PROIECT DE ABSOLVIRE

OCUPAȚIA: TEHNICIAN MASEUR

MASAJUL TERAPEUTIC

ÎN

SPONDILOZA CERVICALĂ

COORDONATOR :
Budulan Radu

ABSOLVENT:
Popovici Alexandra-Eugenia

2021
 MOTTO:

„Cel care are un De Ce pentru care să trăiască, va

suporta orice Cum.”

 Nietzsche

1
CUPRINS

CUPRINS .......................................................................................................... 2
CAPITOLUL I: NOȚIUNI DE ANATOMIE..................................................... 4
1.1 Anatomia coloanei vertebrale: ................................................................... 4
1.2 Caractere generale ale vertebrelor adevărate ............................................. 5
1.3 Caractere regionale ale vertebrelor cervicale ............................................. 7
1.4 Caracterele individuale ale vertebrelor ...................................................... 8
CAPITOLUL II: PATOLOGIE ....................................................................... 12
2.1 Definiția spondilozei cervicale ................................................................ 12
2.2 Etiologie ................................................................................................. 12
2.3 Simptomatologie ..................................................................................... 13
2.4 Diagnostic ............................................................................................... 14
2.5 Stadializare ............................................................................................. 16
CAPITOLUL III: TRATAMENTUL SPONDILOZEI CERVICALE .............. 19
3.1 Tratamentul medicamentos ..................................................................... 19
3.2 Tratamentul igienico-dietetic .................................................................. 19
3.3 Tratamentul chirurgical ........................................................................... 20
3.4 Tratamentul prin termoterapie ................................................................. 20
3.5 Tratamentul prin electroterapie ............................................................... 20
3.6 Kinetoterapia .......................................................................................... 24
CAPITOLUL IV: TRATAMENTUL PRIN MASAJ ....................................... 28
ANEXE ........................................................................................................... 33

2
 BIBLIOGRAFIE

 „Osteologie”, Bordei Petru, Dan Ulmeanu, Constanța 1995

 file:///C:/Users/darius/Downloads/dokumen.site_spondiloza-
cervicala-completa-2014doc.pdf
 https://vdocuments.mx/spondiloza-cervicala-55c9991d345e9.html
 https://www.reginamaria.ro/articole-medicale/ce-este-spondiloza-
cervicala-si-care-sunt-simptomele-acesteia
 file:///C:/Users/darius/Downloads/402970907-203379905-recuperare-
spondiloza-cervicala-pdf.pdf
 file:///C:/Users/darius/OneDrive/Desktop/BFKTR%20ANUL%202/MAS
OTERAPIE/LP_MASOTERAPIE_BFKTR%20II.pdf
 978-606-8636-14-6-tratat-de-tehnica-a-masajului-terapeutic-si-
kinetoterapia-complementara.pdf

3
CAPITOLUL I: NOȚIUNI DE ANATOMIE

1.1 Anatomia coloanei vertebrale:

Coloana vertebrală sau rahisul reprezintă scheletul de sprijin al
trunchiului și al întregului organism. Este reprezentată de o coloană osoasă
lungă, rezistentă, articulată și flexibilă, situată la partea mediană și posterioară a
trunchiului. Aceasta se formează prin suprapunerea a 33-34 de piese osoase ce
poartă denumirea de vertebre. Urmărite de sus în jos, vertebrele corespund:
gâtului, toracelui, regiunii lombare și pelvisului. Ele poartă diferite denumiri,
împrumutate de la regiunile respective:

 Vertebrele cervicale, corespund gâtului, sunt în număr de 7 și se

notează de la C1-C7, acestea formează împreună coloana cervicală;
 Vertebrele toracale, corespund toracelui, sunt în număr de 12, se
notează de la T1-T12, formând împreună coloana toracală
(dorsală);
 Vertebrele lombare, corespund regiunii lombare, sunt în număr de
5, se notează de la L1-L5 și formează împreună coloana lombară;
 Vertebrele sacrate în număr de 5;
 Vertebrele coccigiene, în număr de 4-5, care corespund împreună
cu cele sacrate pelvisului.

Vertebrele cervicale, toracale și lombare sunt libere, mobile,

independente și articulate între ele, numindu-se vertebre adevărate, ele
constituind coloana vertebrală propriu-zisă.

Vertebrele adevărate prezintă:

a) Caractere generale, datorită cărora le putem deosebi de restul

oaselor scheletului;
b) Caractere regionale, prin care putem deosebi vertebrele unei
regiuni de vertebrele altei regiuni;

4
 c) Caractere individuale, prin care se diferențiază între ele vertebrele
din aceeași regiune. Aceste caractere sunt prezente în special la
vertebrele de tranziție de la o regiune la alta.

1.2 Caractere generale ale vertebrelor adevărate

O vertebră adevărată este formată dintr-o masă osoasă anterioară numită
corp vertebral și dintr-o porțiune posterioară ce poartă denumirea de arc
vertebral. Arcul vertebral este legat de corpul vertebral prin două punți osoase
numite pediculii vertebrali. Între aceste elemente se găsește gaura vertebrală.

