Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
1
contenciosul administrativ și modul de a ne folosi de reglementările legale
consființite de lege.
Astfel, având în vedere procedura de soluționare a litigiului și a acțiunei în
instanța de contencios administrativ și importanța ei , la emitere de catre instanță a
hotărârilor sale și prin urmare la apararea sau la sfidarea drepturilor și intereselor
legale, am ales să redau mai detaliat această acțiune respectivă, dar nu mai întâi de
a reda un cadru teoretic sau de introducere în temă.3
Aşadar în capitolele ce urmează voi expune importanța contenciosului
administrativ și cum începe, curge, se soluționează și se încheie procedura de
soluționare a litigiilor în contenciosul administrativ.
3
Oliviu Puie, Contenciosul administrativ - Vol. I si Vol. II, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2009, p.54
2
CAPITOLUL I
STAREA DE FAPT
1.1 SPEŢA I
Prin Dispoziția nr. S/3284/4.09.2013, IGPR a dispus încetarea raporturilor
de muncă privind pe numitul B.E.Ca urmare a destituirii, în temeiul art. 8 și art. 10
dinLg. 554/20044 susnumitul a solicitat anularea Dispoziției, acțiunea fiind admisă,
și soluţionată definitiv şi irevocabil la data de 11.01.2015 prin Decizia nr.32 a
Secţiei de Contencios Administrativ şi Fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
4
Art.8 si art.10 din Legea 554/2004
3
Prin sentinţa nr. 44 din 18 ianuarie 2018, Tribunalul Dolj – Secţia
Comercială şi de Contencios Administrativ a admis excepţia prescripţiei extinctive
a acţiunii invocată de pârâtul Inspectoratul General al Poliţiei Române şi a respins
acţiunea reclamantului B. E. ca fiind prescrisă. Totodată Tribunalul Dolj – Secţia
Comercială şi de Contencios Administrativ a admis excepţia lipsei calităţii
procesuale pasive a pârâţilor Ministerul Internelor şi Reformei Administrative,
Inspectoratul General al Poliţiei Române şi Inspectoratul de Poliţie al Judeţului
Dolj, respingând acţiunea ca fiind introdusă împotriva unor persoane lipsite de
calitate procesuală pasivă.
S-a mai arătat că au fost încălcate dispoziţiile art.65 din Legea 360/2002
7
coroborat cu dispoziţiile 269 din legea 53/2003 care prevăd repunerea poliţistului
în toate drepturile de care a fost privat pe perioada suspendării din funcţie.
S-a mai criticat soluţia instanţei susţinându-se că nu s-a dat dovadă de rol
activ întrucât nu a dispus introducerea în cauză a Statului Român prin Ministerul
Finanţelor.
5
Legea 554/2004
6
Art.16 si art.17 din Decretul nr.167/1958
7
Art.65 din Legea 360/2002
4
Curtea de Apel Craiova – Secţia Contencios Administrativ şi Fiscal a admis
recursul și a reținut cauza spre judecare, cu motivarea că este incident motivul de
casare prevăzut de art.488 pct. 38 ( când hotărârea a fost dată cu încălcarea
competenței de ordine publică a altei instanțe, invocată în condițiile legii ) astfel
încât a casat sentinţa şi a reţinut cauza pentru soluţionare în primă instanţă.
1.2 SPEŢA II
Reclamantul E.U. deținea în coproprietate cu pârâtul D.U. o suprafață de 100 ha
pădure în județul Dolj.
Apelul a fost admis de către Curtea de Apel Craiova, care a trimis cauza spre
rejudecare Tribunalului Dolj, pentru următoarele motive:
8
Art.488 pct.3
5
1. Tribunalul Dolj trebuia să pună în vedere părților din proces sădepună
la dosarul cauzei actul nr. 1431/12.04.2014 a cărei anulare se cerea de către
reclamant prin cererea de chemare în judecată;
6
CAPITOLUL II
STAREA DE DREPT
Se poate însă întampla ca acela sa nu mai fie proprietar, fiindcă bunul nu mai
exista sau este în posesia altcuiva care afirmă că este şi proprietar! ).
2.1 SPEŢA I
7
Potrivit art. 10 din Lg. 554/20049 : (1) Litigiile privind actele administrative
emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care
privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale și accesorii ale acestora, de
până la 5 miliarde lei, se soluționează, în fond, de tribunalele administrativ-fiscale,
iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice
centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale și
accesorii ale acestora, mai mari de 5 miliarde lei, se soluționează, în fond, de
secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege
specială nu se prevede altfel.
Potrivit art. 19 din Lg. 554/200410: (1) Când persoana vătămată a cerut
anularea actului administrativ, fără a cere în același timp și despăgubiri, termenul
de prescripție pentru cererea de despăgubire curge de la data la care acesta a
cunoscut sau trebuia să cunoască întinderea pagubei. (2) Cererile se adresează
instanțelor de contencios administrativ competente, în termenul de un an prevăzut
la art. 11 alin. (2).
Art. 2517 Cod civil11 prevede: termenul prescripţiei este de 3 ani, dacă legea
nu prevede un alt termen.
9
Art.10 din Legea 554/2004
10
Art.19 din Legea 554/2004
11
Art.2517 C.c
12
Art.28 din Legea 554/2004
8
aplicării unor norme ale Codului de procedură civilă se stabilește de instanță, cu
prilejul soluționării excepțiilor.
Potrivit art. 248 C.p.c14.: (2) În cazul în care s-au invocat simultan mai multe
excepţii, instanţa va determina ordinea de soluţionare în funcţie de efectele pe care
acestea le produc.
