Bătălia de la Austerlitz, cunoscută și ca Bătălia celor trei împărați, a fost una dintre cele mai mari victorii ale

lui
Napoleon. Această victorie a determinat destrămarea celei de-a Treia Coaliții formată împotriva Imperiului
Francez. Pe 2 decembrie 1805, o armată franceză condusă de împăratul Napoleon I a înfrânt decisiv armata
ruso-austriacă, comandată de țarul Alexandru I. Bătălia a avut loc lângă dealul Pracký kopec, la Austerlitz, la
aproape 20 km est de Brno, în Moravia. Bătălia este adeseori considerată o capodoperă tactică.

Bătălia a început în jurul orei 8 dimineața, cu prima coloană aliată atacând satul Telnitz, care era apărat de
Regimentul al 3-lea de Linie. Acest sector al câmpului de luptă a fost martor a numeroase acțiuni în momentele
următoare, atunci când mai multe atacuri feroce ale aliaților i-au evacuat pe francezi din oraș și i-au forțat pe
cealaltă parte a râului Goldbach . În jurul orei 9, satisfăcut în final de slăbiciunea centrului inamic, Napoleon a
ordonat atacul, adăugând, „O lovitură puternică și războiul este sfârșit”.In final alianta a fost infranta după
aproape nouă ore de luptă . In total, pierderile aliaților se ridicaseră la aproximativ 27.000 dintr-o armată de
73.000, adică 37% din efectivele lor. Francezii au pierdut în jur de 5.000 dintr-o forță de 65.000, reprezentând
aproape 8% din efectivele lor. Aliații au pierdut de asemenea 180 de tunuri și 50 de stindarde.

Consecinte

Pe 26 decembrie 1805, Austria și Franța au semnat Tratatul de la Pressburg, care a îndepărtat-o pe prima din
război, a întărit tratatele inițiale de la Campo Formio și Lunéville, a obligat Austria să cedeze pământuri aliaților
germani ai lui Napoleon și a impus o indemnizație de 40 de milioane de franci asupra Habsburgilor învinși.
Trupelor ruse li s-a permis să se retragă în țara natală. Victoria de la Austerlitz a permis de asemenea crearea
Confederației Rinului, compusă dintr-o multitudine de state germane, intenționată să fie o zonă-tampon între
Franța și restul Europei.