EDUCATIA 

Kant – Educatia este activitatea de disciplinare, cultivare, civilizare si

moralizare a omului, iar scopul educatiei este de a dezvolta in individ toata
perfectiunea de care este susceptibil – aceasta definitie subliniaza functiile si
scopul educatiei. 
 Herbart – Educatia este actiunea de formare a individului pentru el insusi,
dezvoltandu-i-se o multitudine de interese – aceasta definitie subliniaza scopul
educatiei. 
 Dewey – Educatia este acea reconstructie sau reorganizare a experientei
care se adauga la intelesul experientei precedente si care mareste capacitatea de
a dirija evolutia celei care urmeaza - aceasta definitie subliniaza continutul
educatiei. 
FUNCTIILE SOCIALE  
1. Functia sociala generica a educatiei se refera la integrarea sociala a
individului integrarea sociala poate fi abordata din doua perspective: 
- perspectiva grupului – starea de armonizare a unei colectivitati realizata prin
urmarirea consecventa a obiectivelor cognitive si prin cresterea gradului de
interdependeta intre membrii ei  
-perspectiva individului – insertia individului intr-un mediu social determinat
care poate fi: societatea, clasele sociale, grupurile de invatare, grupurile
profesionale integrarea sociala este solidara cu fenomenul de socializarea
persoanei, ceea ce inseamna asimilarea si utilizarea unor modele de cunoastere,
de gandire, atitudinale si de actiune considerate valoroase de anumite grupari
sociale  
Integrarea sociala urmareste 2 planuri: integrarea intr-un grup social specific
integrarea in societate  

2) Functii sociale particulare  

I. functia profesional economica  
II. functia social politica si ideologica functia stiintifica si functia cultural-
artistica  

FUNCTIILE INDIVIDUALE  

1.Functia individuala generica – se refera la dezvoltarea si autonomia persoanei:

educatia este o necesitate sociala, dar in acelasi timp un drept si o necesitate
individuala intrucat raspunde trebuintelor intereselor, aptitudinilor si aspiratiilor
individuale si are in vedere unicitatea individului  
2.Functii particulare individuale ale educatiei: functia de ingrijire si umanizare a
individualitatii functia de formare a constiintei de sine, a capacitatii de
autoeducatie si a capacitatii de autoconducere; functia de detectare (identificare)
si cultivare a dispozitiilor individuale originale, a aptitudinilor si talentelor  
Concluzii: Unitatea si interactiunea functiilor sociale si individuale ale
educatiei poate fi gandita in doua feluri:  
a) intre cele doua categorii de functii – este complementaritate functiile
educatiei nu sunt pure (numai sociale sau numai individuale) ci sunt ambivalente
dar cu o predominanta sociala sau individuala ; nici o functie individuala a
educatiei nu se poate realiza in afara integrarii sociale pentru ca functiile
individuale opereaza intotdeauna intr-un context cultural; teoriile referitoare la
trebuintele individuale sau umane se raporteaza la nevoile sociale ale individului
b) in interiorul fiecarei categorii 
Combinand cele doua criterii, se pot identifica doua categorii de
forme:  
a) educatia formala si educatia nonformala - forme ale educatiei
intentionate si organizate pe baza unor actiuni pedagogice (care nu exclud
posibilitatea unor influente pedagogice);  
b) educatia informala - forma a educatiei neintentionate si neorganizate
(spontana), realizata doar pe baza unor influente pedagogice Educatia formala  
Educatia formala reprezinta ansamblul actiunilor pedagogice proiectate
conform unor intentii (scopuri), organizate la nivelul sistemului de invatamant.
Sunt actiuni organizate sistematic, pe niveluri de invatamant (primar, secundar,
superior), pe trepte scolare, cicluri de invatare, ani, semestre, in cadrul unui
proces de instruire realizat cu maximum de rigurozitate (pe baza de plan,
programe, manuale, cursuri, materiale de invatare, cadre didactice specializate,
evaluari periodice etc.). 
Educatia nonformala completeaza educatia formala intr-un cadru
institutionalizat situat in afara sistemului de invatamant dar si in interiorul
acestuia (cluburi, tabere, televiziune scolara), constituind 'o punte intre
cunostintele asimilate la lectii si informatiile acumulate informai' . 
 In cadrul educatiei/instruirii nonformale pot fi identificate urmatoarele
tipuri de activitati:  
a) activitati extradidactice, organizate in afara clasei: cercuri pe discipline
de invatamant, cercuri inter-disciplinare, cercuri tematice / transdisciplinare;
ansambluri sportive, artistice, culturale etc.; intreceri, competitii, concursuri,
olimpiade scolare/universitare;  
b) activitati periscolare, organizate pentru valorificarea educativa a
timpului liber, cu resurse traditionale (excursii, vizite, tabere, cluburi,
universitati populare, vizionari de spectacole /teatru, cinema etc. si de expozitii
etc.) si cu resurse moderne (videoteca, mediateca, discoteca; radio, televiziune
scolara; instruire asistata pe calculator, cu retele de programe nonformale etc.);   
c) activitati parascolare, organizate in mediul socioprofesional, ca 'solutii
alternative' de perfectionare, reciclare, recalificare, institutionalizate special la
nivel de: presa pedagogica, radio-televiziune scolara; cursuri, conferinte
tematice - cu programe speciale de educatie permanenta etc. 
Educatia informala include ansamblul influentelor pedagogice exercitate
spontan asupra personalitatii de la nivelul familiei, mediului social (cultural,
politic, economic, religios), (micro)grupurilor sociale, comunitatii (locale,
teritoriale, nationale), mass-media (presa scrisa, radio, televiziune etc.) 
Este evident ca in conditiile unei evolutii rapide a societatii si implicit a
educatiei sicunoasterii, multe dintre cunostintele si practicile valabile astazi vor
fi maine depasite,invechite. Este de asteptat ca intr-o perioada marcata de atatea
si atatea mutatii tehnologicesi de aparitia unor noi forme de organizare a
educatiei si a muncii, competentele specifice sadevina si ele rapid depasite.
Nevoia de reactualizare, de educatie si invatare continua vor fiin crestere. Dar
ceea ce este mai important este faptul ca nevoile de cunoastere si de actiuneale
societatii si ale membrilor ei vor fi altele decat cele de pana acum. 
Educația este cea mai importantă componentă din societatea umană. 
 Educația poate fi înțeleasă în sens restrâns sau în sens larg. Educația în
sens restrâns sereferă la educația formală (în gradinițe, școli, licee, facultăți)
Educația în sens larg : 
 1.educația părinților – primul tip de educație de care are parte copilul 
 2.educație din partea familiei lărgite (alte rude, prieteni de familie,
cunoscuți, vecini, colegi de-ai părinților, nași etc) 
 3.educație din experiența de viață –tot ce se întâmplă în jurul copilului
reprezintă o formăde educație pentru el (aici intră: educația străzii –tot ce vede,
aude, trăiește individul pe stradă, educație din relațiile cu diferite entități publice
și private,educație din relația custatul (politic și administrativ) 
 4.educație din anturaj (copii din fața blocului, colegi de grădiniță, școală,
liceu, facultate,prieteni, cunoscuți etc) 
 5.educația formală (creșă, grădiniță, școală, liceu, facultate, și orice
alte cursuri, seminarii, întâlniri cu scopul concret de a învăța ceva) 
 6.autoeducație (/autoeducare) – foarte importantă, bazată pe cele
anterioare, este educațiacare dezvoltă și îmbunătățește toate învățăturile primite
anterior, care trage concluzii înurma informațiilor știute și experiențelor trăite, și
crează noi informații utile. 
 Educația indivizilor poate fi proastă, sau bună (corectă). O educație
proastă se observă atunci când comportamentele individului mai mult dăunează
societății în care individultrăiește, iar educația bună/corectă se vede atunci când
individul aduce mai multe beneficiisocietății decât daune. 
 Educația formală obligatorie (școală generală, liceu) ar trebui să cuprindă
obligatoriu trei componente majore: 