Corpul vertebral:

 este porțiunea cea mai voluminoasă a vertebrei, care îi dă rezistență și

soliditate;
 are forma unui segment de cilindru plin, cu două fețe, care se articulează
între ele prin intermediul discului intervertebral cu vertebrele
supraiacentă și subiacentă, o suprafață circumferențială și două margini
situate la limita fețelor cu suprafața circumferențială.
 circumferința are o porțiune anterioară, cuprinsă între cei doi pediculi și o
porțiune posterioară, care privește gaura vertebrală.

5
 Pediculii vertebrali:

 prezintă două fețe, externă și internă și două margini concave, superioară

și inferioară, cea inferioară fiind mai scobită și delimitând cu marginea
superioară a pediculului subiacent, gaura de conjucare prin care trec
nervul rahidian și vase.

Arcul vertebral:

 formează peretele postero-lateral al găurii vertebrale și este format din

următoarele elemente:
 procesele articulare, în număr de patru, două superioare și două
inferioare;
 procesele transverse, în număr de două, una dreaptă și una stângă;
 procesul spinos;
 lamele vertebrale, în număr de două, dreaptă și stângă.

Gaura vertebrală:

 este cuprinsă între corpul vertebral situat anterior, pediculii vertebrali

situați lateral și lamele vertebrale situate posterios;
 poate avea formă ovalară sau triunghiulară cu unghiurile ascuțite;
 din suprapunerea tuturor găurilor vertebrale ia naștere canalul vertebral,
care adăpostește și protejează măduva spinării și învelișurile sale.

6
1.3 Caractere regionale ale vertebrelor cervicale
Corpul vertebrelor cervicale este mic, alungit transversal, crescând
progresiv de la a treia la a șaptea vertebră cervicală. Pe marginile laterale ale
feței superioare se găsesc procesele semilunare sau croșete. În părțile laterale ale
feței inferioare se găsesc două scobituri ce corespund proceselor semilunare ale
vertebrelor de dedesubt.

Gaura vertebrală este triunghiulară.

Procesul spinos este scurt, puțin înclinat și are vârful bifid.

Procesele transverse, scurte și largi, au baza străbătută de gaura

transversară, prin care trec artera, vena și nervul vertebral al lui Francois
Franck. Această gaură împarte baza procesului transvers în două rădăcini: una
anterioară și una posterioară. Pe suprafața superioară a procesului transvers se
găsește un șanț pentru nervul spinal cervical.

Vârful procesului transvers se termină prin doi tuberculi: unul anterior,

ascendent și altul posterior, descendent, situați de o parte și de alta a porțiunii
externe a șanțului nervului spinal.

Rădăcina anterioară sau costală împreună cu tuberculul anterior

reprezintă rudimentul unei coaste, iar rădăcina posterioară și tuberculul
posterior reprezintă procesul transvers propriu-zis.

Procesele articulare sunt două inferioare și două superioare, orientate într-

un plan transversal, cele superioare privind superior și posterior, iar cele
inferioare anterior și inferior.

Lamele vertebrale, subțiri, patrulatere, sunt mai late decât înalte.

7
 Coloana Cervicală

1.4 Caracterele individuale ale vertebrelor

ATLASUL

 este prima vertebră cervicală, îi lipsește corpul vertebral.

Atlasul are în ansamblu o formă inelară, este alcătuit din două mase laterale,
care sunt unite între ele, prin două arcuri osoase, delimitând împreună gaura
vertebrală.

Maselor laterale li se descriu șase fețe:

1. Fața superioară prezintă o suprafață articulară scobită, eliptică cu marele

ax orientat înainte și înăuntru numită concavitatea glenoidă a atlasului,
destinată să se articuleze cu condilul occipitalului.
2. Fața inferioară prezintă o suprafață articulară numită fața axoidiană, care
se va articula cu procesul articular superior al axisului.
3. Fața anterioară corespunde extremității arcului anterior.
4. Fața posterioară corespunde extremității arcului posterior.
5. Fața laterală se continuă cu procesele transverse.
6. Fața medială prezintă rugozități pentru inserția ligamentului transvers.

Arcul anterior este ușor convex înainte, turtit antero-posterior și mai scurt decât
cel posterior. Pe fața lui anterioară prezintă pe linia mediană tuberculul anterior

8
al atlasului, iar pe cea posterioară prezintă în partea sa mijlocie o fațetă
articulară excavată, circulară sau ovalară, fovea dentis, care se articulează cu
procesul odontoid al următoarei vertebre cervicale, numită axis.

Arcul posterior descrie o curbă cu concavitatea înainte. Pe fața sa posterioară se

găsește pe linia mediană tuberculul posterior al atlasului. Aproape de locul de
unire cu masele laterale, arcul posterior prezintă pe marginea lui superioară un
șanț numit șanțul arterei vertebrale, prin care trec artera vertebrală și primul
nerv rahidian cervical.

Procesele transverse au vârful unituberculat.

