DEPOZIŢIA

 
martorei soţia lui Nóti Geza
casnică; etatea: 30 ani; domiciliul: Huedin - Cluj
15 luna Mai 1946
 
[…………………………………………………………………………………………………….]
Menţin în întregime declaraţia mea scrisă în limba maghiară, aflătoare la dosar,
completând-o şi depunând următoarele.
Sunt una dintre persoanele care, în anul 1944 la 3 Mai, am fost internată în ghetou. În
ziua de 3 Mai 1944, a fost dată o dispoziţie anunţată prin tobă că , în această zi, nici un evreu nu
are voie să părăsească locuinţa. În dimineaţa acestei zile, echipe de civili, soldaţi şi poliţişti
umblau pe la locuinţele evreilor cu care ocazie ne-au strâns şi ne-au depus în curtea bisericii
evreieşti din localitate. Strângerea evreilor din oraşul Huedin a ţinut trei zile. Când echipa care
ne aduna ajungea la casele noastre, ne spunea să ieşim afară din casă, nelăsându-ne să ne luăm
lucrurile necesare. După ce ne scoteau în stradă, casa era sigilată, iar când erau adunaţi toţi
evreii, din strada respectivă, erau duşi grămadă în curtea bisericii evreieşti. Strângerea noastră s-a
produs într-un mod brutal şi neomenesc, prin faptul că eram înjuraţi, eram batjocoriţi spunându-
ne cuvinte urâte, iar unii dintre noi au fost bruscaţi. După ce am fost depuşi în curtea bisericii
evreieşti, unde am fost luaţi în primire de către dr. Boldizsar Paul. Şeful oficiului de
aprovizionare din Huedin, care benevol s-a angajat în calitate de comandant al internării noastre
în ghetou. Persoanele, atât feminine cât şi bărbaţii, precum şi copiii au fost percheziţionaţi sub
patronajul lui dr. Boldizsar Paul. Femeile au fost percheziţionate de către două femei, una moaşă
iar cealaltă infirmieră la spitalul din localitate. Aceste percheziţii au decurs în modul cel mai
brutal posibil. Femeile erau examinate într-o cameră a unei case din curtea bisericii. Fiecare
trebuia să se dezbrace în pielea goală, de asemenea şi fetiţele. Percheziţiile s-au făcut la organele
genitale, percheziţii vaginale, executate într-un mod dur şi brutal, atât asupra femeilor mature cât
şi asupra copilelor. Când erau examinate copilele, ţipetele acestora se auzeau până afară în curte.
După ce am trecut peste această percheziţie, un prim transport, femei şi bărbaţi au fost puşi în opt
camioane germane, unul în spinarea altuia şi aşa am fost transportaţi în ghetoul central din Cluj.
Transportarea evreilor din ghetoul din Huedin la Cluj s-a executat în timp de trei zile. Eu voiam
să merg cu mama, care era bătrână şi bolnavă, ca să o însoţesc în acelaşi camion, dar când am
voit să mă urc în camion, Boldizsar Paul m-a trântit la o parte, cu toate că îl cunoşteam mai
dinainte, spunându-mi:„Takarodj innen te büdös zsidó kurva, mert úgy seggbe rugglak hogy
tulipán lesz belőled.“ [„Şterge-o de aici curvă de jidan împuţită, că îţi dau un picior în cur de
lalea te fac” - trad.n].
După ce am ajuns la ghetoul din Cluj, au început cercetările, interogările şi maltratarea
noastră pentru ca să divulgăm secretul că la cine am predat obiectele noastre de valoare. Aici a
luat parte şi Boldizsar Paul în calitate de comandant al evreilor din Huedin, care şi-a adus şi soţia
şi pe secretara sa numită Czenk Elisabeta, distrându-se asupra situaţiei noastre mizerabile. A luat
parte tot timpul şi a patronat interogările evreilor din Huedin, făcute în camere de schingiuire
special instalate în acest scop aşa că, după fiecare interogator luat vreunui evreu indicat ca
învinuit, mulţi erau aduşi leşinaţi pe câte o targă arătând oribil. La fel a fost schingiuită sora mea,
Fischer Margareta, care a fost interogată chiar de către Boldizsar Paul care, ca intimidare, i-a dat
doi pumni aşa de puternici în gură, de i-au căzut doi dinţi, apostrofând-o cu cuvinte murdare.
După aceea a făcut-o să se culce pe o bancă, şi cu un baston a lovit-o peste tot corpul şi la
organele genitale până când a leşinat. În timp ce era bătută, sora mea, zbiera de durere iar el a
forţat-o să-şi dea jos ciorapii de pe picioare apoi cu aceştia i-a astupat gura, continuând să o bată
la tălpile picioarelor cu un baston de cauciuc. După ce şi-a revenit din leşin, din ordinul lui
Boldizsar schingiuitorii care mai erau prezenţi, - şi anume din Huedin Szentkuti Andrei detectiv,
- i-au pus nişte creioane între degetele de la mâini strângându-i mâna în aşa mod că, din cauza
durerii a leşinat din nou şi aşa am dus-o afară în baracă. Sora mea Margareta, nu s-a mai reîntors
din deportare. Felul acesta neomenos şi brutal l-au practicat asupra tuturor evreilor bogaţi din
Huedin pentru a-i determina pe aceştia să divulge persoanele şi locul unde şi-au ascuns lucrurile
de valoare.
Dintre cei care s-au reîntors din deportare şi care au fost schingiuiţi în ghetou amintesc pe
Brumberg Lotti domiciliată în Cluj strada 6 Martie nr. 13, Czabel Emanuele, Czabel Samune,
Roth Jakabné, Katz Sandorné domiciliaţi în Huedin, Jakab Nandorné, Fülöp Zoltanné domiciliată
în Cluj, Lebovits Margareta domiciliată în Huedin, Hirsch Rozalia domiciliată în Huedin şi alte
persoane de care momentan nu-mi amintesc.
După citire stăruie şi semnează.
 
