Scoala Postliceala Sanitara Alexandria

Referat Nursing in dermatologie

Bolile infecto-contagioase

Profesor coordinator: Ghimis Claudia

Clasa AMG II A Elev: Luca Elisabeta Veronica

0
 Cuprins:

I. Nursing specific in bolile infecto-contagioase,

generalitati...........................................................................2
II. Bolile cu transmitere aerogene si cale digestiva..................4
III. Varicela................................................................................8
IV. Holera..................................................................................9
V. Concluzii.............................................................................11
Bibliografie
I.

1
 I. Nursing specific in bolile infecto-contagioase
generalitati

Boala infectioasa reprezinta totalitatea manifestarilor clinice, bioclinice ai

histeopatologice ce apar in organism in urma patrunderii si multiplicarii agentului
infectios.
Infectia reprezinta patrunderea si multiplicarea agentului patogen in organismul
gazda.
Boala infectioasa sitemica ciclica are ca evolutie are o evolutie regulata cu
perioade care se succed constant intr-un timp limitat.
Incubatia reprezinta perioada de timp scursa de la momentul infectarii pana la
aparitia primelor forme de manifestare ale bolii.
Debutul reprezinta aparitia primelor semne de boala.
Perioada de stare reprezinta perioada in care se deruleaza manifestarile
caracteristice ale bolii.
Perioada de declin reprezinta perioada in care manifestarile clinice se remit treptat .
Convalescenta reprezinta perioada in care are loc refacerea organismului.
Totalitatea manifestarilor clinice, biochimie, histopatologie care apar in
organism in urma patrunderii si multiplicarii agentilor infectiosi se numeste boala
infectioasa.
Contaminarea – prezenta agentilor patogeni pe suprafete fara ca ei sa se
multiplice
Contagiozitatea – capacitatea unei boli infectioase de a se extinde de la o
sursa de infectie la un organism sanatos prin diferite cai de transmitere.
Orice boala infectioasa are urmatoarele etape:
 Incubatia: timpul de cand a fost momentul infectant pana la aparitia primelor
semne de boala.
 Debutul – aparitia primelor semne de boala
 Perioada de stare – perioada in care se manifesta boala prin toate
caracteristicile bolii
 Perioada de declin a bolii – ameliorarea simptomelor
 Convalescenta – refacerea organismului.
Clasificarea bolilor infectioase:
-          In functie de poarta de intrare:
 boli aerogene (implica tractul respirator),
 digestive (tubul digestiv).
 cutanate (la nivel tegumentar),
 cu inoculare directa (postintepatura)
-          In functie de agentul patogen:
 sursa poate fi omul,
 animal bolnav (zooantroponoze).

Boli aerogene:
1.      Varicela – boala infectioasa acuta, deosebit de contagioasa, produsa de virusul
varicelozosterian, incubatie 14-15 zile.
2.      Rujeola - boala infectioasa acuta,  produsa de virusul rujeolic, incubatie 10 zile.
3.      Rubeola - boala infectioasa acuta,  produsa de virusul rubeolic, periculoasa pentur
gravide, incubatie 14-21 zile.

2
4.      Parotidita epidemica (oreionul sau infectia urliana) - boala infectioasa acuta,
produsa de virusul urlian, incubatie 14-18 zile.
5.      Mononucleoza infectioasa (boala sarutului) - boala infectioasa acuta, se transmite
prin saliva, produsa de virusul Epstein Barr, incubatie 4-6 saptamani.
6.      Scarlatina - boala infectioasa acuta,  produsa de streptococul beta hemolitic grup A,
incubatie neconstatata, se poate reimbolnavi.
7.      Difteria - boala infectioasa acuta,  produsa de bacilul difteric, incubatie 2-6 zile.
8.      Tusea consulsiva (magareasca) - boala infectioasa acuta,  accese de tuse
paroxisticam spasmodica, sacadata, produsa de bordettella pertusis – cocobacil
gram negativ, incubatie 7-10 zile.
9.      Gripa - boala infectioasa acuta,  produsa de virusuri gripale, incubatie 1-3 zile.
10.  Meningite acute infectioase – provocate de diversi si variati agenti patogeni.

