UNIVERSITATEA “VALAHIA” DIN TÂRGOVIŞTE

ETICĂ
ŞI
INTEGRITATE ACADEMICĂ
- Extras curs universitar –

FASCICUL I

1
 1. ASPECTE GENERALE PRIVIND ETICA, MORALITATEA ȘI LEGEA

Pitagora: “Nu te strădui să dobândești cunoașterea supremă; din toate științele. Probabil
că știința moralei e cea mai necesară, dar ea nu se învață.”

1.1. Ce reprezintă etica și morala?

Termeni de etică și morală sunt sinonimi în conținut; etimologic, primul provine din
limba greacă (ethicos), al doilea este o traducere a primului în limba latină (mores), ambii
însemnând moravuri.
Etica este definită ca un ansamblu de judecăți despre bine și rău, concretizate în norme
etice, menite sa ghideze comportamentul uman, în vederea căutarii și împlinirii binelui, dar și
știința având ca obiect studiul moravurilor, pentru îndrumatarea și formarea caracterului1.
Ce ne determină să căutăm comportamenul moral? Întrebarea este dificilă și a primit
răpspunsuri diferite: iubirea față de ceilalți, teama de lege, de oprobiul societății, mila, rațiunea.
A fi moral nu inseamnă sa faci ceea ce simți, ci să faci ceea ce știi că trebuie sau ce îți
dicteaza conștiinta. Kant descrie moralitatea ca pe o “voință bună”, adică dispoziția unei ființe
raționale imperfecte de a acționa din datorie. El susține că o acțiune este morală prin ea însăși, ea
corespunde celor mai înalte exigente ale rațiunii. Așadar, o persoană morală este un om de
conștiință, un om supus rațiunii sale fără nicio excepție. “Demnitatea umană” este un alt concept
al eticii sale potrivit căruia orice ființă raționala are o valoare intrisecă, dincolo de orice preț,
valoare ce presupune obligația de a nu trata ființele umane ca simple mijloace în virtutea altor
scopuri. “Acționează astfel încât să folosești umanitatea atât din persoana ta, cât și din persoana
altora totdeauna și ca scop, niciodată doar ca mijloc”. Consecința acestui principiu rezidă în
faptul că oricărei ființe umane trebuie să-i respectăm demnitatea umană, chiar dacă nu ar merita
un astfel de tratament, în caz contrar am leza o ființă umană. Pentru Kant existența umana ca
principiu al umanității nu trebuie să intre în sfera calculelor de profitabilitate unde poți lua o
viață pentru a salva o mie. Practic, moralitatea este în afara sferei utilității, fiind valorizată pentru
gratuitatea sa, căci acolo unde există corectitudine există o valoare morală și nu o valoare de
schimb. Altfel spus, o acțiune care presupune o răsplată nu este o acțiune morală. Și nici o
acțiune care este făcută sub presiunea pedepsei nu este o acțiune morală, căci atât pedeapsa cât și
răsplata face ca acea acțiune să fie făcută sub autoritatea unui interes personal și nu sub
autoritatea moralității.
Așadar, moralitatea este calitatea umană de a fi în acord cu standardele dreptatii, cu o
bună conduita sau cu un sistem de idei care se încadrează în aceleași categorii. Etica reprezintă
un set de reguli morale ale individului al cărui nucleu este corectitudinea, o înălțime de conștiință
care este sistematizată, conceptualizată și apoi definită în continuare de norme, religii și culturi
sociale (de exemplu, poligamie, sclavie).
Moralitatea descrie principiile care guvernează comportamentul nostru. Fără aceste principii, o
societate nu pot supraviețui mult timp. Pentru că suntem ființe umane născute cu instinctul
binelui, dar și dotate cu instincte precum autoapărarea, reproducerea și conservarea, moralitatea
este necesară, iar fără etică nu ne-am descurca. Practic, există valori și există acțiuni. Avem
nevoie de valori pentru a ne seta comportamentul corect și avem nevoie de reguli care să ne arate
ce trebuie să facem pentru a deveni ceea ce trebuie să fim. Omul trebuie să lupte cu viciile,
patimile sale și cu dorințele nesăbuite, iar orice abandon în acest sens va echivala cu o repudiere
din cadrul societății. Suntem produsul libertății noastre, spunea Sartre, deoarece ne construim
substanța prin hotărârile pe care le luăm. Nicio scuza și nici o dezvinuire a lipsei noastre de
angajament nu sunt admise, întrucât orice forma de relegare a responsabilității și asumării este o
manifestare de rea credință. Abandonul luptei prin justificări și dezvinovățiri reprezintă o fugă de

1
A se vedea pentru aprofundarea problematicii acestui capitol studiul sistematic întreprins de Cristinel Ghigheci,
Etica profesiilor juridice, Ed. Hamangiu, 2017, p.9-126

2
la conștientizarea libertății noastre și nu poate fi legitimat prin felul de a fi al omului, ci trebuie
asumat ca efect al voinței.
Prin prudență, individul aplică moralitatea cazurilor individuale, prin mijloace corecte și
înlătura toate erorile, îndoielile cu privire la bine și rău. Adevărul este recunoscut de judecăți
prudente. Oricine își urmează conștiința este cu adevărat prudent.
Prin dreptate, se respectă drepturile oamenilor și se creează o armonie umană.
Prin urmare, nici dorințele omenești, nici circumstanțele nefaste, nici dorințele subiective
nu pot scuza comportamentul unui cetățean nepăsător2.
Moralitatea trebuie să fie privită ca o responsabilitate față de noi înșine. Suntem
responsabili să demonstrăm că suntem oameni. Suntem autorii propriei noastre vieți, iar din
această perspectivă, trebuie să fim morali, pentru că de asta depinde cum ne vom crea pe noi
înșine.
În prezent, omul modern percepe moralitatea ca pe o obligație și o formă a supunerii
însoțită de pedeapsă. Astăzi, a fi moral înseamnă a face concesii, a renunța la plăcere, dorințe,
instincte și pasiuni.

1.2. Ce este deontologia?

Deontologia (numită și etica profesională) ca teorie a îndatoririlor, este acea parte a eticii
privind normele morale și obligațiile specifice în exercitarea unei profesii.
Pentru ca activitatea sa să poată fi considerată morală, profesionistul trebuie ca prin
modul de gândire și faptele sale să urmărească înfăptuirea binelui ca nevoie imanentă a acțiunilor
sale. Scopul esențial al oricărei persoane este atingerea fericirii. Grecii credeau că nu poti fi
fericit decât atunci când ai un anumit mod de viață.
Etica profesională urmărește același scop - dobândirea fericirii - pe baza experienței
acumulate într-o profesie de către înaintași.
Codul deontologic este un ansamblu de noțiuni, principii și etaloane privind
comportamentul persoanelor dintr-o profesie, inclusiv faptele comportamentale inacceptabile și
sancționarea acestora.
Codul deontologic este necesar pentru ca profesioniștii tineri să poata alege ce este bine
în profesie. Este și acum actuală afirmația lui Aristotel, făcută în urma cu peste 2000 de ani3, ca
«e încă greu ca cineva să primească din tinerețe o conduită morala potrivită, dacă nu este educat
sub legi corespunzătoare. Căci a trai cumpătat și călit nu este după gustul mulțimii, și cel puțin
după gustul tineretului. De aceea, educația și ocupația tineretului trebuie reglementată prin legi.
Căci ceea ce a devenit pentru cineva obișnuința nu-i mai face în urmă nici o greutate».
Cu alte cuvinte, idealul moral este greu de atins, fiind necesară îndrumarea prin legi
morale adecvate. Totuși, codurile deontologice cuprind doar principii generale de rezolvare a
probelemelor etice ivite mai frecvent, nu însă și pentru noile probleme concrete, revenind
fiecarui profesionist îndatorirea ca în orice situație să acționeze moral.

1.1. Care este legătura între morală și lege?

Legea este un act al voinței statale și cuprinde norme juridice ce prescriu pentru orice
persoană un comportament obligatoriu ce poate fi impus prin forța de constrângere a statului,
atrăgând sancțiuni penale, administrative, disciplinare și/sau civile.
Comparativ, normele morale sunt concepute de societate ori mediul profesional, au
caracter opțional, iar incălcarea lor este sancționata prin oprobiul opiniei publice și/sau a
membrilor profesiei.

Daniel Nica, Pastila Rosie, 2015, Editura Trei, Bucuresti, pag . 76.
2
3
Aristotel, Etica nicomahica, Editura Antet, 2007, p.215

3
 Legea își are izvorul în morală, prin preluarea normelor morale de către legiuitor în
normele juridice. În consecință, legea trebuie aplicată întotdeauna încât să fie în concordanță cu
morala, deci nu ar trebui să existe o contradicție între acestea.
Totusi, dacă se ivește o contradicție între lege și morală, judecătorul poate decide fie
aplicarea strictă a legii pe considerentul că are obligația de a interpreta și aplica legea, iar nu
morala, fie de a aprecia asupra importanței temeiurilor legale și dacă acestea contravin cu ceea ce
majoritatea consideră a fi just, ori lipsesc, de a se pronunta în echitate.

2. Codul de etică și deontologie profesională al Universității Valahia Târgoviște

Având în vedere analiza de la pct.1, în continuare vom prezenta Codul de etică și
deontologie profesională al Universității Valahia Târgoviște, ediția 3, intrat in vigoare la 29 iunie
2017, document ce conține noțiunile, principiile și regulile specifice domeniului eticii și
integrității academice.
Codul este structurat în 7 capitole, astfel: principii generale,valori ale conduitei etice
universitare, incompatibilități şi conflicte de interese, Comisia de Etica, abateri şi sanctiuni,
măsuri pentru prevenirea şi sancționarea abaterilor de la conduita etică, dispoziții finale.

2.1.Capitolul I - Principii generale

Acest capitol cuprinde principiile generale și sistemul de valori pe care a fost conceput și
edificat Codul, scopul, obiectivele și angajamentul managerului universității.
În ordinea indicată de art.1 din Cod, principiile generale sunt următoarele:
-Universitatea Valahia din Târgovişte este o instituţie „ale cărei scopuri, valabile pentru
fiecare membru al său, includ dezvoltarea şi afirmarea profesională, evoluţia cunoaşterii şi
cercetării în condiţiile respectării statului de drept şi a drepturilor omului”.
-Universitatea „respectă demnitatea fiecăruia dintre membrii săi şi promovează
integritatea academică”;
-Codul de etică şi aplicarea sa „nu exclud şi nu înlocuiesc drepturile şi obligaţiile legale
care revin membrilor universităţii”;
-Codul de etică şi deontologie profesională universitară este unul „instituţional” si „nu se
poate substitui codurilor pentru cercetarea ştiinţifică de profil şi nici nu le suplineşte pe
acestea”
Normele şi principiile de etică şi deontologie universitară promovate prin Cod sunt
circumscrise, conform art.2, “sistemului de valori universal-acceptate de comunităţile
academice în condiţiile internaţionalizării informaţiei, globalizării şi fundamentării societăţii
cunoaşterii”.
În acest context, “sistemul de valori relevă normele de conduită, având o triplă
funcţionalitate:
-promovarea personalităţii şi consolidarea statusului individual,
-promovarea culturii organizaţionale şi consolidarea statusului profesional,
-asumarea răspunderii individuale şi instituţionale în baza interesului public”.
Valorile şi principiile promovate şi dezirabile în Universitatea Valahia din Târgovişte
sunt specificate in cuprinsul art.3:
-libertatea academică;
-autonomia personală;
-dreptatea şi echitatea;
-meritul;
-profesionalismul;
-onestitatea intelectuală/profesională;

4
 -transparenţa;
-respectul şi toleranţa;
-responsabilitatea;
-bunăvoinţa şi grija;
-colegialitatea ;
-confidenţialitatea.
Scopul codului de etică şi deontologie profesională universitară, asumat ca ghid de
integritate academică de Universitatea Valahia din Târgovişte, este, potrivit art. 4, acela de
“a contribui la crearea unui climat de încredere, respect şi demnitate, ca fundament pentru
angajamentul creativ şi responsabil al tuturor membrilor comunităţii noastre academice,
pentru dezvoltare personală şi pentru realizarea performantă a obiectivelor universităţii”.
Pentru realizarea scopului asumat, în art.5 sunt enumerate obiectivele codului:
1. Definirea valorilor şi a modalităţii de integrare a acestora, pentru facilitarea
înţelegerii comportamentului moral şi profesional aşteptat din partea membrilor comunităţii
universitare; acest obiectiv este prezentat detaliat în capitolul II- Valorile conduitei etice
universitare.
2. Definirea abaterilor şi a sanctiunilor aferente, ca norme punitive ce se pot aplica,
pentru conştientizarea comportamentelor indezirabile şi a efectelor defavorabile ale acestora
la nivel individual şi organizaţional; acest obiectiv este prezentat detaliat în capitolul III -
3. Definirea procedurilor de asigurare a conduitei etice şi a măsurilor de prevenire,
analiză şi soluţionare, sancţionare, evaluare a acţiunilor întreprinse, pentru crearea unui cadru
coerent, consecvent şi credibil, într-o abordare constructivă, necesar ameliorării deficienţelor,
consolidării încrederii şi angajamentului; acest obiectiv este prezentat detaliat in capitolul IV
4. Angajamentul managementului universității pentru valorile, normele şi
comportamentele etice, ca factor esenţial pentru consolidarea încrederii, climatului coeziv şi
participativ performant;
5. Procedurile disciplinare sunt prevăzute în conformitate cu regulamentul intern,
potrivit prevederilor codului muncii şi totodată, în conformitate cu legile speciale, care
vizează răspunderea disciplinară în domeniul educaţiei.
Pentru obiectivul nr.4, privind angajamentul managementului universității, la art.6 se
prevede că pentru crearea unui climat de încredere, respect şi demnitate, prin asumarea
valorilor universităţii, managerul va respecta și va acționa, în principal, pentru:
-protejarea membrilor comunităţii academice de ingerinţe, presiuni şiconstrângeri
politice, religioase şi de putere economică, exceptând constrângerile de naturăştiinţifică,
legală şi etică, abordareacritică, constructivă, parteneriatul intelectual şicooperare,
indiferent de opiniile politice sau de credinţele religioase (libertatea academică);
-nediscriminarea, egalitatea de şanse, corectitudinea, prevenirea şi eliminarea
conflictelor de interese şi a corupţiei (dreptatea şi echitatea);
-transparenţa informaţiilor privind admiterea, evaluarea, angajarea, promovarea
şiutilizarea resurselor universităţii (transparenţa);
-crearea unui cadru favorabil asumării responsabilităţii fiecărui angajat alinstituţiei,
la nivelul său de competenţă, pentru calitatea procesului didacticşi serviciiloreducaţionale
oferite beneficiarilor educaţiei (competenţa);
-crearea unui cadru favorabil asumării responsabilităţii pentru calitatea procesului
de cercetare, a stimulării creativităţii pe principii corecte (onestitatea academică);
-recunoaşterea, cultivarea şi recompensarea meritelor personale şi colective
înrealizarea misiunii şi obiectivelor universităţii (meritul);