Gaura vertebrală este împărțită de ligamentul transvers în două compartimente:

unul anterior, aproximativ patrulater în care va sta procesul odontoid al axisului
și unul posterior, ovalar, care corespunde măduvei cu meningele rahidian și
rădăcinilor medulare ale nervilor accesori.

AXISUL

 este cea de-a doua vertebră cervicală.

Corpul axisului prezintă pe fața lui superioară, în porțiunea mijlocie, un proces

vertical numit procesul odontoid sau dintele axisului. Acest proces prezintă o

9
bază sudată la corpul axisului, o porțiune mai strâmtă numită gât, un corp care
corespunde porțiunii sale mijlocii și un vârf de care se prind puternice ligament
care îl unesc cu occipitalul.

Pe fața anterioară și posterioară a corpului procesului odontoid se găsește câte o

fațetă articulară, anterior pentru arcul anterior al atlasului și posterior pentru
ligamentul transvers. Din punct de vedere mecanic procesul odontoid este
considerat ca un ax în jurul căruia se rotește atlasul cu capul.

Procesele transverse sunt scurte și vârful lor este unituberculat.

Atlasul și axisul – vedere anterioară

A ȘASEA VERTEBRĂ CERVICALĂ

 se caracterizează prin aceea că prezintă mai proeminent tuberculul

anterior al procesului transvers numit tuberculul carotidian sau tuberculul
lui Chassaignac, acest tubercul se poate palpa și reprezintă un punct de
reper pentru descoperirea carotidei primitive.

A ȘAPTEA VERTEBRĂ CERVICALĂ=VERTEBRA PROEMINENTĂ

10
 prezintă procesul spinos mai lung ca la celelalte vertebre cervicale, punct
de reper pentru numărarea vertebrelor;
 Procesul spinos este unituberculat;
 Nici procesele transverse nu au vârful bituberculat;
 În partea inferioară a feței laterale a corpului se găsește uneori o
semifațetă articulară pentru capul primei coaste.

11
CAPITOLUL II: PATOLOGIE

2.1 Definiția spondilozei cervicale

Spondiloza cervicală reprezintă o afecțiune ce este provocată de uzarea
articulațiilor coloanei vertebrale cervicale, această afecțiune este strâns legată de
vârsta pacientului, deoarece apare în general la pacienții cu vârsta de peste 40 de
ani și evoluează în timp.

Spondiloza cervicală apare ca urmare a uzurii discurilor și articulațiilor

intervertebrale și este însoțită de reacții de refacere osoasă (osteofite sau ciocuri)
la nivelul corpilor vertebrali.

Aceste excrescențe osoase împreună cu diminuarea canalului medular

produc lezarea nervilor și măduvei spinării, aceste leziuni sunt cunoscute sub
denumirea de radiculopatii sau mielopatie cervicală.

2.2 Etiologie
Cercetătorii consideră că principal cauză a acestei boli o reprezintă
înaintarea în vârstă, ceea ce duce la îmbătrânirea țesutului, dar totodată ar trebui
să ținem cont și de următoarele cause:

1. Deshidratarea și lipsa de elasticitate a discurilor intervertebrale;

12
 2. Scăderea tonusului muscular din diferite cauze;
3. Durerile de ceafă apar și ca urmare a stării de tensiune interioară și
stres, care determină o contractură permanentă a mușchilor cefei;
4. Adoptarea unei poziții vicioase a coloanei vertebrale;
5. Anomalii congenitale la nivelul vertebrelor sau a unor structuri de
la nivelul coloanei vertebrale;
6. Traumatisme ale coloanei vertebrale.

2.3 Simptomatologie
Un prim simptom al spondilozei cervicale este reprezentat de durere, ea
este resimțită în zona gâtului – a cefei.

Alte simptome asociate spondilozei cervicale sunt următoarele:

 Redoare articulară matinală;

 Dureri la nivelul umerilor, toracelui sau membrului superior;
 Tulburări de sensibilitate la nivelul brațelor;
 Amorțeală și scăderea forței brațelor;
 Dificultăți în coordonarea mișcărilor;
 Tulburări de mers;
 Tulburări ale reflexelor neurologice;
 Senzații de vertij.

La nivelul regiunii cervicale se localizează în corpii vertebrali un canal prin care

trec artere vertebrale ce transportă sânge la cerebel, aceste artere fiind
comprimate, se reduce cantitatea de sânge ce are rolul de a iriga cerebelul,
responsabil de echilibru. Fenomenul menționat anterior se manifestă prin:
cefalee, amețeli și tulburări de mers.

13
2.4 Diagnostic
Investigații clinice și paraclinice

În urma descrierii simptomelor, medicul specialist va face o serie de

investigații pentru certitudinea diagnosticului de spondiloză cervicală.