9
instanţelor judecătoreşti;2. în cazul încălcării competenţei materiale, când procesul
este de competenţa unei instanţe de alt grad;3. în cazul încălcării competenţei
teritoriale exclusive, când procesul este de competenţa unei alte instanţe de acelaşi
grad şi părţile nu o pot înlătura.
Potrivit art. 131 C.p.c.: (1) La primul termen de judecată la care părţile sunt
legal citate în faţa primei instanţe, judecătorul este obligat, din oficiu, să verifice şi
să stabilească dacă instanţa sesizată este competentă general, material şi teritorial
să judece pricina, consemnând în cuprinsul încheierii de şedinţă temeiurile de drept
pentru care constată competenţa instanţei sesizate. Încheierea are caracter
interlocutoriu (...).
CONCLUZII INTERMEDIARE
18
Art.131 C.p.c
19
Art.22 C.p.c
20
Art.9 C.p.c
10
Având în vedere starea de fapt și temeiurile de drept expuse mai sus, pot
fi dezvoltate următoarele critici.
11
prescripției, întrucât admiterea uneia dintre excepții ducea la respingerea acțiunii
fără a mai putea fi analizată admisibilitatea unei alte excepții.
28
Art.65 din Legea 360/2002
29
Dispozitiile 269 din Legea 53/2003
12
2.2 SPEŢA II
Art. 2 alin. 1 lit. c) din Lg. 554 /200430 prevede definiția actului
administrativ astfel: act administrativ - actul unilateral cu caracter individual sau
normativ, emis de o autoritate publică în vederea executării ori a organizării
executării legii, dând naștere, modificând sau stingând raporturi juridice; sunt
asimilate actelor administrative, în sensul prezentei legi, și contractele încheiate de
autoritățile publice care au ca obiect: punerea în valoare a bunurilor proprietate
publică;executarea lucrărilor de interes public; prestarea serviciilor publice;
achizițiile publice;
30
Art.2 alin. 1 lit. c) din Legea 554/2004
31
Art.2 alin.1 , lit.e) din Legea 554/2004
32
Art.28 din Legea 554/2004
13
aplicării unor norme ale Codului de procedură civilă se stabilește de instanță, cu
prilejul soluționării excepțiilor.
Art. 309 C.p.c.35 prevede admisibilitatea probei astfel: (1) Proba cu martori
este admisibilă în toate cazurile în care legea nu dispune altfel.(2) Niciun act
juridic nu poate fi dovedit cu martori, dacă valoarea obiectului său este mai mare
de 250 lei (...).
14
teritoriale exclusive, când procesul este de competenţa unei alte instanţe de acelaşi
grad şi părţile nu o pot înlătura.
Potrivit art. 131 C.p.c.: (1) La primul termen de judecată la care părţile sunt
legal citate în faţa primei instanţe, judecătorul este obligat, din oficiu, să verifice şi
să stabilească dacă instanţa sesizată este competentă general, material şi teritorial
să judece pricina, consemnând în cuprinsul încheierii de şedinţă temeiurile de drept
pentru care constată competenţa instanţei sesizate. Încheierea are caracter
interlocutoriu (...).
Art. 136 Cod proc. civ39. prevede: (1) Dispoziţiile prezentei secţiuni
privitoare la excepţia de necompetenţa şi la conflictul de competenţă se aplică prin
asemănare şi în cazul secţiilor specializate ale aceleiaşi instanţe judecătoreşti.
15
introducerea în cauză a terţului, iar judecătorul apreciază că pricina nu poate fi
soluţionată fără participarea terţului, va respinge cererea, fără a se pronunţa pe
fond (...).
Art. 1746 Cod civil42 prevede vânzarea terenurilor forestiere astfel: terenurile
din fondul forestier aflate în proprietate privată se pot vinde cu respectarea, în
ordine, a dreptului de preempţiune al coproprietarilor sau vecinilor.
Art. 24 din O.G. nr.96 din 27 august 199843 privind reglementarea regimului
silvic şi administrarea fondului forestier naţionalprevede : (1) Pădurile proprietate
privată se pot înstrăina, prin acte juridice, numai cu condiţia nedivizării
proprietăţii. (...) (6) Înstrăinarea făcută cu încălcarea prevederilor alin. (1)-(5) este
nulă de drept (...).
Art. 48044 prevede soluţiile pe care le pronunţă instanţa de apel, astfel: (...)
(3) În cazul în care se constată că, în mod greşit, prima instanţă a soluţionat
procesul fără a intra în judecata fondului ori judecata s-a făcut în lipsa părţii care
nu a fost legal citată, instanţa de apel va anula hotărârea atacată şi va judeca
procesul, evocând fondul. Cu toate acestea, instanţa de apel va anula hotărârea
atacată şi va trimite cauza spre rejudecare primei instanţe sau altei instanţe egale în
grad cu aceasta din aceeaşi circumscripţie, în cazul în care părţile au solicitat în
mod expres luarea acestei măsuri prin cererea de apel ori prin întâmpinare;
trimiterea spre rejudecare poate fi dispusă o singură dată în cursul procesului.
Dezlegarea dată problemelor de drept de către instanţa de apel, precum şi
necesitatea administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului.(4)
Dacă instanţa de apel stabileşte că prima instanţă a fost necompetentă, iar
necompetenţa a fost invocată în condiţiile legii, va anula hotărârea atacată şi va
trimite cauza spre judecare instanţei competente sau altui organ cu activitate
jurisdicţională competent ori, după caz, va respinge cererea ca inadmisibilă (...).
CONCLUZII INTERMEDIARE
Având în vedere starea de fapt și temeiurile de drept expuse mai sus, pot
fi dezvoltate următoarele critici.