1.Educație pentru o cultură generală de bază/esențială (școala primară) 

 -informații despre comunicare (în scris sau verbal prin limbaj) –să înveți
să scrii și săvorbești corect 
  -elemente esențiale de matematică – calcule (adunări, înmulțiri etc),
forme geometrice,corelaţii logice etc 
 -un minim de istorie, geografie şi cultură generală din alte domenii 
 -informații importante despre mediu (cum funcționează, resurse, energie,
poluare, reciclare,importanţa protecţiei mediului, metode prin care poate fi
protejat mediul) (de bază în secolul 21) 
- utilizarea calculatorului şi a internetului – de bază (avantaje şi
dezavantaje internetAICI) 
 -învătarea cel puțin a unei limbi străine (de preferat engleză) 
 -cât mai multă educație fizică (sport-mişcare) 

Educatia in societatea MODERNA: 

In societatea moderna pot cred ca educatia este cheia…dar ca orice cheie

are rolul de a deschide sau a inchide usi! Educatia a fost, este inca si probabil va
fi apreciata sirasplatita pe masura.Ideea e urmatoarea societatea moderna este un
mediu foarte imprevizibil de dezvoltare,totul este aproape pe dos fata de cum a
fost. In ziua de astazi multi au acces la educatie gratuita si din comoditate,
confort, aleg sa nu invete…pe cand in trecut doar nobilii isi permiteau cele mai
bune studii si le faceau. Astazi invatamantul conventional in general nuprea mai
e de actualitate, e greu sa te dezvolti personal doar la celebra scoala,
liceu, facultate, master… studiile individuale fiind la mare cautare in ziua
de astazi. 
 
Educatia in societatea CONTEMPORANA: 

Societatea contemporana este tot mai mult definita în literatura de

specialitate cafiind o societate educativa. Analizele comparative ale sistemelor
educationale actualeevidentiaza convergenta existenta între gradul de dezvoltare
sociala, economica si culturalaal unei societati si viabilitatea sistemului de
învatamânt pe care aceasta îl promoveaza. Acest fapt impune necesitatea unei
cât mai bune reflectari la nivelul fenomenului educational aschimbarilor
survenite sau anticipate a surveni în sfera socio-economica si întreprindereaunor
cercetari riguroase cu privire la posibilitatile de optimizare a sistemelor
educationale contemporane