5
 -încurajarea implicării active în problemele profesionale şi publice, princolegialitate
şi atitudine civică, precum şi prin comportament respectuos,în scopul creşteriiprestigiului
instituţiei (responsabilitate personală şi profesională);
-încurajarea respectului reciproc, a cooperării şi spiritului de toleranţăfaţă
dediferenţele între oameni, opinii, credinţe şi preferinţe intelectuale, rezolvarea disputelor
prin argumente raţionale (respect şi toleranţă);
-formarea unui mediu propice dezvoltării personale şi profesionalepentrupersoane şi
grupuri aflate în nevoie, fără a încuraja o evaluare părtinitoare (bunăvoinţă şi grijă);
-încurajarea colaborării membrilor comunităţii academiceîn spirit decolegialitate,
înţelegere, respect şi sprijin reciproc (colegialitate);
-promovarea principiului responsabilităţii tuturor membrilor comunităţii academice
de a acţiona în interesul universităţii, pentru realizarea obiectivelor, strategiilorşi politicilor
universităţii, în sensul realizării misiunii, creşterii competitivităţii şi prestigiului (loialitate);
-reglementarea păstrării caracterului confidenţialal informaţiilor privindaspectele
vieţii private (confidenţialitate).

2.2. Capitolul II – Valorile conduitei etice universitare

a) Libertatea academică
Codul nu conține o definiție a libertatii academice, dispoziitiile sale urmarind
prevenirea situatiilor de ingerinta asupra libertatii academice.
Astfel, dispozițiile art.7 stabilesc că “Universitatea Valahia din Târgoviște este o
instituţie apolitică” și promovarea libertății academice se realizează “în condiţiile statului de
drept şi a respectării drepturilor omului”. În consecință, conform art.8, “universitatea este
un spaţiu liber de ingerinţe, presiuni şi constrângeri politice, religioase şi de putere
economică, exceptând exigenţele de natură ştiinţifică, legală şi etică”, iar “credinţele
religioase, ataşamentul politic, alte categorii de credinţe sau convingeri sunt, în spaţiul
universitar laic, o problemă privată a membrilor comunităţii academice” care “nu pot să fie
impuse altora, prin abuz de putere şi autoritate”.
Totuși, aceste restricții nu sunt absolute și nu afecteza sfera vieții private a
persoanelor, sens în care la alineatele 3 si 4 ale art.8 s-a prevăzut că “apartenenţa la
comunitatea universitară nu îngrădeşte în niciun mod activităţile politice ale membrilor ei,
ca persoane particulare, în afara spaţiului Universităţii” și că “afilierea unui membru al
comunităţii universitare la un partid politic este o opţiune strict personală şi nu angajează
cu nimic instituţia sau o subdiviziune a acesteia”.
Libertatea academică se manifestă în prerogativele membrilor comunităţii academice
care au libertatea, potrivit art.9:
-de a selecta şi discuta subiectele relevante;
-de a examina critic valorile, normele, instituţiile şi practicile sociale în spiritul
onestităţii intelectuale şi al responsabilităţii pentru producerea şi răspândirea cunoaşterii.
Pentru realizarea neîngrădită a prerogativelor arătate, “membrii comunităţii
academice sunt protejaţi faţă de cenzură, manipulări, persecuţii, în condiţiile respectării
standardelor ştiinţifice şi a responsabilităţilor profesionale”.
Orice membru al comunităţii universitare trebuie să evite lezarea libertăţii celorlalţi,
pe baza respectului pentru diferenţe. În acelaşi timp, sunt încurajate: abordarea critică,
parteneriatul intelectual şi cooperarea, indiferent de opiniile politice sau de credinţele
religioase (art.10).
Față de configurarea libertății academice, se constată că aceasta permite membrilor
comunităţii universitare să cerceteze orice subiect cu respectarea metodologiei ştiinţifice și să

6
 comunice public rezultatele obținute, cu respectarea normelor legale, deontologice şi de
conduită universitară.
Nu se poate invoca libertatea academică pentru a exprima în public opinii
denigratoare sau injurioase la adresa altor membri ai comunităţii universitare, comportament
obscen, discriminare pe criterii etnice, de rasă, sex, vârstă, origine socială, religie, opinii
politice, orientare sexuală şi nici alte conduite lipsite de integritate etică.
Libertatea academică nu poate fi invocată împotriva criticilor ştiinţifice şi etice.
Este interzisă manipularea, îndoctrinarea si dogmatismul în spaţiul universitar (laic),
pentru a asigura cadrelor didactice, cercetătorilor, studenţilor, masteranzilor şi doctoranzilor
obiectivitate în cunoaştere şi la formare ştiinţifică. De asemenea, este interzisă denaturarea
rezultatelor cercetării ori a conţinutului ştiinţific al cursurilor pentru a satisface interese
politice, religioase, economice etc. Aceste fapte constituie abateri grave de la etica și
integritatea academică ce trebuie sancționate, în funcţie de gravitate, de la atenţionare şi
avertisment, până la excluderea din universitate.
Celălalt versant al libertății academice privește libertatea personală a cadrelor
didactice, cercetătorilor, studenţilor, masteranzilor şi doctoranzilor, fiecare și toți având
dreptul la confidenţialitatea informațiilor privind viața privată.

b)Autonomia personală
Conform art.12 din Cod, autonomia personală în spaţiul universitar presupune
“posibilitatea de a alege individual, în cunoştinţă de cauză, programele de studiu şi
cercetare, traseele de carieră academică, oportunităţile şi nivelul de excelenţă la care o
persoană doreşte să acceadă”, sens în care “toate informaţiile de importanţă pentru membrii
comunităţii academice sunt puse la dispoziţia tuturor celor interesaţi şi publicate pe paginile
web ale universităţii”. În acest scop, Universitatea “asigură condiţiile necesare în vederea
exercitării unui consimţãmânt informat referitor la programe, concursuri şi oportunitãţi de
studiu şi cercetare şi oferă fiecărui membru al universitãţii posibilitatea de a lua şi aplica
decizii în privinţa propriei cariere academice şi profesionale”.
În acest scop, evaluarea, accesul şi promovarea (prin admitere, angajare, contractare),
membrii corpului profesoral şi elementele relevante din CV-ul profesional al acestora,
membrii conducerii universitare şi CV-urile acestora, structura universităţii, cercetarea
universitară, baza materială, serviciile sociale etc. vor fi puse în mod egal şi în timp util la
dispoziţia tuturor celor interesaţi, pentru ca aceştia să poată alege în cunoştinţă de cauză în
privinţa studiilor şi profesiei. Aceste informaţii trebuie publicate pe paginile web ale
universităţii. Încălcarea autonomiei personale conduce la sancţiuni pentru cei responsabili de
asigurarea acesteia.

c) Dreptatea și echitatea
Dispozițiile art.13-16 din Cod prevăd că membrii comunităţii universitare “trebuie să fie
trataţi drept, corect şi echitabil”.
Universitatea Valahia din Târgoviste promovează “principiul potrivit căruia dreptatea
şi echitatea se bazează pe împărţirea corectă şi echitabilă a puterii şi prevenirea abuzului de
putere”; singurele forme de autoritate admise sunt “autoritatea legii şi autoritatea epistemică”.
Realizarea deplină a valorilor morale de dreptate şi echitate în mediul universitar
presupune, în special:
a) nediscriminarea şi egalitatea şanselor;
b) prevenirea şi eliminarea conflictelor de interese;
c) prevenirea şi combaterea corupţiei.

7
 În ce privește nediscriminarea, nu sunt admise discriminări pe criterii de vârstă, etnie,
sex, origine socială, orientare politică sau religioasă, orientare sexuală sau alte tipuri de
discriminare, cu excepţia măsurilor afirmative sau de discriminare pozitivă, prevăzutede lege.
“Politica de nediscriminare acoperă toate domeniile activităţii universitare şi în special:
admiterea şi înmatricularea studenţilor, evaluarea lor academică, angajarea şi evaluarea
personalului didactic, didactic-auxiliar sau nedidactic, promovarea profesională, promovarea în
organisme sau funcţii de conducere, accesul la drepturile oferite de Carta Universitară”.
Egalitatea de şanse şi de tratament cu privire la dezvoltarea personală a tuturor membrilor
comunităţii academice este o obligație importantă a Universității și a membrilor comunităţii
universitare ce constă in obligaţia de a examina şi a aplica “cu obiectivitate criteriile de evaluare
a competenţei profesionale, excluzând orice formă de tratament discriminatoriu”.
Acţiunea afirmativă (avantajarea persoanelor din grupuri defavorizate) pe criterii de gen,
rasă, vârstă, disabilitate, etnie, naţionalitate, zonă de provenienţă, stare materială mediu de
provenienţă este permisă în anumite situaţii pentru asigurarea egalităţii de şanse. Universitatea
asigură transparenţa publică în privinţa accesului oricărei persoane vizate de astfel de politici.
Discriminarea directă se sancţionează potrivit legii, iar discriminările indirecte sunt sancţionate
instituţional, în funcţie de gravitate.
Conflictele de interese se pot ivi din relaţii sau poziţii de natură să afecteze judecăţile şi
evaluările corecte şi acţiunile membrilor comunităţii universitare, cum ar fi: relaţiile personale,
rolurile multiple pe care o persoană le are în instituţia academică, interesele materiale,
colaborările externe sau alte angajamente, motiv pentru care le sunt “interzise practici precum:
favoritismul, nepotismul, aplicarea unor standarde duble în evaluare” ori la acte de persecuţie
sau răzbunare.
Necesitatea unui climat universitar neviciat este esențială pentru a combate corupţia
deoarece acest fenomen generează:
-tratament inechitabil, nedreptăţi şi favoritisme;
-subminează aplicarea principiului meritului;
-creează suspiciune şi neîncredere în valoarea diplomelor şi competenţa profesională a
absolvenţilor;
-slăbeşte sentimentul dreptăţii şi apartenenţei.
Universitatea Valahia din Târgoviște “ia măsuri pentru a elimina şi sancţiona orice
formă de corupţie, cum ar fi: luarea sau darea de mită, primirea de foloase necuvenite,
traficarea clientelară a examenelor de admitere, a examenelor din sesiuni şi a examenelor de
absolvire sau a concursurilor pentru ocuparea posturilor, ori pentru promovare, inclusiv
practicarea „pilelor” ierarhice sau colegiale”.

d)Meritul
Acestei valori universitare îi sunt dedicate articolele 17-21 din Cod.
În mod imperativ se stabilește că“singura ierarhizare calitativă acceptată în
Universitatea Valahia din Târgoviste este cea a meritului”.Universitatea susţine şi
recompensează excelenţa ştiinţifică, profesională, pedagogică, managerială şi administrativă.
Universitatea “asigură recunoaşterea, cultivarea şi recompensarea meritelor
personale şi colective care conduc la împlinirea menirii sale instituţionale”, cum sunt:
- dedicarea faţă de profesie şi studiu, faţă de instituţie şi membrii comunităţii
academice;
-creativitatea şi talentul;
-eficienţa şi performanţa;
-vizibilitatea în plan naţional şi internaţional.
“Evaluarea meritului se face în exclusivitate după rezultate”.

