LELE (MODOG) DANIELA

PIPP-IFR, ANUL III

MUNȚII CARPAȚI

Numele Carpați provine de la tribul dacic al Carpilor, care au trăit în teritoriile neocupate de
către romani, în Moldova, pe pantele Carpaților Orientali. Carpații românești, cu o lungime de
 LELE (MODOG) DANIELA
PIPP-IFR, ANUL III
peste 900 km, fac parte din lanțul carpaților , aproximativ 1500 km, fiind cel mai lung lanț
montan din Europa.

Întindere: sunt separați de Munții Alpi prin bazinul Vienei, limita lor sudică ajungând până la
valea Timocului, care îi desparte de Stara Planina, ramură a munților Balcani. Munții Carpați se
întind pe teritoriul a șapte state: Cehia, Slovacia, Polonia, Ungaria, Ucraina, România și Serbia,
țării noastre revenindu-i jumătate din suprefața lor. Ei înconjoară Transcarpatia și Transilvania
într-un semicerc larg, continuă spre sud-est până la Dunăre, formănd Defileul Dunării, în
apropiere de Orșova, în România. Lungimea totală a Carpaților este de 1500 km, iar lățimea
lanțului montan variază între 12 km și 500 km.

Carpații nu formează un lanț neîntrerupt de munți, sunt formați din câteva grupuri geologice
distincte, cu o mare varietate structurală, asemănătoare cu cea a munților Alpi. Carpații, pe
alocuri depășesc altitudinea de 2500 m, fără zone înzăpezite extinse, ghețari întinși, cascade
înalte, sau lacuri întinse. Nici o zonă din Carpați nu este înzăpezită tot anul și nu prezintă nici un
ghețar.

Evoluția Carpaților este rezultatul unei evoluții îndelungate în timp, determinate de evoluția
generală a scoarței terestre (tectonica plăcilor), etapele de formare a munților (orogeneze), de
caracteristicile geologice ale substratului și de acțiunea agenților modelatori (Mândruț, 2008, p.
8). S-au format în orogeneza alpină, care este cea mai recentă în timp, generând sistemul alpino-
carpato-himalayan.

Cele mai vechi porțiuni ale Carpaților, care s-au format și s-au ridicat primele în timp, au fost
cele acoperite cu roci tari (șisturi cristaline), după care au apărut regiunile cu strate sedimentare
cutate (fliș), în Carpații Orientali preponderent (Mândruț, 2008, p 8). Ridicarea lanțului carpațic
a dus la producerea unei scufundări în interiorul arcului carpatic, formându-se o acumulare de
sedimente (Depresiunea Colinară a Transilvaniei). Ultima ridicare a Carpaților dus la ridicarea și
a Depresiunii Colinare a Transilvaniei, a Subcarpaților, a lanțului vulcanic din Orientali și
transformarea în uscat a celorlate unități din exteriorul arcului carpatic (Mândruț, 2008, p. 8).

În ultima glaciațiune s-au format, datorită unui climat foarte rece, pe cele mai înalte vârfuri ale
Carpaților Meridionali și Munții Rodnei din Carpații Occidentali, ghețari, care au format un
 LELE (MODOG) DANIELA
PIPP-IFR, ANUL III
relief glaciar (http://vrosulescu.blogspot.com/2016/03/acul-cleopatrei.html relief periglaciar
Munții Făgăraș).

Fig1. Acul-Cleopatrei - relief periglaciar Munții Făgăraș

Caracteristici (Posea, 2006, p. 9):

- după structură: stilul alpin (fliș puternic cutat) și stilul hercinic (masive cristaline la suprafață)

- cel mai lung și complex lanț vulcanic din Europa

- fragmentarea accentuată, favorizând popularea lor

- păstrează cel mai bine nivelel și suprafețele de de eroziune

- altitudinal sunt munți mici și mijlocii (altitudinea medie 840 m)

- lațimea variază între 35 km (Făgăraș) și 160 km (Obcinele Bucovinei)

- diversitatea peisajelor

- relief glaciar redus ca suprafață

Diviziuni: Carpații Orientali, Meridionali și Occidentali.

Clima:
 LELE (MODOG) DANIELA
PIPP-IFR, ANUL III
Din punct de vedere climatic, Carpații se înscriu în zona climatică temperat-continentală,
prezentând nuanțe diferite, ca urmare a desfășurării în latitudine, longitudine și altitudine.

