Tema de casă -Proiect recuperator tip CLEPSIDRA

Să se proiecteze un recuperator de căldură tip clepsidră pentru care se cunosc :

 Nm 3 
a) debitul de aer raportat la starea normală: D aN = 340 + 9  n  
 h 
 Nm 3 
b) debitul de gaze raportat la starea normală: D gN = 300 + 10  n  
 h 
n grupa
c) temperatura aerului la intrare: t ' a = 15 + º C 
2
n grupa
d) temperatura aerului la ieşire: t"a = 200 − + 2  n º C 
2
e) temperatura gazelor la intrare: t ' g = 900 − 2  n º C 
f) compoziţia gazelor de ardere:
rCO2 = 4 +
n
% ; rO2 = 8 − n % ; rH 2O = 13 − n % ;
5 10 10
rCO =
n
% ; rN 2 = 75 − n % 
20 20
g) coeficientul de reţinere al căldurii:  r = 0,97 ;
h) viteza aerului în condiţii normale prin ţevi: waN1 = 15 m / s  ;
i) viteza aerului în condiţii normale prin spaţiul inelar: waN2 = 10 m / s  ;
j) viteza gazelor în condiţii normale: w gN = 0,8 m / s  ;
k) diametrul exterior al ţevilor interioare: d e = 0,04 m  ;
l) grosimea peretelui ţevilor interioare:  p = 0,5 mm  ;
m) conductivitatea termică a peretelui:  p = 40 W /( m.K ) ;
n) diametrul interior al ţevilor interioare: d i = d e − 2   p / 1000 m ;
o) grosimea virolei interioare/exterioare:  = 0,005 m

tg”

tax

d1

d3
ta”

ta’

tg’

1
 1. Proprietăţile termofizice şi termodinamice ale gazelor de ardere şi aerului

Gaze:
5
 kJ 
 Căldura specifică medie la presiune constantă: c gm =  ri  c gm,i  Nm 3  K 
i =1

 kJ 
 Entalpia gazelor: i g = c gm  t g  Nm 3 
 kg  5
 Densitatea gazelor la starea normală: 
N
=  ri   gN,i
 Nm 3 
g
i =1

N T  kg 
 Densitatea gazelor la o temperatură oarecare (reală):  g =  g  0
Tg  m 3 
5
 W 
 Conductivitatea termică:  g =  ri   g ,i  m  K 
i =1

 Vâscozitatea dinamică:  g = 5
1
Pa  s 
ri

i =1 g ,i

g m2 
 Vâscozitatea cinematică:  g =  
g  s 
g m2 
 Difuzivitatea termică: a g =   gN  
c gm   g  s 
g
 Numărul Prandtl: Pr g =
ag
Proprietăţile gazelor se vor determina la temperaturile de intrare şi ieşire (tg’, tg”) şi la temperatura
t ' g +t" g
medie: t g = º C 
2

Aer:
 kJ 
 Entalpia aerului: ia = c am  t a  Nm 3 
T0  kg 
 Densitatea aerului la o temperatură oarecare:  a =  a 
N
Ta  m 3 
 m2 
 Vâscozitatea cinematică:  a = a  
a  s 
a m2 
 Difuzivitatea termică: a a =  N
 
c am   a
a
 s 
a
 Numărul Prandtl: Pra =
aa

2
Proprietăţile aerului se vor determina la temperaturile de intrare şi ieşire (t a’, ta”) şi la temperatura medie
t ' a + t "a
ta = º C 
2
În calculul ulterior este necesară determinarea temperaturii aerului la ieşirea din prima treaptă de
preîncălzire, tax. Pentru aceasta, vom presupune iniţial două valori arbitrare pentru această temperatură.
t ' a + t" a
I. Se consideră : tax , I = º C 
2
t ' a + tax , I
Se calculează temperatura medie pe primul drum (prin ţevi): ta1, I = º C 
2
Se calculează temperatura medie pe al doilea drum (spaţiul inelar dintre cele două virole):
tax ,I + t"a
ta 2 ,I = º C 
2
Se determină proprietăţile aerului la cele trei temperaturi cu ajutorul formulelor prezentate anterior.

t ' a + t"a
II. Se consideră : tax ,II = º C 
1,5
t ' a + tax , II
Se calculează temperatura medie pe primul drum (prin ţevi): ta1,II = º C 
2
Se calculează temperatura medie pe al doilea drum (spaţiul inelar dintre cele două virole):
tax , II + t"a
ta 2 , II = º C 
2
Se determină proprietăţile aerului la cele trei temperaturi cu ajutorul formulelor prezentate anterior.