Boli infectioase cu poarta digestiva:

1.      Toxiinfectii alimentare (TIA) cu salmonella , incubatie 4-48h, cu stafilococ, incubatie
1-4 h
2.      Dizenteria bacteriana (bacilara) – cu shigella, incubatie 1-7 zile
3.      Holera – foarte contagioasa, produsa de vibrionul holeric, incubatie de la cateva ore
la 5 zile
4.      Poliomielita – produsa de enterovirus neurotrop, incubatie 3-35 zile (virusul are ca
localizare intai intestinul)
5.      Febra tifoida: boala infectioasa acuta sistemica, produsa de salmonella typhi,
incubatie 10-14 zile.

Bolile infectioase –in afara de faptul ca sunt usor transmisibile de la un individ

la altu, se caracterizeaza si prin faptul ca au o evolutie clinica ciclica, in mare,
asemanatoare.
Aceasta evolutie clinica cuprinde mai multe perioade distincte:
- perioada de incubatie >= intervalul de timp din momentul patrunderii microbului
in organism si pana la aparitia primelor simptome
- perioada de stare = desfasurarea a intregi simptomatologi a bolii
- perioada de convalescenta = regresiunea simptomelor –perioada de vindecare
a organismului.
In perioada de stare toate manifestarele de dependenta ajung la apogeu , fiind
prezente
- unele simptome infectioase generale
- unele simptome caracteristice unor boli sau grupe de boli.

3
 II. Bolile cu trasnmitere aerogena si cale digestiva

Transmiterea infectiilor se face pe calea aerului si se produce:

- prin picaturile lui Pflugge - in cazul stranutului si a tusei, sau
- prin inhalarea aerului in care agentii patogeni raman suspendati (sub forma
prafului) si astfel pot fi purtati de curentii de aer.
Varicela si tuberculoza sunt exemple ce pot fi raspandite in aceasta maniera.
Infectiile respiratorii au poarta de intrare nazo-faringiana si buco-faringiana.
Aceste infectii cuprind: scarlatina, rujeola, rubeola, varicela, difteria, tusea
convulsiva, pneumoniile, gripa, meningita, parotidita epidemica, tuberculoza (calea
principala )
poliomelita.
La fiecare afectiune, culegerea de date va viza:
- date epidemiologice
- receptivitatea organismului (varsta, starea nutritionala, boli cronice, tratament
parenteral, imunizari)
- culegerea de date pe cele 14 nevoi.

Probleme posibile ale pacientului:

- respiratie ineficienta din caza tusei, a edemului mucoasei bronsice cu
producere crescuta de mucus
- izolare sociala din cauza stigmatului asociat cu boala contagioasa
- stare depresiva din cauza izolarii
- discomfort din cauza tusei si oboselii
- deficit de volum lichidian din cauza ingestiei inadecvate si pierderii anormale
prin expiratie si transpirarie
In cazul unor boli respiratorii infeco-contagioase, poate aparea:
- alterarea integritatii tegumentare prin eruptie cutanata.

Obiectivele de ingrijire - in afectiuni respiratorii:

Obiectivele de ingrijirire vizeaza:
- identificarea agentului patogen (din exudat, secretii nazale, expectoratie,
sange: sau indirect, prin reactii serologice, reactii cutanate)
- limitarea propagarii infectiei
- supravegherea atenta a pacientului pentru a depista semnele de
sensibilitate la vreun medicament sau ser
- oprirea infectiei (administrarea tratamentului adecvat)
- supravegherea functiilor vitale – respiratie, circulatie
- asigurarea unei hidratari adecvate
- atenuarea febrei
- combaterea durerii ( de ca , gat)
- usurarea tusei
- asigurarea odihnei
- reducerea axietatii
- sustinerea psihologica a pacientului
- educarea persoanelor (populatiei) privind importanta: imunizarii, igienei
personale, a locuintei, distrugerea vectorilor.