Acuzator public                                                                                        Martor
Indescifrabil                                                                                          Nóti Gezané
 
 DEPOZIŢIA
 
martorei soţia lui Roth Iacob
casnică; etatea: 35 ani; domiciliul: Huedin
15 Mai 1946
 
[…………………………………………………………………………………………………….]
Prima oară, evreii din oraşul Huedin au fost adunaţi de la casele lor de către nişte echipe
de detectivi. La mine a fost o echipă condusă de către detectivul Szentkuti Andrei şi apoi am fost
depuşi în curtea bisericii evreieşti din localitate.
Înainte de a fi dusă la Cluj, am fost percheziţionate toate femeile de către două moaşe.
Cel care a supravegheat percheziţiile a fost Boldiszár Pavel, Orosz Iosif, Menyharth Francisc. În
tot timpul percheziţiei am fost ameninţate ca să spunem unde ne sunt obiectele de valoare.
Femeilor li s-au făcut percheziţii vaginale de asemenea şi copilelor mici. Acestea au fost făcute
într-un mod brutal şi dureros. Până şi gura ne-a fost deschisă căutându-ne sub limbă. De aici am
fost transportaţi în ghetoul din Cluj cu camioane în care eram puşi câte 50-60 de persoane.
La Cluj în ghetou, evreii mai bogaţi au fost interogaţi din nou fiind torturaţi şi maltrataţi
până la leşin prin mijloacele binecunoscute pentru a-i forţa să spună unde şi-au ascuns obiectele
de valoare. Interogatoriile evreilor din Huedin au fost patronate şi în mare parte făcute de către
Boldiszár Pavel şi detectivul Szentkuti Andrei. Una dintre maltratările făcute de aceştia,
menţionez cazul lui Diamantstein Nandor căruia, cu ocazia interogării i-a fost smulsă barba aşa
că rana provocată astfel am văzut-o, că era legat cu o basma peste cap. Menţionez şi cazul lui
Fischer Margareta pe care au scos-o din camera de tortură leşinată, având doi dinţi scoşi în urma
modului cum a fost lovită în gură cu pumnul de către Boldiszár Pavel. Nusbacher Clara aşa a fost
zdrobită în bătaie, că pe drum a şi murit. Goldstein, originar tot din Huedin, de asemenea a fost
bătut într-un mod oribil tot de către Boldiszár. Cu ocazia interogării lui în ghetou aşa că acesta a
murit pe drum. Pe Ghidali Ludovic l-au adus din camera de interogatoriu într-un cearşaf şi era
aşa de rău zdrobit în bătaie că toată noaptea a ţipat de durere.
Acesta a fost sistemul practicat de către învinuiţii amintiţi mai sus pentru a determina pe
evrei să mărturisească unde şi-au ascuns obiectele de valoare, care în cazurile dacă ar fi fost
găsite erau însuşite de către aceştia. Primarul oraşului Huedin de atunci a fost Székeli Iosif care a
lucrat şi aranjat împreună cu ceilalţi învinuiţi deportarea noastră în urma instrucţiunilor primite
de la Endre László în conferinţa avută în acest scop la Sighet, încă cu două săptămâni înainte de
deportarea noastră.
Citindu-i-se şi declarând că este exactă, martorul semnează.
Acuzator public                                                                                        Martor
Indescifrabil                                                                                          Roth Jakabné

DEPOZIŢIA
 
martorei soţia lui Czobel Emanuil
casnică; etatea: 44 ani; domiciliul: Huedin
15 Mai 1946
 
[…………………………………………………………………………………………………….]
În anul 1944, 3 Mai, pe la orele 10 a.m. s-a prezentat la locuinţa mea din strada Mare nr.
21 o echipă condusă de către Szentkuti Andrei, declarându-ne arestaţi. După aceasta ne-au făcut
percheziţie, învinuitul purtându-se foarte dur şi brutal cu noi, nelăsând să ne luăm nici un fel de
bagaj şi nici alimentele necesare. După aceasta ne-a sigilat locuinţa şi ne-a scos în stradă
aducându-ne în curtea bisericii evreieşti. Aici ni s-a făcut percheziţie corporală de către o moaşă,
trebuind să ne dezbrăcăm în acest scop în pielea goală. Am fost supravegheate de către Ojtuzi şi
Menyharth Francisc care de asemenea s-au purtat dur cu noi ceea ce consta în aceea că ne înjura,
ne batjocorea şi ne arunca dintr-un colţ într-altul, iar unii care erau mai slabi îndeosebi bătrânii şi
copii, care nu se puteau mişca aşa repede cum doreau dânşii, erau bătuţi.
După 24 ore cât am fost ţinuţi aicea, am fost transportaţi cu camioanele în ghetoul din
Cluj. În ghetoul din Cluj am fost interogaţi şi cercetaţi din nou sub supravegherea şi conducerea
lui Boldizsár Paul şi Szentkuti care au venit împreună cu soţiile ca să se distreze asupra modului
cum erau batjocoriţi şi bătuţi. Şi pe mine personal aceştia doi m-au bătut punându-mă pe o masă
iar apoi dându-mi 25 lovituri cu bastonul de cauciuc în tălpile picioarelor. M-a bătut atât
Boldizsár cât şi Szentkuti. După aceasta mi s-au pus creioane între degetele mâinilor; tot aceşti
doi învinuiţi, strângându-mi mâna, mi-au produs nişte dureri foarte mari aşa că, în urma acestei
torturi nu am mai putut ţine nimica cu mâna vreo săptămână. Tot cu mine, în acelaşi timp, a mai
fost bătută de către aceşti doi învinuiţi femeia soţia lui Judovits Calman, care, după această
bătaie, timp de trei săptămâni a fost tot bolnavă, iar pe drum spre Auschwitz a şi murit. De
asemenea în urma bătăii primite tot de la aceştia, Frankovits Iacob a murit şi el pe drum. Acesta
era lovit de către Boldizsár cu pumnii peste obraz până îl năpădea sângele iar după aceea
învinuitul i-a dat o batistă să se şteargă iar după ce se ştergea din nou era lovit cu brutalitate.
Citindu-i-se şi declarând că este exactă, martorul semnează.
 