8
 În cazul cadrelor didactice şi al cercetătorilor, meritul se stabileşte, în principal, în
funcţie de:
- calitatea cursurilor, a seminariilor;
- calitatea activităţii de îndrumare a studenţilor;
- calitatea publicaţiilor ştiinţifice,
- câştigarea de granturi de dezvoltare şi cercetare individuală şi instituţională;
- rezultatele evaluării colegiale şi cea făcută de către studenţi;
- implicarea în dezvoltarea facultăţii, a programului de studiu, a domeniului
propriu şi în rezolvarea problemelor studenţilor,
- atitudinea faţă de progresul personal, prestigiul adus instituţiei.
În cazul studenţilor, “meritul se stabileşte în contextul unor criterii de evaluare a
performanţelor la cursuri, seminarii şi laboratoare, la concursuri profesionale, la sesiuni de
comunicări ştiinţifice studenţeşti, la licenţe şi disertaţii, implicarea în viaţa asociativă, acţiuni
civice etc.
În Universitate se urmăreşte “cultivarea unui mediu propice pentru cercetare şi
competitivitate. În acest scop, sunt promovate programe academice la standarde înalte,
capabile sã conducã la evoluţia cunoaşterii, la formarea specialiştilor competitivi şi la
creşterea prestigiului nostru în cercetare”.
La rândul său, orice membru al comunităţii academice își asumă, la nivelul său,
răspunderea pentru calitatea procesului educaţional, sens in care:
- trebuie să stăpânească în detaliu disciplina pe care o predă, asigurându-se că întregul
conţinut al cursului este actualizat, reprezentativ şi adecvat nivelului la care se situează
disciplina în planul de învăţământ;
-trebuie să se informeze şi cu privire la conţinutul cursurilor cuprinse în curriculum
derulate/predate înainte sau după cursul său şi care au legătură cu acesta. Dezacordurile de
natură ştiinţifică între cadrele didactice din universitate nu trebuie să afecteze pregătirea şi
rezultatele studenţilor.
-trebuie să acorde o atenţie deosebită pregătirii şi susţinerii cursurilor la orele prevăzute,
elaborării, pregătirii sau asigurării materialului didactic necesar studenţilor pentru curs, seminar
sau laborator, susţinerii orelor de consultaţii prevăzute, urmăririi şi îndrumării activităţii de
redactare de lucrări (proiecte, lucrări de licenţă/diplomă sau disertaţie) de către studenţi,
evaluării şi comunicării rezultatelor la termenele prevăzute.
-sub aspect pedagogic, competenţa presupune alegerea celor mai adecvate modalităţi de
tratare a fiecărei teme din cadrul fişei disciplinei, comunicarea obiectivelor cursului, alegerea
unor modalităţi de evaluare în concordanţă cu aceste obiective. De asemenea, este importantă
adaptarea stilului de predare la nevoile şi nivelul cursului.
Constituie încălcări ale principiului competenţei, potrivit art.22 din Cod:
• încredinţarea de cursuri, seminarii sau lucrări de laborator spre a fi susţinute de
către persoane care nu deţin nivelul de cunoştinţe adecvat;
• consacrarea unei părţi importante din timpul alocat cursului sau seminarului
unor discuţii fără legătură cu tematica acestuia;
• interpretarea intenţionat eronată a rezultatelor unei cercetări în vederea
fundamentării unei teorii pe care cel în cauză o susţine;
• obligarea studenţilor de a-şi însuşi exclusiv punctul de vedere al cadrului
didactic sau refuzul de a lua în discuţie, pe bază de argumente, alte puncte de vedere
exprimate;
• abordarea de către cadrul didactic, titular al unui curs fundamental, doar a unei
părţi din materie, respectiv doar a aspectelor care îl interesează personal;

9
 • alegerea unor modalităţi de examinare în dezacord cu obiectivele cursului (spre
exemplu, formularea unor subiecte care solicită doar memorarea unor date în condiţiile în
care obiectivul cursului este obţinerea abilităţilor necesare rezolvării unor probleme);
• faptul de a nu oferi studentului posibilitatea de a se antrena pentru obţinerea
competenţelor cerute de obiectivul cursului şi verificate de examenul final;
• nerespectarea obligaţiilor prevăzute în art. 19 - 21.

e) Onestitatea academică şi corectitudinea intelectuală

Lipsa de onestitate academică se manifesta in prin acte, fapte si atitudini care împiedică
educaţia, dezvoltarea cunoaşterii, evaluarea corectă a performanţei studenţilor, cadrelor didactice
şi altor categorii de angajaţi, cum ar fi: înşelăciunea si facilitarea sa, fabricarea datelor, plagiatul
si autoplagiatul, avantajele obţinute pe nedrept.
Universitatea Valahia din Târgoviște apără dreptul de proprietate intelectuală.
Proprietatea intelectuală include creațiile apărate prin drept de autor (A) și creațiile
tehnice (B).
A. Conform art.7 din Legea nr.8/1996, privind dreptul de autor și drepturile conexe,
“constituie obiect al dreptului de autor operele originale de creaţie intelectuală în domeniul
literar, artistic sau ştiinţific, oricare ar fi modalitatea de creaţie, modul sau forma de
exprimare şi independent de valoarea şi destinaţia lor cum sunt:
a) scrierile literare şi publicistice, conferinţele, predicile, pledoariile, prelegerile şi orice
alte opere scrise sau orale, precum şi programele pentru calculator;
b)operele ştiinţifice, scrise sau orale, cum ar fi: comunicările, studiile, cursurile
universitare, manualele şcolare, proiectele şi documentaţiile ştiinţifice;
c) compoziţiile muzicale cu sau fără text;
d) operele dramatice, dramatico-muzicale, operele coregrafice şi pantomimele;
e) operele cinematografice, precum şi orice alte opere audiovizuale;
f) operele fotografice, precum şi orice alte opere exprimate printr-un procedeu analog
fotografiei;
g) operele de artă grafică sau plastică, cum ar fi: operele de sculptură, pictură, gravură,
litografie, artă monumentală, scenografie, tapiserie, ceramică, plastica sticlei şi a metalului,
desene, design, precum şi alte opere de artă aplicată produselor destinate unei utilizări practice;
h) operele de arhitectură, inclusiv planşele, machetele şi lucrările grafice ce formează
proiectele de arhitectură;
i) lucrările plastice, hărţile si desenele din domeniul topografiei, geografiei şi ştiinţei în
general”.
De asemenea, conform art.8 din aceeași lege “constituie obiect al dreptului de autor
operele derivate care au fost create plecând de la una sau mai multe opere preexistente, şi
anume:
a) traducerile, adaptările, adnotările, lucrările documentare, aranjamentele muzicale şi
orice alte transformări ale unei opere literare, artistice sau ştiinţifice care reprezintă o muncă
intelectuală de creaţie;
b) culegerile de opere literare, artistice sau ştiinţifice, cum ar fi: enciclopediile şi
antologiile, colecţiile sau compilaţiile de materiale sau date, protejate ori nu, inclusiv bazele de
date, care, prin alegerea sau dispunerea materialului, constituie creaţii intelectuale”.
Potrivit art.9, „nu sunt incluse în obiectul dreptului de autor, potrivit voinţei legiuitorului,
şi nu pot beneficia de protecţia legală a dreptului de autor următoarele:
a) ideile, teoriile, conceptele, descoperirile ştiinţifice, procedeele, metodele de
funcţionare sau conceptele matematice ca atare şi invenţiile, conţinute într-o operă, oricare ar fi
modul de preluare, de scriere, de explicare sau de exprimare;
b) textele oficiale de natură politică, legislativă, administrativă, judiciară şi traducerile
oficiale ale acestora;

10
 c) simbolurile oficiale ale statului, ale autorităţilor publice şi ale organizaţiilor, cum ar
fi: stema, sigiliul, drapelul, emblema, blazonul, insigna, ecusonul şi medalia;
d) mijloacele de plată;
e) ştirile şi informaţiile de presă;
f) simplele fapte şi date”.
Pentru a fi protejată prin drept de autor, opera trebuie să îndeplinească trei condiţii:
a) să fie originală, in sensul că opera poartă amprenta personalității/efortul autorului.
Criteriul originalităţii în cazul operelor ştiinţifice este analizat în raport cu scopul unei
astfel de opere, de a transmite informaţii întro formă cât mai limpede şi clară, informaţii care pot
fi cunoscute şi înţelese cu ajutorul gândirii logice. În literatura de specialitate există două opinii:
o opinie consideră că obiectul protecţiei îl constituie originalitatea ştiinţifică (fondul operei), iar
nu neapărat modalitatea de exteriorizare şi prezentare către public a ideii, și o altă opinie ce
consideră că obiectul protecţiei îl constituie modalitatea de exteriorizare şi fixare a ideilor cu
caracter ştiinţific de către autorul lor.
b)să îmbrace o formă concretă de exprimare
Operele se bucură de protecţia dreptului de autor indiferent dacă îmbracă forma scrisă sau
orală, dacă se păstrează pe un anumit suport material, etc. De precizat insa ca ideea este materia
esenţială a operei, însă pentru a căpăta valoare din punct de vedre juridic trebuie să îmbrace o
anumită formă de exprimare.
c)să fie susceptibilă de aducere la cunoştinţa publicului.
Această condiție este legată de condiţia anterioară pe care o completează deoarece
suportul material de fixare a operei trebuie să aibă anumite calităţi perceptibile şi de înţeles în
acelaşi timp care sa permită publicului să o cunoască.

B. Creațiile tehnice sunt:

- invențiile – reglementate de Legea nr.64/1991 si Legea nr.84/2014;
- modelele de utilitate – reglementate de Legea nr.350/2007;
- modele și desene industriale – reglementate de Legea nr.129/1992;
- mărci – reglemetate de Legea nr.84/1998.
Invențiile și modelele de utilitate sunt protejate dacă îndeplinesc 3 condiții:
a) prezintă noutate
b) prezintă activitate inventivă
c) au aplicabilitate industrială

Cadrele didactice şi de cercetare au obligaţia să respecte dreptul autorului operei pe care

o utilizează în realizarea oricărei lucrări de creaţie intelectuală, prin citarea corectă şi indicarea
sursei de documentare. Aceeași obligație revine studenţilor de la programele de studii
universitare de licenţă şi de masterat, precum şi doctoranzilor, de a respecta dreptul de autor al
operei pe care o utilizează în realizarea articolelor, referatelor, lucrărilor de diplomă, de
disertaţie şi de doctorat.
Îndrumătorii lucrărilor de licenţă, de diplomă, de disertaţie şi de doctorat răspund în
mod solidar cu studenţii/masteranzii/doctoranzii aflaţi sub îndrumare de asigurarea originalităţii
conţinutului acestora.
Membrii comunităţii academice care au participat la diferite stagii de cercetare vor fi
menţionaţi atunci când rezultatele cercetării devin publice, în spiritul onestităţii profesionale, al
recunoaşterii meritelor acestora.

Dispozițiile art.24 ale Codului interzic următoarele fapte reprobabile:

a)comercializarea de lucrări ştiinţifice în vederea facilitării falsificării de către
cumpărător a calităţii de autor al unei lucrări de licenţă, de diplomă, de disertaţie sau de
doctorat şi a altor lucrări;

11
 b)plagiatul;
c)încredinţarea de către orice autor a produselor ştiinţifice publicate către o altă
persoană
spre a fi republicate sub alt nume decât cel al autorului/autorilor primar/i;
d)însuşirea fără drept a calităţii de autor al unei opere de creaţie intelectuală în alte
situaţii care nu intră sub incidenţa prevederilor art. 24 lit. a) – c) din prezentul Cod;
e)includerea de date false în documentaţiile elaborate pentru participarea la competiţiile
de granturi şi contracte naţionale/internaţionale, în dosarul pentru participarea la
concursurile privind ocuparea posturilor didactice/de cercetare ori în dosarul de angajare;
f)orientarea activităţii de cercetare a studenţilor, masteranzilor, doctoranzilor în scopul
obţinerii unui folos material sau personal nepatrimonial de către cadrul didactic îndrumător;
g)orice altă formă de fraudă intelectuală precum: copiatul în cadrul examenelor sau
concursurilor, „fabricarea” rezultatelor cercetărilor, substituirea lucrărilor sau a identităţii
persoanelor examinate.
i)condiţionarea studenţilor de intrarea la examene sau de promovarea acestora prin
cumpărarea unor lucrări sau cărţi ale cadrelor didactice.

Dispozițiile art.25 interzic “orice formã de fraudã intelectualã: plagiatul total sau
parţial, copiatul în cadrul examenelor sau concursurilor, “fabricarea” rezultatelor
cercetãrilor, substituirea lucrãrilor sau a identitãţii persoanelor examinate, preluarea
lucrãrilor de la colegi sau profesori, ca şi tentativele de corupere şi fraudã”.
Constiuie plagiat, potrivit art.23 alineat 4, “însuşirea ideilor, metodelor, procedurilor,
rezultatelor ştiinţifice tehnologice, rezultatelor cercetării ştiinţifice realizate de un alt autor,
indiferent de calea prin care acestea au fost obţinute precum şi preluarea integrală sau
parţială a unui material realizat de un alt autor, fără a se indica sursa şi prezentată drept
creaţie personală”.
Mediul academic cultivă valorile raţionalităţii şi schimbului de argumente, ale autonomiei
şi responsabilităţii individuale. Păstrarea unui mediu academic adecvat presupune respect
reciproc, toleranţă şi cooperare între toţi membri comunităţii academice, precum şi între aceştia
şi colaboratorii lor externi.
O acuzaţie de plagiat, pentru a fi validă, trebuie însoţită de dovada clară a plagierii, prin
indicarea textului sau textelor din care se presupune că s-a plagiat şi a depunerii întregii
documentaţii asupra lucrării ce urmează a fi analizată.
Problematica plagiatului o vom analiza distinct in capitolul IV.

f) Transparența
Transparenţa presupune accesul la informaţii în ceea ce priveşte admiterea, evaluarea,
angajarea şi promovarea, dar şi în privinţa surselor de finanţare sau de cercetare şi criteriilor
după care se iau deciziile instituţionale în Universitate.
Art.25 din Cod prevede:
Universitatea Valahia din Târgovişte respectă principiul transparenţei tuturor categoriilor
de informaţii care interesează membrii comunităţii universitare, potenţialii candidaţi, absolvenţii,
instituţiile cu care colaborează şi publicul larg, asigurând o informare consistentă şi corectă.
Transparenţa este asigurată în toate activităţile care privesc admiterea, evaluarea,
angajarea, promovarea şi utilizarea resurselor universităţii. Toate aceste informaţii sunt publicate
pe pagina web a instituţiei.
Angajarea şi promovarea personalului academic şi administrativ se fac pe baza meritelor
relevante ale candidaţilor pentru postul respectiv, respectându-se principiile nediscriminării şi
egalităţii de şanse. Universitatea acordă candidaţilor pentru admitere, angajare, promovare,
gradaţie salarială, premiere, un tratament corect şi egal şi cultivă diversitatea în mediul academic
prin măsuri pozitive adresate categoriilor defavorizate sau subreprezentate, fără încălcarea
principiului meritului. La performanţe egale este preferată persoana din categoria defavorizată.