42
Art.1746 C.c
43
Art.24 din O.G.nr.96 din 27 august 1998
44
Art.480
16
Contractul nr. 1431/12.04.2014 privind înstrăinarea suprafeței de 50 ha
pădure, încheiat între D.U. și P.A. nu este un act administrativ, deoarece nu a fost
emis de o autoritate publică în vederea executării ori a organizării executării legii,
dând naștere, modificând sau stingând raporturi juridice, ci a fost încheiat între
două persoane fizice.
Valoarea contractului încheiat se ridica la suma de 200.000 lei, astfel că, prin
raportare la prevederile art. 94 lit. j)45 din Codul civil competența judecării cauzei
în primă instanță ar fi revenit judecătoriei. Cu toate acestea, întrucât excepția
necompetenței nu a fost invocată în termenul legal, aceasta s-a fixat la Tribunalul
Dolj - Secția de Contencios Administrativ și Fiscal, prin raportare la prevederile
art. 129-136 Cod proc. civ.46.
Prin raportare la prevederile art. 309 alin. 2 C.p.c 47, reclamatul era obligat să
depună la dosar contractul nr. 1431/12.04.2014, deoarece încheierea acestuia nu
putea fi dovedită cu martori, forma scrisă fiind necesară ad probaţionem.
Prin raportare la prevederile art. 78 alin. 2 Cod proc 48. civ. Tribunalul ar fi
trebuit să pună în discuția părților necesitatea introducerii în cauză a altor persoane,
respectiv a tuturor părților din contractul de vânzare-cumpărare, deoarece actul nu
ar fi putut fi anulat doar prin raportare la vânzător sau cumpărător și să rămână
valabil cu privire la partea din contract care nu a fost introdusă în proces, având în
vedere că hotărârea judecătorească nu este opozabilă persoanelor străine de
procesul civil.
17
analizeze pe fond, având în vedere prevederile art. 78 C.p.c.. Mai mult, cererea de
chemare în judecată ar fi fost întemeiată, prin raportare la prevederile art. 1746
Cod civil, reclamantul E.U. având drept de preemțiune, și prin raportare la
prevederilor art. 24 din O.G. 96/1998.
CAPITOLUL III
49
A. Iorgovan- Tratat de drept administrativ, vol.I, ediţia 4, Ed. All Beck, Bucureşti, 2005, p.87
18
În cele ce urmează, ne propunem să facem o scurtă prezentare a acestei legi,
fără a atinge și chestiunile referitoare la procedura de executare a hotărârilor
pronunțate în această materie.50
50
Ioan Alexandru- Tratat de administraţie publică, Editura Universul Juridic, Bucureşti, 2008, p.54
51
Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ
52
D. Brezoianu ; Contenciosul administrativ; Bucuresti, 2001, p.154
53
Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ
19
Sisteme de soluţionare a litigiilor dintre autorităţile publice şi
cetăţeni
54
Antonie Iorgovan, op. cit., vol. II, p.469.
20
Doctrina interbelică 1-a definit ca fiind "totalitatea litigiilor născute între
particulari şi administraţiile publice cu ocazia organizării şi funcţionării serviciilor
publice şi în care sunt puse în cauză reguli, principii şi situaţiuni aparţinând
dreptului public" 55.
Una din primele reglementări adoptate de Parlamentul ales democratic în
56
mai 1990 a fost Legea din 7 noiembrie 1990 a contenciosului administrativ ,
abrogată în prezent prin Legea nr. 554/2004, 57 cu modificările şi completările
realizate prin Legea nr. 262/19 iulie 2007. 58
Vechea lege, ca şi cea actuală, valorificau, în mare parte, tradiţiile legislative
româneşti şi avem în vedere principiile Legii din 1925, însă vin şi cu prevederi noi,
cu caracter revoluţionar, (exemplu posibilitatea de a se ataca şi acte administrative
jurisdicţionale sau posibilitatea ca instanţa să dispună, în cazul admiterii cererii,
acordarea ie despăgubiri materiale dar şi morale).
Legea nr. 29/1990 a înfiinţat, la peste 100 de ani de la desfiinţarea
Consiliului de Stat, secţii specializate de contencios administrativ în cadrul
tribunalelor judeţene (şi al municipiului Bucureşti) şi al fostei Curţii Supreme de
Justiţie, actuala înaltă Curte de Casaţie şi Justiţie.
Ulterior acestei legi, rămasă în vigoare până în anul 2004 când s-a adoptat
Legea nr. 554/2004, a fost însă adoptată Constituţia României, care a introdus
principii noi şi care a impus multă vreme, până la adoptarea actualei legi, ca
aplicarea în practică a Legii nr. E9/1990 să se facă ţinând cont de aceste principii,
realizându-se astfel un proces pe care doctrina îl califică drept fenomen de
55
Constantin Raricescu, Contenciosul administrativ român, Editura Universală Alcalay & Co. Bucureşti 1937, p. 73.
56
Publicată în Monitorul Oficial nr. 122 din 8 noiembrie 1990
57
Publicată in Monitorul Oficial nr. 1154 din 7 decembrie 2004
58
Publicată în Monitorul Oficial nr. 510 din 30 iulie 2007.
21
"constituţionalizare" a dreptului, în general, şi a contenciosului administrativ, în
particular 59.
Constituţia din 1991, "adoptată ulterior adoptării legii contenciosului
administrativ, conţine anumite dispoziţii care conferă în mod clar un câmp
mai larg noţiunii tradiţionale de contencios administrativ" 60 .
În urma revizuirii Constituţiei61, se garantează controlul de legalitate al
actelor administrative pe calea contenciosului administrativ.
