MEMORIA

Memoria este procesul psihic cognitiv superior de întipărire, păstrare şi reactualizare

(recunoaştere şi reproducere) a informaţiilor din experienţa anterioară.

•Memoria este o capacitate generală a întregii materii, fie ea vie sau nevie. Astăzi se vorbeşte despre
memoria maşinilor, de capacitatea lor de a reţine informaţii şi de a le furniza pentru sa fi utilizate.
•Animalele au memorie? Animalele dispun şi ele de memorie şi reţin imaginile obiectelor. Dacă un câine
nu şi-ar cunoaşte stăpânul ar sări la el şi l-ar muşca de fiecare dată când l-ar vedea. Aşadar şi animalele
posedă memorie, dar nu la un nivel ridicat, specific omului.
Memoria este o capacitate psihică absolut necesară fără de care viaţa ar fi practic imposibilă.
•exerciţiu de creativitate: vă rog să vă imaginaţi cum ar fi viaţa voastră fără memorie.
Omul ar trăi într-un continuu prezent, comportamentul ar fi haotic, spontan, fără durabilitate în timp,
totul i s-ar părea absolut nou.
• Alan Baddely, în cartea „Memoria umană”, relatează cazul unui muzician - Clive Wearing - care s-a
îmbolnăvit de encefalită în urma unei infecţii virale. Vezi fisa de lucru!

Memoria prezintă următoarele caracteristici: caracter selectiv, caracter activ şi inteligibil.

=Caracterul selectiv al memoriei- Nu fixăm totul, nu păstrăm ce am fixat şi nici nu reactualizăm tot
conţinutul păstrat.
Selectivitatea memoriei depinde de motivaţia celui care memorează, de interesele lui, de preocupările lui,
de starea emoţională, de atitudinea pe care o are faţă de un anumit eveniment, de gradul de cultură, de
vârstă, de sex, de religie, de etnie, de orientarea politică etc.
=Caracterul activ al memoriei. - Memoria este un proces activ deoarece faptele memorate, păstrate şi
reactualizate suportă modificări importante, reorganizări, nu rămân izolate. De exemplu, unele dintre
informaţiile din alte lecţii vă sunt folositoare ca să înţelegeţi această lecţie. Desigur, cu condiţia să le
aveţi în memorie.
=Caracterul inteligibil al memoriei- În memorarea unui material intervine înţelegerea informaţiilor, iar
când reactualizăm, intervine semnificaţia în ordonarea materialului.
Memoria este relativ fidelă și interacționează cu toate celelalte procese, însușiri și capacități psihice.
Memoria este un proces ce cuprinde mai multe faze:
- întipărirea,
- păstrarea,
- reactualizarea.
Aceste faze au o derulare procesuală, în timp, de aceea au fost numite procese ale memoriei.
După cum ştiţi şi din definiţia memoriei primul proces al ei este memorarea informaţiilor, numită şi
întipărire. Termeni sinonimi: fixare sau engramare. Este primul proces pus în funcţie. După prezența
sau absența înțelegerii, memorarea poate fi mecanică sau logică.
Păstrarea presupune reţinerea pentru un timp mai scurt sau mai lung a celor memorate.
Termeni sinonimi: stocarea sau conservarea. În această perioadă materialul se modifică.
Cele două forme ale păstrării: de scurtă şi de lungă durată.
Reactualizarea se referă la scoaterea la iveala a celor memorate şi păstrate.
Reactualizarea are şi ea 2 forme: recunoasterea şi reproducerea.
Recunoasterea se realizează în prezenţa obiectului, presupune procese simple, perceptive şi
suprapunerea modelului actual peste cel aflat în mintea subiectului.
Reproducerea constă în identificarea informaţiilor memorate în absenţa acestora.

Cele 2 forme ale reactualizarii dispun de grade diferite de precizie. Uneori recunoaştem o poezie imediat,
fără efort, alteori nu. La fel şi cu reproducerile.
Observăm astfel că memoria este un proces ce implică interdependenţa proceselor componente.
Uitarea
- se manifestă atunci când individul nu poate nici să recunoască nici să reproducă elementele
stocate anterior, având un caracter selectiv.
- Se disting trei tipuri de uitere: totală = nu ne amintim nimic
recunoșteri sau reproduceri parțiale ( sau eronate)
lapsusul = uitarea momentană
Uitarea poate fi cauzată de oboseală, organizarea deficitară a cunoștințelor, de efort de învățare
insuficient etc.
Uitarea este unfenomen firesc și necesar.

Calitățile memoriei
1. Volumul- cantitatea de informații pe care o putem reține și reactualiza
2. Elasticitatea- ușurința cu care sunt organizate și reorganizate informațiile vechi pe baza
acumulării celor noi
3. Trăinicia – conservarea corectă și de lungă durată a informațiilor
4. Fidelitatea – precizia reactualizării
5. Promptitudinea – viteza cu care se reactualizează informația memorată.

Rolul memoriei
- Asigură stabilitatea, continuitatea vieții psihice a individului
- Reține și organizează datele necesare diferitelor capacități și procese psihiceale individului:
cunoaștere, învățare, creativitate, inteligență, rezolvare de probleme, înțelegere
- Asigură adaptarea individului la mediu.

FIȘA NR. 1
Studiu de caz - Clive Wearing

Vă propun un scurt exerciţiu de creativitate: vă rog să vă imaginaţi cum ar fi viaţa voastră fără
memorie.
Alan Baddely, în cartea „Memoria umană”, relatează cazul unui muzician Clive Wearing care s-a
îmbolnăvit de encefalită în urma unei infecţii virale.
 „ El a fost afectat într-o asemenea măsură, încât nu-şi putea aminti decât ceea ce s-a întâmplat cu
câteva minute înainte şi, în consecinţă, consideră că abia în momentul respectiv şi-a recăpătat conştienţa.
El ţine un jurnal în care îşi notează această obsesie: pagini întregi de note în care menţionează data, ora şi
faptul că abia a redevenit conştient. (...) Ori de câte ori apare soţia sa, Clive o întâmpină cu bucuria celui
care nu a văzut persoana iubită timp de mai multe luni, astfel încât ea nu trebuie decât să părăsească
încăperea timp de două, trei minute şi să se reîntoarcă pentru ca bucuria să se repete; este un proces
întotdeauna plin de emoţie, care se exprimă întotdeauna în acelaşi mod. Clive trăieşte într-un prezent
permanent, fiind incapabil să înregistreze schimbările sau să folosească trecutul pentru anticiparea
viitorului, o situaţie pe care el a descris-o odată ca fiind „iadul pe pământ. Este ca şi când ai fi mort în
acest timp nenorocit”. Nu se poate bucura de cărţi deoarece nu le poate urmări intriga, nu manifestă nici
un interes pentru problemele curente, acestea fiind pentru el lipsite de sens, întrucât nu-şi poate aminti
contextul. Dacă iese din casă se pierde imediat. Muzicianul este un adevărat prizonier într-o mică insulă a
conştientului înconjurată de marea amneziei”