4
Masuri ce trebuie luate pentru limitarea propagarii bolilor infevtioase
respiratorii
1 - pacientii si familia vor fi informati despre boala, transmiterea ei, prevenire si
tratament;
2 - pacientii se izoleaza pentru a nu transmite infectia sau si pentru a-i proteja
(mai ales pe cei ce au rezistenta scazuta)
3 - persoanele care intra in contact cu pacientul trebuie sa poarte masca, halat
4 - trebuie sa-si spele mainile inainte de intrare in camera pacientului si la
iesire din camera sau dupa contact cu un obiect material contaminat si
potential infectios
5 - se evita raspandirea microbilor in aer:
a) se sfatuieste pacientul sa-si acopere nasul si gura cu o batista , atunci
cand tuseste sau stranuta;
b) se folosesc metode umede de curatenie ( indepartarea prafului ): se evita
scuturarea lenjeriei in camera;
c) se aeriseste camera de mai multe ori pe zi.

In perioada de stare toate manifestarile de dependenta ajung la apogeu,  fiind

prezente:
-   unele simptome infectioase generale   
-   unele simptome caracteristice unor boli sau grupe de boli
    Vom putea intâlni in aceasta faza urmatoarele sindroame:

A.   Sindromul febril
a. Febra continua - temperatura este ridicata 39°-40° C, cu mici variatii intre
dimineata si seara, de 0,5°-1° C (febra tifoida, tifos exantematic, pneumonie)
b. Febra remitenta - caracterizata prin oscilatii febrile mai mari intre 37° si 39° C, fara
ca temperatura minima sa scada sub 37° C (infectii supurative - stafilococii,
streptococii)
c. Febra intermitenta - cu oscilatii foarte mari ale temperaturii 36,5°-40° C survenind
zilnic sau cu perioade afebrile de una-doua zile intre accesele febrile (malarie,
septicemii). in acest tip de febra, temperatura minima atinge valorile normale.
d.Febra recurenta - avem perioade febrile cu temperatura continua (39°-40° C) de
patru-sase zile intercalate de perioade afebrile de aceeasi durata.
e.Febra ondulanta - perioade febrile in care temperatura urca incet si se mentine in
platou - 38°-39° C - timp de 7-10 zile, scade in liza si dupa o perioada afebrila, unda
febrila se repeta (bruceloza).
f.Febra de tip invers - temperatura minima se inregistreaza seara, iar temperatura
maxima dimineata (tuberculoza pulmonara)
In cadrul sindromului febril (unde febra este simptomul principal) apar si alte
tulburari (manifestari de dependenta):
- Astenie, inapetenta, greata, cefalee, ameteli, herpes labial, convulsii (frecvent la
copii), delir ,tulburari ale metabolismului, ale aparatului cardiovascular, renal,
respirator, ale functiilor secretorii si excretorii.
In timpul sindromulului febril se produce o crestere exagerata a proceselor de ardere
cu nevoie crescuta de oxigen si o crestere a eliminarii de bioxid de carbon, ceea ce
explica polipneea.
     Perturbarea metabolismului hidroelectrolitic - duce la: deshidratare,tulburari in
echilibrul acido-bazic (acidoza metabolica)
Paralel cu cresterea temperaturii - se produce o tahicardie.

5
Exista unele boli unde nu exista aceasta concordanta ci se constata o bradicardie
relativa (ex. febra tifoida).

B. Sindromul infectios si meningian:

      - febra inalta 39°- 40° C; frisoane
- varsaturi
- cefalee
- hiperestezie cutanata
- fotofobie
Caracteristic pentru sindromul meningian sunt semnele de contractura musculara:
- rigiditatea cefei (rezistenta la incercarea de flectare a capului)
- uneori - opistotonus
- atitudine de „cocos de pusca" (decubit lateral, ghemuit, cu genunchii la piept si
ceafa in extensie)
- semnul Kernig (incapacitatea pacientului de a intinde picioarele complet; flexia
trunchiului duce la flexia reflexa a genunchilor)
- semnul Brudzinscki (flectarea capului duce la flexia reflexa a genunchilor)

