Plec departe, plec pe Marte Și acolo poate, poate, poate Plec de tot, departe de tot De tot ce-am avut, dar am pierdut Plec departe, plec pe Marte Și acolo poate, poate, poate Și mai departe, și mai departe Nu mai suport, plec de tot Îmi iau lumea-n cap, m-arunc peste bord Plec de tot, n-am servici N-am bani, bat pasu' pe loc Nici prieteni nu am, mă simt singur Singur, singur de tot, da' singur de tot De ce să mai stau? N-am niciun motiv Mă simt inutil, n-am nimic din ce vreau Mă căuta norocul, dar nu știa unde stau Nu știa unde stau, nu știa unde stau, nu știa unde stau Plec de tot, departe de tot De tot ce-am avut, dar am pierdut Plec departe, plec pe Marte Și acolo poate, poate, poate Plec de tot, departe de tot De tot ce-am avut, dar am pierdut Plec departe, plec pe Marte Și acolo poate, poate, poate Și mai departe, și mai departe Unde să ne mai ascundem când fugim de noi? În jur e pace, nu-mi place, în suflet port un război Sânt un sălbatic într-o lume civilizată cu forța Și nu sunt genul să vă car torța Lumea fuge de cuvinte, deja nimeni nu spune ce simte Deci nu mai avem nevoie de cuvinte Constat că sunt plecat cu capul, deci sunt normal Uite, am reușit, m-am relaxat în ultimu' hal Orice vis devine realitate, dacă ești tâmpit Poți fi pus la locul tău cu medicamentu' potrivit Uitându-mă pe geam, mă-ntorc, și plec din nou Te invit să vii când nu sunt, prezența ta îmi face rău Prietenii care mă acceptă cum sunt, mă plictisesc Iar pe cei care fug de mine, nu-i mai găsesc Dacă mi-aș permite să fiu cum sunt, n-aș mai scrie Și m-aș duce, zâmbind, de zece ori pe zi la pușcărie Gândesc la rece când inima fierbe, sunt un intrus Din propria mea lume mă simt exclus. Plec departe Plec de tot, departe de tot De tot ce-am avut, dar am pierdut Plec departe, plec pe Marte Și acolo poate, poate, poate Plec de tot, departe de tot De tot ce-am avut, dar am pierdut Plec departe, plec pe Marte Și acolo poate, poate, poate Și mai departe, și mai departe