12
 Studenţii au dreptul la acces în privinţa informaţiilor despre criteriile de evaluare la
examene, colocvii etc., încă de la începutul fiecărui curs (seminar, laborator etc. inclusiv cele de
licenţă, disertaţie, doctorat), precum şi la explicaţii privind notele obţinute.
Criteriile de selecţie pentru angajare şi promovare trebuie să fie definite cu claritate şi să
corespundă viitoarelor atribuţii ale persoanei evaluate. Scoaterea postului la concurs va respecta
prevederile legale.
Interviurile sau examenele de promovare nu trebuie să conţină întrebări privind relaţiile
personale şi viaţa privată a candidaţilor, statutul civil sau istoriile personale (cu excepţia celor
privind strict parcursul academic sau parcursul profesional). Organismele de evaluare vor oferi
informaţii clare pentru toţi candidaţii privind particularităţile poziţiei scoase la concurs, inclusiv
programul special necesar exercitării postului, necesitatea unor deplasări frecvente ş.a.m.d.
Art. 27 prevede:
Fondurile puse la dispoziţie pentru învăţământ, cercetare, administrare, de către
universitate sau de către terţi (instituţii publice naţionale şi internaţionale, fundaţii, persoane
fizice, firme etc.) trebuie utilizate în conformitate cu scopul şi regulile în funcţie de care au fost
acordate.
Universitatea solicită membrilor ei (în special cadrelor didactice şi cercetătorilor) ca în
cercetările şi publicaţiile lor să menţioneze, în mod expres, sprijinul material acordat de
universitate sau de alte organizaţii, instituţii, agenţi economici sau persoane fizice pentru
realizarea cercetării sau publicaţiei respective.

g) Responsabilitatea personală şi profesională

Art.28 din Cod prevede:
Universitatea încurajează aplicarea principiului responsabilităţii personale şi profesionale
care impune evitarea comportamentelor de natură a provoca rău unei alte persoane şi, totodată,
adoptarea unui comportament respectuos în scopul instaurării unui bine comun si menţinerii unui
climat adecvat mediului academic. În acest sens, trebuie protejate drepturile celorlalţi şi cultivat
respectul pentru diversitate culturală şi de experienţe.
Membrii comunităţii universitare trebuie să se distingă prin implicare activă în
problemele profesionale şi publice, prin colegialitate şi atitudine civică, precum şi printr-un
comportament respectuos în scopul creşterii prestigiului instituţiei.
Responsabilitatea se manifestă faţă de studenţi, faţă de subordonaţi, faţă de angajaţi, ca
responsabilitate colegială, responsabilitate faţă de persoanele şi instituţiile cu care universitatea
are relaţii, precum şi faţă de comunitatea mai largă: locală, regională, naţională, internaţională.
Profesionalismul universitar se caracterizează prin autoritate epistemică dată de
competenţa în exercitarea profesiei, credinţa în autonomia deciziilor profesionale şi a exercitării
profesiei, pentru protejarea de amatorism, diletantism şi impostură, identificarea cu specialitatea
şi cu cei din acelaşi domeniu, dedicarea faţă de cariera academică, obligaţia morală de a lucra în
serviciul studenţilor cu evitarea implicarii emoţionale excesive, a arbitrarului şi tratamentului
preferenţial nejustificat, credinţa în capacitatea de autoreglare şi menţinerea colegială a
standardelor profesionale, solidaritatea colegială şi competiţia loială cu cei din aceeaşi
universitate şi domeniu.
Profesionalismul obligă la cunoașterea domeniului propriu, cu libertatea de a adera la o
interpretare sau alta a domeniului, fără însă a impune acea orientare particulară studenţilor în
procesul de predare, şi fără să ignore eventualele infirmări ale orientării respective din cadrul
domeniului. Universitatea încurajează carierele academice şi nu este de acord cu folosirea acestei
calități în alte scopuri (simplă sinecură de titlu şi status).
Atitudinile critice, dezacordul faţă de valorile sau acţiunile unei persoane sau grup, care
nu sunt însoţite de comportamente ce pot fi considerate agresive sau insultătoare, în sensul
definit de etica universitară, sunt acceptate şi încurajate în scopul progresului în înţelegere,
cunoaştere şi dezvoltare.

13
 Membrii comunităţii universitare au dreptul moral la critică şi nesubordonare, exprimate
public, dacă au argumente şi probe că sunt încălcate standardele ştiinţifice, pedagogice, etice sau
legale. În acest context, prin „public” înţelegem: cadrul şedinţelor de departament şi de consiliu,
al organizaţiilor şi întrunirilor studenţeşti, în Senatul universităţii şi, dacă la aceste niveluri
problemele întemeiat criticate nu primesc un răspuns adecvat sau o soluţie, membrii comunităţii
academice au dreptul moral să externalizeze criticile, fără să suporte represalii şi persecuţii.
Fac excepţie: comunicările, conferinţele, cercetările care au ca scop analiza funcţionării
universităţilor şi programelor de studii. Acestea sunt, prin natura lor, publice în sens larg. Ele nu
scutesc autorii de responsabilitate faţă de veridicitatea şi corectitudinea informaţiilor şi de
sancţiuni pentru denigrare, răspândirea de informaţii false şi calomnii.
Membrii personalului didactic, în calitate de cetăţeni particulari, au dreptul la comentarii
publice. Dacă aceste comentarii nu fac parte din aria lor de expertiză profesională, ei trebuie să
precizeze clar că fac aceste comentarii în nume personal.
Sunt supuse sancţionării: dezinformarea, calomnierea, denigrarea publică a programelor
şi persoanelor din propria instituţie şi din alte instituţii universitare, de către membrii propriei
comunităţii academice.

h) Respectul şi toleranța
Articolele 29 – 31 din Cod sunt dedicare respectului și toleranței în mediul academic.
Universitatea Valahia din Târgovişte promovează un mediu academic adecvat studiului şi
cercetării, deschis în egală măsură tuturor membrilor comunităţii universitare. Mediul academic
cultivă valorile raţionalităţii şi schimbului de argumente, ale autonomiei şi responsabilităţii
individuale. Păstrarea unui mediu academic adecvat presupune respect reciproc, toleranţă şi
cooperare între toţi membrii comunităţii academice, precum şi între aceştia şi colaboratorii lor
externi.
Respectul faţă de ceilalţi se demonstrează prin aceea că disputele se rezolvă prin
argumente raţionale şi nu prin utilizarea unor tipuri de limbaj trivial sau acţiuni care reprezintă
atacuri la persoană.
Studenţii au obligaţia să respecte autoritatea personalului didactic, de cercetare şi
nedidactic, precum şi autoritatea organismelor de conducere ale Universităţii şi ale facultăţilor.
Universitatea cultivă spiritul de toleranţă faţă de diferenţele între oameni, între opinii,
credinţe şi preferinţe intelectuale.
În Universitatea Valahia din Târgovişte sunt interzise şi supuse sancţionării:
a)orice manifestare sau comportament cu caracter misogin, mizantrop, naţionalist-şovin,
de instigare la ură rasială sau naţională, orice tratament discriminator pe motiv de orientare sau
apartenenţă politică, convingeri religioase, etnie, handicap sau origine socială, precum şi orice
formă de hărţuire;
b)adresarea de injurii şi jigniri celorlalţi membri ai comunităţii academice indiferent
de raporturile ierarhice;
c)orice alt comportament ce aduce atingere demnităţii sau creează o atmosferă
intimidantă, ostilă, degradantă, umilitoare sau ofensatoare îndreptată împotriva unei persoane
sau a unui grup de persoane.
Universitatea Valahia din Târgovişte nu îngăduie nicio formă de hărţuire în mediul
academic.
Hărţuirea reprezintă comportamentul degradant, intimidant sau umilitor care urmăreşte
sau conduce la afectarea gravă a capacităţii unei persoane de a-şi desfăşura în mod firesc
activităţile profesionale şi de studiu, sau de a-şi exercita drepturile.
Hărţuirea constă, de regulă, într-un comportament repetat (ameninţări fizice şi verbale,
critici umilitoare, avansuri sexuale etc.), dar poate consta şi în acte singulare, atunci când acestea
au o natură agresivă (de obicei de natură fizică).
Hărţuirea poate fi îndreptată împotriva unei persoane anume sau poate consta în acte care

14
creează un mediu academic ostil, conducând la afectarea gravă a capacităţii membrilor unui grup
(de obicei femeile, minoritarii etnici sau rasiali, persoane cu dizabilităţi, persoanele cu orientare
sexuală diferită de cea a majorităţii, minorităţile religioase) de a-şi desfăşura activităţile
academice sau de a-şi exercita drepturile individuale.
Atunci când este exercitată de către persoane cu funcţii ierarhic superioare victimei,
atunci când este exercitată de profesori asupra studenţilor sau de evaluatori asupra persoanelor
evaluate, hărţuirea presupune abuzul de putere, care constituie o circumstanţă agravantă.
Hărţuirea ia forme precum misoginismul, sexismul, rasismul, şovinismul, xenofobia,
homofobia, hărţuirea în privinţa convingerilor religioase sau politice este contrară politicilor de
egalitate de şanse ale universităţii şi afectează grav respectul pentru dreptul personalului şi
studenţilor la un tratament corect şi respectuos, conducând la crearea unui mediu ostil, de
îngrădire până la negarea participării la viaţa comunităţii, persoanele hărţuite se simt excluse și
îşi pierd încrederea în instituţie.
Hărţuirea sexuală înseamnă avansuri sexuale nedorite, cerere de favoruri sexuale şi alte
manifestări verbale sau fizice de natură sexuală în cadrul cărora:
- supunerea sau respingerea la un astfel de comportament au legătură cu condiţionarea
instruirii, evaluării, angajării, promovării sau participării la activitatea universitară;
- un asemenea comportament afectează prin intimidare, ostilitate, ofensă, munca oricărei
persoane, performanţa sa academică, condiţiile de viaţă, mediul de desfăşurare a activităţii.
Victimele hărţuirii sexuale pot să fie atât femeile cât şi bărbaţii si se poate manifesta între
sexe diferite sau între persoane de acelaşi sex.
Hărţuirea este sancţionată cu măsuri administrative, care pot varia în funcţie de gravitate.
Comisia de analiză numită prin decizie a rectorului sau a Ministerului Educaţiei
Naţionale, după caz, preia cazurile de hărţuire sexuală (in condiţiile art. 312 alin.1 din Legea
Educaţiei Naţionale nr. 1/2011, art. 12 coroborat cu prevederi art. 4 lit. d din Legea 202/2002 şi
ale art. 314 alin. 2 si 3 din Legea Educaţiei Naţionale nr. 1/2011) şi cooperează cu un specialist.
Universitatea face publice modalităţile de adresare şi de rezolvare a unor astfel de plângeri.
Membrilor Comisiei de analiză nu li se permite să dezvăluie aspecte cu privire la cazurile
analizate, fără permisiunea expresă a persoanei vătămate, cu excepţia situaţiei în care s-a produs
o lezare fizică sau psihică semnificativă, ca urmare a hărţuirii.

i) Bunăvoința şi grija
Art.32 din Cod prevede:
Universitatea încurajează ca dezirabile actele de bunăvoinţă şi grijă faţă de membrii
comunităţii academice şi faţă de orice persoane sau grupuri aflate în nevoie.
Bunăvoinţa şi grija nu trebuie să submineze imparţialitatea în evaluare şi nu pot să fie
folosite ca pretext pentru părtiniri.
Bunăvoinţa şi grija au un rol major în formarea unui mediu propice dezvoltării personale
şi profesionale şi în creşterea încrederii că fiecare persoană face parte nu doar dintr-o instituţie,
ci şi dintr-o comunitate pe care se poate baza, care o sprijină şi o apreciază.
Pot să fie sancţionate: indiferenţa sistematică faţă de cererile studenţilor şi cadrelor
didactice, nepăsarea, în cazurile în care aceasta afectează major desfăşurarea procesului de
învăţământ sau cercetare etc.

j) Colegialitatea
Art.33 – 35 din cod dispun:
Activitatea în comunitatea academică presupune colaborarea membrilor acesteia în spirit
de colegialitate şi respect reciproc.
Colegialitatea implică, în special:

