Sunteți pe pagina 1din 7

HIPERTENSIUNEA ARTERIALA

Hipertensiunea arteriala este un sindrom clinic determinat de cresterea de durata


a valorilor tensiunii arteriale (TA) sistolice si / sau diastolice. Dupa OMS, valorile
normale ale TA sunt mai mici de 140 mm Hg, iar valorile TA diastolice sunt mai
mici decat 90 mm Hg.

Sunt incadrati in categoria hipertensivilor bolnavii cu TA sistolica egala sau


mai mare de 160 mm Hg si/ sau TA diastolica mai mare sau egala cu 95 mm Hg.
Persoanele cu valori cuprinse intre 140-160 mm Hg pentru TAS si 90-95 mm Hg
pentru TAD, constituie grupul cu HTA de granita.

In functie de valorile tensiunii arteriale sistolice si diastolice exista


trei tipuri de HTA:

- hipertensiune arteriala sistolica cu TAS egala sau mai mare de 160 mm


Hg si cu TAD normala;

- hipertensiune arteriala diastolica in care valorile TAS sunt normale si


valorile TAD crescute;

- hipertensiune arteriala sistolodiastolica, cu ambele valori tensionale


crescute.

Clasificare:

Etiologic, deosebim doua mari grupe de HTA:

I.HTA primara sau esentiala (boala hipertensiva), care reprezinta 95% din


cazuri. In geneza hipertensiunii arteriale esentiale sunt implicati factori
genetici (rasa, antecedente familiale), factori de mediu, obezitatea, consumul
de alcool, consumul excesiv de sare etc.

II. HTA secundara sau simptomatica, in care cauza HTA este cunoscuta:
II.1. HTA de cauze renale:

a) HTA in nefropatii: glomerulonefrita acuta si cronica, periarterita nodoasa,


lupus eritematos diseminat, nefropatia diabetica, rinichiul polichistic,
pielonefrita cronica;

b) HTA in rinichiul mic unilateral

c) HTA in afectiuni obstructive ale arterei renale

II.2. HTA endocrina: feocromocitom, boala Cushing, menopauza

II.3. Boli ale sistemului nervos central: tumori si traumatisme cerebrale

II.4. HTA de origine cardiovasculara: coarctatia aortei

II.5. HTA de alte cauze: toxemia gravidica.

In evolutia sa, HTA poate determina, intr-o perioada scurta de timp,


afectarea organica si functionala severa a diferitelor organe (HTA
“maligna”) sau aceasta afectare poate fi lenta, pe o durata lunga de
timp (HTA “benigna”).

Cand valorile tensionale depasesc normalul in mod durabil, vorbim


de “HTA permanenta”; daca pe un fond de TA normala se suprapun cresteri
moderate, cu durata de zile sau saptamani, vorbim de “HTA labila,
oscilanta sau tranzitorie”; in sfarsit cand cresterile tensionale sunt mari, sub
forma unor crize de scurta durata, vorbim de “HTA paroxistica”.

Simptomatologie

Cefaleea are un caracter pulsatil, matinal, care cedeaza peste zi, cu


topografie in special occipitala;
Ametelile, prezente mai ales la schimbarea pozitiei, au, in unele cazuri,
caracter de vertij, insotite de greturi, varsaturi si zgomote anormale in
urechi;

Tulburarile de vedere constau in : scotoame (vedere ca prin ceata), diplopie


(vedere dubla), hemianopsie (vedere pe jumatate de camp vizual), amauroza
(scaderea marcata a acuitatii vizuale) sau chiar cecitate trecatoare (pierderea
vederii).

Epistaxisul este frecvent intalnit.

Examenul cordului si al altor aparate depinde de stadiul HTA.

Stadiul evolutiv al HTA

Conform OMS, evolutia HTA se face in trei stadii, pentru precizarea carora
un rol insemnat revine examenului fundului de ochi (FO).

Stadiul I: a) subiectiv: lipsa simptomelor sau cefalee, ameteli, insomnie,


palpitatii

b) obiectiv: cresteri moderate si periodice ale valorilor tensionale; FO de


gradul I; examenul obiectiv al cordului este normal; ecg, examenul
radiologic si cel al functiilor renale sunt normale.

Stadiul II: a) subiectiv: simptome nervoase ( cefalee, ameteli, tulburari


vizuale), cardiace (palpitatii, jena precordiala, dispnee de efort), uneori
fenomene de “encefalopatie hipertensiva” (cefalee intensa, greturi, varsaturi,
stare de neliniste si convulsii tonico-clonice), accidente vasculare cerebrale
tranzitorii (prin spasm) sau definitive (prin hemoragie sau tromboza); b)
obiectiv: valorile tensionale sunt, constant, crescute, examenul cordului arata
soculapexian amplu, deplasat in jos si lateral, accentuarea zgomotului II la
aorta; FO prezinta modificari de gradul II; pe ecg se observa hipertrofie de
ventricul stang de diferite grade; examenul radiologic = dilatarea
ventriculului stang si uneori chiar a aortei ascendente; functia renala este, in
general, normala.