1. Evaluarea flexibilității coloanei cervicale:

 spondiloza cervicală limitează mișcările gâtului;
 pentru a evidenția acest aspect, medicul va ruga pacientul să încline capul în
mai multe direcții către umeri și să-l rotească.
2. Examenul neurologic:
 Pentru a afla dacă există o presiune asupra măduvei spinării sau a rădăcinilor
nervoase;
 medicul va testa reflexele neurologice și se va asigura că sensibilitatea
mainilor și picioarelor pacientului este în limite normale;
 verifică de asemenea dacă presiunea asupra măduvei afectează mersul.
3. Radiografia coloanei cervicale:
 Arată anomalii, precum osteofitoza vertebrală, ce reprezintă o dovadă a
apariției spondilozei cervicale.

14
 4. Computer tomograf (CT) sau rezonanța magnetică nucleară (RMN):
 CT-ul folosește raze X pendru a vedea coloana vertebrală, acesta obține mai
multe detalii decât o radiografie obișnuită;
 RMN-ul folosește câmpuri magnetice și unde radio pentru a produce detalii
imagistice ale structurilor nervoase.

CT al coloanei vertebrale

RMN al coloanei vertebrale

15
 5. Mielograma:
 investigație radiologică, obținută prin injectarea unei substanțe speciale în
canalul spinal care permite o mai bună vizualizare a măduvei.
6. Termografia:
 Este o metodă de diagnosticare neiradiantă, precisă și foarte avansată

2.5 Stadializare
Conform termografiei spondiloza cervicală prezintă cinci stadii de evoluție:

I. Stadiul local:
 Este stadiul în care procesul de degradare începe la nivelul discului
intervertebral;
 Fenomenele sunt localizate la nivelul unui singur disc;
 În acest stadiu se poate simți o durere de o intensitate mică, dar care este
locală, doar la nivelul discului afectat.

II. Stadiul miotonic:

 Procesul de degradare cuprinde două sau mai multe discuri intervertebrale,
cât și structurile adiacente;
 Procesul de degradare depașește structurile coloanei vertebrale cervicale și
cuprinde musculatura paravertebrală, din acest motiv poartă denumirea de
stadiu mitonic;
 Durerea este acută și se extinde până la nivelul vertebrei C7.

16
III. Stadiul iritativ:
 Sunt afectați nervii care pornesc de la nivelul coloanei vertebrale cervicale;
 Durerea crește tot mai mult în intensitate, se extinde spre regiunea inter-
scapulo-humerală și duce la apariția unor noi afecțiuni, cum ar fi:
 Sindromul mușchilor scaleni;
 Periartrita scapulo-humerală (PSH);
 Distonia neuro-vegetativă;

IV. Stadiul radicular:

 Spondiloza cervicală se concretizează prin fenomenul de compresiune a
rădăcinilor nervoase care pleaca de la nivel cervical;
 Simptomatologia se răspândește pe toată zona inervată de rădăcinile
nervoase implicate;

17
V. Stadiul atrofic:
 Toate simptomele menționate anterior se accentuează și se agravează;
 Apar disfuncții trofice ale segmentului vertebral afectat;
 Adesea apar diferite complicații.

18
CAPITOLUL III: TRATAMENTUL SPONDILOZEI CERVICALE
Tratamentul este adaptat formelor clinice și se realizează prin mijloace
ortopedice, medicamentoase, balneofizioterapie și kinetice. Scopil tratamentului
în spondiloza cervicală este acela de a ameliora durerea, de a menține
mobilitatea articulară, diminuarea handicapului fizic și evitarea leziunilor
permanente ce pot fi produse asupra măduvei și nervilor.

3.1 Tratamentul medicamentos

Tratamentul medicamentos are rolul de a acționa împotriva durerii
cervicale, acesta visează totodată: combaterea durerii periarticulare, combaterea
contracturii musculare și sedarea pacienților, dar efectele lui sunt de scurtă
durată și uneori agresive pentru persoanele ce suferă de probleme gastrice;
acestă medicție se ia maxim 15 zile.

Efectele sunt limitate deoarece se tratează doar durerea nu și cauza.

Se administrează:

 Medicație antalgică la nevoie (Algocalmin, Paracetamol, Tramal);

 Glucocorticoizii se aplică în infiltrații paravertebrale sub formă de
hidrocortizon acetat;
 Medicația decontracturantă (Clorzoxazon, Mydocalm, Myolastan) este
de obicei asociată cu folos;
 Terapia sedativă cu tranchilizante, barbiturice sau neuroleptice.

3.2 Tratamentul igienico-dietetic

Acest tip de tratament constă în repaus la pat în puseurile de acutizare. În
stadiile de remisie se recomandă:

 Evitarea unor mișcari contraindicate;

 Reducerea solicitării articulare prin reeducarea viciilor posturale;
 Corectarea greutății corporale în cazul pacienților obezi;
 Evitarea solicitării excesive a articulațiilor afectate;

19
  Evitarea ortostatismului prelungit.

3.3 Tratamentul chirurgical

Acest tratament se face în formele severe ale spondilozei cervicale cu
limitarea mișcărilor în articulațiile afectate.