În prezent, contenciosul administrativ se bucură de o nouă reglementare,
Legea nr. 554/2004, care a abrogat vechea Lege nr. 29/1990 şi care .- reprezintă un
pas important în procesul de consolidare a acestei instituţii fundamentale – a
statului de drept, cu modificările şi completările care i s-au adus prin Legea nr.
262/2007.
În literatura de specialitate, se susţine, cu temei, de altfel, că termenul
contencios are două accepţiuni. Prima evocă activitatea menită să soluţioneze un
conflict de interese, un conflict juridic 62, cu precizarea că este vorba despre un
conflict izvorât între administraţie şi cei administraţi, iar cea de-a doua accepţiune
evocă organul competent să soluţioneze acel conflict.
Este aici aplicată modalitatea de definire a unei instituţii de drept public atât din
punct de vedere materia) funcţional, ca activitate, cât şi formal organic, ca şi
ansamblu de organe competente să desfăşoare acea activitate.
Contenciosul administrativ reprezintă totalitatea litigiilor dintre autorităţile
publice, pe de o parte, şi cei vătămaţi în drepturile şi interesele lor legitime, pe de
altă parte, deduse din acte administrative tipice sau asimilate considerate ca ilegale,
59
Antonie Iorgovan, Le contencieux administraţi/ roumain dans la perspective de Ia Constitutivii, în Revue
Internationale de Droit Compare, nr. 2/1993, p. 373- 378
60
Antonie Iorgovan, Le contencieux administraţi/..., op. cit., p. 376.
61
Art.126 alin.(6) din Constituţia României
62
Teodor Mrejeru, Op. Cit. p. 4.
22
decompetenţa secţiilor de contencios administrativ ale instanţelor judecătoreşti,
guvernate de un regim juridic predominant de drept public.
O autoritate publică poate emite mai multe categorii de acte: acte specifice
statutului său constituţional 63, acte de drept al muncii, acte de drept comercial şi
acte administrative.
Se înţelege că din toate aceste categorii de acte pe care le emite un organ public
în contenciosul administrativ nu vor putea fi atacate decât actele administrativ ale
acestuia.
Nu vom putea ataca în contenciosul administrativ o hotărâre a unei instanţe
judecătoreşti, întrucât aceasta este supusă căilor de atac potrivit procedurii civile,
însă vom ataca în contenciosul administrativ actele cu caracter administrativ ale
acestei autorităţi publice.
Dacă până acum se vorbea despre definiţia doctrinară a contenciosului
administrativ, actuala Lege nr. 554/2004 ne oferă şi o definiţie a acestei instituţii,
în articolul 2 alin. (1) litera f), astfel cum a fost el modificat prin Legea nr.
262/2007, text potrivit căruia prin contenciosul administrativ înţelegem activitatea
de soluţionare de către instanţele de contencios administrativ competente, potrivit
legii organice a litigiilor în care cel puţin ia din părţi este o autoritate publică, iar
conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act
administrativ, în sensul prezentei legi, fie din nesoluţionarea în termenul legal
ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un
interes legitim.
Modificarea adusă acestei definiţii prin Legea nr. 262/2007 vizează
precizarea caracterului organic al legii la care se trimite activitatea de
63
Exemplu, Parlamentul emite, potrivit art.73 şi 76 din Constituţie, legi (constituţionale, organice şi ordinare) şi
hotărâri,
23
soluţionare...., potrivit legii organice., "şi a fost impusă de caracterul organic al
legii care reglementează contenciosul administrativ.
24
Calitatea reclamantului în acţiunea de contencios administrativ, persoana
fizică sau juridicaă, este determinată de situarea sa ca administrat, ca particular, în
raportul juridic în care se afla cu autoritatea administrativa. Aceasta calitate a
reclamantului derivă din particularitatea pe care o are actul administrativ de a fi
executoriu din oficiu.
69
Legea 29/1990 privind contenciosul administrativ
25
Legea privind judecarea de către tribunale a cererilor celor vătămați în
drepturile lor prin acte administrative ilegale 70, elimină categoric această
posibilitate aratând că nu putea fi reclamat împotriva unui act administrativ un
organ de stat.
26
administraţia locală şi judeţeană pe cale judiciară, o considerăm nepotrivită şi
inadecvată eficienţei administrative.
3.1.2 Calitatea de pârât
72
Art. 135 din Legea 215/2001 privitor la administraţia publică locală
73
Legea 554/2004 privind Contenciosul administrativ
27
Deci, nu vor putea avea calitatea de pârâți, în litigiile de contencios
administrativ, organizațiile cooperatiste sau neguvernamentale, ori persoanele
juridice cu scop lucrativ sau nelucrativ.
28
Potrivit prevederilor legale77 privind camerele de comerţ şi industrie din
România, Camera de Comerţ şi Industrie a României este „o
organizaţie neguvernamentală, de utilitate publică, cu caracter autonom”, deci nu o
autoritate publică şi nici o autoritate administrativă.
77
Art. 9 din Decretul-lege nr. 139/1990 privind camerele de comerţ şi industrie din România
78
Art. 25 din Legea nr. 26/1990 privind registrul comerțului
29
organ al administraţiei de stat. Dimpotrivă, interpretarea corecta a dispoziţiilor
legii coroborate cu art. 52 din Constitutia Romaniei din 2003 duc la concluzia că
pentru ca un act juridic să fie considerat act administrativ şi să poată fi atacat la
instanta de contencios administrativ este suficient ca el sa emane de la o autoritate
publică, să vatăme persoana fizică sau juridică, într-un drept al său şi să nu se
încadreze în excepţiile prevăzute de lege”79, iar în continuare, pentru a preciza, în
concepţia deciziei la care ne referim, natura juridică a acestei asociaţii, se susţine
ca Asociaţia Generală a Vânătorilor şi Pescarilor Sportivi este autoritate
administrativă autonoma.
