Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Ştiinţe Juridice, Nr.
2/2013
TEORIA GENERALA A STATULUI, CA
DISCIPLINA DE STUDIU, PRIVITĂ
PRIN PRISMA ADERARII ROMÂNIEI
LA UNIUNEA EUROPEANĂ
Emilian CIONGARU*
Abstract: Statul şi dreptul sunt, nu numai
fenomene politice dar şi fenomene sociale deosebite,
strans legate între ele care apar, funcţionează, se
dezvoltă si interacţionează reciproc care fac obiectul
de studiu al Teoriei generale a statului şi dreptului.
Statul şi dreptul fac parte din fenomenele sociale ale
căror existenţă se limitează la o anumită perioadă de
dezvoltare a societăţii. Intrebarile Teoriei generale a
statului sunt si intrebari ale Teoriei generale a
dreptului, ca discipline de studiu, dar sunt si intrebari
actuale care privesc integrarea europeană, ca de
exemplu; dacă suveranitatea este inalienabilă, dacă se
pot transfera competenţele statului, fără a se transfera
suveranitatea, etc. Acest gen de intrebari ar putea avea
raspuns apelându-se la dogmatica juridică
tradiţională. In ceea ce priveste aceasta faza avansată
a extinderii Uniunii Europene, disciplina de studiu
Teoria generală a statului nu poate abandona
problematica funcţiilor statului iar in calitatea ei de
ştiinţă juridică de sinteză, acestei discipline ştiinţifice ii
sarcina revine să sesizeze şi să examineze
particularităţile exercitării funcţiei economice a
statelor membre, in condiţiile pietei unice şi ale
coexerciţiului suveranităţii cu Uniunea Europeană. In
aceste conditii precizarea care s-ar se impune ar fi ca,
trebuie respectata preferinţa pentru o Teorie generală
a statului şi dreptului, cu condiţia ca teoria referitoare
la stat să includă, ca parte preponderentă, de maximă
insemnătate, Teoria statului de drept. Menirea acestor
stiinte este de a contribui la asigurarea concordantei
intre relatiile sociale si normele juridice, sa atraga
atentia asupra relatiilor nou-aparute ce necesita
reglementare juridica, sa contribuie la dezvoltarea si
perfectionarea statului si dreptului.
Cuvinte cheie: statul de drept, teoria
statului, teoria dreptului, ordinea juridica nationala,
ordinea juridica europeana.
O consecinta importanta
*
Ph.D., Researcher, Institute of Legal Research, “Acad. Andrei Radulescu” of the Romanian Academy,
Bucharest, Romania.
Annals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Juridical Sciences Series, Issue 2/2013
GENERAL THEORY OF STATE AS A
SUBJECT REGARDED FROM THE
PERSPECTIVE OF ROMANIA’S
ACCESSION TO THE EUROPEAN
UNION
Emilian CIONGARU*
Astract: The state and its law are not only political
phenomena but they are also special social
phenomena tightly connected between them that
appear, operate, develop and interact and make the
object of the General theory of law and state. The
state and law belong to the social phenomena whose
existence is confined to a certain period of
development of the society. The questions of the
General theory of the state are also questions of the
General theory of law as subjects, and they are also
current questions regarding the European integrity
such as: is sovereignty inalienable?, may the state’s
competences be transferred without transferring
sovereignty etc. This kind of questions might be
answered by resorting to the traditional judicial
dogmatics. As for this advanced phase of expansion of
the European Union, the subject of General theory of
state may not abandon the issues of state’s functions
and, in its quality of a synthetic legal science, it has
the task to identify and examine the particularities of
exerting the economic function of the member states
in the context of the unique market and co-exercise of
sovereignty with the European Union. In these
conditions, we should say that the preference for a
general theory of law and state should be observed,
provided that the theory related to the state should
include the General theory of law as a preponderant
part of maximum importance. The role of these
sciences is to provide the concordance between
special relationships and juridical norms, to draw the
attention to the newly appeared relationships in need
of legal regulation and to contribute to the
development and improvement of state and law.
Key words: rule of law, theory of state,
national legal order, European legal order.
a An important consequence of the
41
Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Ştiinţe Juridice, Nr. 2/2013
amplificarii considerabilă a sarcinilor statului
în secolul XX este reprezentata de creşterea
interdependenţei mondiale a statelor, ceea
ce le determină pe acestea în mod inevitabil
să coopereze în domenii de importanţă
deosebită, în vederea îndeplinirii funcţiilor
lor. Astfel, navigaţia pe fluviile
internaţionale sau în strâmtorile
internaţionale, navigaţia aeriană, exploatarea
resurselor platoului continental, protecţia
globală a mediului, gestionarea resurselor
rare şi chiar menţinerea păcii ar fi de
neconceput în absenţa unei strânse cooperări
între state şi a unor mecanisme instituţionale,
organizaţii internaţionale, care să gestioneze
în mod curent rezolvarea anumitor probleme.