Acuzator public                                                                                        Martor
Indescifrabil                                                                                          Czobel Emanuilné
 
 DEPOZIŢIA
 
martorului Lazar Matei
agricultor; etatea: 51 ani; domiciliul: Huedin
16 Mai 1946
 
[…………………………………………………………………………………………………….]
În luna anul 1944 luna Mai, am fost internat şi eu în ghetou. În această zi dimineaţa, pe la
orele  7, au venit la locuinţa mea din Huedin, strada General Moşoiu nr 53, o echipă formată din
poliţişti, un soldat german şi câţiva civili funcţionari de la Primărie, conduşi de către şeful
poliţiei locale Orosz Iosif. Ne-au declarat arestaţi, Orosz Iosif somându-ne să predăm bijuteriile
şi toate obiectele de valoare ce le aveam asupra noastră. Am dat unele lucruri ce le aveam la noi,
iar după aceea ne-a dat 5 minute pentru ca să ne pregătim de plecare. În timpul acesta eram
apostrofat cu cele mai urâte cuvinte, aşa aveam o fetiţă de 16 ani căreia Orosz Iosif i s-a adresat
cu cuvintele „curva” spunându-i că: la ce-şi mai ia bagaj, că nu-i trebuie deoarece nici aşa nu mai
venim noi înapoi.
După aceasta am fost escortaţi în curtea bisericii evreieşti. În curtea bisericii evreieşti ne-
au separat unii de alţii, bărbaţii într-o parte şi femeile în altă parte iar copii de asemenea, separat.
După aceasta, poliţiştii ne-au dat ordin să ne dezbracăm în pielea goală făcându-ni-se percheziţii
corporale. Cu ocazia percheziţiei, la mine au găsit o monedă de 2 pengő pentru care motiv am
fost luat la bătaie de către Orosz Iosif care m-a bătut cu palmele până ce am căzut jos iar după
aceea s-a urcat cu picioarele pe mine atât Orosz Iosif cât şi nişte poliţişti lovindu-mă şi călcându-
mă. Mulţi au fost bătuţi pentru diferite lucruri mărunte de către Orosz Iosif, şeful poliţiei, care s-
a purtat faţă de noi cu o duritate şi brutalitate dintre cele mai groaznice. După aceea, am fost puşi
în camioane până la 60-70 persoane într-un camion şi transportaţi la ghetoul din Cluj. După
ce  am fost adunaţi toţi evreii din Huedin, la câteva zile au venit la ghetoul din Cluj Orosz Iosif,
Boldiszar Paul cu soţia lui şi secretara lui, Czenk Elisabeta domiciliată în Cluj. Aceştia au
participat tot timpul dând lămuriri şi uneori conducând chiar ei personal interogările şi torturile
contra evreilor mai bogaţi pentru a-i determina să divulge locul unde şi-au ascuns lucrurile de
valoare sau să spună persoanele la care le-au dat în păstrare. Persoanele maltratate cu această
ocazie de către dânşii sunt: Diamantstein Ferdinand pe acesta l-au bătut atât de rău smulgându-i
şi barba, că a murit în vagon când eram transportaţi către Auschwitz;  Feintuch Isac, brutar din
Huedin, la fel a fost maltratat; Gidali Ludovic, atât de rău a fost bătut de către Boldizsár Paul şi
Orosz Iosif încât şi-a pierdut memoria. L-am văzut eu personal când a fost adus afară din camera
de tortură într-un cearşaf fiind aruncat afară de unde noi, vreo 10 persoane, am mers şi l-am
ridicat de jos ducându-l în interiorul ghetoului. Paneth Carol, de asemenea a fost bătut. Soţiei lui
Iudovits Coloman i-au pus creioane între degetele de la mâini apoi i-au strâns astfel mâinile
încât, atunci când a ieşit afară, toată mâna îi era umflată şi nu-şi putea mişca degetele. Aceste
torturi se întâmplau zilnic, timp de trei săptămâni cât am stat în ghetoul din Cluj.
Orosz Iosif împreună cu Boldizsár Paul veneau la două zile în ghetou, cu care ocazie
făceau interogările şi torturile cunoscute. Uneori venea şi Szentkuti Andrei, participând şi el la
maltratările ce se făceau într-o cameră special instalată.
Primarul oraşului Huedin, în timpul când am fost noi deportaţi, a fost Szekeli Iosif.
Altceva nu mai am de spus.
După citire, stăruie şi semnează.
 
Preşedinte                                                                                     Martor
Indescifrabil                                                                              Lazar Matei
 

DEPOZIŢIA
 
martorei Hirsch Rozalia
comerciantă etatea: 39 ani; domiciliul: Huedin-Cluj
16 Mai 1945
 
[…………………………………………………………………………………………………….]
În anul 1944, în 3 Mai, după masă s-a prezentat la locuinţa noastră din strada Regală nr 8,
o echipă condusă de către Szentkuti Andrei de la politic declarându-ne arestaţi şi cerând să le
predăm toate obiectele de valoare. De aici ne-au dus în curtea bisericii din localitate unde, la
intrare, pe tatăl meu - care era un om bătrân de 77 ani şi care nu se putea mişca aşa repede ca
ceilalţi - un poliţist al cărui nume nu îl ştiu l-a primit cu nişte pumni.
Aici, ordinele şi dispoziţiunile erau date de către Boldizsar Paul care, imediat ce am ajuns
în curtea bisericii evreieşti a dat ordin să ne dezbrăcăm în pielea goală şi apoi nişte femei
particulare ne-au percheziţionat peste tot corpul, făcându-ne şi percheziţii vaginale care erau
uneori brutal făcute din lipsa de experienţă şi cunoştinţe a femeilor care le făceau. Şi copilele
mici au fost percheziţionate în acest mod. Aici am stat o noapte, în care timp a venit de ne-a
vizitat primarul oraşului Székely Iosif care numai s-a uitat printre noi şi apoi a plecat. De aici am
fost transportaţi la Cluj, în ghetoul de acolo. La o săptămână după ce am fost aduşi, am fost
interogată de către Boldizsar Paul, Szenkuti Andrei şi de către Czenk Elisabeta, forţându-mă să
recunosc la cine am dat în păstrare obiectele de valoare ce le aveam. Am şi recunoscut şi le-am
spus în urma bătăii ce am primit-o de la Szenkuti Andrei, ajutat de către un poliţist. Prima oară
mi-au dat doi pumni, iar după aceasta m-au aşezat pe o canapea şi m-au bătut la tălpile
picioarelor cu un baston aşa de rău că nu am mai putut sta în picioare. Tot timpul interogării am
fost batjocorită şi umilită cu cele mai urâte şi murdare cuvinte pronunţate la adresa mea.
Cuvântul de “curvă” l-au pronunţat de 100 de ori.
Altceva nu mai am de spus
Citindu-i-se şi declarând că este exactă, martorul semnează.
 