15
 a) curtoazie şi respect datorate fiecărui membru al comunităţii academice, încălcarea
acestei obligaţii de către o persoană neconferind în niciun caz dreptul celui lezat de a adopta o
conduită similară
b) obligaţia de asistenţă între membrii comunităţii academice, materializată în
suplinirea colegială la nevoie, acordarea de sprijin în activitatea didactică şi administrativă,
cooperarea cu bună credinţă în cadrul proiectelor ce implică participarea mai multor persoane;
c)înţelegere, respect şi sprijin pentru persoanele cu nevoi speciale;
d)obligaţia de confidenţialitate în privinţa datelor şi informaţiilor transmise de un
membru al comunităţii academice unui alt membru, cu titlu privat. În privinţa situaţiei şcolare
a unui student, obligaţia de confidenţialitate operează în limitele stabilite prin hotărâre a
Senatului, în condiţiile Legii privind protecţia datelor cu caracter personal.
Constituie încălcări ale principiului colegialităţii:
a)abuzul de autoritate la adresa unui membru al comunităţii academice, indiferent de
poziţia ocupată de acesta în cadrul Universităţii (student, cadru didactic, membru al conducerii
universităţii, membru al personalului administrativ);
b)discreditarea în mod injust a ideilor, ipotezelor sau rezultatelor cercetărilor unui coleg;
c)formularea în faţa studenţilor a unor comentarii la adresa pregătirii profesionale, a
ţinutei morale sau a unor aspecte ce ţin de viaţa privată a unui coleg;
d)sfătuirea studenţilor să nu urmeze un curs al unui coleg, din antipatie faţă de acesta;
e)formularea repetată de plângeri sau sesizări vădit neîntemeiate la adresa unui coleg;
f)denunţurile anonime la adresa activităţii oricărei persoane din Universitate.

k) Loialitatea
Loialitatea faţă de Universitate presupune obligaţia fiecărui membru al comunităţii
academice de a acţiona în interesul universităţii, de a susţine obiectivele, strategiile şi politicile
acesteia, în scopul realizării misiunii şi creşterii competitivităţii ei.
Constituie încălcări ale obligaţiei de loialitate, potrivit art.37:
a)desfăşurarea de acţiuni menite să ducă la pierderea unor drepturi patrimoniale sau
nepatrimoniale dobândite în mod legal de către Universitate;
b)sfătuirea studenţilor, în cadrul activităţilor didactice, să abandoneze cursurile
Universităţii în favoarea unei alte instituţii de învăţământ;
c)angajarea în afara universităţii a unor activităţi care, în condiţiile legii, constituie
concurenţă neloială;
d)desfăşurarea de acţiuni menite să discrediteze Universitatea sau să afecteze în mod grav
imaginea şi prestigiul acesteia.

l) Confidențialitatea
Personalul didactic şi administrativ are obligaţia să respecte confidenţialitatea în
problemele care ţin de viaţa privată a studenţilor, să nu dea informaţii decât după consultarea
persoanelor împuternicite şi numai când există motive îndreptăţite.
Această regulă este valabilă, de asemenea, în privinţa cererilor personale referitoare la
păstrarea confidenţialităţii în privinţa stării civile, orientării sexuale sau dizabilităţilor ascunse,
domiciliului, apartenenţei politice, religioase etc.
Membrii personalului care au acces la documente şi informaţii trebuie să menţină
caracterul confidenţial şi privat al unor astfel de informaţii şi să protejeze persoanele care nu
doresc ca aceste informaţii să devină publice. Membrii universităţii trebuie să menţină
caracterul privat al solicitărilor de confidenţialitate. Dosarele personale sunt confidenţiale.

2.3. Capitolul III Incompatibilități și conflicte de interese

16
 Potrivit art.39 din Cod, incompatibilitatea reprezintă interdicţia de a exista raporturi
ierarhice directe între personalul didactic, de cercetare sau auxiliar care ocupă o funcţie de
conducere şi soţii, afinii sau rudele până la gradul al III-lea inclusiv ai acestora.
Conflictul de interese reprezintă o situaţie, concretă sau aparentă, în care un cadru
didactic, de cercetare sau didactic auxiliar ori o societate la care acesta este asociat sau
acţionar, are interese personale ori patrimoniale contrare sau neloiale universităţii, exercitate
astfel încât să influenţeze negativ realizarea obiectivă a atribuţiilor funcţiei ocupate sau să
afecteze votul în cadrul organelor colegiale de conducere.
Funcţiile din Universitate, aflate într-o poziţie directă de conducere, control, autoritate
sau evaluare instituţională, se află în relaţie de incompatibilitate, in sensul art. 295 alin.4 din
Legea Educaţiei Naţionale nr.1/2011 şi nu pot fi ocupate concomitent de către soţi, afini şi
rude de până la gradul al III-lea inclusiv, asa cum stabilesc dispozitiile art.40:
a) preşedintele Senatului universităţii cu rectorul, prorectorii, preşedintele consiliului de
administraţie în cazul instituţiilor de învăţământ particulare şi confesionale particulare,
directorul general administrativ, membrii consiliului de administraţie, directorii de
departamente, conducătorii şcolilor doctorale, conducătorii unităţilor instituţiei de învăţământ
superior, conducătorii structurilor permanente sau temporare aflate în subordinea directă a
preşedintelui Senatului universităţii şi, acolo unde există, conducătorii liniilor/secţiilor de
studiu în limbi ale minorităţilor naţionale;
b)rectorul cu prorectorii, preşedintele consiliului de administraţie în cazul instuţiilor de
învăţământ superior particulare şi confesionale, directorul Consiliului pentru studiile
universitare de doctorat, decanii, prodecanii, directorul general administrativ, membrii
consiliului de administraţie, directorii de departamente, conducătorii şcolilor doctorale,
conducătorii unităţilor instituţiei de învăţământ superior şi, acolo unde există, conducătorii
liniilor/secţiilor de studiu în limbi ale minorităţilor naţionale;
c)prorectorul şi directorul Consiliului pentru studiile universitare de doctorat cu decanii,
prodecanii, preşedintele consiliului de administraţie în cazul instituţiilor de învăţământ
superior particulare şi confesionale, directorul general administrativ, membrii consiliului de
administraţie, directorii de departamente, conducătorii şcolilor doctorale, conducătorii
unităţilor aflate în subordonarea prorectorului sau directorului respectiv şi, acolo unde există,
conducătorii liniilor/secţiilor de studiu în limbi ale minorităţilor naţionale subordonate
prorectorului sau directorului respectiv;
d)membrii consiliului de administraţie cu decanii, prodecanii, preşedintele consiliului de
administraţie în cazul instituţiilor de învăţământ superior particulare şi confesionale, directorul
general administrativ, directorii de departamente, conducătorii şcolilor doctorale, conducătorii
unităţilor instituţiei de învăţământ superior şi, acolo unde există, conducătorii liniilor/secţiilor
de studiu în limbi ale minorităţilor naţionale;
e)directorul general administrativ cu decanii, prodecanii, preşedintele consiliului de
administraţie în cazul instituţiilor de învăţământ superior particulare şi confesionale,
persoanele cu funcţii de conducere în cadrul departamentului/serviciilor tehnico-administrative
şi cu personalul aflat în subordine;
f)decanul cu prodecanii facultăţii respective, directorii de departamente din cadrul
facultăţii respective, conducătorii şcolilor doctorale subordonate facultăţii respective,
conducătorii unităţilor subordonate facultăţii respective, şi, acolo unde există, conducătorii
liniilor/secţiilor de studiu în limbi ale minorităţilor naţionale din cadrul facultăţii respective;
g)prodecanul cu directorii de departamente din cadrul facultăţii respective, conducătorii
şcolilor doctorale subordonate facultăţii respective, conducătorii unităţilor subordonate
facultăţii respective, şi, acolo unde există, conducătorii liniilor/secţiilor de studiu în limbi ale
minorităţilor naţionale din cadrul facultăţii respective;

17
 h)directorul de departament cu conducătorii unităţilor subordonate departamentului
respectiv, şi, acolo unde există, conducătorii liniilor/secţiilor de studiu în limbi ale
minorităţilor naţionale din cadrul departamentului respectiv;
i)conducătorul şcolii doctorale cu conducătorii unităţilor subordonate şcolii doctorale
respective;
j) conducătorul de doctorat cu studenţii doctoranzi conduşi de acesta.
Orice persoană se află în incompatibilitatea cu calitatea de membru într-o comisie de
evaluare, de contestaţie, de concurs sau de promovare având ca obiect evaluarea activităţii
profesionale şi/sau ştiinţifice a unui angajat al instituţiei de învăţământ superior cu care se află
în relaţie de soţi, afini şi rude până la gradul al III-lea inclusiv.
Prezenţa ca membru în următoarele structuri colective de conducere nu generează
incompatibilităţi în sensul dispozițiilor cuprinse în art. 40:
a)senatul universitar;
b)consiliul facultăţii;
c)consiliul departamentului;
d)consiliul pentru studiile universitare de doctorat;
e)consiliul şcolii doctorale.
În cadrul unui departament, definit de art. 133 din Legea educaţiei naţionale nr.1/2011
ca unitatea academică funcţională care asigură producerea, transmiterea şi valorificarea
cunoaşterii în unul sau mai multe domenii de specialitate, se află în relaţie de incompatibilitate
în sensul art. 295 alin.4 din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011, şi nu pot fi ocupate
concomitent de persoane care se află unul/una faţă de celălalt/cealaltă într-o poziţie de
conducere, control sau autoritate sau evaluare instituţională direct la orice nivel, funcţiile
didactice de profesor, conferenţiar, lector/şef de lucrări, asistent care desfăşoară activităţi
didactice aferente aceleiaşi discipline sau unităţi didactice (curs) din planul de învăţământ al
unui program de studii universitare sau al unui program postuniversitar, respectiv cursuri,
seminarii/lucrări de laborator asociate disciplinelor din planul de învăţământ gestionat de
acelaşi departament. Potrivit art. 7 din Metodologia-cadru de concurs pentru ocuparea
posturilor didactice şi de cercetare vacante din învăţământul superior, adoptată prin Hotărârea
Guvernului nr. 457/2011, în situaţia în care, în urma câştigării unui concurs de către un
candidat, una sau mai multe persoane din instituţia de învăţământ superior urmează să se afle
într-o situaţie de incompatibilitate conform art. 295, alin.4 din Legea educaţiei naţionale nr.
1/2011 precizărilor (dispoziţiilor) de la punctele 2-5, numirea pe post şi acordarea titlului
universitar de către instituţia de învăţământ superior sau a gradului profesional de cercetare-
dezvoltare poate avea loc numai după soluţionarea situaţiei sau a situaţiilor de
incompatibilitate. Modalitatea de soluţionare a situaţiei de incompatibilitate se comunică
Ministerului Educaţiei Naţionale în termen de două zile lucrătoare de la soluţionare.
Admiterea la studii universitare la doctorat are loc cu respectarea regimului
incompatibilităţilor precizate la punctele 2-5.
Funcţia de rector este incompatibilă cu ocuparea unei funcţii de conducere sau
demnitate publică sau de conducere în cadrul unui partid politic.
Persoanele care ocupă funcţia de rector într-o instituţie de învăţământ superior şi sunt
numite sau alese într-o funcţie de conducere sau de demnitate publică sau de conducere în
cadrul unui partid politic pot opta pentru una din cele două funcţii în termen de 30 de zile de la
numirea sau alegerea în funcţia de conducere sau demnitate publică sau de conducere în cadrul
unui partid politic. În cazul în care funcţia de rector se vacantează, se organizează concurs
public sau alegeri parţiale pentru aceasta, potrivit art. 209 din Legea educaţiei naţionale nr.
1/2011.
Persoanele care ocupă o funcţie de conducere sau de demnitate publică sau deconducere
în cadrul unui partid politic şi sunt desemnate în funcţia de rector într-o instituţie de
învăţământ superior, pot opta pentru una din cele două funcţii în termen de 15 zile de la
numirea sau alegerea în funcţia de rector. În cazul în care persoana nu renunţă în acest termen
la funcţia sau funcţiile de conducere sau de demnitate publică sau de conducere în cadrul unui

18
partid politic, funcţia de rector nu se ocupă şi se organizează concurs public sau alegeri parţiale
pentru aceasta. În acest caz, modalitatea de desemnare a noului rector este aceeaşi cu
modalitatea de desemnare a persoanei desemnate în funcţia de rector care nu a ocupat această
funcţie ca urmare a incompatibilităţii şi nu se organizează un nou referendum pentru stabilirea
modalităţii de desemnare a rectorului.
Funcţiile de conducere sau de demnitate publică se pot cumula cu funcţiile didactice
şi/sau de cercetare, potrivit art. 215 (5) din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011.