Apariţia organizaţiilor internaţionale şi
creşterea rolului şi atribuţiilor acestora nu
duce la dispariţia statelor, deşi implică o
limitare, uneori consistentă, a prerogativelor
acestora. Mai degrabă, apartenenţa la
aceste organizaţii şi implicarea în activitatea
acestora creează condiţiile pentru ca statul
să-şi poată îndeplini în mod eficient funcţiile.
Organizaţiile supranaţionale, precum
Uniunea Europeană, afectează în schimb
suveranitatea statelor care le compun dar
acest fapt nu înseamnă însă sfârşitul statelor.
După încheierea procesului de integrare într-
o organizaţie supranaţională, nu vom
avea altceva decât un nou stat în locul celor
care au intrat în uniune. Se poate conchide că
statul a reprezentat şi reprezintă una din cele
mai caracteristice instituţii politico-juridice
ale modernităţii, rămânând până în prezent
principala, dacă nu singura formă în care
poate fi concepută o comunitate politică
modernă. Formele concrete de configurare a
prerogativelor şi limitelor puterii, a rolului
şi funcţiilor şi chiar a legitimării existenţei
sale au variat de la o epocă la alta; cu toate
acestea statul va mai rămâne, pentru mult
timp, un factor de ordine şi de stabilitate în
comunitatea umană, indisolubil legat de sfera
normativităţii, care, în condiţiile actualului
stadiu al evoluţiei societăţii, este neconceput
în absenţa sa.
O primă problemă a Teoriei generale
Annals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Juridical Sciences Series, Issue 2/2013
42
considerable amplification of state’s
missions in the 20th century is represented by
the increase of states’ world independence
determining them to inevitably cooperate in
domains of major importance so as to fulfill
their functions. Thus, sailing on the
international rivers or in the international
straights, the aerial navigation, the use of
resources of the continental plateau, the
world environmental protection, the
management of rare resources and even the
maintaining of peace would be
unconceivable in the absence of a tight
cooperation between states and of some
institutional mechanisms, international
organizations that may currently manage the
solving of certain problems. The emergence
of the international organizations and the
increase of their role and attributions do not
lead to the disappearance of states, though it
involves a sometimes consistent limitation of
their prerogatives. The appurtenance to these
organizations and the involving in their
activity rather create the conditions for the
state to fulfil its functions more efficiently.
The supranational organizations such as the
European Union impair in exchange the
sovereignty of the states composing them,
but this does not mean the end of such states.
After the finalization of the process of
accession to a supranational organization,
there will be only a new state in place of
those which acceded to the union. We may
conclude that the state represented and still
represents one of the most characteristic
political-juridical institutions of modernity
remaining until now the main if not the only
form in which a modern political community
may be seen. The concrete forms of
configuration of the prerogatives and limits
of power, of roles and functions and even of
the legitimacy of its existence have varied
from one epoch to the other; despite all
these, the state will remain for a long time a
factor of order and stability in the human
community indissolubly connected to the
sphere of normativity which is inconceivable
in its absence, in the conditions of the current
Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Ştiinţe Juridice, Nr. 2/2013
a statului care rămâne de actualitate şi in
conditiile aparitiei si extinderii Uniunii
Europene şi, implicit ale aderării României
este cea existentială. In privinta solutionării,
in sensul supravietuirii, optimismul pare
justificat, in măsura in care este previzibil că
statul nu va inceta să reprezinte un concept
fundamental, fireşte regândit, al sistemului
ştiintelor juridice.
S-ar putea ridica, desigur, intrebări in
legătură cu eventuala influenţă a dreptului
constituţional european asupra condiţiei
ştiinţifice a Teoriei generale a statului, in
cadrul Uniunii Europene. Mai concret, dacă,
instituindu-se o stiinta juridica fundamentala
pentru Europa, ar trebui elaborată o teorie
generală unificată a statului care să
uniformizeze concluziile ştiinţelor juridice
naţionale cu privire la stat, făcăndu-se
abstracţie de particularităţile statelor membre
de care ţin seama teoriile generale ale
statului, existenţe in fiecare dintre statele
membre ?
Varietatea opiniilor despre statutul
epistemologic al Teoriei generale a statului s-
a manifestat in trecut şi continuă să se
manifeste şi in prezent.