Acuzator public                                                                           Martor
Indescifrabil                                                                              Hirsch Rozalia
 

DECLARAŢIE
 
privind pe cetăţenii din Huedin
dr. Boldizsar Pal, fost consilier pentru alimentaţia publică
Menyhart Ferenc inspector de poliţie
Szentkuti Andras, detectiv
 
 
Subsemnata Jakab Nandorné depun următoarea declaraţie:
La 3 mai 1944 am fost escortată sub pază severă în curtea sinagogii de la Huedin cu
scopul de a mă duce în ghetou. Deja înainte cu o lună au sosit în oraşul nostru oameni ai
Gestapo-ului care prin diferite procedee ne-au speriat de moarte.
La 3 mai, când conform ordonanţei am fost strânşi, dr. Boldizsar Pal şi Menyhert Ferenc
au dat dispoziţia brutală să fim dezbrăcaţi la pielea goală copiii şi adulţii deopotrivă şi  să fim
examinaţi în interior, executarea acţiunii fiind încredinţată, la ordinul sus-numiţilor, moaşei şi
unei surori medicale din localitate. Examinarea s-a desfăşurat prin pătrunderea în organele
sexuale şi anus până şi la fetele foarte tinere, în căutarea de aur; bineînţeles, nu au găsit nimic
după cum speraseră, evreii fiind deja atât de timoraţi încât se străduiau să-şi salveze doar viaţa.
În timpul examinării, când au apărut cei doi acoliţi ai fasciştilor auzeam îngroziţi întrebările lor
grosolane: „Cât aur aţi găsit la bestiile astea?” Iar când li s-a raportat că nu au găsit nimic, ne-au
ameninţat în termenii cei mai duri.
 Am văzut când Menyhert Ferenc l-a lovit de mai multe ori cu biciul pe Kanner Jenő din
localitate, un bărbat de 45 de ani, cinstit şi respectat de toată lumea, pe care în furia lui l-a snopit
în bătăi cu piciorul, în timp ce îl insulta cu cele mai josnice expresii.
Pe atunci dr. Boldizsar Pal era consilierul orăşenesc pentru alimentaţia publică şi nu-i
intra în atribuţii această acţiune, totuşi a participat la ea în modul cel mai zelos fiind autorul
moral al brutalităţilor.
Când ne aflam în ghetoul de la Cluj a executat torturi groaznice, colaboratorii săi fiind
Menyhart Ferenc şi Szentkuti Andras.
 
                                                                                      Cu respect,
                                                                                    Jakab Nandorné
 
 
DECLARAŢIE
 
privind pe foştii cetăţenii din Huedin
Orosz Jozsef, fost şef al poliţiei
Menyhart Ferenc inspector de poliţie
28 Martie 1945
 
 
Subsemnata Varga Janosné n. Peter Kata fac următoarea declaraţie:
La 9 mai 1944 am fost trasă la răspundere de către Orosz Jozsef pentru a  declara ce fel
de lucruri am preluat pentru păstrare de la evreii luaţi cu sila de aici. Conform adevărului, am
declarat că la mine nu se află nici un fel de lucruri. Urlând, Menyhert Ferenc m-a ameninţat
[spunându-mi nn] să nu neg, pentru că ei ştiu că Heilprim Marton din localitate mi-a predat
pentru păstrare bijuterii şi argintărie. Heilprim Marton a mărturisit acest lucru în cursul
interogărilor din ghetou.
La care eu am răspuns că asta-i imposibil, deoarece nici eu nici soţul meu nu am primit
nimic de la Heilprim Marton şi nici de la altcineva.
Atunci, a scos o bâtă mare spunându-mi: „Vezi bâta asta, te croiesc cu ea dacă mai
îndrăzneşti să negi”. Cum eu continuam să neg, mi-a spus urlând: „Taci din gură că-ţi dau un
picior în p…ă că vei sparge peretele”, la care eu am râs la gândul că aşa arată un domn
funcţionar al statului ungar.
Atunci s-a răstit la mine: „De ce  râzi? Crezi că şi acum stai rezemată de stâlpul porţii?”
După ce toate încercările acestui tip vulgar au rămas fără vreun rezultat, am fost lăsată să plec
acasă.
Huedin, 28 martie 1945
                                                                                       Cu respect,
                                                                                    Vajda Janosné
  
 
 
DECLARAŢIE
 
privind pe foştii cetăţenii din Huedin
Menyhart Ferenc inspector de poliţie
SzentkutiAndras, detectiv
dr.Boldizsar Pal, fost comisar pentru alimentaţia publică
Urban fost inspector de poliţie, comandantul ghetoului din Cluj
4 August 1945
 
