RELIEFUL SCOARŢEI TERESTRE

I. Megarelieful (relieful de ordinul I)

II. Macrorelieful (relieful de ordinul II)
III. Mezorelieful (relieful de ordinul III)
IV. Microrelieful

Relieful reprezintă totalitatea asperităţilor scoarţei terestre.

I. Megarelieful este reprezentat de continente şi de bazinele oceanice. Continentele reprezintă părţile mai înalte
şi uscate ale Terrei, iar bazinele oceanice sunt excavaţiuni mari ale scoarţei acoperite de apă.

II. Macrorelieful se dezvoltă pe continente şi în cuprinsul bazinelor oceanice.

Pe continente:
- munţi: forme de relief ce depăşesc 1 000 m altitudine. S-au format în timpul orogenezelor prin cutarea scoarţei
(munţi de încreţire) şi prin erupţii vulcanice (munţi vulcanici). Apar sub formă de lanţuri montane (Anzi) sau
masive izolate (Kenya, Kilimandjaro);
- podişuri: forme de relief tabulare ce depăşesc 200 m altitudine. Există şi podişuri cu altitudini foarte mari (Tibet
– 4 000m);
- dealuri: forme de relief colinare, cu altitudini cuprinse între 200-1000 m altitudine;
- câmpii: cele mai joase forme de relief (0-300 m altitudine), formate prin sedimentare (câmpii aluvionare) şi
prin eroziune (câmpii sculpturale).
În bazinele oceanice apar platforma continentală (0-200 m adâncime), abrupt continental (taluz), platforma
oceanică, dorsale oceanice şi gropi abisale (fose oceanice).

III. Mezorelieful se suprapune macroreliefului:

- depresiunile sunt forme de relief negative formate prin scufundare (depresiuni tectonice) şi prin eroziune
(depresiuni vulcanice);
- văile sunt forme de relief negative formate prin acţiunea râurilor (văi fluviale) sau a gheţarilor (văi glaciare).

IV. Microrelieful este creat de aer, apă, animale sau om. Are caracter pozitiv (dune, movile, grinduri, muşuroaie,
ramblee) sau negativ (crovuri, ravene, doline, deblee, galerii).

11