2.4.Capitolul IV Comisia de etica

La nivelul universităţii funcţionează Comisia de etică universitară.
Structura
Structura şi componenţa Comisiei de etică universitară, cu atribuţii decizonale, este
propusă de Consiliul de administraţie, avizată de Senatul universitar şi aprobată de rector.
Membrii comisiei sunt persoane cu prestigiu profesional şi autoritate morală. Nu pot fi
membri ai Comisiei de etică universitară persoanele care ocupă vreuna dintre funcţiile: rector,
prorector, decan, prodecan, director general administrativ, director de departament sau de
unitate de cercetare-dezvoltare, proiectare, microproducţie.
Acoperirea cheltuielilor privind funcţionarea Comisiei se realizează din fondurile
Universităţii, prin decizia Rectorului. Aceste cheltuieli se compun din:
a)resursele necesare pentru alocarea unui sediu conform unui program şi a unui spaţiu
de depozitare sigur;
b)resursele necesare remunerării membrilor Comisiei;
c)resursele necesare desfăşurării activităţii Comisiei, în condiţii de asigurare a calităţii.
Comisia de etică este structurată după cum urmează:
a)5-9 membri cu atribuţii decizionale, persoane cu prestigiu profesional şi autoritate
morală şi este condusă de un preşedinte. In absenţa preşedintelui, atribuţiile acestuia sunt
delegate de drept vicepreşedintelui comisiei;
b)cel puţin un reprezentant al studenţilor, cu atribuţii decizionale, ales în mod
democratic ca reprezentant legitim al intereselor studenţilor şi al cărui statut de reprezentant nu
este condiţionat de conducerea universităţii;
c)un jurist (jurist/juristă a universităţii), cu atribuţii decizionale, ce avizează Raportul
Comisiei de analiză şi hotărârile Comisiei de etică, asigurând respectarea principiului
legalităţii;
d)un/o secretar/ă, angajat/ă cu contract individual de muncă, cu atribuţii executive, care
ţine evidenţa documentelor comisiei şi asigură desfăşurarea activităţii comisiei. Secretarul/a nu
are drept de vot la luarea deciziilor Comisiei.
Atribuții
Comisia de etică are următoarele atribuţii şi responsabilităţi principale:
a)să aplice Codul de etică şi deontologie profesională universitară pe baza procedurilor
prevăzute şi potrivit atribuţiilor şi responsabilităţilor ce îi revin;
b)să întocmească un raport anual cu privire la situaţia respectării eticii universitare şi a
eticii activităţilor de cercetare, care se prezintă rectorului, senatului universitar şi constituie
document public;
c)să propună Senatului universitar pentru adoptare şi includere în Carta universitară şi
să promoveze eventuale modificări sau amendamente ale Codului de etică şi deontologie
profesională universitară;
d)să îşi asume atribuţiile stabilite de Legea Educaţiei Naţionale nr. 1/2011 actualizată,
de Legea 206/2004 actualizată, de prevederile prezentului Cod şi ale Regulamentului Comisei
de etică, potrivit cărora Comisia de etică are în vedere următoarele:
numeşte Comisia de analiză pentru examinarea sesizărilor referitoare la abateri de la
buna conduită în activitatea de cercetare-dezvoltare, comisie ce este propusă de
structurile responsabile şi competente pentru asigurarea eticii ştiinţifice, din domeniul
specific al conduitei etice analizate;

19
 aprobă raportul elaborat de Comisia de analiză, raport ce numeşte persoanele vinovate
şi stabileşte sancţiunile, Comisia de etică putând stabili sancţiuni diferite de ale
Comisiei de analiză, în mod justificat, atunci când sancţiunile propuse în raport nu se
încadrează în principiile de legalitate şi proporţionalitate. Raportul Comisiei de analiză
se aprobă, cu votul majorităţii membrilor Comisiei de etică, fără sau cu modificarea
sancţiunilor propuse în raport. Hotărârea Comisiei de etică, semnată de preşedintele
Comisiei de etică şi avizată de consilierul juridic, va cuprinde informaţii privind
aprobarea sau modificarea sancţiunilor, cu specificarea argumentelor şi reglementărilor
ce au stat la baza deciziei de modificare;
comunică autorului sesizării în scris şi transmite spre publicare pe site-ul web al
universităţii următoarele documente: Raportul Comisiei de analiză, avizat de
consilierul juridic din Comisia de etică, fără sau cu obiecţiuni, după caz; Hotărârea
Comisiei de etică, prin care se aprobă raportul Comisiei de analiză fără sau cu
modificarea sancţiunilor propuse în raport, după caz;
comunică structurilor de conducere ale universităţii: Raportul Comisiei de analiză şi
Hotărârea Comisiei de etică, pentru punerea în aplicare a sancţiunilor, cu precizarea
termenului de la care sancţiunile devin aplicabile şi a condiţiilor ce pot suspenda
aplicarea sancţiunilor, respectiv în cazul contestării raportului comisiei de analiză şi/sau
hotărârii comisiei de etică.
îşi asumă cu responsabilitate principiile ce guvernează activitatea Comisiei de etică şi
care sunt parte integrantă a regulamentului Comisiei de etică;
colaborează cu structurile universităţii ce au responsabilităţi în prevenirea, evaluarea şi
asigurarea respectării conduitei etice în cadrul universităţii;
colaborează cu Rectorul universităţii: pentru asigurarea desfăşurării în condiţii optime a
procedurilor necesare respectării eticii universitare şi a eticii activităţilor de cercetare
universitare, în acţiunile ce corespund competenţelor comisiei; pentru comunicarea
deciziilor Comisiei privind punerea în aplicare de către Rectorul universităţii a
sancţiunilor aferente abaterilor etice; pentru comunicarea raportului anual referitor la
situaţia respectării eticii universitare şi a eticii activităţilor de cercetare;
colaborează cu Senatul universităţii şi cu Comisiile de specialitate ale Senatului
responsabile cu validarea raportului privind starea universităţii – capitolul: Situaţia
respectării eticii universitare şi a eticii activităţilor de cercetare universitare pentru
analizarea propunerilor de modificare a Codului de etică şi deontologie universitară şi
pentru comunicarea raportului referitor la situaţia respectării eticii universitare şi a
eticii activităţilor de cercetare;
colaborează cu structurile instituţionale subordonate Ministerului Educaţiei Naţionale,
abilitate să analizeze şi să se pronunţe pentru cazurile care pot constitui abateri de la
normele de buna conduită etică şi deontologică universitară;
notifică instituţiile statului privind cazurile ce fac subiectul legii penale şi pune la
dispoziţia acestora informaţiile pe care le deţin privind cazurile respective.
e)să îşi asume atribuţiile stabilite prin Hotărârea Guvernului nr. 681/2011 privind Codul
Studiilor Universitare de Doctorat actualizată, coroborat cu prevederile Ordinului nr.
3482/2016 privind aprobarea Regulamentului de organizare şi funcţionare al CNATDCU,
Anexa 2. In acest sens, Comisia de Etica demarează procedura de analiză şi soluţionare a
sesizărilor şi elaborează Hotărârea ce vizează standardele de calitate sau de etică profesională,
inclusiv cu privire la existenţa plagiatului, în cadrul unei teze de doctorat. Hotărârea Comisiei
de etică este parte integrantă a Punctului de vedere al Rectorului UVT.
Cheltuielile ocazionate de funcţionarea Comisiei de etică şi a Comisiei de analiză se acoperă
din fondurile Universităţii Valahia din Târgovişte, prin decizia Rectorului.

20
 Membrii comisiei de etică, cu atribuţii decizionale, sunt remuneraţi pentru fiecare
şedinţă cu o sumă fixă, stabilită de Consiliul de Administraţie al Universităţii Valahia din
Târgovişte. Secretarul comisiei este remunerat conform contractului individual de muncă.
Sesizarea Comisie – art.42
Orice persoană, din universitate sau din afara universităţii, poate sesiza Comisiei de
etică universitară abateri săvârşite de membri ai comunităţii universitare.
Sub jurisdicţia Comisiei de etică intră toate persoanele care fac parte din sau au relaţii
cu universitatea, membri ai comunităţii universitare:
a.studenţi (la toate nivelurile şi formele de studiu, inclusiv studenţii-doctoranzi);
b.personal didactic şi de cercetare, personal didactic şi de cercetare auxiliar (cadre
didactice titulare, asociaţi, consultanţi, invitaţi);
c.membri ai corpului de conducere.
Sunt supuse analizei comisiei numai sesizprile/reclamațiile, formulate în scris și care conțin
informațiile specificate în cadrul Regulamentului Comisiei de etică.
Sesizările formulate în scris, ce sunt de competenţa Comisiei de etică, se depun la sediul
comisiei, deschise sau în plic sigilat, după ce au fost înregistrate la registratura universităţii.
Comisia de etică universitară păstrează confidenţială identitatea autorului sesizării.
Termenele de comunicare, analiză şi soluţionare a sesizărilor, termenele de contestaţie
şi termenele de aplicare a sancţiunilor sunt prevăzute distinct, pentru fiecare categorie, în cadrul
Regulamentului Comisiei de etică.
Activitati procedurale – art.43
Activităţile procedurale pe care Comisia de etică şi Comisia de analiză le desfăşoară, în
cazul sesizărilor ce privesc conduita etică, iniţiate de persoane fizice sau juridice cunoscute, ori
în urma autosesizării structurilor responsabile cu asigurarea conduitei etice, în condiţiile
respectării aspectelor de conţinut reglementate, sunt:
a)solicitarea propunerii de specialişti pentru constituirea Comisiei de analiză şi
solicitarea de informaţii relevante pentru soluţionarea sesizării, din partea structurilor
universităţii cu responsabilităţi privind conduita etică, în domeniul de analiză al sesizării;
b)comunicarea deciziei privind demararea procedurii de analiză şi soluţionare a
sesizării, către autorul sesizării;
c)întrunirea Comisiei de etică pentru aprobarea Comisiei de analiză, propusă de
structurile competente, în baza respectării condiţiilor de prestigiu profesional şi autoritate
morală a persoanelor propuse şi emiterea deciziei de constituire a Comisiei de analiză şi de
numire a membrilor acesteia, pentru analiza şi soluţionarea sesizărilor;
d)comunicarea deciziei de numire adresată membrilor Comisiei de analiză, însoţită de:
informaţiile privind sesizarea, dovezile existente, informaţii pentru structurarea raportului de
analiză, termen de soluţionare şi punerea la dispoziţie a legislaţiei relevante, de către Comisia
de etică;
e)elaborarea Raportului de analiză, de către membrii Comisiei de analiză, propuşi de
structurile universităţii cu responsabilităţi privind conduita etică în domeniul de analiză al
sesizării şi numiţi prin decizie a Comisiei de etică;
f)comunicarea Raportului de analiză elaborat de membrii Comisiei de analiză, către
Comisia de etică;
g)comunicarea, de către Comisia de etică, a invitaţiei de audiere adresată persoanei care
face obiectul sesizării în vederea informării, expunerii punctului de vedere, a identificării
contextului organizaţional existent şi a potenţialilor factori defavorabili angajării bunei
conduite în etica ştiinţifică;
h)întrunirea Comisiei de etică pentru aprobarea Raportului de analiză elaborat de
Comisia de analiză şi emiterea Hotărârii Comisiei de etică privind aprobarea raportului cu
posibilitatea încadrării diferite a sancţiunilor, în situaţii bine argumentate, potrivit competenţei
Comisiei de etică;

21
 i)comunicarea de către Comisia de etică a Raportului de analiză, elaborat de Comisia de
analiză, împreună cu Hotărârea Comisiei de etică, către autorul sesizării cu excepţia cazului
specific al sesizărilor CNATDCU, caz în care, comunicarea către autorul sesizării se face de
către CNATDCU;
j)transmiterea spre publicare pe site-ul web al universităţii, de către Comisia de etică, a
Raportului de analiză elaborat de Comisia de analiză şi a Hotărârii Comisiei de etică;
k)transmiterea de către Comisia de etică a Raportului de analiză elaborat de Comisia de
analiză şi a Hotărârii Comisiei de etică (cu precizarea explicită a termenului de la care
sancţiunile se aplică, numai în cazul în care decizia finală privind sancţiunile aplicabile aparţine
Comisiei de etică), către structurile de conducere ale universităţii, cu atribuţii în aplicarea
sancţiunilor, dar şi către structurile responsabile cu aplicarea de măsuri preventive şi corective.
Întrunire si decizii – art.44
Comisia de etică se întruneşte semestrial în şedinţă ordinară şi ori de câte ori este
necesar, în şedinţe extraordinare.
Cvorumul comisiei este constituit de jumătate plus unu din membrii comisiei.
Deciziile comisiei, inclusiv demararea/nedemararea procedurii de analiză şi soluţionare
a sesizărilor; numirea membrilor Comisiei de analiză; aprobarea raportului de analiză şi a
sancţiunilor; hotărârea acordării de sancţiuni diferite de ale Comisiei de analiză şi aprobarea
lor, se iau cu majoritatea voturilor membrilor Comisiei de etică.
Drepturile autorului sesizarii- art.45
Aceste drepturi sunt:
a)dreptul de a beneficia de consilierea Comisiei de etică cu privire la corecta întocmire,
depunerea și înregistrarea sesizării;
b)dreptul la informare privind demararea procedurii de analiză a sesizării şi a
rezultatelor soluţionării acesteia şi de a primi o copie după Raportul de analiză şi după
Hotărârea Comisiei de etică la finalizarea procedurii;
c)dreptul de a beneficia de confidenţialitate. Dacă în cursul derulării procedurilor
este necesară dezvăluirea identităţii autorului sesizării, va fi cerută permisiunea acestuia în
acest sens. Dacă autorul sesizării nu doreşte să-i fie dezvăluită identitatea, se va proceda în
continuare fără dezvăluirea identităţii acestuia/acesteia, în măsura în care acest lucru este
posibil.
Drepturile persoanei reclamate:
a)dreptul de a fi informat/ă cu privire la acuzaţiile aduse şi la rezultatul investigaţiilor;
b)dreptul de a fi audiat/ă;
c)dreptul de a contesta Raportul Comisiei de analiză, aprobat cu sau fără modificări prin
Hotărârea Comisiei de etică, la Consiliul Naţional de Etică;
d)dreptul de a primi, la solicitare, copii după Raportul de analiză şi Hotărârea Comisiei de
etică, cu excepţia situaţiei/proceselor de analiză aflate în derulare la CNATDCU;
e)în cazul specific al sesizărilor CNATDCU, dreptul de a solicita acces la documentele
dosarului şi de a contesta, adresate direct Consiliului general al CNATDCU.
Secretariat – art.47
Secretarul/a Comisiei este responsabil/ă cu păstrarea tuturor datelor colectate în dosarele de caz,
fie că acestea au fost soluţionate sau nu.
Comisia va păstra dosarele pe o durată de 10 ani, într-un spaţiu adecvat pus la dispoziţia acesteia
de conducerea instituţiei de învăţământ superior.
Incompatibilitate sau conflict de interese – art.48
În cazul în care un membru al Comisiei de etică şi/sau al Comisiei de analiză declară sau se
constată că se află într-o situaţie de incompatibilitate sau conflict de interese, ce pot influenţa
negativ realizarea obiectivă a atribuţiilor de analiză şi soluţionare sau să afecteze votul privind
legalitatea şi proporţionalitatea încadrării deciziilor, Comisia de etică va decide prin vot, cu
privire la capacitatea acestuia/acesteia de a analiza şi soluţiona cazul sau de a aproba decizia
Comisiei de analiză.