C. Sindromul encefalitic:
- semne de infectie generala cu: febra mare 39°-40° C, frisonete, ameteli, vertij
- semne corticale: agitatie, delir, halucinatii, somnolenta profunda, deseori stari
convulsive, stare semicomatoasa sau comatoasa   
  
D. Sindromul eruptiv:
Manifestari cutanate (exantem):
-   macule, papule, vezicule, pustule, bule, petesii hemoragice, icter
Mai intâlnim leziuni secundare: scuame, cruste, ulceratii, cicatrici, pigmentatii.
Alte manifestari: masca Filatov (in scarlatina), facies plângaret (in rujeola), masca
hepatica.
Modificari la nivelul mucoaselor (enantemul buco-faringian.)
Se va observa:
- modul de distributie a eruptiei (generalizata, dar respectând anumite regiuni)
- dinamica eruptiei (cum si unde apare? daca lasa urme?)

E. Sindromul gastro-intestinal:
Tulburari de tranzit intestinal:
- varsaturi
- diaree (apoasa, mucoasa, muco-sanguinolenta etc.)
- tenesme

Alte manifestari de dependenta:

        In unele boli ca gripa, rujeola – fenomene catarale ale cailor respiratorii
superioare
        Intr-un grup important (scarlatina, difterie etc.) – angine de diferite aspect.

Semne din partea aparatului circulator 

Poate aparea:
- colapsul periferic:
- prin pierderi de apa (varsaturi, diaree, transpiratii)
- prin pierderi masive de sânge (septicemii post-partum sau post-abortum)

6
- prin actiunea toxica asupra sistemului nervos central a diferitelor substante
medicamentoase
- prin actiunea unor toxine microbiene (toxiinfectii alimentare, dizenterii etc.)
- simptomele colapsului periferic: hipotensiune, hipotermie, tegumente palide -
galben pamântiu, cianoza extremitatilor, puls foarte accelerat

Complicatia severa si frecventa a bolilor infectioase este socul infecfios. 

Acesta se poate produce prin actiunea directa a microbilor si/sau a toxinelor
microbiene. 
Ca urmare a unui act terapeutic poate sa apara socul transfuzional sau anafilactic.

7
 III. Varicela

Varicela este o boala infectioasa acuta, extrem de contagioasa, cauzata de

virusul varicelozosterian, care se manifestata prin eruptie veziculara, aparuta in
valuri, insotita de manifestari generale usoare (febra, dureri de cap, dureri musculare,
secretii nazale).
Ea este specifica perioadei copilariei, insa poate afecta si persoanele mature
care nu s-au confruntat cu boala si nici nu au fost imunizate prin vaccin. Boala apare
mai frecvent iarna si la inceputul primaverii.
Sursa de infectie o constituie bolnavii de varicela sau de herpes zoster care sunt
infectiosi prin secretiile respiratorii superioare dar si prin secretiile elementelor
veziculare proaspete tegumentare si prin cele ale leziunilor mucoaselor.
Contagiozitatea este foarte mare (peste 95%), in special in stadiul initial, durata
perioadei de contagiune incepand cu 1-2 zile inainte de aparitia eruptiei si dureaza
aproximativ 6 zile dupa ultimul val eruptiv.
Poarta de intrare a infectiei este mucoasa nazofaringiana si cea conjunctivala.
Perioada de incubatie este de 14-16 zile, cu limite de 10-21 de zile. Perioada de
incubatie poate fi prelungita la pacientii cu imunitate compromisa si la aceia care au
primit tratament postexpunere cu un produs care contine anticorpi anti-varicela.
Mod de transmitere:
Transmiterea se face pe cale respiratorie prin picaturi de secretie nazofaringiana
raspandite aerogen sau prin aerosoli contaminati cu secretii de la nivelul veziculelor
rupte sau mai rar prin obiecte proaspat murdarite cu secretii ale mucoaselor sau
leziunilor tegumentare.
Crustele de varicela nu sunt contagioase.
Desi imunitatea dupa varicela este de lunga durata se admite ca la unele
persoane virusul poate persista ani in stare latenta in celulele nervoase, provocand la
adulti tabloul de herpes zoster.
Prevenirea bolii se face pri vaccinare cu vaccin varicelos viu atenuat. Vaccinul se
administreaza atat copiilor incepand de la varsta de 9 luni cat si adultilor.
La copii cu varsta incepand de la 9 luni şi pana la 12 ani inclusiv, se recomanda
administrarea a doua doze de vaccin, pentru a asigura protectia optima impotriva
varicelei.
La adolescentii cu virsta peste 13 ani si la adulti se vor administra 2 doze de
vaccin. Administrarea celei de-a doua doze trebuie realizata la cel putin 6 saptamini
dupa prima doza, dar in niciun caz la mai putin de 4 saptamani.
Imunitatea postvaccinala pare a fi de durata si este, probabil, permanenta la
majoritatea persoanelor vaccinate.