Subsemnatul Knop Samu, din Huedin, str. Kiraly nr. 35, declar următoarele referitor la
sus-numiţii:
Cu ocazia ghetoizarii, la Huedin în ziua de 4 mai 1944 a apărut în locuinţa mea, împreună
cu doi poliţişti necunoscuţi, detectivul Szentkuti Andras care în modul cel mai josnic, necruţător
m-a somat să împachetez în 15 minute două rânduri de lenjerie de schimb, o pereche de şosete,
două batiste şi nimic altceva, nepermiţând să duc cu mine un costum de haine în afară de cel în
care eram îmbrăcat. El a scos din pachet obiectele mele de cult [cu] care obişnuiam să-mi spun
rugăciunile conform prescripţiilor religiei, spunându-mi : „jidan împuţit, de astea nu vei mai avea
nevoie” nepermiţându-mi să le iau cu mine. Cât a durat împachetarea a folosit expresiile cele mai
ordinare şi grosolane.
În ghetoul de la Cluj au apărut după câteva zile dr. Boldizsar Pal, Menyhert Ferenc şi
Szentkuti Andras, m-au chemat din lagăr în biroul poliţiei unde era prezent şi comandantul
lagărului, Urban. Mai întâi Menyhart Ferenc m-a condus într-o altă încăpere unde a început
aplicarea metodei sale cele mai josnice de interogare, întrebându-mă: „Evreule, unde ţi-ai ascuns
valorile, banii şi alte obiecte. Tu eşti acel jidan renumit care a întreţinut relaţii bune cu dr. Nagy
Miklos şi intelectualitatea (hoarda) valahă. La cine ţii ascunse lucrurile, destăinuieşte!”
Eu afirmam că nu am ascuns nimic, că ceea ce am predat era şi declarat. Nefiind mulţumit cu
răspunsul, a chemat un poliţist care mi-a tras o palmă.
În ghetoul de la Cluj, am fost chemat nu mai puţin de cinci ori şi, cu fiecare ocazie dr.
Boldizsar Pal, detectivul Szentkuti Andras, Menyhert Ferenc m-au interogat şi insultat în modul
cel mai brutal.
Cu două zile înainte de evacuarea noastră din ghetou, Urban, comandantul lagărului, m-a
chemat în camera poliţiştilor şi m-a supus iarăşi unui interogatoriu, spunându-mi: „Iată o adresă
în care poliţia din Huedin te somează să declari următoarele: «evreu nemernic, comedia s-a
terminat, îţi dau un minut – se uită la ceas – mărturiseşte unde ai ascuns cei 100.000 de pengő, la
dr. Nagy Miklos sau la vreun valah», la care am răspuns că domnul inspector poate spune cu
acelaşi drept să scot 200.000 de pengő, eu nu am predat nimănui bani pentru a fi ascunşi. La
care, Urban a pus să fiu aruncat într-o încăpere din pivniţă, fără lumină şi aer, unde, de la ora 7
seara până la 7 dimineaţa a trebuit să stau în picioare, neexistând nici scaun nici bancă. La ora  7
dimineaţa mi s-a făcut rău din cauza cardiopatiei mele organice, am început să bat în uşa temniţei
de unde am fost scos cu greu în stare de leşin. Deja la interogatoriu îi semnalasem comandantului
de lagăr că sunt bolnav de teamă de brutalităţi, dar n-avea a face, am fost tratat cu cea mai
josnică rea-voinţă.
Boldizsar Pal, Menyhart Ferenc şi Szentkuti au desfăşurat neîncetatele interogatorii cu
fraţii mei evrei în modul cel mai brutal, în mod expres sadic pentru a afla unde şi la cine şi-au
ascuns valorile.
[…......................................................................................................................................]
                                                                                    Cu respect,
                                                                                    Knop Samu

 
 
 
DECLARAŢIE
 
privind pe
dr.Boldizsar Pal, fost comisar pentru alimentaţia publică
Menyhart Ferenc inspector de poliţie
SzentkutiAndras, detectiv
14 Mai 1945
 
Subsemnata Szabo Gyulané, n Hada Kata din Huedin depun următoarea plângere
împotriva sus-numiţilor:
La câteva zile după evacuarea evreilor din localitate, am fost dusă sub escortă la
comandamentul poliţiei în faţa lui Boldizsar Pal şi Menyhart Ferenc. Menyhart m-a somat să
prezint bunurile evreieşti şi eu am enumerat fără nici o împotrivire, tot ce primisem pentru
păstrare, cunoscând ororile interogatoriilor desfăşurate până atunci.
Dar ei nu s-au mulţumit cu atât şi Menyhert Ferenc insista să prezint bijuteriile şi banii
primiţi, s-a apropiat de mine urlând şi a spus că, {poate} vreau să mă bată măr şi pe mine ca pe
celelalte bestii – fără să înceteze a-mi adresa expresiile cele mai urâte.
Am repetat că la mine nu se află nici un fel de valori.
 Boldizsar, care de asemenea era prezent, a spus să mărturisesc ce este cu cei 100.000 de
pengő primiţi, deoarece soţul meu a şi mărturisit.
Bineînţeles am declarat că asta-i imposibil, deoarece nici eu nici soţul meu nu am preluat
de la nimeni bani.
Menyhart Ferenc m-a întrebat, folosind cele mai obscene cuvinte :„Dumneata eşti din
Huedin? Să-ţi plesnească obrazul de ruşine bestie josnică, murdară. Nu-i aşa, [că] atunci când
evreii erau duşi, ai plâns cu lacrimi cât pumnul? Aşa sunt ţăranii din Huedin. Marş în pivniţă la
câine, acolo vei mărturisi”.
M-au ţinut două zile şi jumătate acolo, când Menyhart Ferenc a venit iarăşi încercând să
mă facă să mărturisesc; eu bineînţeles repetam că la mine nu există nimic, el mă ameninţa cu
internarea şi alte condamnări, apoi văzând că nu obţine nimic, m-a trimis acasă ca, într-o
jumătate de oră să duc la poliţie bunurile evreieşti aflate la mine. Procedând întocmai, m-au lăsat
acasă până la noi dispoziţii cărora nu le-a mai venit rândul.
Am făcut declaraţia de faţă conform adevărului, conştientă fiind de răspunderea mea în
faţa legii.
 
