66.

Tusea convulsiva

Definiţie
 Tusea convulsivi (TC) este o boală infectocontagioasă acută determinată
de germeni din genul Bordetella.

Etiopatogenie
 Genul Bordetella cuprinde 4 specii B. pertussis, B. parapertussis, B.
bronchiseptica şi si B.avium .

Epidemiologie
 Sursă de infecţie : omul bolnav, starea de purtător de germeni fiind
numai tranzitorie.
 Transmiterea bolii de la o persoană la alta se face pe cale aerogenă prin
picături din secreţiile respiratorii.
 Imunitatea după boală şi după vaccinare este în medie de 12 ani.

Tablou clinic
 Este o boală de lungă durată, in medie de 6-8 săptămâni şi cuprinde 3
stadii evolutive: cataral, al paroxismelor şi convalescenţă.
 Incubaţie :3 - 12 zile (uneori 3 săptămâni),
 faza catarală.
 rinoree, congestie nazală, strănut şi tuse iritativă.
 Durează în medie 7-10 zile, apoi tusea devine mai frecventă si cu o
durată mai mare.
 Febra lipseşte în toate stadiile bolii, apariţia ei indicând o
suprainfecţie.
 Stadiul paroxismelor
 durează 2-4 săptămâni
 creşterea intensităţii tusei şi apariţia accesului de tuse paroxistică
(„chinta").-inspiraţie mai profundă, urmată de o serie de secuse de
tuse (5-10) scurte, spastice,suparatoare ,uneori insotite de
cianoza fetei, anxietate
 tusea este predominant nocturnă, emetizantă, urmată de
eliminarea de secreţii bronşice vâscoase.
 Faciesul este congestionat, anxios, ochii proemină, limba este
propulsată.
  Boala la copiii imunizaţi se manifestă prin scurtarea tuturor perioadelor
şi o evoluţie mai uşoară.
 La examenul clinic
 hemoragii conjunctivale şi peteşii ale regiunii superioare a
corpului, lezarea frenului lingual.
 In convalescenţă,
 durata acestei perioade este de 2-4 săptămâni, însă uneori poate fi
de 6 luni sau mai mult (în asociere cu alte infecţii respiratorii).

Diagnostic pozitiv
 date anamnestice (lipsa imunizării, contactul cu un bolnav)
 tabloul clinic (tuse asociată sau nu cu paroxisme cu durată mai
mare de 2 săptămâni, în absenţa febrei, exantem, dureri la
deglutiţie, disfonie, tahipnee, wheezing şi raluri)
 examene de laborator: leucocitoza, variind de la 15000 până la
100000/m3, cu limfocitoză
 Examenul radiologic pulmonar : infiltrat perihilar şi atelectazie.

Diagnostic diferenţial
 tusea prelungită poate fi determinată şi de alte infecţii provocate de
virusuri gripale şi paragripale, virusul sinciţial respirator, adeno- virusuri,
infecţia cu Mycoplasma, Chlamydia etc. (prezentă febra, copilul este
dispneic, polipneic, poate prezenta wheezing, raluri) bronşice.
 Infectia cu B.parapertussis şi B. bronchiseptica, care determină o boală
similară, dar de severitate medie.
 boli neinfectioase care determină tuse severă: fibroza chistică, corpi
străini bronşici aspiraţii, fistula traheoesofagiană, refluxul
gastroesofagian şi formaţiunile tumorale care comprimă traheea (

Tratament.
 Vor fi monitorizate funcţiile vitale: numărul acceselor/24 ore şi
severitatea lor, prezenţa vărsăturilor, a cianozei şi a crizelor de apnee.

Tratamentul antiinfectios
 eritromicina, în doză de 30-50 mg/kg/zi in 4 prize p.o., timp de 14 zile.
 ampicilina in doză de 50- 100 mg/kg/zi în 4 prize i.m./p.o.,
 amoxicilina 30- 50 mg/kg/zi p.o. în 3-4 doze.
 Rifampicina 10- 20 mg/kg/zi in 2 prize
Corticoterapia
 prednison 1-2 mg/ kg/zi,
 betametazonă 0,075 mg/kg.zi p.o.
 hemisuccinat de hidrocortizon i.v. 10-20 mg/kg/zi,
 poate avea efect benefic în formele severe, reducând numărul şi
intensitatea paroxismelor.
 Are indicaţie şi în tratamentul encefalitei pertussis.

Imunoglobulinele umane antipertussis sau imunoglobulinele de uz i.v. şi-au

demonstrat eficienţa in formele severe.

Tratamentul simptomatic
 medicaţia antitusivă (Paxeladine, Sinecod etc.)
 fluidifiante ale secreţiei bronşice (bromhexin, acetilcisteină etc.),
 bronhodilatatoare (salbutamol) etc.

Complicaţii

Complicaţiile respiratorii.
 Bronhopneumonia determinată de infecţia secundară cu germeni ca:
Haemophilus influenzae, pneumococ, stafilococ.
 Atelectazia
 bronşiectazia
 emfizemul interstiţial sau subcutanat,
 pneumotoraxul,
 otita medie (la sugari),
 hemoragiile pulmonare (la nou-născut).

Complicaţiile SNC.
 Encefalita pertussis (febră, convulsu şi alterarea senzoriului de grade
diferite. ). Sechelele includ retard mental, convulsii,schimbarea
personalităţii şi a comportamentului
 Convulsii , hemiplegie, paraplegie,
 Ataxie, afazie
 Cecitate, surditate
 Rigiditate prin decerebrare
Efectele secundare cresterii presiunii intracerebrale , intratoracice,
intraabdominale in timpul paroxismelor severe pot. fi:
 epistaxis, melenă,
 peteşii
 hematom subdural
 hernii ombilicale
 prolaps rectal

Profilaxie
 Contacţii direcţi cu bolnavii de TC vor primi tratament antiinfecţios cu
eritromicină (dozele uzuale) timp de 14 zile.
 Prevenirea bolii prin imunizare rămâne cea mai eficientă metodă (boala
poate apărea şi după vaccinare, dar într-o formă uşoară).