8
 IV. Holera

Holera este o boala infectioasa intestinala acuta, contagioasa, cauzata de o

bacterie: vibrionul holeric (Vibrio cholerae, varietatea el Tor). Holera este o boala
bacteriana raspandita de obicei prin apa contaminata. Aceasta provoaca diaree
severa si deshidratare. Lasata netratata, holera poate fi fatala in cateva ore, chiar si
la persoanele cu un sistem imunitar puternic. Canalizarea moderna si tratarea apei
au eliminat practic holera in tarile industrializate, insa boala este inca prezenta in
Africa, Asia de Sud si Haiti.
Riscul epidemiei de holera este cel mai ridicat atunci cand saracia, razboiul sau
dezastrele naturale ii forteaza pe oameni sa locuiasca in conditii aglomerate, fara o
igiena adecvata. Din fericire, holera este usor de tratat. Moartea rezulta din
deshidratarea severa, care poate fi prevenita printr-o solutie de rehidratare simpla si
ieftina.
Holera se caracterizeaza prin diaree apoasa, pierdere extrema de lichide si
electroliti si deshidratare severa. Aceasta boala poate fi fatala.

Cauzele holerei
O bacterie numita Vibrio cholerae provoaca o infectie cu holera. Cu toate
acestea, efectele mortale ale bolii sunt rezultatul unei toxine puternice numite CTX
pe care bacteria o produce in intestinul subtire. CTX se leaga de peretii intestinali,
unde interfereaza cu fluxul normal de sodiu si clorura. Acest lucru determina
organismul sa secrete cantitati enorme de apa, ceea ce duce la diaree si la o
pierdere rapida de fluide si saruri (electroliti).
Alimentele contaminate cu apa sunt principala sursa de infectie cu holera, desi
crustaceele cruda, fructele si legumele nefierte si alte alimente pot, de asemenea, sa
gazduiasca bacteria. 

Factori de risc pentru holera

Toata lumea este susceptibila la holera, cu exceptia sugarilor care au imunitate
de la mamele care alapteaza si care au avut anterior holera. Totusi, anumiti factori va
pot face mai vulnerabili la boala sau mai multe sanse de a avea semne si simptome
severe. Factorii de risc pentru holera includ:
Conditii sanitare slabe. Holera are mai multe sanse sa infloreasca in situatiile in
care un mediu sanitar - inclusiv o alimentare cu apa sigura - este dificil de intretinut.
Astfel de conditii sunt comune taberelor de refugiati, tarilor sarace si zonelor
devastate de foamete, de razboi sau de dezastre naturale;
 Acidul gastric redus sau inexistent (hipoclorhidria sau achlorhidria). Boletele
de holera nu pot supravietui intr-un mediu acid si acidul obisnuit al stomacului
serveste adesea ca o prima aparare impotriva infectiilor. Dar persoanele cu
nivel scazut de acid gastric - cum ar fi copiii, adultii in varsta si persoanele
care iau antiacide, nu dispun de aceasta protectie, deci sunt expusi unui risc
mai mare de holera;
 Expunerea la domiciliu. Aveti risc crescut semnificativ de holera daca traiti cu
cineva care are boala;
 Consumul de crustacee. 