De exemplu, Georg Jellinek [1]
considera că, statul ar trebui infătişat atât din
punctul de vedere al ştiintelor sociale, cât şi
din punctul de vedere al ştiintelor juridice,
divizând Teoria generală a statului in două
ştiinte deosebite din punct de vedere
metodologic:
a) – o teorie sociologică a statului, cu
un obiect susceptibil de cercetări empirice şi
b) – o teorie juridică generală a
statului.
Făcând o sinteză intre stat şi drept şi
considerând că cei doi termeni desemnează
unul şi acelaşi lucru şi anume, o ordine
juridică natională distinctă de ordinea
juridică internatională, Hans Kelsen opina ca
statul nu poate exista in afara dreptului [2] si
obiecta că prin dualismul metodologic pe
care îl practica, Jellinek nu examina acelaşi
obiect sub două unghiuri diferite, ci făcea
distinctia intre două obiecte diferite.
Annals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Juridical Sciences Series, Issue 2/2013
43
stage of society’s evolution.
A first issue of the General theory of
state which is still topical even in the
conditions of appearance and expansion of
the European Union, and implicitly of
Romania’s accession, is the existential one.
As for the settlement thereof for survival,
optimisms seems justified to the extent to
which the state will not stop representing a
fundamental naturally reshaped concept of
the legal science system.
Questions might also be asked about
the potential influence of the European
constitutional law on the scientific condition
of the General theory of state within the
European Union. More precisely, if a unified
general theory of the state should be
elaborated after the instituting of a
fundamental legal science that may render
uniform the conclusions of the national legal
sciences related to the state by setting aside
the particularities of the member states
considered by the general theories of state
existing in each of the member states?
The variety of opinions about the
epistemological statute of the General theory
of state manifested in the past and it still
does at present.
For example, Georg Jellinek [1]
considered that the state should be depicted
both from the viewpoint of social sciences
and the viewpoint of legal sciences by
dividing the General theory of state into two
sciences distinct from the methodological
point of view:
a) – a sociological theory of state
having an object susceptible of empirical
researches and
b) – a general legal theory of state.
By making a synthesis between state
and law and considering that the two terms
designate one and the same thing, namely a
national legal order separate from the
international legal order, Hans Kelsen
asserted that the state may not exist outside
law [2] and objected that by the
methodological dualism that he practised
Jellinek did not examine the same object
Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Ştiinţe Juridice, Nr. 2/2013
Concluzia Kelseniană [3] era că teoria
statului nu este, decât o ramură a teoriei
generale a dreptului care nu are un obiect
specific, ci numai o functie specifică: aceea
de a determina in ce mod ordinele juridice
nationale se deosebesc unele de altele.
Mai aproape de perioada
contemporana, se găseste in lucrarea de
referintă a profesorului francez Michel
Troper [4] o pledoarie in favoarea unei teorii
juridice a statului in care autorul sustine că,
ceea ce caracterizează statul, în mod deosebit
statul constitutional, adică suveranitatea,
personalitatea juridică sau separatia puterilor
reprezintă numai teorii. Aceste teorii nu
informează asupra statului, ci îl constituie,
producând nu numai justificări ale deciziilor
fundamentale referitoare la organizarea
statului, ci şi concepte, fără de care deciziile
fundamentale ale statului nu ar putea fi
enuntate şi care sunt mai presus de orice,
concepte juridice. In aceeasi opinie teoria
generală a statului nu poate fi decât teoria
acestora şi nu a unui obiect empiric exterior.
In România postbelică, de până in
1989 astfel cum s-a subliniat in literatura de
specialitate [5], Teoria generală a dreptului a
fost corelată cu teoria generală a statului,
pornindu-se de la concepţia istorică asupra
apariţiei şi evolutiei statului şi dreptului.
In ultima parte a perioadei care a
precedat schimbările fundamentale produse
in România, incepand cu sfârşitul anului
1989, au avut loc dezbateri cu privire la
relaţiile Teoriei generale a statului dreptului
cu alte ştiinţe sociale, astfel cum sunt ştiinţa
politică sau filosofia politică, in acest cadru
fiind susţinută dubla natură: filosofico-
juridică şi politologică a celei dintâi [6].
Totodată, Teoria generală a statului a
fost caracterizată ca parte componentă a
sistemului ştiintelor politice, in considerarea
faptului statul este principala instituţie a
puterii politice. Din 1990 s-a putut remarca o
accentuată diversificare a opiniilor despre
statutul epistemologic al Teoriei generale a
statului. Tot de atunci, problemele referitoare
la stat au inceput să fie studiate cu precădere,
Annals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Juridical Sciences Series, Issue 2/2013
44
under two different angles, but he made the
distinction between two different objects.
