Acordul de la Schengen

Numele acordului provine de la un sat din Luxemburg, poziționat la intersecția

graniței dintre Germania și Franța.

Această denumire devenind legată de libera circulație a cetățenilor din țările membre,
mai exact 22 de state membre ale Uniunii Europene cu titlul de membru deplin, 4 state din
spațiul UE care beneficiază de condiții speciale și 4 state asociate.
Cronologie
Delimitarea propriu-zisă a Spațiului Schengen și cooperarea între statele membră s-a
înfăptuit prin semnarea Acordului Schengen, la data de 14 iunie 1985 între Republica
Federală Germania, Franța, Belgia, Luxemburg și Olanda, la momentul respectiv fiind 5 din
cele 10 țări ale Comunității Economice Europene CEE.
Catherine Lalumière (Franța), Waldemar
Schreckenberger (Germania), Paul De
Keersmaeker (Belgia), Robert Goebbels
(Luxemburg) și Wim van Eekelen (Olanda).
La 19 iunie 1990 aceleași 5 țări elaborează și semneaza Convenția de punere în
aplicare a Acordului Schengen pentru a decide normele și garanțiile politicii de control al
granițelor interne.
În 1995 prin aplicarea agendei Schengen rezultă un număr de 7 state state ale Uniunii
Europene, iar în 1997 prin Tratatul de la Amsterdam se instituie spațiul Schengen între unele
guverne ale UE

Membrii
Spațiul Schenegn, în prezent, este reprezentat de un număr de 27 de țări, membre ale
uniunii europene, cu excepția Irlandei și de asemena statele non-membre ue: Islanda,
Norvegia, Elveția și Lichtenstein. Statele precum România, Bulgaria, Cipru și Croația sunt de
asemena membre Schengen, dar nu aplică pe deplin toate normele Acordului.
Prevederi
Conform Acordului, granițele interne au fost eliminate, cetățenii statelor membre
având dreptul la libera circulație dincolo de granițele interne, fără a fi controlați sau a avea
nevoie de pașaport.
S-au introdus un set de norme comune prin care s-a intensificat siguranța cetățenilor
prin asigurarea bunei comunicări între poliția națională, poliția de frontieră și autoritățile
judiciare,prin intermediul unui sistem rapid de extrădare, precum și prin verificarea vigilentă a
cetățenilor proveniți din state care nu sunt membre.
-instaurarea SIS ( sistemul de informații schengen), creată în 1985 și readaptată până
în 2018, din cauza problemelor legate de migrare și securitate, având rolul de a sprijini și de a
coopera instant cu membrii țărilo Schengen.
Pe lângă instaurarea SIS, a fost introdus și VIS ( sistemul de informații privind vizele), care
încuviințează statelor membre să distribuie informații cu privire la vize, acesta fiind acționat
de Agenția UE pentru Gestionarea Operațională a Sistemelor Informatice la scară largă în
spațiul de libertate, securitate și justiție (eu-LISA).

Sistemul de informații Schegen deține informații despre:

-infractori suspecți
-persoane cărora le-a fost interzis să intre în spațiul Schengen
-persoane dispărute
-obiecte furate

Condițiile de membru
Țările care doresc să adere la Spațiul Schgen și să primească numele de mebru deplin,
trebuie să îndeplinească anumite reguli :
-să examineze granițele externe și să emită vize Schengen
-să coopereze cu alte agenții naționale de aplicare a legii, pentru a oferi o siguranță sporită
-să aplice setul comun de reguli
-să utilizeze SIS (sistemul de informații schengen)

Bibliografie
EUR-Lex, Spațiul Schengen și Cooperarea, 2020, site web: https://eur-lex.europa.eu/legal-
content/RO/TXT/?uri=LEGISSUM%3Al33020, data accesării: 25.03.2021
Secretariatul General al Consiliului, Spațiul Schengen,2018, site web:
https://www.consilium.europa.eu/media/33754/20176365_qc0517045ron_pdf.pdf
Ministerul Afacerilor Interne, Spațiul Schengen, 2021, site web:
https://www.mae.ro/node/35903, data accesării: 25.03.2021