Hidrografia: relieful, prin etajare și dispunerea sa concentrică, a impus ca majoritatea râurilor

(80%) să izvorască din Carpați, fiind principala sursă de apă, bune exemple fiind Mureșul, Oltul,
Ialomița, Crișurile, Argeșul, Jiul, pe care s-au facut numeroase amenajări hidroenergetice, dintre
care amintim: pe Bistrița- 13, Olt 30, Argeș lacul Vidraru, plus alte 13, (Mândruț, 2008, p 45).
etc. Lacurile glaciare se găsesc în Rodna și în Carpații Merridionali (Zănoaga- cel mai adânc și
Bucura cel mai întins).

Vegetaţia, fauna şi solurile:

La altitudini mici, în medie sub 500 metri, se întinde subetajul stejarului, alcătuit, la partea
inferioară, din specii de stejar termofile (cerul şi gârniţa), din stejar pedunculat, iar la partea
superioară, din gorun; alte specii de foioase precum ulmul, teiul, carpenul etc. Subetajul fagului
urcă din Subcarpaţi şi dealurile mai înalte din Depresiunea Transilvaniei pe munţii mai scunzi
din Banat, Munţii Apuseni, ajungând până la 1200 metri. Subetajul coniferelor: bradul, molidul,
pinul şi, pe alocuri, zada, urcă până la limita superioară a pădurii. Se produc chiar inversări între
subetajele de vegetaţie, esenţele termofile urcând pe înălţimi însorite, iar esenţele de climă rece
coborând pe văile umbrite.

Fauna este reprezentată, în principal, printr-o serie de specii de interes cinegetic : cerbul, ursul,
mistreţul, râsul, cocoşul de munte etc, în ape fiind prezent păstrăvul.

Solurile corespunzătoare etajului forestier sunt cele podzolice şi brune feriiluviale (pe suprafeţe
mai plane), precum şi cele brune acide (pe versanţii înclinaţi).

Etajul alpin: este structurat în două subetaje: etajul alpin inferior (subalpin), reprezentat printr-o
vegetaţie arbustivă, formată din tufărişuri dense de jneapăn şi ienupăr, şi etajul alpin superior,
unde vegetaţia naturală este aceea de pajişte alpină. Fauna: capra negră şi a acvila de munte, iar
în apele limpezi păstrăvul. În etajul alpin predomină umbrisolurile, reprezentate prin soluri
humico-silicatice ( Mândruț, 2008, p 48).

Populaţia şi aşezările umane

 LELE (MODOG) DANIELA
PIPP-IFR, ANUL III
Încă din preistorie, sunt cunoscute elemete ale prezenței comunităților umane,care au existat
chiar în condițiile răcirii climei din epoca de glaciară. Încălzirea climatică, ulterioară epocii
glaciare, a favorizat popularea mai intensă a acestui teritoriu, dovezi materiale regăsindu-se pe
tot cuprinsul țării, şezări paleolitice la zi s-au descoperit pe terasele mijlocii ale Bistriţei, în Ţara
Oaşului sau în arii mai înalte din Ceahlău ( Posea, 2006, p 58-59).

Datorită revoluției neolitice populația s-a sedentarizat, numeroase aşezări indică o populare
aproape generală a ariei carpatice, cu o densitate mai mare în Ţara Bârsei, la contactul dintre
Munţii Poiana Ruscă şi Depresiunea Transilvaniei, în partea estică a Munţilor Apuseni ( Posea,
2006, p 58-59). Formarea statului geto-dac sub conducerea lui Burebista și ulterior Decebal a
constituit în Carpaţi un centru activ de viață, conturându-se totodată şi centrul politico-militar al
statului dac, Sarmizegetusa Regia. Numeroase alte aşezări dacice au îmbrăcat coroana carpatică:
Porolissum, Germisara (din Munţii Apuseni), Tilişca (Munţii Cibinului), Cumidava (Ţara Bârsei)
dovedind faptul că arcul montan carpatin avea un rol decisiv și un grad mare de umanizare
(Posea, 2006, p 59).

Prin caracteristicile lor de bază, amintite anterior, precum și prin existenţa pasurilor de culme şi
a trecătorilor situate la înălţimi accesibile, Carpaţii Româneşti au constituit un teritoriu dintre
cele mai favorabile atât pentru constituirea unor aşezări, dar mai ales pentru diferitele activităţi
desfăşurate în spaţiile respective.

Așezările rurale: relieful a impus o diversitate a formelor de așezare rurale, forma predominantă
fiind satul risipit, cu grupurile de gospodării (cătune) foarte dispersate între ele pe distanțe mari,
fiind specifice Munților Apuseni (crânguri), Carpaților Maramureșului, Bucovinei și Meridionali
(Mândruț, 2008, p. 64).