9
Simptomele holerei
Manifestarile holerei vor aparea dupa 12 ore, pana la 5 zile de la expunere, iar
acestea pot varia de la o simptomatologie usoara la una severa. Bolnavul nu are
febra.
Majoritatea persoanelor infectate cu V. cholerae nu dezvoltă niciun simptom, deși
bacteriile sunt prezente in fecale timp de 1-10 zile dupa infectie si sunt varsate inapoi
in mediul inconjurător, potential infectand alte persoane.
Manifestarile holerei
 volum mare de scaune diareice numite si „scaune de apa de orez”, deoarece
semana cu apa care a fost folosita pentru a spala orezul;
 varsaturi;
 crampe musculare;
 pierderea rapida a fluidelor, pana la 20 de litri pe zi, si deshidratare severa.
Semnele deshidratarii
 pliu lent cutanat;
 ochi infundati in orbita; 
 gura uscata; 
 scaderea secretiei sudoripare; 
 tahicardie;
 hipotensiune;
 vertij;
 pierdere rapida in greutate; 
 soc.
Holera este o afectiune ce pune viata pacientului in pericol si reprezinta o urgenta
medicala. Copiii au, de obicei, aceleasi simptome ca adultii. Deshidratarea poate fi
insotita de o prabusire a tensiunii arteriale (hipotensiune) si de o reducere a
volumului de urina (oligurie).

Tratament
Diagnosticarea holerei
Se poate suspecta infectia cu Vibrio cholerae daca un pacient are diaree
apoasa, varsaturi si deshidratare severa, mai ales daca a calatorit recent sau daca a
consumat recent crustacee. O proba de mase fecale sau voma va fi trimisa la
laborator pentru identificarea vibrionului holeric, insa, daca este suspectata holera,
pacientul trebuie sa inceapa tratamentul inainte de venirea rezultatelor.
Tratamentul holerei
Holera este o boala usor de tratat. Majoritatea persoanelor pot fi tratate cu
succes prin administrarea prompta a solutiei orale de rehidratare. 
Holera necesita tratament imediat, deoarece boala poate cauza moartea in cateva
ore. 
Tratamentul se bazeaza pe inlocuirea pierderilor de lichid prin administrarea
de lichide, timp de cateva zile, fie prin perfuzie intravenoasa, fie pe cale orala, daca
nu mai sunt episoade de voma. Un tratament cu antibiotic poate fi prescris pentru
evitarea propagarii in intregul organism a infectiei.

10
 V. Concluzii

Lumea nu a fost niciodata mai interconectata ca in prezent. Milioane de oameni si

tone de alimente traverseaza granitele zi de zi.
Vestea buna este aceea ca, in secolul 21, mijloacele disponibile pentru
detectarea si prevenirea epidemiilor de boli infectioase sunt mai bune decât in orice
alt moment din istorie.
Provocarea este aceea de a ne asigura ca utilizam aceste mijloace cu succes..
Misiunea noastra este de a colabora cu autoritatile din domeniul sanatatii de la nivel
national si european, pentru a facilita cooperarea si a asigura baza de informatii
necesara pentru o actiune eficienta.
Insa numarul de boli infectioase care pot ameninta sanatatea populatiei din lume
este mare.
Resursele sunt limitate, in consecinta trebuie facute anumite alegeri in ceea ce
priveste prioritatile noastre.

11
Bibliografie:

Suport de curs – C. Ghimis

Tehnici speciale de ingrijire a bolnavilor – G. Balta

Manual de ingrijiri speciale acordate pacientilor de asistentii medicali – L. Titirca

12