                                                                                      Cu respect,
                                                                                    Szabo Gyulané

DEPOZIŢIA
 
martorului Mendelovits Leb
comerciant; etatea: 45 ani; domiciliul: Huedin
15 Mai 1946
 
[…………………………………………………………………………………………………….]
 Cu ocazia deportării evreilor din Huedin în ghetou, întâmplată în anul 1944, luna Mai, 3,
şi eu am fost ridicat de acasă cu întreaga mea familie de către o echipă condusă de către
Szentkuti, care, prezentându-se la mine ne-a declarat arestată întreaga familie. Un băiat al meu
era bolnav în spital mai dinainte cu trei luni, iar atunci când Szentkuti s-a prezentat la mine
pentru motivul că nu am scos pe acest băiat al meu din spital am fost bătut de către acesta cu
palmele. După aceasta ni s-a făcut percheziţie nelăsându-ne să ducem cu noi decât hainele care
erau pe noi. Deasemenea şi o parte din alimente ni le-a dat afară din bagaj. După aceasta, am fost
escortaţi în curtea bisericii evreieşti. Aicea, după ce am fost adunaţi mai mulţi, am fost supuşi
unei percheziţii generale cu toţii căutând obiecte de valoare pe care pretindeau că le-am ascuns.
Cel care a condus aceste percheziţii a fost Szentkuti, căci comandantul însărcinat cu deportarea
noastră din Huedin era plecat în altă parte. Szentkuti Andrei cu ocazia percheziţiei ce ni s-a făcut,
găsind la un copil al meu de 16 ani doi pengő de metal într-un buzunar despre care nici copilul
meu nu ştia, a fost bătut de către acesta până ce l-au durut palmele, iar după ce a obosit a spus
unui poliţist să dea şi el zicând că el este obosit. Tot aşa a păţit şi Kohn Haim la care a găsit 10
pengő fiind şi acesta bătut. Copilul meu a fost aşa de rău bătut că a ameţit nemaiştiind de el aşa
că eu l-am dus afară. După ce am fost percheziţionaţi, am fost trimişi la ghetoul din Cluj cu nişte
camioane. În ghetoul din Cluj s-au făcut interogări şi cercetări speciale în nişte camere de tortură
care erau la intrarea în ghetou unde după sistemele bine cunoscute prin metodele aplicate căutau
să stoarcă celor torturaţi declaraţii despre bijuteriile şi lucrurile de valoare ascunse. Evreii de la
Huedin erau interogaţi şi torturaţi sub supravegherea sa personală de către Boldizsar
Paul,  Szentkuti Andrei şi Orosz Iosif pe care îi vedeam aproape în fiecare şi în ghetou şi care
deveniseră spaima ghetoului. Între persoanele torturate de aceştia l-am văzut personal pe Malek
Salomon care, când a fost dus la interogatoriu a fost bătut iar mâna i-a fost strânsă între uşă în
aşa mod că toate degetele erau vinete şi umflate.
Citindu-i-se şi declarând că este exactă, martorul semnează.
 
Acuzator public                                                                               Martor
Indescifrabil                                                                              Mendelovits Leb

 
 DEPOZIŢIA
 
martorului Ambrus Ioan Timár
plugar; etatea: 57 ani; domiciliul: Huedin
16 Mai1946
 
[……………………………………………………………………………………………………]
Îmi menţin în întregime declaraţiile date şi luate la chestura poliţiei Huedin, în limba
maghiară şi care se găsesc ataşate la dosar, cu completările următoare:
Soţia mea Veres Elisabeta, pentru obiectele evreieşti depuse în casa noastră spre păstrare,
a fost aşa de rău maltratată la poliţia Huedin, încât după ce a venit de la interogatoriu, a fost
tulburată la minte fiind nevoit să o transport cu salvarea la Clinica Psihiatrică din Cluj. A fost tot
bolnavă din această cauză timp de un an şi jumătate în aşa măsură şi {atât de} grav, că nu putea
fi lăsată singură acasă, iar după un an şi jumătate a decedat. Nu-mi pot închipui şi nu-mi dau
seama ce mijloace de tortură i-au aplicat la poliţie pentru ca să stoarcă de la ea unele lucruri în
legătură cu obiectele evreieşti, căci după cum am amintit mai sus, din acel moment nu am mai
putut să vorbesc pe înţeles cu dânsa.
Când am venit seara de la lucrul câmpului, l-am găsit la mine acasă pe Szentkuti care
ieşea din curtea mea însoţit de un alt poliţist. După deportarea evreilor din Huedin, la cîteva zile
au venit la fosta locuinţă a deportatului Nusbacher Ludovic care a locuit în casa mea, Boldizsar
Paul însoţit de alte persoane şi au rupt sigiliul de pe uşă ducând din casa deportatului mai multe
obiecte. Eu am atras atenţia lui Boldizsar Paul asupra faptului că pentu ce a rupt sigiliul iar acesta
m-a înjurat şi apostrofat cu cuvinte urâte aşa că am plecat în casă nemaivoind să văd ce lucrează.
Citindu-i-se şi declarând că este exactă, martorul semnează.
 
Acuzator public                                                                                               Martor
Indescifrabil                                                                              Ambrus Ioan Timár
 
 DENUNŢUL
supravieţuitoarei Tenner Olga
5 Februarie 1946

DECLARAŢIE
 
Privind cazul lui dr. Boldizsar Pal, fost consilier
pentru alimentaţia publică din Huedin
 