Nu face acest lucru, pentru ca, asa cum am aratat, acte administrative pot
emite si alte organe ale statului – cele legislative si cele judecatoresti –care
exceptează de la controlul instanţelor de contencios administrativ „actele
administrative de autoritate ale organelor de conducere din cadrul Parlamentului”81.
30
cele două Camere ale Parlamentului României -, al puterii executive – ministerele
si celalalte organe de specialitate ale administratiei publice centrale ori serviciile
publice judetene sau orasenesti ori comunale -sau ale puterii judecatoresti – cum
sunt judecatoriile, tribunalele, curtile de apel si Curtea Suprema de Justitie.
31
Cît priveşte textul constituţional84, invocat de decizie trebuie sa arătăm că
proclamând dreptul la petiţie în justiţie a oricărei persoane pentru apărarea
drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime, constituantul a avut în vedere
accesul liber în justiţie la instanţele de drept comun, potrivit competenţei stabilite
de lege, pentru ca, atunci cand a dorit să prevadă că anumite litigii, de aceeaşi
natură, să fie soluţionate de anumite instanţe – cele de contencios administrativ.
Într-o cauză, în care, s-a cerut obligarea Societăţii Oamenilor de Ştiinţă din
România la comunicarea refuzului de a da curs unei cereri, Secţia de contencios
administrativ a Tribunalului municipiului Bucureşti a respins acţiunea pe
considerentul că pârâta nu este o autoritate administrativă.
84
Art. 51 din Constituţie
85
Art. 51 din Constitutia din 2003
86
Art. 13 din Legea 554/2004 privind contenciosul administrativ
32
vinovat de refuzul rezolvarii cererii (privitoare la un drept recunoscut de lege ori de
eliberare a unui certificat, a unei adeverinte sau orice alt inscris).
O alta chestiune este aceea dacă funcţionarul public poate fi chemat în
judecată prin aceeaşi acţiune formulată împotriva serviciului public administrativ,
în care acesta funcţionează, sau printr-o acţiune separată.
87
Legea fondului funciar nr. 18/1991
33
Judecând recursul formulat în cauza, Secţia de contencios administrativ a
Curţii Supreme de Justiţie, prin Decizia nr. 155/1993 l-a respins ca fiind nefondat.
88
Art. 13 alin. 2 din Legea nr. 29/1990
34
In acest sens, din prevederile legale citat rezulta ca are drept la actiunea in
contencios administrativ orice persoana fizica sau juridica, daca se considera
vatamata in drepturile sale, recunoscute de lege, printr-un act administrativ sau
prin refuzul nejustificat al unei autoritati administrative de a-i rezolva cererea
referitoare la un drept recunoscut de lege.89
89
Art. 1 din Legea nr. 29/1990
35
executării legii, de un serviciu public administrativ investit, prin lege, cu dreptul de
a adopta sau emite asemenea acte ori, acte „săvârșite în vederea funcționarii
serviciilor publice”90.
Privite prin prisma acestor două trăsături, vom considera că pot fi atacate la
instanțele de contencios administrativ numai acteleadministrative de autoritate
pentru care legea nu prevede altă cale judiciară de atac.
90
C. G. Rarincescu, Contenciosul administrativ roman , Bucuresti, 1936, pag. 79 si urm
91
Art. 1 alin.2 din Legea 29/1990
36
În cadrul acestui obiect, acțiunea în contencios administrativ trebuie să
oblige autoritatea administrativă să emită un act administrativ, ori să elibereze un
certificat, o adeverință sau orice alt înscris la care reclamantul avea dreptul
recunoscut de lege, precum și faptul de a nu rezolva aceste cereri în termen de 30
de zile de la înregistrarea lor.
92
V. Gilescu, A. Iorgovan, Drept administrativ si stiinta administratiei , Bucuresti, 1983, vol. II, parte a II-a, pag. 11.
93
V.I. Prisăcaru, Tratat de drept administrativ roman, Edit. Lumina Lex, Bucuresti, 1993, p.124
37
În alte cuvinte cel ce se consideră vătămat într-un drept al său recunoscut de
lege printr-un act administrativ de autoritate, ori prin refuzul administrației de a
emite un act administrativ este îndreptățit să ceară obligarea organului emitent al
actului administrativ de autoritate și nu a organului care trebuie să întocmească
actul pregătitor ce ar fi urmat să stea la baza emiterii actului administrativ de
autoritate.
94
Alexandru Negoita, Drept administrativ, pag. 226
38
3.2. Conditia vătămarii unui drept recunoscut de lege in favoarea
reclamantului
Legea contenciosului administrativ condiționează folosirea acțiunii în
contencios administrativ de vătămarea drepturilor recunoscute de lege pe care o
pretind persoanele fizice și juridice care se plâng în justiție.
39
În ceea ce privește condiția dreptului vătămat, în afară de sursă acestui
drept se mai pune problema structurii lui.
În ceea ce privește felul drepturilor care pot face obiectul acțiunii în
contencios administrativ, din formularea Legii 554/2004 rezultă că acțiunea este
deschisă pentru orice fel de drept, condiția este numai că dreptul să fie recunoscut
de lege. De aceea, nu se poate alcătui o lista a drepturilor recunoscute de lege a
căror încălcare ar constitui o vătămare a persoanelor fizice sau juridice, pentru
acțiunea în contencios administrativ.