The Kelsenian [3] conclusion was that the
theory of state is only a branch of the general
theory of law not having a specific object but
only a specific function: to determine in what
way national legal orders differ from each
others.
Closer to the contemporary period, in
the reference work of the French professor
Michel Troper [4] there is a plea in favour of
a legal theory of state where the author
sustains that what characterizes the state,
mainly the constitutional state, namely
sovereignty, the legal personality or the
separation of powers, are only theories.
These theories do not give information about
the state, but they constitute it producing not
only justifications of the fundamental
decisions related to state organization, but
also concepts without which the state’s
fundamental decisions might not be
enunciated and which are, above all, legal
concepts. In the same opinion, the general
theory of state may be only their theory and
not of an exterior empirical object.
In post-war Romania until 1989, as
shown in the specialized literature [5], the
General theory of law was correlated to the
general theory of law starting from the
historical conception on the emergence and
evolution of the state and law.
In the last part of the period
preceding the fundamental changes produced
in Romania ever since the end of 1989,
debates on the relations of the General theory
of state and law with other social sciences,
such as the political science or the political
philosophy, have taken place sustaining the
double philosophical-juridical and
politological nature of the first one.[6]
At the same time, the General theory
of state was characterized as a component of
the political science system considering that
the state is the principal institution of the
political power. After 1990 a strong
diversification of opinions has been noticed
about the epistemological statute of the
Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Ştiinţe Juridice, Nr. 2/2013
in cadrul unor discipline juridice de ramură,
in absenţa unei discipline care să se ocupe, in
exclusivitate de studiul statului şi condiţiile
predării şi cercetării doar a Teoriei generale a
dreptului.
Poziţiile specialiştilor au variat, de la
demonstrarea necesităţii menţinerii unei
Teorii generale a statului şi dreptului sau de
asemenea, a necesităţii unei Teorii generale a
statului şi dreptului [7], argumentate prin
faptul că, intr-o societate bazată pe statul de
drept, corelaţia dintre stat şi drept nu poate fi
explicată decât de către o astfel de disciplină
şi nu de către disciplina dreptului
constituţional [8], sau a necesităţii unei teorii
generale a dreptului şi statului care să acorde
prioritate dreptului, de această dată [9], până
la opinia potrivit căreia, raţiuni obiective de
cunoaştere justifică manifestarea Teoriei
generale a statului, pe de o parte, şi a Teoriei
generale a dreptului, pe de altă parte, ca
discipline autonome, disciplinei “Drept
constituţional si instituţii politice”,
revenindu-i studierea, in ansamblu, a
problemelor statului.[10]
In aceste conditii o precizare
prealabilă se impune: trebuie respectata
preferinţa pentru o Teorie generală a statului
şi dreptului, cu condiţia ca cea referitoare la
stat să includă, ca parte preponderentă, de
maximă insemnătate, Teoria statului de
drept. [11] Se poate considera incă
neintemeiată ideea că, o astfel de disciplină
distinctă nu ar fi necesară, deoarece studenţii
obţin cunoştinţe despre statul de drept la
disciplinele juridice de ramură. Se mai poate
considera că, nu trebuie să existe nici o
rivalitate intre Teoria generală a statului şi
disciplina Drept constituţional şi instituţii
politice. Ele nu trebuie să-şi revendice
monopolul asupra problematicii statului, ci
să coopereze pentru a o cerceta în
profunzime.
Ar fi prematur, să se preconizeze o
Teorie generală unificată a statului,
practicată la nivelul Uniunii Europene, in
condiţiile in care, extinderea acesteia se
realizează cu respectarea particularităţilor
Annals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Juridical Sciences Series, Issue 2/2013
45
General theory of state. The issues regarding
the state have started to be studied ever since
too within some specialty legal subjects, in
the absence of a subject that may focus
exclusively on the study of state and the
conditions of teaching and researching only
the General theory of law.
The positions of specialists have
varied from the demonstration of the need to
maintain a General theory of state and law or
the need for a General theory of state and
law[7] argued by the fact that in a society
based on the rule of law the correlation
between state and law may not be explained
but by such a subject and not by the subject
of constitutional law[8], or of the need for a
general theory of law and state that may give
priority to the law this time [9] up to the
opinion according to which objective reasons
of knowledge justify the manifestation of the
General theory of law, on one hand, and of
the General theory of law, on the other hand,
as autonomous subjects, whereas the subject
of “Constitutional law and political
institutions” has the role of studying the state
issues [10] in general.