Așezările urbane: poziția lor în teritoriu este strâns legată de formele de relief, importanța
economică, de bogățiile solului și subsolului, dar și de istorie. Orașele care se regăsesc la
contactul Carpaților cu alte unități naturale sunt: Sibiu, Făgăraș, Alba – Iulia, Piatra – Neamț,
Brașov, etc.

Resurse naturale: huilă (Depr. Petroșani), minereuri fieroase și nefieroase (cupru, plumb –
Nordul Orientalilor, Munții Metaliferi;aur și argint - Munții Metaliferi, bauxită – Munții Pădurea
Craiului,etc.), calcar, roci pentru construcție, izvoare minerale, pădurile ( foioase, rașinoase) - în
 LELE (MODOG) DANIELA
PIPP-IFR, ANUL III
Orientali cea mai mare suprafață (Mândruț, 2008, p. 88). O problemă gravă este procesul de
defrișare care duce la dispariția pădurilor, procesul de regenerare și împădurire fiind mai lent
decât procesul de tăiere.

Obiective turistice: cele mai vizitate obiective naturale se găsesc în Carpați, dintre care
defileele, cheile (Bicazului), relieful carstic (peșteri- Urșilor, Vântului, Meziad; lacuri –
Vărășoaia; poduri natuarale), relieful antropomorfic (babe, sfincși), coloane (Ceahlău, Ciucaș),
munții vulcanici cu conuri de cratere (Lacul Sf. Ana), relieful glaciar (Lacul Lala, Bucura,
Bălea), bisericile din lemn din Maramureș, stațiuni montane (Sinaia, Predeal, Poiana Brasov,
Stâna de Vale), etc., (Posea, 2006, p. 97).

Diviziuni

I. Carpații Orientali reprezină cea mai întinsă unitate montană a Carpaților, ocupînd jumătate
din suptrafața lor.

Se întind între granița cu Ucraina în partea de nord, până la Valea Prahovei și Subcarpații de
Curbură în sud; în partea de vest Depresiunea Colinară a Transilvaniei și Dealurile de Vest,
Podișul Moldovei și Subcarpații de Curbură în est.

Caracteristici:

- au înălțimi mijlocii, munții Rodnei și Călimani depășesc 2000m.

- culmi paralele, orientate pe direcția NV-SE în partea nordică și centrală și curbată în partea
sudică.

- trei fâșii paralele din punct de vedere geologic al substratului ( de la vest-est: roci vulcanice►
șisturi cristaline ► sedimentare (fliș)- prezent și în partea sudică.

- fragmentarea accentuată: prezența numeroaselor depresiuni, dintre care Brașov (cea mai
întinsă), Maramureș, Dornelor, Giurgeu, Ciuc.

- relief vulcanic și glaciar

- „castel de ape‟ - aici își au izvoarele cele mai multe și importante râuri: Oltul, Mureșul,
Bistrița, Moldova,Trotușul, etc.

– numeroase izvoare minerale: Borsec, Dorna, Bucovina, etc., (Mândruț, 2008, p. 12).
 LELE (MODOG) DANIELA
PIPP-IFR, ANUL III

- cei mai împăduriți, deși este frecvent fenomenul de defrișare

- resurse naturale: izvoare minerale, zăcăminte polimetalice, păduri, etc.

Fig. 2 - Harta fizică - Carpaților Orientali.

Diviziuni:

1. Carpații Maramureșului și ai Bucovinei , se întind de la granița cu Ucraina, pînă la culoarul

format de Munții Bârgău, Depresiunea Dornelor, pasul Mestecăniș, Valea Moldovei.

Grupa este formată din munții vulcanici Oaș, Gutâi, Țibleș în partea de vest, iar în est și sud
Munții Rodna (Pietrosul Rodnei 2003m), asemanator cu Meridionalii, Maramureș,Bârgău,
Obcina Mestecăniș, Feredeu și Mare. Depresiunile au favorizat existența unei civilizații și
cultuiri tradiționale deosebite în Țara Oașului, Maramureșului și Bucovinei.
 LELE (MODOG) DANIELA
PIPP-IFR, ANUL III

Fig.3 https://www.google.com/search?q=imagini+tara+oasului

Fig. 4: Lacul Lala din Munții Rodna, Vatra Dornei

2. Carpații Moldo – Transilvăneni: numiți după regiunile istorice peste care se suprapun sau
extremitățile lor. Se întind în sud până la Deprsiunea Brașov și pasul Oituz.