40
folosi acțiunea în justiție pentru anularea unui act administrativ care a fost retras
de administrație, sau și-a propus deja efectele juridice.
41
activității de organizare a executăriiși de executare a legii, precum și de proteguire
a drepturilor pe care le au persoanele fizice și juridice.
97
Art.1 din Legea 544/2004
Tudor Draganu, Actele administrative si faptele asimilate lor supuse controlului judecatoresc potrivit Legii nr.
98
1/1967, p. 184
42
executarea legii și care poate deveni părat în litigiu care formează obiectul
contenciosului administrativ.
Astfel este ipoteza în care voință juridică duce la formarea unei situații
juridice noi, constituind sau constând drepturi și obligații pentru anumite persoane
fizice sau juridice.
99
Tudor Draganu, Actele administrative si faptele asimilate lor supuse controlului judecatoresc potrivit Legii nr.
1/1967, p. 186
43
a. Condiția vătămarii drepturilor prevăzute de lege în favoarea
reclamantului printr-un act administrativ prin care se formează o
situație juridică nouă
100
C. Raricescu, Contenciosul administrativ roman, Ed. Universala, Buc. , 1936, p. 143
44
autorilor lor, a semnăturilor și ștampilelor, precum și a altor aspecte de formă pe
care le găsim și la actele administrative.101
Ceea ce este necesar actul administrativ pentru a face obiectul unei acțiuni
în contencios administrativ, potrivit Legii 554/2004, este vătămarea unor drepturi
recunoscute de lege în favoarea persoanelor fizice sau juridice reclamante în aceste
acțiuni. Desigur că o astfel de condiție satisfăcută numai în cazul în care intervine
un act administrativ individual, pentru că numai astfel de act poate vatămă un drept
care aparține unei persoane fizice sau juridice.
45
adus vătămarea unui drept care aparține persoanei fizice sau juridice reclamante în
acțiunea în care este sesizată instanța de judecată.102
102
Tudor Draganu, Actele administrative si faptele asimilate lor supuse controlului judecatoresc potrivit Legii nr.
1/1967, p. 188
103
A. Iorgovan, Drept administrativ, Tratat elementar, Vol. III, P. 98
46
sau tacit al unei pretenții juridice formulată în cererea reclamantului, sau
nerezolvarea cererii în termenul stabilit de lege.
104
V. I. Prisacaru, Tratat de drept administrativ, p. 293-294
47
Această tăcere echivalează cu decizia de respingere a pretenției juridice
formulate de persoană fizică sau juridică. Actul administrativ poate rezultă implicit
din tăcerea autorității administrative.
Art. 1 din Legea 1/1967 redactat mai bine, din acest punct de vedere, pentru
că ține seama de doctrina modernă a dreptului administrativ se precizează că „De
asemenea, refuzul nejustificat de a satisface o cerere privitoare la un drept, cât și
nerezolvarea unei astfel de cereri în termenul prevăzut de lege se socotește act
administrativ ilegal”.105
Art. 1 din Legea 1/1967 privind judecarea de către tribunale a cererilor celor vătămați în drepturile lor prin acte
105
administrative ilegale.
48
Al treilea element de mare importantă în definire actului administrativ se
referă la autorul acestuia.
Tudor Draganu, Actele administrative si faptele asimilate lor supuse controlului judecatoresc potrivit Legii nr.
106
1/1967, p. 184
49
ipotezele prezentate mai sus, în care se manifestă voință juridică care structurează
actul administrativ.
50
Așa de exemplu școlile publice de toate gradele, universitățile, spitalele,
policlinicile, instituțiile publice cu caracter cultural s.a. Cităm în această privința
acte administrative care poartă denumiri diferite că certificate, diplome, ordine de
numire în funcție, sau refuzul de a elibera astfel de acte sau de a primi înscrierea la
concurs, pentru ocuparea anumitor funcții, sau reintegrarea în funcție atunci când
licențierea a fost făcută ilegal. Dacă admitem opinia după care actele
administrative nu pot proveni decât de la autoritățile publice nu ar putea fi admise
acțiunile în contencios administrativ împotriva instituțiilor publice mai sus arătate,
care acționează organizând executarea legii în calitate de autorități administrative
abuzând de atribuțiile care le au.
108
Art.52 alin.1 din Legea 544/2004
51
prevede că o astfel de posibilitate de emitere a actelor administrative de „organele
de conducere a parlamentului”, situație care există la oricare autoritate publică
indiferent de sistemul de instituții publice în care se află și care conferă competență
emiterii actelor administrative și deschide perspectiva posibilității acțiunii în
contencios administrativ în cazul exercitării abuzive a acestei competențe, în
calitate de autoritate administrativă.
52
Calitatea procesuală pasivă pe care o are pârâtul în procesele de contencios
administrativ derivă din exercițiul defectuos al competenței pe care o are acesta cu
privire la organizarea executării legii.
53
Din analiză făcută condițiilor de exercitare a acțiunii în contencios
administrativ, potrivit Legii 554 din 2004, sfera contenciosului administrativ
depinde de înțelesul care se da noțiunii actului administrativ și noțiunii autorității
administrative strict legată de prima.
111
Alexandru Negoita, Drept administrativ, pag. 226
54
CONCLUZII
55
Prin Constituţie şi prin unele legi, instanţele de contencios administrativ au
fost investite şi cu soluţionarea altor categorii de litigii. Relevante sunt litigiile
ridicate de Legea administraţiei locale112.