In these conditions, a preliminary
observation is necessary: we must observe
the preference for a General theory of state
and law, provided that the one related to the
state may include the Rule of law theory.[11]
We may consider as ungrounded the idea
that such a distinct subject would not be
necessary since the students obtain
knowledge of the rule of law in the speciality
legal subjects. We may also say that there
must not be any rivalry between the General
theory of state and the subject Constitutional
law and political institutions. They must not
claim the monopoly over the issues of state
but they must cooperate for a deep research
of it.
It would be premature to envisage a
unified general theory of state practised at
the level of the European Union in the
context in which its expansion is made in
compliance with the national particularities
of the member states.
Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Ştiinţe Juridice, Nr. 2/2013
naţionale ale statelor membre.
Nu mai puţin insă, merită amintit o
apreciere mai veche, dar cu valoare actuală,
aparţinând profesorului Pierre Pescatore [12]
care sublinia că, „ştiinţa dreptului nu are un
caracter universal, ci se mărgineşte la un
anumit cadru naţional sau la cadrul geografic
al unui grup de ţări cu tradiţii juridice
comune”. Se poate observa că ultima ipoteză
nu este lipsită de interes pentru conceptul
integrării europene.
Şi, o altă categorie de intrebări işi mai
justifică prezenţa, ca de exemplu, dacă in
contextul social politic şi ştiinţific actual mai
pot fi, in general utilizate sau, mai pot fi
utilizate cu acelaşi inţeles, concepte folosite
in Teoria generală a statului, inainte de 1990,
astfel cum sunt: esenţa statului, tipul istoric
de stat etc. Ceea ce a devenit se poate
considera, inadmisibil, in condiţiile libertăţii
gândirii şi creaţiei ştiinţifice este atribuirea
unei semnificaţii unice acestor concepte,
explicarea monocauzală a aparitiei, evoluţiei
şi funcţiilor statului, etc, făcându-se
abstracţie de variantele explicative ale altor
curente ale gandirii juridice, diferite de cel
materialist-istoric.
Fără a exista o situare pe poziţia
extremă a unei eventuale reproşării a unui
delict de opinie, nu poate exista un acord, de
exemplu cu o tipologie a statelor bazată pe
criteriul reprezentării statului ca element de
suprastructură, determinat de o anumită bază,
concepută ca ansamblu a relaţiilor de
producţie existente intr-un anumit tip de
societate. Clasificarea statelor in sclavagiste,
feudale, capitaliste şi socialiste a devenit
anacronică.
In literatura de specialitate
românească post decembristă, in sprijinul
susţinerii nerenunţării la teoria generală a
statului a fost invocat şi argumentul rolului
important al statului în elaborarea dreptului.
Argumentul este judicios dar nu justifică
neglijarea unor elemente noi apărute sub
acest aspect, in procesul integrării europene,
de care o teorie generală actualizată a statului
se impune ţine seama.
Annals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Juridical Sciences Series, Issue 2/2013
46
It is worth mentioning an old and yet
current affirmation belonging to professor
Pierre Pescatore [12] who said that “the
science of law does not have a universal
character but it is confined to a certain
national framework or the geographic
framework of a group of countries having
joint legal traditions.” One may see that the
last hypothesis is not devoid of interest for
the concept of European accession.
Another category of questions is also
valid, like for instance if in the current social,
political and scientific context one may use
or use with the same meaning concepts used
in the General theory of state before 1990
such as the essence of state, the historical
type of state etc. What has become
unacceptable in the conditions of the liberty
of thinking and scientific creation is the
assignment of a unique significance to these
concepts, the monocausal explanation of the
appearance, evolution and functions of state
setting aside the explanatory variants of other
currents of legal thinking different from the
materialist-historical one.
Without occupying an extreme
position specific to an offending opinion,
there is no agreement, for example with a
typology of states based on the criterion of
state representation as an element of
superstructure determined by a certain base
conceived as an assembly of the production
relations existing in a certain type of society.
The classification of state in slave-owning,
feudal, capitalist and socialist has become
anachronous.
In the Romanian specialized literature
after 1989, to support the general theory of
state they also invoked the argument of the
state’s important role in the elaboration of
law. The argument is sage but it does not
justify the neglect of some new elements
appeared in this respect in the process of
European accession which an updated
general theory of state must take into
account.
As Philippe Robert [13] draws the
attention, in Europe there is the tendency of
Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Ştiinţe Juridice, Nr. 2/2013
Astfel cum atrage atenţia Philippe
Robert [13], in Europa se manifestă tendinţa
de slăbire a hegemoniei statului naţiune in
crearea dreptului, in avantajul unor
formaţiuni transnaţionale. Teoria generală a
statului trebuie regândită in spiritul cerinţei
postmoderne de a concepe o ştiinţă juridică
globală care, pe lângă dogmatica juridică, să
cuprindă şi filosofia dreptului şi sociologia
juridică. Merită intregul interes unele
anticipări ale sociologilor dreptului, datând
din secolul XX cum ar fi de exemplu, H.
