marş!” „În bucla deschisă pe diagonală –
Marş!”

• Bucla închisă – se execută o schimbare de direcţie prin ocolire de 90° spre stânga (dreapta), după care
urmează o nouă schimbare de direcţie, prin ocolire de 180° stânga (dreapta) împrejur, continuată până
la punctul de unde s-a efectuat prima ocolire, închiderea buclei făcându-se prin trecere cu încrucişare.
Comanda: „În bucla închisă – Marş!”

• Zig-zag – este figura compusă din mai multe unghiuri unite între ele. Comanda: „În zig-zag – Marş!”

• Şerpuirea – este formată din două sau mai multe deplasări în sens opus, realizate prin ocolire la
stânga sau la dreapta-împrejur. Particular, pentru această deplasare, comanda este formată din 2 părţi.
Comanda:

1. „Ocolire la stânga (dreapta) împrejur – Marş!” (când capul coloanei a executat ocolirea, se dă o altă
comandă)

2. „În şerpuire – Marş!” (se continuă deplasarea până la o nouă comandă). Şerpuirea poate fi executată
pe una din laturile sălii sau pe diagonală.

• Cercul – poate fi mare (diametrul este egal cu lăţimea sălii), mijlociu sau mic. Comanda: „În cerc
(mare, mijlociu, mic) – Marş!”

• Arcul de cerc – reprezintă jumătate de cerc, profesorul constituind punctul de reper; în acest caz,
comanda este: „Spre mine, în arc de cerc – Marş!” După ce s-a însuşit această deplasare, comanda este:
„În arc de cerc – Marş!”

• Arcul dublu – este compus din două arcuri de cerc. Comanda: „În arc dublu – Marş!”

• Contraarcul – este compus din două arcuri situate în sens contrar, având forma litere S. Comanda:
„În contraarc – Marş!”

• Optul – este compus din două contraarcuri, prin încrucişare. Comanda: „În formă de opt – Marş!”

• Spirala (melcul) – capul coloanei se deplasează sub formă de cerc, cu o rază din ce în ce mai mică,
până ajunge la centru, culoarul dintre cercuri fiind de o lungime de braţ. Comanda: „În spirală – Marş!”
Desfacerea spiralei se poate realiza în două moduri:

a) prin ocolire la stânga (dreapta) împrejur, în funcţie de direcţia de ocolire de la începutul spiralei.
Capul coloanei ajuns în centrul spiralei execută ocolire în sens opus şi se deplasează pe culoarul dintre
spirale, pe acelaşi traseu. Comanda: „Cu ocolire, la stânga (dreapta) împrejur – Marş!”

b) prin întoarcere la stânga-împrejur; astfel, coada şirului devine cap de coloană, desfăcând spirala prin
ocolire în sens invers. Comanda: „La stânga-împrejur – Marş!”