Instituţia contenciosului administrativ român a cunoscut a adevarată evoluţie
istorică pe parcursul a peste 125 de ani, începând prin Legea pentru înfiinţarea
Consiliului de Stat din februarie 1864 şi încheind cu Legea contenciosului
administrativ.113
Aceasta instituţie prezintă un rol de mare importanţă în ţara noastră fară
deosebire de faptul că acţiunile în contenciosul administrativ sunt în competenţa
instanţelor judecătoreşti specializate- secţiile de contencios administrativ de la
tribunale , curţi de apel şi Curtea Supremă de Justiţie- de instanţele judecătoreşti de
drept comun sau de organele de jurisdicţie specială administrativă, acţiunile –
privesc controlul legalităţilor actelor şi faptelor administrative- adoptate sau emise
– ori savârşite sau nesăvârşite de organele administraţiei publice.
Deşi Legea contenciosului administrativ a fost elaborată cu o desăvârşită
atenţie de legiuitor,- în urma adoptării Constituţiei intrată în vigoare la 8
decembrie 1991, care prevede că, prefectul poate ataca, în faţa instaţei de
contencios adminstrativ, un act al consiliului judeţean , al celui local sau al
primarului, în cazul în care consideră actul ilegal – din urma cuprinsului articolului
din Constitutie114 rezultă că prevederile Legii contenciosului administrativ nu mai
sunt în concordanţă cu prevederile Constituţiei, chiar dacă prin Legea privind
115
administraţia publică locală sunt reglementate cazurile şi condiţiile în care
prefectul judeţului îşi execută atribuţii reglementate de lege116.
112
Legea nr. 69/1991, legea administratiei locale
113
Legea nr. 29/1990 legea contenciosului administrativ
114
Art. 122 alin. ( 4 ) din Constituţie
115
Legea nr. 69/1991 privind administrația publică locală
116
Art. 12 si 101 din privind administrația publică locală
56
In ultimii ani au fost adoptate legi care reglementează dreptul instanţelor
judecătoreşti de contencios administrativ de a controla şi alte acte administrative de
autoritate adoptate sau emise de unele organe ale administraţiei publice centrale
sau locale, deşi multe din aceste competenţe îşi găseau temeiul legal din
Constituţie117 şi, respectiv din Legea contenciosului administartiv.118
În legatură cu prevederile acestor legi – referitoare la stabilirea unor
competente pentru instantele judecatoresti de contencios administrativ.
Pentru a putea cuprinde asemenea reglementări este necesar ca aceste legi să
fie legi organice. Este necesară realizarea acestei cerinţe, penteu ca, potrivit
prevederilor legale din Constitutie119, condiţiile şi limitele exercitării acestui drept
se stabilesc prin lege organică.
Aşa fiind, ori de câte ori, printr-o lege se prevede o competenţă pentru
instanţele judecătoreşti de contencios administrativ înseamnă că se modifică, prin
adaugarea la competenţă, prevederile Legii contenciosului administrativ care este,
aşa cum prevede Constituţia, o lege organică.
Aceste considerente determină apariţia unor opinii de propunere de lege
ferendă ca Legea contenciosului administrativ120 să fie supusă unei atente
modificări şi completări, astfel încât ea să reglementeze cazurile în care instanţele
judecătoreşti - special create pentru a înfăptui această activitate- sunt competente
să soluţioneze conflictele juridice în care una din părţi este un serviciu public
administrativ – organe ale administraţiei publice, instituţii publice şi regii
autonome de interes public- iar conflictul juridic s-a născut din adoptarea sau
emiterea unui act administrativ de autoritate legal sau din refuzul nejustificat de a
117
Art. 48 alin. ( 1 ) din Constituţie
118
Art. 1 din Legea 29/1990 legea contenciosului administrativ
119
Art. 48 alin. ( 2 ) din Constituţie
120
Legea 29/1990 legea contenciosului administrativ
57
rezolva o cerere referitoare la un drept recunoscut de lege care au cauzat pagube
particularilor ( persoane fizice sau juridice ) sau chiar funcţionarilor publici.
De asemenea ,prin această modificare ar urma să fie reglementată, printre
altele, procedura de sesizare şi de soluţionare a cauzelor născute din adoptarea sau
emiterea de acte administrative de autoritate ilegale de către organele
administraţiei publice centrale, ministere şi celelalte organe de specialitate ale
administraţiei publice centrale, autorităţi administrative autonome, precum şi de
către organele de specialitate organizate în subordinea ministerelor.
Ca o încheiere a viziunii asupra instituţiei de contencios administrativ, este
de precizat că, dreptul instanţelor judecătoreşti de contencios administrativ de a
controla legalitatea actelor administrative de autoritate adoptate sau emise de
serviciile publice administrative , precum şi refuzul acestora de a rezolva cererile
referitoare la un drept recunoscut de lege, constituie cheia de boltă a statului de
drept.
In aceste condiţii, cu cât va fi mai complet dreptul instanţelor judecătoreşti-
a organelor puterii judecătoreşti – de a controla legalitatea activităţii organelor
administraţiei publice – a organelor puterii executive – cu atât vor fi respectate
drepturile şi libertăţile fundamentale ale cetăţenilor şi nu numai a lor, precum şi
asigurată legalitatea în activitatea organelor puterii executive.