Stadiul III: 1) sunt interesate majoritatea organelor: a) creier – accidente


vasculare cerebrale “minore” (pareze si afazii trecatoare) sau “majore”
(leziuni in focar, definitive); b) cord – insuficienta ventriculara stanga acuta
(astm cardiac, EPA), cardiopatie ischemica (angina pectorala, infarct
miocardic); c) rinichi – insuficienta renala;

2) FO de gradul III

3) modificarile ecg si radiologice din stadiul precedent sunt mai avansate

4) probele functionale renale sunt alterate

Complicatiile HTA vizeaza cele trei organe “tinta”: 1) cordul – IC stanga


(astm cardiac, EPA) sau globala si variate manifestari ale cardiopatiei
“hipertensive” (angina pectorala, infarctul de miocard, tulburarile de ritm);

2) creierul – hemoragie si tromboza cerebrala, encefalopatie hipertensiva

3) rinichiul – insuficienta renala cronica, in stadiul final al HTA.

Tratamentul HTA

1. Tratamentul nonfarmacologic

- cura de slabire – efectul apare dupa o pierdere in greutate de cel putin 4 kg

- restrictia ingestiei de sodiu (sare) – dieta zilnica a hipertensivului trebuie sa


contina sub 4 gr de sodium; se recomanda consumul de alimente proaspete
in locul celor conservate, eliminarea sari la gatit, evitarea apei minerale, a
bicarbonatilor, a aamplificatorilor de gust tip Vegeta

- restrictia ingestiei de grasimi saturate si de glucide


- limitarea consumului de alcool – sub 25 gr / zi

- efortul fizic de tip isotonic – mers, alergare usoara, ciclism sau inot

- modificarea stilului de viata

2. Drogurile antihipertensive

-diureticele – tiazide (nefrix), derivati de tiazide (indapamid), diuretice de


ansa (furosemid, bumetanid), agenti economizatori de potasiu
(spironolactona, amilorid)

- betablocante adrenergice – propranolol, atenolol, metoprolol

- blocanti ai canalelor de calciu – nifedipin, amlodipin, nicardipin, diltiazem,


verapamil

- inhibitorii enzimei de conversie ai angiotensinei (IECA) – enalapril,


captopril, lisinopril, perindopril, quinapril, ramipril

- inhibitorii receptorilor de angiotensina II – sartani (losartan, valsartan,


telmisartan)

- medicamente vasodilatatoare directe – hidralazina, minoxidilul

Obiectivul major al tratamentului antihipertensiv este reducerea valorilor


tensionale la un nivel care minimalizeaza riscul cardiovascular al bolii.

Pacientul trebuie sa fie constient ca tratamentul HTA este zilnic, permanent


si extins pe durata intregii vieti; tratamentul nu trebuie interrupt atunci cand
TA a revenit la normal, eventual se poate reduce doza.

Ideala este monoterapia, dar pentru un efect bun se prefera asocieri de


medicamente, de tipul: indapamida cu IECA, indapamida + sartani,
indapamid cu betablocante, indapamid + blocanti de calciu, etc.
HIPOTENSIUNEA ARTERIALA

Hipotensiunea arteriala este definita ca un sindrom care cuprinde numeroase


situatii patologice, in care valorile TA sunt mai mici de 100/60 mm Hg, la
subiectii peste varsta de 20 de ani, dupa mai multe determinari.

Clasificare.

Etiologic, hipotensiunea arteriala se clasifica in esentiala (cauza nu este


cunoscuta) si secundara (manifestare a unei boli cunoscute: boala Addison,
infarct miocardic)

HIPOTENSIUNEA ARTERIALA ESENTIALA

Hipotensiunea arteriala esentiala este:

-tranzitorie - hipotensiune ortostatica idiopatica, frecvent intalnita la barbati,


care poate determina sincope ortostatice

- permanenta – observata mai des la femei si la indivizii cu constitutie


astenica, care nu prezinta nici o simptomatologie clinica (hipotensiune
asimptomatica sau “constitutionala”) sau se manifesta prin

“complexul simptomatic hipotensiv”, format din fatigabilitate, tulburari de


memorie, scaderea puterii de concentrare, ameteli pana la stari lipotimice,
cefalee, tulburari de vedere, acrocianoza; de remarcat ca hipotensiunea
constitutionala moderata, desi realizeaza o perfuzie tisulara la o presiune
joasa, nu determina tulburari functionale in diferite organe, iar statistic,
longevitatea acestor hipotensivi este mai mare decat a normo- si
hipertensivilor.

HIPOTENSIUNEA ARTERIALA SECUNDARA

Hipotensiunea arteriala secundara imbraca aspect :


- paroxistic (lipotimie, sincopa, colaps, soc)

- tranzitoriu – infarct de miocard, miocardite, boli infectioase, intoxicatii


medicamentoase, insolatie

- permanent – in boli endocrine (boala Addison), cardiace (cardiomiopatii,


pericardite, valvulopatii) si neurologice (miastenia gravis, sleroza in placi)

Tratament

In hipotensiunea arteriala secundara se trateaza cauza.

Hipotensiunea arteriala esentiala nu are tratament. Se recomanda consumul


de lichide suficiente, evitarea expunerii la caldura (produce vasodilatatie),
evitarea ridicarii bruste din pozitie orizontala, eventual consumul moderat de
cafea.