3.4 Tratamentul prin termoterapie

Din termoterapie se recomandă:

 Împachetările uscate cu sticle calde 30-60 de minute;

 Împachetările cu parafină.

Împachetările cu parafină:

 Se topește într-un vas o cantitate de parafină astfel încât să mai rămână

câteva bucăți de parafină neîncălzită, ăn scopul evitării supraîncălzirii;
 Parafina se pune „în pelerină” la nivelul zonei cervicale, peste parafină se
așează o bucată de flanelă și apoi o pătura;
 Durata ședimței este de 30-60 de minute;
 După îndepărtarea parafinei se poate observa efectul de hiperemie locală

3.5 Tratamentul prin electroterapie

În tehnica de aplicare a oricărei proceduri de electroterapie trebuie să
avem în vedere: bolnavul și regiunea de tratat, aplicarea electrozilor și legătura
cu sursa, manevrarea aparatului.

20
 1. Curentul galvanic:

Efectele fizico-chimice ale curentului galvanic sunt următoarele:

 Termic;
 Termoelectronic;
 Magnetic;
 Electroliză;
 Electroforeză.

Pacientul va sta în decubit anterior pe un pat de lemn, cu o saltea de cauciuc,

acoperită de un cearceaf curat; electrozii întotdeauna se vor aplica prin
intermediul unui strat hidrofil ( perlotă îmbibată în apă călduță) sau prin
intermediul apei în cazul băilor electrice, de exemplu băile galvanice.

Intensitatea curentului trebuie să ajungă până la nivelul de toleranță al

pacientului, iar durata ședinței este de 30 de minute și se repetă zilnic sau o dată
la două zile.

2. Ionizările:

Prin intermediul curentului electric se introduc în organism diferite substanțe

medicamentoase (xilina) cu acțiuni farmacologice.

Substanța medicamentoasă se pune pe electrodul pozitiv.

Numărul de ședințe recomandat este de 10, iar durata unei ședințe este de 10-15
minute.

3. Curentul diadinamic:

Este o formă derivată de curent din curentul sinusoidal de 50 Hz, care a suferit o
serie de modificări.

Tradamentul cu curenți diadinamici în spondiloze cuprinde:

21
  Difazat – tratament preliminar obligatoriu, cu efect spasmolitic și
analgezic temporar;
 Perioada scurtă – folosit în traumatisme articulare, vasculopatii, nevralgii
cu sau fără tulburări trofice, uneori se asociază cu perioada lungă;
 Perioada lungă – utilizat în atrofii ale musculaturii netede.

Curentul diadinamic prezintă următoarele efecte:

 vasodilatator;
 decontracturant;
 antiinflamator.

Acesta se aplică pe zona dureroasă, prin intermediul a doi electrozi, peste un

țesut hidrofil, îmbibat în apă călduță, stors bine și fără să prezinte cute,
electrozii trebuie să fie mai mici decât țesutul hidrofil.

Electrozii sunt fixați prin intermediul unor săculeți cu nisip sau al unor benzi
elastice.

Se recomandă 8-10 ședințe. Durata unei ședințe este de 6-8 minute.

4. Ultrasunetul:

Tratamentul cu ultrasunete reprezintă una din cele mai bune proceduri ale
fizioterapiei, aceasta transmite vibrații mecanice pendulare pe o frecvența
deosebit de mare.

22
 Ultrasunetul este un curent de înaltă frecvența care este fibrinolitic și
decontracturant.

Pe regiunea de tratat se aplică un unguent (indometacin), se face mișcarea

emițătorului încet și lipit de suprafașa respectivă.

Se recomandă 8-10 ședințe, zilnic sau la două zile, iar durata de aplicare este de
4 minute.

5. Curenți interferențiali:

Sunt curenți de medie frecvență, ei sunt indicați datorită efectelor sale de:

 Miorelaxare;
 Decontracturare;
 Analgezie;

Curentul interferențial rezultă din încrucișarea a doi curenți de medie frecvență

cu amplitudini constante, dar frecvențe diferite. În zona de întâlnire a celor doi
curenți de frecvențe diferite se formează un câmp electric.

Există două tehnici de aplicare:

 Statică;
 Cinetică.

23
Numărul de ședințe recomandat este de 8-10 ședințe, durata unei ședințe este de
12-15 minute.

3.6 Kinetoterapia
Acționeaza direct asupra cauzei; asupra degenerării discurilor intervertebrale și
a vertebrelor, ajutând la rehidratarea acestora.

Kinetoterapia conduce la redobândirea mobilității articulare, creșterea

elasticității și a tonusului muscular, aceasta acționează benefic asupra efectelor
negative ale osteofitelor, totodată îmbunătățește starea de bine a organismului
din punct de vedere psiho-motor.

Ședințele de kinetoterapie se vor începe dupa 12 ședințe de fizioterapie ce sunt

asociate cu masajul terapeutic.