Levy Bruhl [14] care arăta că, in aceeaşi
societate, alături de dreptul statal privilegiat,
exista şi un drept suprastatal sau interetatic,
afirmaţie cu deosebită semnificaţie pentru
integrarea europeană.
In favoarea unei ştiinţe juridice
globale este şi indoiala autorului Michel
Troper [15] cum că intrebările actuale legate
de integrarea europeană, şi care sunt desigur
şi ale Teoriei generale a statului, ca de
exemplu dacă suveranitatea este inalienabilă,
dacă se pot transfera competenţele statului,
fără a se transfera suveranitatea, s-ar mai
putea găsi răspuns, apelându-se la dogmatica
juridică tradiţională.
Pentru o mai buna intelegere acest
fenomen trebuie amintit ca suveranitatea
reprezinta dreptul statului de a conduce
societatea, de a stabili raporturi cu alte state
şi in acest sens cunoaşte doua caracteristici
principale: latura interna – suprematia puterii
de stat si latura externa – independenta
puterii de stat.
Latura internă – supremaţia puterii de
stat: priveşte puterea sa de comandă în
interior, constă în elaborarea unor norme cu
caracter general obligatoriu şi înurmărirea
aplicării lor în practica socială (realizarea
ordinii de drept); în temeiul suveranităţii
sale, puterea de stat dispune de modul
organizării sale interne, stabileşte regimul de
funcţionare a puterilor publice, statutul
juridic al cetăţeanului, etc.- pe plan intern,
nici o altă putere socială nu este superioară
puterii statului.
Latura externă – independenţa
Annals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Juridical Sciences Series, Issue 2/2013
47
weakening the nation state hegemony in the
creation of law to the advantage of
transnational entities. The general theory of
state must be reshaped in the spirit of
postmodern requirement to elaborate a global
legal science which, besides the legal
dogmatics, should comprise the philosophy
of law and legal sociology. It is worth
mentioning some anticipations of law
sociologists from the 20th century such as H.
Levy Bruhl [14] who showed that in the
same society there was a super state or
interstate law besides the privileged state
law, an affirmation having a special
significance for the European accession.
Michel Troper’s doubt [15] is also in
favour of a global legal science according to
which the current questions related to the
European accession, questions that also
belong to the General theory of state, such
as: is sovereignty inalienable?, may the
state’s competences be transferred without
transferring sovereignty ?, might be
answered by resorting to the traditional legal
dogmatics.
To better understand this
phenomenon, we must say that sovereignty
represents the state’s right to lead the society,
to establish relations with other states and,
for this purpose, knows two main
characteristics: the internal side – the
supremacy of state power and the external
side – the independence of state power.
The internal side – the supremacy of
state power refers to its power of command
in its interior, it consists in the elaboration of
some generally mandatory norms and their
application in the social practice (the
achievement of the rule of law); by virtue of
its sovereignty, the state power decides the
manner of its internal organization,
establishes the way of operation of the public
powers, the legal statute of the citizen etc. –
at the internal level, no power is superior to
the power of state.
The external side – independence of
power: it refers to the state’s relationships
with other states. Based on it, the state
Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Ştiinţe Juridice, Nr. 2/2013
(neatârnarea) puterii: priveşte
raporturile statului cu celelate state. Potrivit
acesteia statul îşi organizează relaţiile
internaţionale, fără niciun amestec
din exterior, cu respectarea drepturilor
suverane ale celorlalte state şi în
considerarea principiilor dreptului
internaţional. Suveranitatea este o stare
legală, constituţională, nu trebuie
considerată putere arbitrarie, nefiind
sinonimă cu despotismul – puterea
discreţionară de comandă în interior sau
independenţa absolută în exterior.
In aceasta faza avansată si ireversibila
a extinderii Uniunii Europene, Teoria
generală a statului nu poate abandona
problematica propriilor funcţii ale statului iar
in calitatea ei de ştiinţă juridică de sinteză,
acestei discipline ştiinţifice ii revine
responsabilitatea să sesizeze şi să examineze
particularităţile exercitării funcţiei
economice a statelor membre, in condiţiile
pietei unice şi ale coexerciţiului suveranităţii
cu Uniunea Europeană.