 
Subsemnata Noti Gezané, n. Fischer Iren din Huedin, str. Kossuth nr. 86 depun
următoarea acuzaţie penală împotriva lui dr. Boldizsar Pal:
La 3 mai 1944, cu ocazia ghetoizării desfăşurate la Huedin, Boldizsar Pal, ca organizator
al operaţiei respective şi-a început activitatea deja la data sus-amintită.
1.         La indicaţiile sus-numitului au fost efectuate examinări interne ale tuturor femeilor şi
copiilor, subliniez că acea examinare brutală a fost executată până şi asupra  bebeluşilor. Până
şi în ziua de azi îmi sună în urechi ţipetele copilaşilor.
2.         El nu a omis să-şi manifeste brutalitatea nici cu ocazia transportării noastre de la
Huedin efectuate pe camioane germane tot la indicaţiile sale. Când mama mea care era
bolnavă a fost aşezată în maşină şi am dorit să mă sui lângă ea, Boldizsar Pal mi-a dat un
brânci spunând: „Dispari de aici curvă împuţită de jidancă, că-ţi dau un picior în cur că te faci
lalea”.
3.         Aflându-ne în ghetoul de la Cluj, într-o zi am aflat îngrozită că Boldizsar Pal şi-a făcut
apariţia. La câteva minute după ce aflasem, prezenţa lui Boldizsar Pal s-a şi făcut simţită. A
venit rândul la interogarea evreilor de la Huedin aflaţi în ghetou. După fiecare interogare
victimele inconştiente în urma bătăilor erau scoase pe targă.
Printre victime se afla şi sora mea, Fischer Margit care după torturile respective a fost scoasă
de asemenea în stare de inconştienţă. După ce şi-a revenit, la îndelungatele mele insistenţe a
povestit grozăviile îndurate în cursul audierii, respectiv {al} interogării de către Boldizsar.
Detaliile interogării sunt următoarele: La intrarea surorii mele în  birou, Boldizsar Pal a
primit-o cu întrebarea „Mă cunoşti?” la care sora mea a răspuns, în mod firesc, cu da. La care
Boldizsar i-a spus râzând: „Nici vorbă să mă cunoşti curvă evreică, doar acum mă vei cunoaşte”,
apoi a întrebat-o unde a ascuns obiectele de valoare, la care sora mea a răspuns că nu le-a ascuns
nicăieri. Atunci Boldizsar i-a croit două palme uriaşe încât din gura surorii mele au sărit doi
dinţi, apoi a scos o listă şi a dat citire inventarului privind obiectele de valoare predate pentru
păstrare de către sora mea lui Ilosvai Karoly din Huedin, întrebând-o de ce nu a mărturisit asta de
la bun început, apoi fără să aştepte vreun răspuns, a apucat-o de păr, a trântit-o la podea şi a
început să dea în ea fără milă cu piciorul, iar când sora mea a început să se vaite de durere,
Boldizsar i-a ordonat să scoată ciorapii pe care i-a înghesuit în gură, apoi a pus ca picioarele ei
goale să fie lovite cu ciomagul de cauciuc; între timp şi-a pierdut cunoştinţa, apoi, când şi-a
revenit, la ordinul lui Boldizsar a trebuit să se ridice în picioare şi a pus să i se bage creioane
între degetele de la mâini pe care i le-au strâns; din cauza torturii iar a leşinat, iar când şi-a
revenit deja se afla în baracă. Dar domnul Boldizsar nu a omis să afirme că în curând se vor
întâlni din nou, ceea ce nu s-a mai întâmplat deoarece la câteva zile după interogatoriu am fost
deportaţi din ţară.
Solicit organele în drept să facă posibil ca sus-numitul să-şi poată respecta promisiunea,
deci să ne putem întâlni într-adevăr azi când legislaţia socială ne-a reaşezat în drepturile noastre
fireşti şi cu ajutorul acestor legi îl voi putea trage la răspundere pe Boldizsar Pal pentru
nelegiuirile comise în trecut cu sora mea şi atâtea alte sute de fraţi de ai noştri.
În speranţa că declaraţia mea va ajunge în mâinile unei autorităţi care va judeca faptele
umane în fond,
                                                            Cu respect,
                                                            Noti Gezané
Huedin, 14 iunie 1945 

   
PLÂNGERE
 
împotriva unor funcţionari ai poliţiei din Huedin
făcută de către supravieţuitorul
Ambruş Janos
2 Iulie 1945
 
Subsemnatul Ambrus Janos, din Huedin, str. Nagy depun următoarea plângere
împotriva foştilor localnici din Huedin: Menyhert Ferenc - inspector de poliţie, dr. Orosz Jozsef-
şeful poliţiei şi Szentkuti Andras - detectiv care, în anul 1944 au lucrat la poliţia din oraşul
nostru, conducând investigarea bunurilor ascunse şi predate ale evreilor deportaţi.
După evacuarea evreilor din localitate, conducerea oraşului, prin baterea tobei, a adus la
cunoştinţa populaţiei că trebuie predate autorităţilor toate bunurile mobile preluate de la evrei
pentru păstrare, refuzul având drept consecinţă internarea.
 Luând la cunoştinţă cele de mai sus, soţia mea s-a dus la primărie şi a declarat că, la
cererea localnicei evreice Nussbacher Klari, deportată, am preluat pentru păstrare diferite
obiecte. A primit indicaţia să plece acasă, să întocmească o listă privind bunurile respective pe
care să o predea. Soţia mea a procedat întocmai, dar în timp ce întocmea lista au apărut la noi
Szentkuti Andras, un detectiv din localitate însoţit fiind de poliţistul Csaki. Şi, în ciuda faptului
că soţia mea le-a explicat că tocmai pregăteşte lucrurile pentru a fi predate, Szentkuti a
ameninţat-o grav, printre altele că ni se va lua toată averea şi vom fi internaţi pentru a fi preluat
bunuri evreieşti, apoi a pus să împacheteze toate lucrurile care au fost luate, iar soţia mea fost
escortată la poliţie.
În scurt timp soţia mea s-a întors acasă, a strâns toate obiectele lipsite de valoare primite
de copiii noştri în dar, şi speriată de moarte a luat din mâinile copilului cele două creioane
dăruite fetiţei noastre şcolăriţe .şi le-a dus şi pe acelea la poliţie.
Mai târziu, când s-a întors de la poliţie, soţia mea era ieşită din minţi. Din acel moment
nu a mai fost în stare să-mi poată împărtăşi evenimentele care au avut loc la poliţie în legătură cu
interogarea ei şi cărora le căzuse victimă ea şi cei doi copii  care-şi pierduseră mama.
[ ………………………………………………………………………………………….. ]
Solicit ca autorităţile democratice să creeze posibilitatea ca cei responsabili pentru
gravele prejudicii aduse mie şi familiei mele să fie judecaţi de către Tribunalul Poporului din
localitate [din Cluj - nn] pentru a primi pedeapsa cuvenită.
Ambrus Janos
Semnătura
Indescifrabilă