Mobilizările pasive

Mobilizarea amplă a zonei afectate de către spondiloză. Mișcările se vor

efectua într-un ritm lent, îar creșterea în amplitudine a mișcărilor se va efectua
în mod progresiv și va fi determinată de progresele pe care le obține pacientul.
Sunt excluse exercițiile care favorizează creșterea uzurii articulare prin mărirea
presiunii pe suprafața articulațiilor intervertebrale sau prin efort prelungit.

Cele mai indicate mișcări sunt cele din poziția decubit dorsal și atârnat,
deoarece acestea contribuie la descărcarea coloanei vertebrale de greutatea
corporală, fără ca suprafețele articulare sa fie solicitate în mod exagerat.

24
A. flexie cervicală pasivă;
B. extensie cervicală pasivă;
C. înclinare laterală cervicală pasivă – dreapta;
D. înclinare laterală cervicală pasivă – stânga;
E. rotație cervicală pasivă – dreapta;
F. rotație cervicală pasivă – stânga.

25
EXERCIȚII DE GIMNASTICĂ MEDICALĂ

Gimnastica medicală are următoarele obiective:

 Tonifierea musculaturii cervicale;

 Combaterea dezechilibrului static postural;
 Dezvoltarea mobilității coloanei vertebrale la nivelul regiunii cervicale.

În timpul executării mișcărilor cu capul, pot apărea adesea senzații de vertij, din
acest motiv se recomandă efectuarea exercițiilor într-un ritm lent cu ochii
deschiși.

I. Exerciții din decubit dorsal – cu genunchii ghemuiți și tălpile pe sol:

Ex.1 Ducerea bărbiei la piept, fără ridicarea capului de pe sol – de 10 ori;
Ex.2 Înclinarea capului spre dreapta și spre stânga cu tendința de a lipi urechea
de umăr – de 10 ori;
Ex.3 Răsucirea capului spre dreapta și spre stânga – de 10 ori;
Ex.4 Ridicarea bărbiei coborând umerii pe sol, apoi coboară bărbia cu ceafa
lipită de sol și ridica umerii de pe sol – de 8 ori;
Ex.5 Exerciții de ridicare și de coborâre a omoplaților – cu ceafa lipită de sol,
cu capul în rotație și urechea pe sol se apropie bărbia de umăr, din rotație –
dereapta, apoi stânga – se ridică ușor capul de pe sol cu bărbia proiectată
înainte – toate acestea se efectuează de 10 ori;
Ex.6 Cu mâinile sub ceafă, ridică capul și întinde brațele – de 10 ori.
II. Exerciții din decubit ventral (culcat pe abdomen) – cu mâinile
încrucișate sub bărbie:
Ex.1 Așezarea succesivă a bărbiei și a frunții pe mâini – de 10 ori;
Ex.2 Ducerea bărbiei spre umărul stâng, apoi spre cel drept – de 10 ori;
Ex.3 Cu brațele întinse și fruntea sprijinită pe sol se ridică capul de pe sol, cu
„dubla bărbie” – de 10 ori.

26
 III. Exerciții din decubit lateral:
Ex.1 Ridicarea capului cu tendința de a apropia urechea de umăr – de 8 ori;
Ex.2 Capul sprijinit pe o mână, apăsarea capului în jos – de 8 ori.

Aceste exerciții se efectuează pe partea dreaptă și pe partea stângă.

IV. Exerciții corective:

Ex.1 Mers cu o carte pe cap – 10 metrii;
Ex.2 Mers fandat cu un baston fixat la nivelul omoplaților – 5 metrii;
Ex.3 Cu bastonul ținut la spate de la capete, se execută mers cu extensia
brațelor și ducerea bastonului înapoi – 10 metrii;
Ex.4 Din mers, execută extensii ale brațelor cu arcuire sus și lateral – de 10 ori
pe o distanță de 8-10 metrii;
Ex.5 Cu bastonul ținut de la ambele capete, execută ducerea bastonului sus, cu
arcuirea brațelor – de 10 ori;
Ex.6 Bastonul sprijit pe omoplați, execută aplecarea trunchiului înainte 40-50
de gradee, cu arcuire și capul sus – revenire – de 10 oei.
V. Exerciții din genunchi și sprijin pe palme (patrupedie):
Ex.1 Îndoirea coatelor cu coborârea pieptului și ridicarea capului cu privirea
înainte și întinderea coatelor – de 10 ori;
Ex.2 Îndoirea coatelor cu ridicarea alternativă a unui picior întins înapoi –
revenire – de 10 ori – capul sus;
Ex.3 Ridicarea brațului și piciorului opus – revenire – se repetă și cu membrele
de cealaltă parte – de 10 ori – capul sus;
Ex.4 Mers în patru labe, cu capul sus și privirea înainte – de 10 ori.

27
CAPITOLUL IV: TRATAMENTUL PRIN MASAJ
Masajul este definit ca un mijloc de prelucrare a părților moi ale corpului
prin acțiuni manuale și mecanice printr-o grupare sistematică și științifică de
mișcări de: alunecare, stoarcere, batere, scuturare, la nivelul tegumentului.