Apreciind, in lumina Cartei
drepturilor fundamentale, nu există nici un
dubiu in ceea ce priveşte existenţa unei
functii sociale, in cadrul statelor membre.
Dat fiind că societatea europeană
contemporană este o societate a cunoaşterii,
iar economia contemporană este bazată pe
cunoaştere, nu poate fi pusă sub semnul
intrebării nici inevitabilitatea exercitării unei
funcţii educationale, indiferent dacă este
considerată parte componentă a funcţiei
economice, legată de pregătirea resursei
umane, funcţie autonomă sau parte
componentă a funcţiei sociale.
O altă contribuţie aşteptată din partea
Teoriei generale a statului este aceea
referitoare la forma de stat, ca de exemplu,
răspunsul la intrebarea dacă in cadrul Uniunii
Europene ne aflăm sau nu in faţa unui model
clasic de structură de stat sau in faţa unui nou
model sui generis ?
Sau, Teoria generală, reconsiderată a
statului trebuie să pună in evidenţă faptul că,
noţiunea de regim politic, privită în context
Annals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Juridical Sciences Series, Issue 2/2013
48
organizes its international relationships
without any external influence, in
compliance with the sovereign rights of the
other states and the principles of
international law. Sovereignty is a legal and
constitutional state and it must not be
considered as an arbitrary power since it is
not synonymous to despotism – the
discretionary power of command in the
interior or the absolute independence at the
exterior.
In this advanced and irreversible
phase of the European Union’s expansion,
the general theory of state may not abandon
the issues of state’s functions and in its
quality of a synthetic legal science this
subject has the task to identify and examine
the particularities of exerting the economic
function of the member states in the context
of the unique market and co-exercise of
sovereignty with the European Union.
In the light of the Charter of
fundamental rights, there is no doubt in
terms of the existence of a social function
within the member states. Since the
contemporary European society is a society
of knowledge and the contemporary
economy is based on knowledge, one may
not question the unavoidability of exerting
an educational function related to the
preparation of the human resources as an
autonomous function or component of the
social function.
Another contribution expected from
the General theory of state refers to the state
reform, for example, the answer to the
question if, in the European union, we are or
we are not in front of a classical model of
state structure or in front of a new sui generis
model?
Or the reconsidered General theory of
state must highlight that the notion of
political regime regarded in a European
context does not have the same meaning it
had in the former socialist countries, namely
an assembly of methods and means to exert
the state power, but it means either what they
used to call a political system in such
Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Ştiinţe Juridice, Nr. 2/2013
european nu are aceeaşi semnificatie pe care
o avea in fostele ţări socialiste şi anume, de
ansamblu al metodelor şi mijloacelor de
exercitare a puterii de stat, ci inseamnă fie
ceea ce era denumit in aceleaşi ţări sistem
politic, fie anumite forme de guvernământ,
inţelese şi ele in sens diferit.
In concluzie, Teoria generală
actualizată a statului ar trebui să utilizeze,
fără rezerve, analiza structuralist-sistemică.
Intr-o astfel de abordare statul este considerat
ca sistem, iar structura lui reprezintă aspectul
relativ invariabil al sistemului, desemnează
totalitatea trăsăturilor şi legilor proprii ale
sistemului dat. Această semnificaţie nu o
anulează insă pe cea primară a structurii,
inclusiv a structurii statului şi anume, aceea
de aranjare, de alcătuire şi care corespunde
tratării tradiţionale a formei de stat. Aplicând
regula integrării, specifică analizei
structuralist-sistemică, statele membre,
inclusiv forma lor pot fi incluse in sistemul
construcţiei europene. Un alt avantaj al
analizei amintite este că urmăreşte găsirea
factorilor determinanţi ai varietăţii formelor
statelor membre care se intalneste in cadrul
Uniunii Europene.
Bibliografie
[1] D.Kelly, Revisiting the Rights of
Man: Georg Jellinek on Rights and
the State, 22 Law and History
Review, 2004, p. 394.
[2] H.Kelsen, Teoria generala a statului,
Editura Tiparul Oltenia, Craiov,
1928, p.22.
[3] H.Kelsen, General Theory of Norms,
Clarendon Press, Oxford, 1991.
[4] M.Troper, Pour une theorie juridique
de l’Etat, Presses Universitaires de
France, Paris, 1994, p.6 si p.159.
[5] A.Popescu, Teoria dreptului, Editura
Fundaţiei Romania de Maine,
Bucureşti, 1998, pp. 15-16.
[6] I.Ceterchi, M. Luburici, Teoria
generală a statului şi dreptului,
Tipografia Universităţii din
Annals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Juridical Sciences Series, Issue 2/2013
49
countries, or certain forms of government
understood differently, too.