Foarte bine dezvoltați munții vulcanici Călimani (cei mai înalți-2100 m Pietrosul Călimanilor),
Ghurghiu, Harghita, fâșia centrală de roci cristaline mai redusă (Bistriței, Giurgeu cu Hășmașul
Mare, Rărău- cu calcare deasupra), și zona flișului în est și sud ( Stânisoarei, Goșmanu, Tarcău,
Berzunț, Nemira, Bodoc, Baraolt). Dintre formele create de relief, spectaculoase, pot aminti
Lacul Roșu, Lacul Sf. Ana. Cheile Bicazului, defileul Toplița-Deda, Cheile Tușnadului.
 LELE (MODOG) DANIELA
PIPP-IFR, ANUL III
Cheile Bicazului și Plute pe Bistrița
Pietrosul Călimanilor

Lacurile; Sf. Ana, Roșu și Izvorul Muntelui

Fig. 5 – Lacul Roșu, Lacul Sf. Ana. Cheile Bicazului, Pietrosul Călimanilor, Plute pe Bistrița,
Lacul Izvorul Muntelui și Barajul Bicaz.

3. Carpații de Curbură: diferiți de celelalte sectoare, transversale, prezentate anterior. Culmea

principală se curbează din direcția NS spre EV, formați în totalitate pe roci sedimentare
(Mândruț, 2008, p 12). Altitudini cuprinse între 1600 m – 1700 m, altitudinea maximă fiind în
vârful Ciucaș – 1954 m.

Se compun din Munții Vrancei, Buzăului, Ciucaș, Baiu și clabucetele Predealului,

Brețcu,Întorsurii,etc. În interior se găsește cea mai mare depresiune intramontană – Brașov.

Renumit pentru sporturile de iarnă este masivul Postăvaru, stațiunile Azuga, Poiana Brașov,
Sfinxul Bratocei, Biserica Neagră, Piața Sfatului, Balta Dracului – vulcanul noroios din Covasna
(http://www.plecatdeacasa.net/2009/04/balta-dracului-un-fel-de-vulcan-noroios.html ).
 LELE (MODOG) DANIELA
PIPP-IFR, ANUL III

Sfinxul Bratocei Balta Dracului

Fig. 6 - Sfinxul Bratocei- Munții Ciucaș; Balta Dracului- Covasna

II. Carpaţii Meridionali

Denumirea lor este dată referitor la poziția lor geografică (la sud, deci meridionali ca poziție)
față de Depresiunea Colinară a Transilvaniei, care reprezintă simultan și limita lor nordică.
Carpații Meridionali reprezintă cea mai masivă, tipică și spectaculoasă regiune montană a țării,
având unele similitudini cu Alpii.

Limite: în Nord Depresiunea Transilvaniei, la Sud Subcarpații și Podișul Getic, în Est Valea
Prahovei, iar la Vest Culoarul Timiș-Cerna (Mândruț, 2008, p. 14).

Caracteristici:

- sunt cei mai înalţi din ţara noastră, altitudinea maximă 2444m – Vf. Moldoveanu din Munții
Făgăraș.

- 20 de vârfuri depășesc 2500 m

- formează grupuri închegate, masive puternice

- sunt alcătuiţi din roci dure şi calcare ► masivitate și fragmentare redusă a reliefului

- trecători mai puţine (formate de Jiu și Olt care au format văi transversale) Turnu – Roșu- Cozia
și Lainici.

- pe vârfurile înalte ale munților se găsesc circuri și văi glaciare (Mândruț, 2008, p. 14).
 LELE (MODOG) DANIELA
PIPP-IFR, ANUL III

Fig. 7 – Hartă Carpații Meridionali

Diviziuni

1. Grupa Munților Bucegi

Poziție geografică și limite: sunt situaţi în estul Carpaților Meridionali, fiind delimitați de:
Valea Prahovei (în est), valea Dâmboviței (în vest), Carpații de curbură (în nord), Subcarpații
curburii (în sud), (Posea, 2006, p.13).

Caracteristici:

- altitudinea maximă se află in Munții Bucegi (varful Omu, 2505m).

-formează o grupare bine închegată cu masivitate ridicată

- culmile au aspect neted - platou (Bucegi) sau rotunjite (Leaota).

- alcătuire: roci felurite (conglomerate calcaroase - Bucegi, Piatra Craiului, șisturi cristaline -
Leaota).