DECLARAŢIE
 
 
Subsemnatul Hunyadi Istvan, şeful gării din Huedin, depun următoarea plângere privind
atitudinea injurioasă a dr. Karpati Jozsefné fostă locatară din Huedin, dr. Orosz Jozsef fost
comandant al poliţiei din Huedin şi Menyhart Ferenc fost şef de grup la poliţie, care în 1944, sub
regimul fascist, au pus în aplicare în modul cel mai brutal dispoziţiile regimului.
 Depunerea declaraţiei mele nu este determinată nici de o răzbunare personală nici de vreo
influenţă externă –  ea fiind provocată de comportamentul susnumiţilor lezând demnitatea
umană.
Susnumiţii domni şi-au exprimat ura lor de rasă cu ocazia ghetoizării evreilor din
localitate şi - folosindu-se de situaţia produsă prin deportarea acelor nefericiţi - şi-au pus în
aplicare intenţiile jefuind bunurile mai valoroase ale acelor evrei, vânzându-le sau luându-le cu
ei.
Voi dovedi aceste fapte prin cele întâmplate mie şi familiei mele:
Cu ocazia ghetoizării, mai mulţi evrei, cunoştinţe bune de ale noastre, conştienţi de
atitudinea mea democratică mi-au predat din locuinţele lor pentru păstrare diferite obiecte de
valoare.
Vecinii noştri, dr. Karpati Jozsef şi soţia, care au avut prilejul să cunoască situaţia, m-au
denunţat {fapt} în urma căruia am fost escortaţi la poliţie unde Menyhart Ferenc şi Orosz Jozsef
personal ne-au luat în modul cel mai brutal la interogatoriu. Întrucât soţia mea a făcut o criză de
nervi şi plângea spasmodic, eu am declarat ce obiecte am preluat pentru păstrare de la evreii
deportaţi. După ce am dat declaraţia, la ordinul celor de mai sus  soţia mea a fost pusă să aducă
lucrurile păstrate în locuinţa mea. Pentru a căra lucrurile la poliţie, în mod ruşinos a trebuit să
facă mai multe drumuri prin oraşul unde până atunci mă bucurasem de respect general. La
poliţie, Menyhart Ferenc a întrebat-o pe soţia mea de ce a vrut să păstreze aceste lucruri ale
evreilor cu trecut murdar, la care soţia mea a răspuns că proprietarii respectivi îmi promiseseră
că, dacă situaţia se va schimba, mă vor recompensa pentru favoarea făcută; la care, Menyhart
Ferenc ameninţând-o cu biciul, i-a spus râzând: „Bestie comunistă, nu apuci tu ca hoarda
rusească, tovarăşii tăi să calce pe aici”. Ca urmare, am fost internaţi, însă, la intervenţia
avocatului budapestan dr. Albrecht Ferenc soţia mea a reuşit să obţină puţină libertate pe motiv
că s-a constatat că suferea de cardiopatie organică.
Eu am fost ţinut în detenţie timp de o săptămână la Huedin, de aici am fost transferat la
penitenciarul de la Cluj, unde am stat cinci săptămâni, apoi am fost azvârlit pe zece zile într-o
pivniţă de la Budapesta ca pe urmă să stau opt săptămâni în închisoarea de la Nagykanizsa,
datorând eliberarea noastră definitivă preluării puterii de către glorioasa Armată Roşie.
Mai doresc să menţionez că, o mare parte, cea mai valoroasă a bunurilor evreilor
deportaţi, se află la dr. Karpati Jozsefné la care poliţiştii le cărau seara, în geamantane mari,  din
dispoziţia lui Orosz şi Menyhert. Am văzut efectuarea acestor transporturi, locuinţa noastră
aflându-se vizavi de [cea] a familiei Karpati.
De asemenea am aflat personal că Boldizsar Pal, fost consilier local în domeniul
alimentaţiei publice, şi Kiraly Istvan fost inginer al oraşului cu o ocazie au declarat într-o
societate mai mare că pentru crima mea nu am primit pedeapsa cuvenită. Că aş fi meritat să fiu
împuşcat în cap şi totodată că Orosz Jozsef şi Menyhart Ferenc copoi la poliţia locală au preluat
şi transportat în altă parte obiectele de mare valoare jefuite de la evrei.
Menyhart Ferenc, care după deportarea evreului Kanner Jenő s-a mutat în locuinţa
acestuia, după plecare a luat cu el întregul echipament bogat aflat în acea locuinţă.
Pe Szentkuti,  care s-a mutat în locuinţa lui Halberg Bernat tot din localitate, l-am văzut
de mai multe ori purtând hainele acestuia, iar la refugiu a luat cu el valorile găsite în casă.
Rog autorităţile competente să tragă la răspundere, pentru crimele lor, pe aceste elemente
fasciste şi să facă posibil ca să fie condamnaţi acolo unde au comis crimele, deoarece numai în
acest fel ar oferi justiţia satisfacţie populaţiei împilate de către mercenarii germanilor.
 
Huedin, 11 august 1945
Semnat:
Hunyadi Istvan,
preşedintele P.S.D. din oraşul şi plasa Huedin
şi al sindicatului C.F.R
 
Hunyadi Istvanne,
vicepreşedintele secţiei din oraşul şi plasa Huedin al F.N.D.

recensământul Structura confesională

Greco- Romano- Alte

Anul Populația Ortodocși Reformați Mozaici
catolici catolici confesiuni

1850 1.939 1 44 115 1.713 62 4

1857 2.449 65 197 2.048 116 23

1869 3.283 16 153 334 2.460 299 21

1880 3.152 44 136 371 2.312 243 46

1890 3.666 55 208 397 2.580 365 61

1900 4.482 86 305 463 2.834 745 49

1910 5.194 133 412 542 2.984 1.073 50

1930 5.401 465 772 395 2.626 1.026 117

1941 5.121 274 555 543 2.673 960 116

1992 9.460 5.754 169 219 2.954 364

2002 9.475 5.756 122 168 2.904 489