Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
de Mihai Eminescu
A fost odata ca-n povesti,
A fost ca niciodata.
Luceafarul asteapta.
Rasare si straluce,
Pe miscatoarele carari
Si sufletu-i se imple.
Si cat de viu s-aprinde el
In orisicare sara,
Aluneca-n odaie,
O mreaja de vapaie.
Copila sa se culce,
Pe trupu-i se revarsa,
Pe fata ei intoarsa.
Ea il privea cu un suras,
El tremura-n oglinda,
De suflet sa se prinda.
Si viata-mi lumineaza!
El asculta tremurator,
Si s-arunca fulgerator,
Se cufunda in mare;
In cercuri se roteste,
Pe marginea ferestei
Incununat cu trestii.
Pe umerele goale.
E alba ca de ceara �
Si muma-mea e marea.
Ca in camara ta sa vin,
Sa te privesc de-aproape,
Si lumea ta o lasa;
De tine o s-asculte.
Un inger se arata,
Luceafarul deasupra ei
Cu razele-i senine.
Ea trebui de el in somn
De inim-o apuca:
Si viata-mi lumineaza!
Se stinse cu durere,
Se-ntind pe lumea-ntreaga,
Marmoreele brate,
Si palid e la fata;
Si pline de-ntuneric.
Ca sa te-ascult s-acuma,
Si lumea ta o lasa;
Privirea ta ma arde.
Au nu-ntelegi tu oare,
Si tu esti muritoare?
Eu nu te pot pricepe;
Sa te-ndragesc pe tine,
Tu te coboara pe pamant,
Ci voi sa ma dezlege.
De dragu-unei copile,
Mesenilor la masa,
A-mparatesii rochii,
Se furiseaza panditor
Privind la Catalina.
Pe ganduri totdeauna,
Ci numai nu te mania,
Ci stai cu binisorul.
La pasarele latul,
Sa ma cuprinzi cu bratul;
De te inalt de subsuori
Sa ne privim nesatios
Iubirea cunoscuta,
Tu iarasi ma saruta.
Uimita si distrasa,
Si rusinos si dragalas,
Te cunosteam pe tine,
Si guraliv si de nimic,
Da orizon nemarginit
Singuratatii marii;
Va ramanea departe�
Si visul de luceferi.
Si vremea-ncearca in zadar
Nu e nimic si totusi e
E un adanc asemene
Parinte, ma dezleaga
Si datator de moarte;
O ora de iubire�
Tu vrei un om sa te socoti
Cu ei sa te asameni?
Deserte idealuri �
Si prigoniri de soarte,
Si nu cunoastem moarte.
Oriunde ai apune�
Ca dup-a ei cantare
Sa se ia muntii cu paduri
Si insulele-n mare?
Dreptate si tarie?
Ti-as da pamantul in bucati
Intoarce-te, te-ndreapta
Si vezi ce te asteapta.
Hyperion se-ntoarse
Si noaptea o sa-nceapa;
Iubito, sa se culce
Sub raza ochiului senin
Si negrait de dulce;
Gandirile strabate-mi,
Miroase florile-argintii
Luceafarul. Si-ncetisor
Dorintele-i increde:
Norocu-mi lumineaza!
In codri si pe dealuri,
Calauzind singuratati
De miscatoare valuri;
Norocul va petrece,
Nemuritor si rece.