-întâlnim forme de relief specifice (Babele, Sfinxul), fiind o zonă turistică importantă.

Subdiviziuni: Munții Bucegi, Munții Leaota, Munții Piatra Craiului, trecătorile: Predeal, culoarul
Rucăr – Bran (Mândruț, 2008, p. 14).
 LELE (MODOG) DANIELA
PIPP-IFR, ANUL III

Fig. 8- Sfinxul, Munții Piatra Craiului, Castelul Bran, Stație meteorologică Vf. Omu..

2. Grupa Munților Făgăraș

Poziție geografică și limite: sunt situați în partea de est a Carpaților Meridionali, fiind delimitați
de: Valea Dâmbovitei (în est), Valea Oltului (în vest), Depresiunea Transilvaniei (în nord),
Subcarpații Getici (în sud), (Posea, 2006, p.13).

Caracteristici:

- cele mai mari înalțimi din Carpații românești, (varful Moldoveanu 2544m și vârful Negoiu -
2535m - Munții Făgăraș).

- alcătuire: roci dure (șisturi cristaline și granite).

 LELE (MODOG) DANIELA
PIPP-IFR, ANUL III
- masivitate ridicată, cuprinzând o culme unitară la nord orientată vest-est, iar la sud un șir de
masive joase, despărțite de văi (Ghițu, Frunți, Iezer, Cozia).

- pe culmile înalte se întalnesc urmele vechilor ghețari (creste dintate, circuri și văi glaciare) cu
lacurile glaciare Bâlea, Capra, Podragul (Mândruț, 2008, p. 14).

Subdiviziuni: Munții Făgărașului, (Munții Cozia, Munții Frunți, Muntii Ghitu, Munții Iezer –
Papusa, Depresienea Loviștei (Mândruț, 2008, p. 14). Trecători: Turnu Roșu, Cozia,
„Transfăgărașanul‟.

Fig. 9 – Lacul Bâlea, Valea Oltului, Transfăgârâșeanul, Vf. Moldoveanu.

3. Grupa Munților Parâng

Poziție geografică și limite: sunt situați în partea de vest a Carpaților Meridionali, delimitați de:
Valea Oltului (în est), Valea Jiului (în vest), Depresiunea Transilvaniei (în nord), Subcarpații
Getici (în sud), (Posea, 2006, p.13).

Caracteristici:
 LELE (MODOG) DANIELA
PIPP-IFR, ANUL III
- altitudinea maximă: Munții Parâng (vârful Parângu Mare, 2519m).

- alcătuire: roci dure (șisturi cristaline și granite).

- cea mai întinsă suprafață din cele patru grupe de munți, cu masivitate ridicată

- culmile muntoase pornesc ca niște raze din Munții Parâng.

- pe culmile cele mai înalte prezența vechilor ghețari- lacul Gâlcescu.

Subdiviziuni: Munții Parâng, Șureanu, Cândrel, Lotrului, Căpățânii (Mândruț, 2008, p. 14).

Fig. 10 – Lacurile Vidra, Gâlcescu și Transalpina.

4. Grupa Munților Retezat – Godeanu

Poziție geografică și limite: situați în partea vestică a Carpaților Meridionali, delimitați de Valea
Jiului (în est), Culoarul Timiș-Cerna (în vest), Culoarul Bistrei (în nord), Subcarpații Getici și
Podișul Mehedinți (în sud) (Posea, 2006, p.13).

Caracteristici:

- altitudinea maximă a Munțiilor Retezat (vârful Peleaga, 2509m).

- alcătuire: roci dure (șisturi cristaline și granite), dar si din calcare (Munții Mehedinți și Cernei).

- formează o grupare bine închegată cu masivitate ridicată, înconjurată de regiuni joase.

- formă triunghiulară, culmile pornesc din Munții Godeanu în toate direcțiile

- fenomenele carstice sunt prezente în rocile calcaroase.

 LELE (MODOG) DANIELA
PIPP-IFR, ANUL III
- pe culmile cele mai înalte ale munților se întâlnesc urmele vechilor ghețari (creste dințate,
numeroase circuri, văi glaciare), (Mândruț, 2008, p. 14).

Subdiviziuni: Munții Godeanu, Munții Retezat, Munții Țarcu, Munții Cernei, Munții Mehedinți,
Munții Vâlcanului, cu depresiunile Petroșani și Hațeg și trecătorile Lainici (Surduc), în defileul
Jiului, Merisor, Poarta de Fier a Transilvaniei, (Mândruț, 2008, p. 14).