58
BIBLIOGRAFIE
59
9. D. Dacian, Legea contenciosului administrativ. Comentarii si explicatii, Editura
All Beck, 2005;
10. D.Dacian, Elemente de drept administrativ, Capitolul V - „Contenciosul
administrativ” Suport de curs an universitar 2006/2007, SNSPA, Bucuresti, 2007;
11.D.Dacian, Implicatiile revizuirii Constituţiei asupra contenciosului
administrativ: discutii privind semnificaţia sintagmei “interes legitim”, Pandectele
române, supliment 2004;
12.D.Dacian, Recursul administrativ si contenciosul administrativ. Doctrina,
jurisprudenta si drept comparat, monografie, Editura All Beck, Bucuresti, 2001;
13.E. Albu, „Jurisprudenta Înaltei Curti de Casatie si justitie - contencios
administrativ si fiscal 2004”, Editura Lumina Lex, Bucuresti, 2005;
14.G. Bîrsan, B. Georgescu, „Exceptia de nelegalitate. Jurisprudenta Sectiei de
contencios administrativ si fiscal a Înaltei Curti de Casatie si Justitie”, Vol. II,
Editura Hamangiu, Bucuresti, 2007;
15.Gr. Porumb, Codul de procedura civila, comentat si adnotat, Edit. Stiintifica,
Bucuresti, 1960, vol. I;
16.I. Alexandru, Administratia publica, editia a IV-a, Editura Lumina Lex,
Bucuresti, 2007;
17.I.Deleanu, Revizuirea Constitutiei, în ”Dreptul” nr. 12/2003;
18.I.Dragoman, Comandament si administratie în activitatea militara, în “Caietul
stiintific al Institutului de Stiinte Administrative al României”, Sibiu, 2000;
19.L.Giurgiu, “Evolutii recente în procesul legislativ de modernizare a
administratiei publice românesti, cu privire speciala la controlul de tutela
administrativa exercitat de prefect”, în Revista Curierul Judiciar nr. 7-8/2006;
20.M. Anghene, „Controlul judecatoresc al legalitatii actelor administrative” în
„Revista Româna de Drept” nr. 6/1968;
60
21.R.Gherghinescu, „Reclamatia prealabila obligatorie la organul administrativ
care a emis actul ilegal”, în Revista Româna de Drept nr. 4/1969;
22.S.Cristea, G. Bârsan, Contenciosul administrativ. Jurisprudenţa, Editura
Universul Juridic, Bucuresti, 2005;
23.T.Draganu, Actele administrative si faptele asimilate lor supuse controlului
judecatoresc potrivit Legii nr. 1/1967, Editura Dacia, Cluj, 1970;
24.V. Gilescu, A. Iorgovan, Drept administrativ si stiinta administratiei,
Bucuresti, 1983, vol. II, parte a II-a;
25.V. I. Prisacaru , Contenciosul administrativ roman, Editura ALL, Bucureşti,
2016;
26.V. I. Prisacaru, Contribuţia Arbitrajului de Stat la întărirea legalităţii, Revista
Arbitrajul de Stat, nr. 6/1966;
27.V. I. Prisacaru, Tratat de drept administrativ roman, Editura Lumina Lex,
Bucureşti, 1993;
28.V. I. Stoenescu, G. Porumb, Drept procesual civil, Bucuresti, 1965
II. Legislaţie
1. Constitutia României - revizuită în anul 2003
2. Legea nr. 262 din 19 iulie 2007 pentru modificarea si completarea Legii
contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicata în Monitorul Oficial nr. 510
din 30 iulie 2007.
3. Legea nr. 337 din 17 iulie 2006 pentru aprobarea Ordonantei de urgenta a
Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achizitie publica, a
contractelor de concesiune de lucrari publice si a contractelor de concesiune de
servicii a fost publicata în Monitorul Oficial nr. 625 din 20 iulie 2006.
4. Legea nr. 181 din 16 mai 2006 privind aprobarea Ordonantei de urgenta a
Guvernului nr. 179/2005 pentru modificarea si completarea Legii nr.340/2004
61
privind institutia prefectului, publicata în Monitorul Oficial nr. 450 din 24 mai
2006.
5. Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 a fost publicata în Monitorul
Oficial nr. 1154 din 7 decembrie 2004.
6. Legea nr. 340 din 12 iulie 2004 privind institutia prefectului a fost publicata în
Monitorul Oficial nr. 658 din 21 iulie 2004.
7. Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 54/2006 privind regimul concesiunilor
de bunuri proprietate publica, a fost publicata în Monitorul Oficial nr.569/30-06-
2006.
8. Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 179/2005 pentru modificarea si
completarea Legii nr.340/2004 privind institutia prefectului, a fost publicata în
Monitorul Oficial nr. 1142 din 16 decembrie 2005.
9. Ordonanţa de Urgenţă nr. 190 din 21 noiembrie 2005 pentru realizarea unor
masuri necesare în procesul de integrare europeana, publicata în Monitorul Oficial
nr. 1179 din 28 decembrie 2005.
62
administrativ nr. 554/2004, publicata în Monitorul Oficial nr. 107 din 13 februarie
2007;
4. Decizia nr. 647 din 5 octombrie 2006 referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 4 alin. 3 din Legea contenciosului
administrativ nr. 554/2004, publicata în Monitorul Oficial nr. 921 din 14 noiembrie
2006;
5. Decizia nr. 189 din 2 martie 2006 referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 20 alin.1 din Legea contenciosului
administrativ nr.554/2004, publicata în Monitorul Oficial nr. 307 din 5 aprilie
2006;
6. Jurisprudenta Secţiei de contencios administrativ şi fiscal pe anul 2006,
Semestrul II, Editura Hamangiu, Bucuresti, 2007
7. Jurisprudenţa Secţiei de contencios administrativ şi fiscal pe anul 2006,
Semestrul I, Editura Hamangiu, Bucuresti, 2006
8. Jurisprudenţa Secţiei de contencios administrativ şi fiscal pe anul 2005,
Editura Hamangiu, Bucureşti, 2006
9. „Jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (contencios administrativ
2003)”, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2003
63
64