22
În situaţia recuzării, membrul/a Comisiei recuzat/ă nu va participa la elaborarea, respectiv la
votarea raportului de analiză.

2.5. Capitolul V- Abateri si sanctiuni

Conform art.49 din Cod, constituie abateri de la normele de conduită etică:
a)propaganda cu caracter politic desfăşurată în interiorul sau în legătură cu acţiuni ale
Universităţii;
b)desfăşurarea în spaţiul academic a unor activităţi ofensatoare cultelor care funcţionează
în mod legal în România;
c)solicitarea de către membrii comunităţii academice de bani, cadouri sau a altor foloase
materiale, a unor servicii personale, de orice tip, de la persoane care sunt sau urmează să fie în
proces de evaluare, angajare, sau promovare, precum şi oferirea acestora în schimbul indulgenţei
sau favoritismului;
d)traficarea clientelară a examenelor de admitere, a examenelor din sesiuni şi a
examenelor de absolvire sau a concursurilor pentru ocuparea posturilor, ori pentru promovare,
inclusiv practicarea intervenţiilor ierarhice sau colegiale;
e)comercializarea de lucrări ştiinţifice în vederea facilitării falsificării de către
cumpărător a calităţii de autor al unei lucrări de licenţă, de diplomă, de disertaţie sau de doctorat;
f)încredinţarea de către orice autor a produselor ştiinţifice publicate către o altă persoană
spre a fi republicate sub alt nume decât cel al autorului / autorilor primari;
g)includerea unor date false în dosarul de angajare ori în dosarul pentru participarea la
concursurile privind ocuparea posturilor didactice / de cercetare ori în documentaţiile elaborate
pentru participarea la competiţiile de granturi şi contracte naţionale / internaţionale;
h)orientarea activităţii de cercetare a studenţilor, masteranzilor, doctoranzilor în scopul
obţinerii unui folos material sau personal nepatrimonial de către cadrul didactic îndrumător;
i) orice formă de fraudă intelectuală precum: copiatul în cadrul examenelor sau
concursurilor, substituirea lucrărilor sau a identităţii persoanelor examinate;
j)orice manifestare sau comportament cu caracter misogin, naţionalist - şovin, de instigare
la ură rasială sau naţională, orice tratament discriminator pe motiv de orientare sau apartenenţă
politică, convingeri religioase, etnie, handicap sau origine socială, precum şi orice formă de
hărţuire;
k)adresarea de injurii şi jigniri celorlalţi membri ai comunităţii academice, indiferent de
raporturile ierarhice;
l)orice alt comportament ce aduce atingere demnităţii sau creează o atmosferă
intimidantă, ostilă, degradantă, umilitoare sau ofensatoare îndreptată împotriva unei persoane sau
a unui grup de persoane;
m) abuzul de autoritate la adresa unui membru al comunităţii academice, indiferent de
poziţia ocupată de acesta în cadrul Universităţii (student, cadru didactic, membru al conducerii
universităţii, membru al personalului administrativ);
n) discreditarea în mod injust a ideilor, ipotezelor sau rezultatelor cercetărilor unui coleg;
o)formularea în faţa studenţilor a unor comentarii la adresa pregătirii profesionale, a
ţinutei morale sau a unor aspecte ce ţin de viaţa privată a unui coleg;
p) sfătuirea studenţilor să nu urmeze un curs al unui coleg, din antipatie faţă de acesta;
q) formularea repetată de plângeri sau sesizări vădit neîntemeiate la adresa unui coleg;
r) desfăşurarea de acţiuni menite să ducă la pierderea unor drepturi patrimoniale sau
nepatrimoniale dobândite în mod legal de către Universitate;
s) sfătuirea studenţilor, în cadrul activităţilor didactice, să abandoneze cursurile
Universităţii în favoarea unei alte instituţii de învăţământ;
ş) angajarea în afara universităţii a unor activităţi care afectează în mod semnificativ
timpul consacrat obligaţiilor didactice şi de cercetare în Universitate ale persoanei în cauză;

23
 t) desfăşurarea de acţiuni menite să discrediteze Universitatea sau să afecteze în mod grav
imaginea şi prestigiul acesteia;
ţ) participarea la activităţi didactice şi manifestări ştiinţifice sub influenţa alcoolului, a
drogurilor ori a altor substanţe halucinogene sau îndeplinirea atribuţiilor de serviciu sub influenţa
acestora;
u) distrugerea, alterarea sau falsificarea documentelor şi a bazelor de date ale
Universităţii, ca şi utilizarea lor în scopuri ilicite;
v) vânzarea către studenţi de cursuri şi alte materiale destinate însuşirii conţinutului unei
discipline în afara librăriei Universităţii;
w) condiţionarea studenţilor de intrarea la examene sau de promovarea acestora prin
cumpărarea unor lucrări sau cărţi ale cadrelor didactice.
Art. 50 prevede abaterile de la normele de conduită etică, în activitatea de cercetare-
dezvoltare:
(1)Abaterile de la normele de bună conduită în activitatea ştiinţifică, în masura în
care nu constituie infractiuni potrivit legii penale, ce includ:
a)confecţionarea de rezultate sau date şi prezentarea lor ca date experimentale, ca date
obţinute prin calcule sau simulări numerice pe calculator ori ca date sau rezultate obţinute prin
calcule analitice ori raţionamente deductive;
b)falsificarea de date experimentale, de date obtinuțe prin calcule sau simulări numerice
pe calculator ori de date sau rezultate obţinute prin calcule analitice ori raţionamente deductive;
c) îngreunarea deliberată, împiedicarea sau sabotarea activităţii de cercetare-dezvoltare a
altor persoane, inclusiv prin blocarea nejustificată a accesului la spaţiile de cercetare-dezvoltare,
prin avarierea, distrugerea ori manipularea aparaturii experimentale, a echipamentului, a
documentelor, a programelor de calculator, a datelor în format electronic, a substanţelor organice
sau anorganice ori a materiei vii necesare altor persoane pentru derularea, realizarea sau
finalizarea activităţilor de cercetare-dezvoltare.
(2)Abaterile de la normele de bună conduită în activitatea de comunicare, publicare,
diseminare şi popularizare ştiintifică, în măsura în care nu constituie infracţiuni potrivit legii
penale, ce includ:
a)plagiatul;
b)autoplagiatul;
c)includerea în lista de autori a unei publicaţii ştiinţifice a unuia sau mai multor coautori
care nu au contribuit semnificativ la publicaţie ori excluderea unor coautori care au contribuit
semnificativ la publicaţie;
d) includerea în lista de autori a unei publicaţii ştiinţifice a unei persoane fără acordul
acesteia;
e)publicarea sau diseminarea neautorizată de către autori a unor rezultate, ipoteze, teorii
ori metode ştiinţifice nepublicate;
f)introducerea de informaţii false în solicitările de granturi sau de finanţare, în dosarele de
candidatură pentru abilitare, pentru posturi didactice universitare ori pentru posturi de cercetare-
dezvoltare.
(3)Abaterile de la normele de bună conduită în activitatea de evaluare şi
monitorizare instituţională a cercetării-dezvoltării, de evaluare şi monitorizare de proiecte
de cercetare-dezvoltare, în măsura în care nu constituie infracţiuni potrivit legii penale, ce
includ:
a)nedezvăluirea situaţiilor de conflicte de interese în realizarea sau participarea la
evaluări;
b)nerespectarea confidenţialităţii în evaluare;
c)discriminarea, în cadrul evaluărilor, pe criterii de vârstă, etnie, sex, origine socială,
orientare politică sau religioasă, orientare sexuală ori alte tipuri de discriminare, cu excepţia
măsurilor afirmative prevazute de lege.

24
 (4)Abaterile de la normele de bună conduită în funcţiile de conducere în activitatea
de cercetare-dezvoltare, în măsura în care nu constituie infracţiuni potrivit legii penale, includ:
a)abuzul de autoritate pentru a obţine calitatea de autor sau coautor al publicaţiilor
persoanelor din subordine;
b)abuzul de autoritate pentru a obţine salarizare, remunerare sau alte beneficii materiale
din proiectele de cercetare-dezvoltare conduse ori coordonate de persoane din subordine;
c)abuzul de autoritate pentru a obţine calitatea de autor sau coautor al publicațiilor
persoanelor din subordine ori pentru a obţine salarizare, remunerare sau alte beneficii materiale
pentru soţi, afini ori rude pânla gradul al III-lea inclusiv;
d)abuzul de autoritate pentru a impune nejustificat propriile teorii, concepte sau rezultate
asupra persoanelor din subordine;
e)obstrucţionarea activităţii unei comisii de etica, a unei comisii de analiză sau a
Consiliului Naţional de Etică, în cursul unei analize a unor abateri de la buna conduită în
activitatea de cercetare-dezvoltare din subordine;
f)nerespectarea prevederilor şi procedurilor legale destinate respectării normelor de bună
conduită în activitatea de cercetare-dezvoltare prevazute în Legea 206/2004 actualizată, în Legea
nr. 1/2011 actualizată, în prezentul cod, în codurile de etică pe domenii, în regulamentele de
organizare şi funcţionare a instituţiilor de cercetare-dezvoltare, respectiv în Carta universitară,
dupa caz, inclusiv nepunerea în aplicare a sancţiunilor stabilite de către comisiile de etică
conform art. 11 alin. (6) din Legea 206/2004 sau de către Consiliul Naţional de Etică, conform
art. 326 din Legea nr. 1/2011.
(5)Abaterile de la normele de bună conduită privind respectarea fiinţei şi demnităţii
umane, evitarea suferinţei animalelor şi ocrotirea, refacerea mediului natural şi a
echilibrului ecologic ce sunt detaliate în Codul de etică sau în codurile de etica pe domenii.
(6)Următoarele situaţii pot de asemenea să atragă răspunderea etică prin asociere
pentru abateri de la buna conduită în activitatea de cercetare-dezvoltare:
a)participarea activă în abateri săvârşite de alţii;
b)cunoaşterea abaterilor săvârşite de alţii şi nesesizarea comisiei de etică sau a
Consiliului National de Etica;
c)coautoratul publicaţiilor conţinând date falsificate sau confecţionate;
d)neîndeplinirea obligaţiilor legale şi contractuale, inclusiv a celor aferente contractului
de mandat sau contractelor de finanţare, în exercitarea funcţiilor de conducere ori de coordonare
a activităţilor de cercetare-dezvoltare.
Alin.7 al art.50 precizează că datele contradictorii, diferenţele de concepţie experimentală
sau de practică, diferenţele de interpretare a datelor, diferenţele de opinie sunt factori specifici
cercetării-dezvoltării şi nu constituie abateri de la buna conduită.
Stabilirea și aprobarea sancțiunilor
Potrivit art.51 din Cod, în cazul abaterilor de la prevederile Codului de etică şi
deontologie profesională universitară, privind buna conduită etică, în activitatea de cercetare-
dezvoltare, Comisia de analiză numită de Comisia de etică universitară stabileşte una sau mai
multe dintre sancţiunile prevăzute în prezentul Cod, în conformitate cu Legea 206/2004 şi cu
Legea Educaţiei Naţionale nr. 1/2011, iar Comisia de etică aprobă sancţiunile din perspectiva
respectării principiilor legalităţii şi proporţionalităţii; în cazul abaterilor de la îndatoririle
prevăzute de contractul individual de muncă, a îndatoririi de respectare a normelor de
comportare dezirabile în cadrul universităţii şi a altor abateri prevăzute prin legi speciale,
responsabilitatea disciplinară este angajată potrivit regulamentelor specifice.