Masajul terapeutic:

1. Poziționarea pacientului: în decubit ventral, pe pat sau în șezut pe scaun;

2. Durata masajului: 10 minute;
3. Obiective:
 Relaxarea musculaturii spatelui pentru a permite mobilizarea mai
eficientă a articulațiilor;
 Calmarea durerii de la nivelul coloanei vertebrale cervicale;
 Îmbunătășirea circulației locale manifestate prin încălzirea și
înroșirea tegumentului în zona de efectuare a masajului;
 Tonifierea musculaturii.
4. Tip de masaj terapeutic: masaj decontracturant;
5. Presiunea: medie;
6. Masajul acestei regiuni cuprinde: masajul regional, masajul selectiv,
masajul zonal și kinetoterapia.

METODOLOGIE:

I. Se începe cu neteziri lente, de la baza cutiei craniene, urmărind

mușschii trapezi și prelucrându-i din aproape în aproape până la
perechea costală cu numărul 7;
II. Se continuă cu fricțiuni pe toată întinderea cefei, în partea de sus a
cefei acestea sunt efectuate cu vârful degetelor prin mișcări circulare,
reduse și liniare, iar în partea inferioară a cefei, între omoplați și
umeri, fricțiunile sunt efectuate mai aplu cu podul pakmei și rădăcina
mâinilor;

28
 III. După fricțiune urmează frământatul. Frământatul se aplică în special
pe părțile laterale și inferioare ale cefei, pe marginile laterale ale
mușchiului trapez.
IV. Percutatul și tocatul se aplică de o parte și de alta a liniei mediene,
prin loviri foarte fine în partea de sus a cefei, apoi prin loviri cu o
intensitate mai crescută între omoplați și umeri;
V. Se aplică vibrații, de-a lungul mușchilor trapezi, până la a șaptea
pereche de coaste.
VI. Masajul terapeutic se sfârșește cu netezirile finale.

Câteva manevre de masaj:

Netezire de la baza cutiei craniene până la perechea costală cu mumărul 7.

29
Fricțiuni circulare în partea de sus a cefei, efectuate cu vârful degetelor.

Fricțiuni circulare efectuate cu podul palmei.

30
Frământat pe părțile laterale ale cefei.

Tocat între omoplați.

31
Vibrații cu o singură mână de la perechea de coaste numărul 7.

32
ANEXE
INSTRUCTIUNI PROPRII DE S.S.M. IN ACTIVITATEA DE MASAJ

Generalități:

Prezentele instructiuni de securitate si sanatate in munca sunt elaborate in

baza H.G. 1425/2006, care stabileste Normele metodologice de aplicare a Legii
319/2006 cu privire la Securitatea si sanatatea in munca, fara a le aduce atingere
si fara a le modifica.

Scopul instructiunilor de securitate si sanatate in munca este acela de a

particulariza si concretiza masurile de prevenire a comportamentului
accidentogen al executantului in raport cu conditiile reale ale procesului de
munca. De asemenea, prezentele instructiuni au rolul de a implementa
respectarea masurilor de protectie, precum si constientizarea lucratorilor in
privinta necesitatii respectarii masurilor de securitate, atat fata de persoana lor
cat si in raport cu celelalte persoane participante la procesul de munca.

Responsabilitati:

Director/Administrator:

In calitate de organizator si coordonator al procesului de munca, are

obligatia de a asigura resursele financiare si baza materiala necesare respectarii
masurilor de securitate si sanatate in munca, precum si asigurarea unui climat
optim de desfasurare a procesului de munca.

De asemenea, in baza H.G. 355/2007 privind asigurarea asistentei

medicale a angajatilor, care este parte integranta a legislatiei privind securitatea
si sanatatea in munca, administratorul va fi permanent preocupat de asigurarea
suportului/climatului necesar asigurarii sanatatii lucratorilor.

Lucratorul:

In timpul desfasurarii procesului de munca in activitatea de maseur, se

vor respecta urmatoarele masuri de securitate si sanatate in munca:

- prezenta la serviciu se va face cu cel putin 15 minute inainte de inceperea

programului, timp necesar pregatirii locului de munca si al materialelor
necesare;

33
- echipamentul individual de protectie va fi compus din: tricou, pantaloni,
masca de fata;

- in incinta (salonul) unde se desfasoara activitatea va fi asigurat un iluminat

(natural sau artificial) adecvat, astfel incat sa nu se produca oboseala prematura
a ochilor lucratorului;

- se va asigura buna ventilatie a aerului, precum si o temperatura optima

desfasurarii activitatii;

- lucratorul nu va folosi aparatura/instrumente electrice care prezinta

improvizatii la instalatia electrica;

- aparatura electrica nu se va conecta la sursa de alimentare folosind mainile

ude;

- inainte de conectarea aparaturii/instrumentelor electrice la sursa de alimentare,

lucratorul va verifica starea fizica a aparaturii/instrumentelor care urmeaza a fi
folosite;

- daca lucratorul observa ca aparatura electrica functioneaza defectuos va anunta

imediat conducatorul locului de munca, care va solicita interventia unei
persoane autorizate;