As a conclusion, the updated General
theory of state should use without reserves
the structuralist-system analysis. In such an
approach, the state is considered as a system
and its structure represents the relatively
invariable aspect of the system, it designates
the totality of traits and laws characteristic to
the given system. This significance does not
annihilate the primary significance of
structure, including of state structure, namely
the significance related to configuration and
formation which corresponds to the
traditional treatment of the form of state.
Applying the rule of accession specific to the
structuralist-systemic analysis, the member
states, including their form, may be included
in the system of European construction.
Another advantage of the abovementioned
analysis is that it aims at finding the
determining factors of variety of the forms of
member states that are encountered within
the European Union.
References
[1] D.Kelly, Revisiting the Rights of
Man: Georg Jellinek on Rights and
the State, 22 Law and History
Review, 2004, p. 394.
[2] H.Kelsen, The general theory of the
state, Oltenia pattern Publishing,
Craiova, 1928, p.22.
[3] H.Kelsen, General Theory of Norms,
Clarendon Press, Oxford, 1991.
[4] M.Troper, Pour une theorie juridique
de l’Etat, Presses Universitaires de
France, Paris, 1994, p.6 si p.159.
[5] A.Popescu, Theory of Law,
Publishing House of Foundation
Romania de Maine, Bucharest, 1998,
pp. 15-16.
[6] I.Ceterchi, M. Luburici, General
Theory of State and Law, University
of Bucharest Publishing House,
Bucharest, 1989.
[7] Gh.Bobos, For a general theory of
Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Ştiinţe Juridice, Nr. 2/2013
Bucureşti, Bucuresti, 1989.
[7] Gh.Boboş, Pentru o Teorie generală
a statului şi dreptului, in vol. I Pentru
o Teorie generală a statului şi
dreptului, Ed. Arvin Press, Bucuresti,
2003, pp. 13-14
[8] I.Santai, Statul si dreptul. Intre
exegeză juridică şi abordare
fenomenologică, in vol. Pentru o
teorie generală a statului şi dreptului,
Arvin Press, Bucuresti, 2003, pp.
117-120.
[9] M.Luburici, Teoria generală a
dreptului şi statului - ştiinţă socială si
complexă, in vol. Pentru o Teorie
generală a statului şi dreptului, Ed.
Arvin Press, 2003, pp. 22-28.
[10] I.Humă, Teoria generală a dreptului,
Ed. Vrantop, Focşani, 1997, pp. 12-
13.
[11] S.Popescu, Numai o teorie generată a
dreptului si o teorie generală a
statului şi dreptului, sau o teorie
generală a dreptului şi statului, in
vol. Pentru o Teorie generală a
statului şi dreptului, Ed. Arvin Press,
Bucuresti, 2003.
[12] P.Pescatore, Introduction a la science
du droit, Luxemburg Office des
imprimes de l’Etat, Luxemburg,
1960, p. 105.
[13] P.Robert, Les normes de l’Etat-nation
une hegemonie en crise , in vol.
Norme et deviances en Europe. Un
debat Est-Ouest, Editions
l’Harmattan, Paris, 1994, pp. 38-39.
[14] H.Levy Bruhl, Sociologie du droit,
Presses universitaires de France,
Paris, 1981.
[15] M.Troper. op. cit., p. 6.
Annals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Juridical Sciences Series, Issue 2/2013
50
state and law, Arvin Press,
Bucharest, 2003, pp. 13-14.
[8] I.Santai, State and Law. Between
legal exegesis phenomenological
approach in volume For a general
theory of state and law, Ed. Arvin
Press, 2003, pp. 117-120.
[9] M.Luburici, General Theory of Law
and State - social and complex
science, volume For a general theory
of state and law, Ed. Arvin Press,
2003, pp. 22-28.
[10] I.Humă, General Theory of Law, Ed.
Vrantop, Focşani, 1997, pp. 12-13.
[11] S.Popescu, Only a general theory of
law and a general theory of state and
law, and a general theory of law and
state, in volume For a general theory
of state and law, Ed. Arvin Press,
2003.
[12] P.Pescatore, Introduction a la science
du droit, Luxemburg Office des
imprimes de l’Etat, 1960, p. 105.
[13] P.Robert, Les normes de l’Etat-nation
une hegemonie en crise, in vol.
Norme et deviances en Europe. Un
debat Est-Ouest, Editions
l’Harmattan, Paris, 1994, pp. 38-39.
[14] H.Levy Bruhl, Sociologie du droit,
Presses universitaires de France,
Paris, 1981.
[15] M.Troper. op. cit., p. 6.