Fig. 11 – Parcul Natural Retezat, Cheile Corcoaiei- Valea Cernei.

III. Carpaţii Occidentali

Denumirea lor este dată referitor la poziția lor geografică (la vest, deci occidentali ca poziție) față
de Depresiunea colinară a Transilvaniei, care reprezintă simultan și limita lor estică, respectiv
față de Culoarul Timiș-Cerna pentru Munții Banatului, grupul sudic al Occidentalilor.

Carpații Occidentali se desfășoară între Dunăre, Barcău și Someș. Limite: la N- Valea

Someșului, la S – Dunărea, în E- Culuarul Timis- Cerna, iar în V - Dealurile de V și Câmpia de
V (Mândruț, 2008, p. 16).

Caracteristici:

- altitudine maximă de 1849 m în Munții Bihor, Vârful Curcubăta Mare

- aspect discontinuu, fiind despărțiți de numeroase văi

- alcătuirea geografică este foarte variată, existând un adevărat „mozaic petrografic‟ (fliș, șișturi
cristaline, calcare, roci eruptive, roci metamorfice

- resurse naturale: minereuri fieroase și nefieroase (aur, argint, bauxite, etc), (Posea, 2006, p.14).
 LELE (MODOG) DANIELA
PIPP-IFR, ANUL III

Fig. 12- Harta Carpaților Occidentali

Diviziuni

1. Munții Apuseni

Poziție geografică și limite: între Valea Mureşuluila Sud şi Valea Barcăului la Nord,
Depresiunea Colinară a Transilvaniei la Est și Câmpia și Dealurile de Vest la Vest (Posea, 2006,
p.14).

Caracteristici:

- alcătuiți din șisturi cristaline și calcare, respectiv Munții Metaliferi și Munții Vlădeasa din roci
eruptive.

- relieful carstic este bine reprezentat, numeroase peșteri așa cum ar fi Urșilor, Scărișoara și
Vântului, reprezintă monumente ale naturii.

- ca și aspect are forma unei palme, cu degete orientate către vest și nord

- „mozaic petrografic‟

- castel de ape (izvorăsc Crișurile, Barcăul, Someșul Mic, Arieșul, Ampoiul)

- polul ploilor (Stâna de Vale)

- gospodăriile foarte dispersate între ele pe distanțe mari, numite crânguri (Posea, 2006, p.14).

Subdiviziuni: Munții Bihor (Vf. Bihor 1849 m), Zarandului, Metaliferi, Pădurea Craiului,
Trascău, Găina, Plopişului, Meseş, Depresiunile Beiuș, Zarandului (Mândruț, 2008, p. 16).
 LELE (MODOG) DANIELA
PIPP-IFR, ANUL III

Fig.13 - Târgul de fete de pe Muntele Găina, Cheile Ponorului, Defileul Crișului Repede, peștera
Scărișoara.

2. Munţii Poiana Ruscă

Poziție geografică și limite: între Valea Mureşului la Nord şi Valea Bistrei la Sud (Posea, 2006,
p.14).

Caracteristici:

- altitudini reduse (Vf. Padeș 1374 m)

-relativ izolați și bine delimitați

- alcatuiți din șisturi cristaline ►aspect masiv

- resurse naturale: marmură, fier (Mândruț, 2008, p. 16).

 LELE (MODOG) DANIELA
PIPP-IFR, ANUL III
3. Munţii Banatului

Poziție geografică și limite: între Valea Mureşuluila Nord şi Dunăre la Sud, în continuarea
Carpaților Meridionali: de care sunt despărțiți de Culoarul Timiș – Cerna, Culoarul Bistrei și
Depresiunea Hațeg (Mândruț, 2008, p. 16).

Caracteristici:

- altitudini reduse (Vf.Semenic 1446 m)

- alcatuiți din șisturi cristaline, calcare ►relief carstic

- resurse natural: marmură, fier (Mândruț, 2008, p. 16).

- castel de ape (izvorăsc Timișul, Carașul, Bârzava, Nera)

- Dunărea formează cel mai lung defileu din Europa (Posea, 2006, p.16).

Subdiviziuni: Munţii Semenic, Almăjului, Aninei, Locvei, Dognecei, Depresiunile Almăjului și

Caraș-Ezeriș.

Fig. 14 – Cheile Nerei, Cazanele Dunării

Bibliografie: Mândruț, O., ( 2008), Geografia României, București, Corint.

Posea, G., (2006), Geografia României, București, All.