- este interzisa interventia persoanelor neautorizate pentru remedierea

defectiunilor electrice;

- daca aparatura electrica nu functioneaza in parametrii optimi, se interzice

folosirea acesteia in procesul de munca;

- pentru activitatea de masaj se vor folosi numai produsele special destinate

acestui scop si avizate de catre Ministerul Sanatatii;

- inainte de folosirea diferitelor substante specifice activitatii de masaj,

lucratorul care presteaza aceasta activitate va studia cu atentie instructiunile
substantelor pe care le foloseste si va fi informat de catre conducatorul locului
de munca despre riscurile la care este supus in momentul folosirii acestora;

- substantele folosite in activitatile de masaj se vor pastra intr-un loc special

amenajat, astfel incat sa nu poata fi confundate/amestecate cu alte substante;

- dupa fiecare operatiune de masaj, aparatura si instrumentele folosite vor fi

imediat curatate si sterilizate;

34
Atentie!!! nu se vor folosi instrumente nesterilizate de la un client la altul.

- toate aparatele/instrumentele electrice vor avea fise tip SUCO (cu fir de nul);

- pentru masaj se vor folosi instrumentele special destinate, fara a fi schimbate

sau inlocuite fara acordul conducatorului locului de munca.

Norme de igiena:

Avand in vedere riscul de imbolnavire cu HIV (SIDA), hepatite virale cu

transmitere prin sange, infectii cutanate (panaritii, abcese, micoze) etc.,
instrumentarul si materialele utilizate in unitatile de masaj se vor steriliza dupa
fiecare persoana, prin caldura umeda sub presiune (autoclavare), caldura uscata
(poupinel) sau prin procedee chimice.

Dezinfectia: reducerea numarului de germeni de pe instrumentar,

suprafete;

Sterilizarea: distrugerea in totalitate a germenilor (microbilor);

Pentru prevenirea bolilor mentionate mai sus nu este suficienta efectuarea

dezinfectiei, ci este obligatorie efectuarea sterilizarii materialelor folosite in
aceasta activitate (prosoape, etc).

Instructiuni proprii s.s.m.

Art.1 Angajarea personalului se va face numai dupa examinarea medicala la un

cabinet de “medicina muncii” , a testarii psihologice a aptitudinilor pentru
sarcina de munca pe care urmeaza sa o execute.

Art.2 Dupa examinarea medicala, lucratorul va fi instruit si testat pe linie

de “Securitate si sanatate in munca”, dupa care va fi acceptat la lucru.

Art.3 Lucratorul trebuie sa isi desfasoare activitatea in conformitate cu

pregatirea si instruirea sa, precum si cu instructiunile primite din partea
angajatorului, astfel incat sa nu expuna la pericol de accidentare sau
imbolnavire profesionala, atat propria persoana cat si alte persoane care pot fi
afectate de actiunile sau omisiunile sale in timpul procesului de munca.

Art.4 Lucratorii trebuie sa aiba calificarea si autorizarea necesare.

Art.5 Lucratorii trebuie sa utilizeze corect aparatura, substantele,

echipamentul de lucru si alte mijloace;

35
 Art.6 Lucratorii trebuie sa aduca la cunostinta conducatorului locului de
munca si/sau angajatorului accidentele suferite de propria persoana;

Art.7 Lucratorii trebuie sa-si insuseasca si sa respecte prevederile

legislatiei din domeniul securitatii si sanatatii in munca si masurile de aplicare a
acestora;

Art.8 Lucratorii care isi desfasoara activitatile in acest domeniu vor fi instruiti
in vederea cunoasterii si aplicarii regulilor de asepsie, dupa cum urmeaza:

- dezinfectia obiectelor de inventar;

- regulile de igiena individuala si colectiva;

- respectarea intocmai a procedeelor de lucru privind examinarea, investigarea si

aplicarea tratamentelor;

Art.9 Lucratorii vor purta obligatoriu echipamentul de lucru din dotare,

care consta in: halat, manusi de unica folosinta, masca de protectie, etc., acesta
fiind inlocuit de cate ori este necesar.

Art.10 Lucratorii isi vor spala mainile cu apa si sapun inainte si dupa
contactul cu fiecare client.

Art.11 Este obligatorie folosirea prosoapelor de unica folosinta in relatiile

cu clientii.

Art.12 Produsele folosite in activitatile specifice masajului vor avea

certificate de calitate si vor fi in termen de garantie.

Art.13 Folosirea aparaturii electrice se face numai dupa ce s-a verificat

daca au cablurile electrice intregi, interventia si folosirea acestora se vor face
numai cu mainile uscate.

Art.14 Este interzis lucratorilor ca, in timpul desfasurarii activitatii, sa

manance si sa-si atinga gura sau fata cu mainile, de asemenea este interzisa
depozitarea alimentelor in spatiile de lucru.

Art.15 Spatiile in care isi desfasoara activitatea se vor mentine in

permanenta curatenie.

Art.16 In spatiile de lucru este interzis fumatul.

36