Sancțiuni –art.52-55 din Cod:

25
 A.Sancţiunile ce se pot aplica personalului didactic şi de cercetare şi personalului
didactic şi de cercetare auxiliar, pentru încălcarea eticii universitare şi a bunei conduite în
activitatea de cercetare ştiinţifică sunt următoarele:
a)avertisment scris;
b)diminuarea salariului de bază, cumulat, când este cazul, cu indemnizaţia de conducere,
de îndrumare şi de control;
c)suspendarea, pe o perioadă determinată de timp între 1 an şi 10 ani, a dreptului de
înscriere la un concurs pentru ocuparea unei funcţii didactice superioare ori a unei funcţii de
conducere, de îndrumare şi de control, ca membru în comisii de doctorat, de master sau de
licenţă sau ca membru în comisii de concurs;
d)destituirea din funcţia de conducere din Universitate;
e)desfacerea disciplinară a contractului de muncă;
f)alte sancţiuni specifice abaterilor de la buna conduită în cercetare-dezvoltare prevăzute
în legi speciale: Legea 206/2004, Legea 1/2011, Legea nr. 64/1991 privind brevetele de
invenţie, Legea nr. 129/1992 privind protecţia desenelor şi modelelor industriale, republicată, şi
în Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe.
B.Sancţiunile care se pot aplica studenţilor şi studenţilor-doctoranzi pentru
încălcarea eticii universitare şi a bunei conduite în activitatea de cercetare ştiiţifică sunt
următoarele:
a)avertisment scris;
b)refacerea conţinutului lucrării de licenţă, diplomă, disertaţie, a tezei de doctorat, doar
o singură dată iar, în cazul nepromovării, se exmatriculează;
c)ridicarea totală a bursei pe o perioadă de 10-30 de zile;
d)reducerea bursei pe o perioadă de 1-3 luni cu 5-10%;
e)interzicerea accesului la burse;
f)interzicerea accesului în căminele studenţeşti pe o perioadă
determinată/nedeterminată;
g)exmatricularea cu drept de reînmatriculare;
h)exmatricularea fără drept de reînmatriculare, pentru abateri grave;
C.Sancțiuni de natură să atragă excluderea din universitate a oricărui membru al
comunităţii academice:
a)condamnarea prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă pentru o infracţiune de
corupţie în legătură cu activitatea desfăşurată în Universitate;
b)plagierea rezultatelor sau publicaţiilor altor autori;
c)introducerea de informaţii false în solicitările de granturi sau de finanţare;
d)comercializarea de lucrări ştiinţifice în vederea facilitării falsificării de către
cumpărător a calităţii de autor al unei lucrări de licenţă, de diplomă, de disertaţie sau de
doctorat.
D.Limitarea de drepturi
Potrivit art.55 din Cod, se interzice ocuparea posturilor didactice şi de cercetare de către
persoane cu privire la care s-a dovedit că au realizat abateri grave de la buna conduită în
cercetarea ştiinţifică şi activitatea universitară, stabilite conform legii. Se anulează concursul
pentru un post didactic sau de cercetare ocupat, iar contractul de muncă cu universitatea
încetează de drept, indiferent de momentul la care s-a dovedit ca o persoană a realizat abateri
grave de la buna conduită în cercetarea ştiinţifică şi activitatea universitară. Constatarea
abaterilor se face de către Consiliul Naţional de Etică a Cercetării Ştiinţifice, Dezvoltării
Tehnologice şi Inovării, conform legii.

2.6 Capitolul VI Măsuri pentru prevenirea și sancționarea abaterilor de la

conduita etică
Măsurile pentru prevenirea şi sancţionarea abaterilor de la conduita etică şi în activitatea
de cercetare-dezvoltare sunt acţiuni ce urmăresc:

26
 -să informeze membrii comunităţii universitare privind comportamentele dezirabile,
comportamentele ce constituie abateri de la normele de bună conduită şi a sancţiunilor
aplicabile;
-să creeze un climat favorabil dezvoltării cercetării ştiinţifice şi inovării;
-să verifice aplicarea măsurilor preventive;
-să aplice măsurile corective de sancţionare în caz de abateri;
-să permită verificarea aplicării măsurilor corective, analiza şi luarea de decizii pentru
îmbunătăţirea conduitei etice.
Măsurile educaţionale, administrative şi tehnice pentru prevenirea şi sancţionarea
abaterilor etice se referă în principal, conform art.56 din Cod, la următoarele aspecte:
a) informarea studentului, studentului-doctorand, de către îndrumătorii ştiinţifici cu
privire la normele de etică ştiinţifică, profesională şi universitară şi semnarea declaraţiei de
asumare a responsabilităţii pentru respectarea conduitei etice, de către studenţii şi studenţii
doctoranzi ai universităţii;
a1) organizarea de cursuri avansate, curriculare şi/sau extracurriculare, în special pentru
nivelul studiilor de doctorat, dedicate eticii cercetării, comunicării şi redactării lucrărilor
ştiinţifice pentru educarea studenţilor, studenţilor-doctoranzi în spiritul eticii cercetării
ştiinţifice;
b) asigurarea libertăţii cercetării ştiinţifice prin: accesul liber la sursele de informare;
crearea cadrului pentru schimbul liber de idei; neamestecul factorului politic în activităţile de
cercetare – dezvoltare şi inovare; necenzurarea produselor ştiinţifice;
c)crearea cadrului pentru dezbatere, cooperare şi colegialitate în grupurile de cercetare
ştiinţifică, cu scopul de a conduce la diminuarea numărului de erori şi exagerări; protecţia faţă
de erorile ştiinţifice şi faţă de fraudă, asigurarea transparenţei rezultatelor şi creşterea valorii
produselor ştiinţifice; îndrumarea spre respectarea şi recunoaşterea contribuţiilor
predecesorilor, concurenţilor şi partenerilor;
d)verificarea de către îndrumătorii ştiinţifici a respectării eticii ştiinţifice, profesionale şi
universitare pe parcursul realizării cercetării şi în redactarea lucrărilor delicenţă, diplomă,
master, finalizare cursuri postuniversitare, a tezei de doctorat, inclusiv prin mijloace tehnice de
verificare a plagiatului, cu ajutorul unor softuri specializate;
d1)elaborarea cadrului procedural/organizatoric necesar aplicării şi gestionării coerente,
consecvente şi credibile a procesului de verificare anti-plagiat pentru articole ştiinţifice, lucrări
de licenţă, disertaţie şi doctorat;
e)responsabilizarea membrilor din comisiile de evaluare a lucrărilor de licenţă, diplomă,
master, tezei de doctorat, absolvire cursuri postuniversitare, ca, în cazul constatării abaterilor
minore de la buna conduită în cercetarea ştiinţifică şi activitatea universitară, inclusiv plagierea
minoră a rezultatelor sau publicaţiilor altor autori, confecţionarea de rezultate ori înlocuirea
rezultatelor cu date fictive, membrul comisiei să notifice abaterile tuturor membrilor comisiei şi
să propună acordarea calificativului „Nesatisfăcător“ şi a sancţiunii de avertisment, cu
precizarea aspectelor încriminate;
f)informarea absolvenţilor că acordarea calificativului „Nesatisfăcător” la o nouă
sesiune de evaluare a proiectului/tezei, atrage după sine exmatricularea absolventului, iar în
cazul repetării abaterilor etice sau a adăugării altor abateri etice privind conţinutul lucrărilor de
licenţă/ diplomă/ master/a tezei de doctorat/absolvire cursuri postuniversitare, abaterea atrage
după sine în urma noii sesiuni de evaluare, exmatricularea fără drept de reînmatricularea
absolventului;
f1)aplicarea la nivelul universităţii, atunci când este cazul, a procedurii de analiză şi
soluţionare a sesizărilor privind abaterile de la conduita etică în cercetare-dezvoltare, în
conformitate cu reglementările legislative;
g)centralizarea, verificarea, analiza şi evaluarea situaţiei abaterilor de la buna conduită
în etica ştiinţifică, de către structurile responsabile cu asigurarea bunei conduite etice şi
respectiv cu luarea de măsuri de prevenire şi combatere a abaterilor etice;

27
 h)centralizarea, verificarea, analiza şi evaluarea situaţiei aplicării sancţiunilor şi
asigurării desfăşurării în bune condiţii a demersurilor procedurale, de către structurile şi
funcţiile de conducere responsabile cu respectarea politicilor de etică şi echitate în cadrul
universităţii;
i)asigurarea unui cadru funcţional de informare, colaborare şi feed-back intre structurile
universităţii cu responsabilităţi în asigurarea bunei conduite etice şi respectiv cu luarea de
măsuri de prevenire şi combatere a abaterilor etice;
j)elaborarea şi publicarea Hotărârilor Comisiei de etică, a Rapoartelor anuale ale
Comisiei de etică pe site-ul universităţii, pentru asigurarea transparenţei şi a încrederii privind
aplicarea corectă a legilor şi reglementărilor în procesul de analiză şi soluţionare a sesizărilor.

2.7. Capitolul VII Dispoziții finale

Conform art.57, Codul a fost aprobat prin Hotărârea Senatului nr. 26 A din data de 29
iunie 2017. Art.58 dispune că de la intrării în vigoare a Codului se abrogă orice prevedere
contrară. În fine, potrivit art.59, Codul de etică şi deontologie universitară poate fi modificat şi
completat. Orice modificare sau completare ulterioară a Codului va trebui să aibă în vedere
eventualele modificări intervenite în legislaţia specifică domeniului de activitate al universităţii,
precum şi necesităţile interne ale instituţiei.

BIBLIOGRAFIE

I. Cărţi, tratate, monografii

Aristotel, Etica nicomahica, Editura Antet, 2007

Chelcea Septimiu, Cum sa redactam o lucrare de licenta, o teza de doctorat, un articol Craiovan
Ion, Tratat elementar de teoria generală a dreptului, Ed. All Beck, București, 2001
Desbois H., Le droit d’auteur en France, Dalloz, 1978,
Dobrescu Alexandru, Corsarii minţii –Istoria ilustrată a plagiatului la români, vol. I, Editura
EMOLIS , Iaşi, 2007
Gheorghiu Gheorghiu, Operele audiovizuale, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2004.
Gheorghiu Gh., Nita M., Dreptul concurenței interne și europene, Ed. Universul Juridic, 2017
Ghigheci Cristinel, Etica profesiilor juridice, Editura Hamangiu, 2017
Gautier Pierre-Yves, Propriete litteraire et artistique, Editura Puf, 1991
Lucas A., Lucas H.-J., Traite de la Propriete litteraire& artistique, Editura Litec, 1994
Macovei Ioan, Tratat de drept al proprietăţii intelectuale, Editura C.H. Beck, Bucureşti, 2010
Nica Daniel , Pastila Rosie, Editura Trei, Bucuresti, 2015,
Ros V., D.Bogdan, O.Spineanu-Matei, Dreptul de autor si drepturile conexe, Tratat, Editura All
Beck, 2005
Spineanu-Matei Octavia , Proprietate intelectuală (2). Practică judiciară 2006-2007, Editura
Hamangiu, Bucureşti, 2007
Tafforeau Patrick, Monnerie Cedric, Droit de la propriete intellectuelle, Editura Gualimo, 2012,
Ungureanu C.T., Drept civil. Partea generală. Persoanele, Editura Hamangiu, 2012
Yolanda Eminescu, Dreptul de autor - Legea nr.8 din 14 martie 1996 comentata, Ed. Lumina
Lex, 1997

II. Studii, Articole,

28
Catuna Ligia, Opere și idei.Plagiat. Exceptia exceptiei în Revista română de dreptul proprietăţii
intelectuale nr.1/2009,
Florea S., Consideratii privind notiunea tehnico-juridica de contrafacere. Evolutii legale si
jurisprudentiale, Revista română de dreptul proprietăţii intelectuale nr.1/2012
Florea Sonia, Plagiatul si incalcarea dreptului de autor, în Revista română de dreptul
proprietăţii intelectuale nr.4/2016
Livadaru Andreea, Plagiatul – scurte consideratii din perspectiva juridica în Revista română de
dreptul proprietăţii intelectuale nr.3/2016
Romitan Mirela, Unele consideratii cu privire la notiunea de plagiat, în Revista română de
dreptul proprietăţii intelectuale nr.2/2008,
Gheorghiu Gheorghe, Criteriul originalităţii operelor protejate prin drept de autor, în Revista
română de dreptul proprietăţii intelectuale nr. 2/2016
Olteanu E.G., Dreptul de autor si progresul tehnic, în Revista română de dreptul proprietăţii
intelectuale nr.2/2010
Romitan Ciprian Raul Insusirea in intregime sau in parte a operei unui alt autor, în Revista
română de dreptul proprietăţii intelectuale nr.4/2017
Roș Viorel, Dreptul de citare, în Revista română de dreptul proprietăţii intelectuale nr.3/2009

III. Legislaţie

Codul penal - Legea nr.286/2009

Codul de procedură penală - Legea nr.135/2010
Legea nr.8/1996 privind drepturile de autor şi drepturile conexe
Legea nr.206/2004privind buna conduită în cercetarea științifică, dezvoltarea tehnologică și
inovare

IV. Jurisprudenţă

ICCJ, cauza C-5/08Infopaq International A/S împotriva Danske Dagblades Forening,

ÎCCJ, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia nr. 6428 din 30 iunie 2006,
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, s. civ. şi de prop. int., dec. nr. 6428 din 30 iunie 2006

V. Resurse internet

https://adevarul.ro/news/eveniment/batalia-antiplagiat-s-a-impotmolit-softuri-
1_588e2c335ab6550cb8e908ca/index.html
www.valahia.ro

29