2. Determinarea temperaturii gazelor la ieşire

Din ecuaţia bilanţului termic se determină entalpia gazelor la ieşire:

D gN
Qa =  r  Q g 
DaN
(i" a −i ' a ) =  r (i' g −i" g ) kW   i" g = i ' g − Qa  kJ 
 Nm 3 
3600 3600 DN
r  g
3600
Se iniţializează căldura specifică medie a gazelor la ieşire cu valoare corespunzătoare intrării în
recuperator: c" gm = c ' gm kJ Nm 3 
i" g
(*)  t" g = º C 
c" gm

La t”g se calculează cu relaţiile de la punctul (1) şi prin intermediul tabelelor de proprietăţi pentru gaze

noua valoare a căldurii specifice medii a gazelor la ieşire: c" g ( )*  (i" ) = (c" )  t" kJ
g
*
g
*
g Nm 3 .

3
Eroarea procentuală dintre entalpia gazelor la ieşire determinată din ecuaţia de bilanţ şi valoare calculată
este:

i" g − (i" g )
*

=  100 % 
i" g

Dăcă   1 % se reia calculul din (*) cu noua valoare a căldurii specifice la ieşire c" g = c" g ( )* .

3. Determinarea numărului de ţevi şi a dimensiunilor geometrice ale secţiunii transversale a

recuperatorului

• Numărul de ţevi se determină din ecuaţia de continuitate pe aer în ţevi (se rotunjeşte superior):
DaN   d i2 N 4  DaN
= nt  S c ,a1  waN1 = nt   wa 1  n t =
3600 4 3600    d i2  waN1

Ta1 m
Viteza aerului prin ţevi în condiţii reale: wa1 = waN1   s  .
T0

• Diametrul interior al cilindrului interior se determină din ecuaţia de continuitate pe gaze:

D gN    d12   d e2  N 4  D gN
= S cg  w = N
− nt   wg  d1 = + nt  d e2 m 
4  3600    w
g N
3600  4 g

Valoarea diametrului d1 se rotunjeşte superior la a doua zecimală (ex: 0,453 m devine 0,46 m).
Tg m
Viteza gazelor în condiţii reale: w g = w gN   s  .
T0

Diametrul exterior al cilindrului interior: d 2 = d 1 + 2   m .

• Diametrul interior al cilindrului exterior se determină din ecuaţia de continuitate pe aer în

spaţiul inelar:

DaN   (d 32 − d 22 ) N 4  DaN
= S c ,a 2  waN2 =  wa 2  d3 = + d 22 m 
3600 4 3600    waN2

Valoarea diametrului d3 se rotunjeşte superior la a doua zecimală.

Ta 2 m
Viteza aerului prin canalul inelar în condiţii reale: wa 2 = waN2   s 
T0

Diametrul exterior al cilindrului interior: d 4 = d 3 + 2   m 

Observaţii:
În urma rotunjirii numărului de ţevi şi a diametrelor, vitezele normale ale aerului şi gazelor trebuie
recalculate. Pentru a simplifica algoritmul de calcul se renunţă la recalcularea acestor elemente.

4
 4. Calculul coeficienţilor de convecţie pentru aer şi gaze

Atât calculul coeficienţilor de convecţie pentru aer şi gaze cât şi determinarea elementelor necesare
calculului încălţimii recuperatorului se face după diagrama de mai jos:

AER
1 2

Ţevi Canal inelar

Caz I Caz II Caz I Caz II

dech,1 dech,1 dech,2 dech,2
Rea1,I Rea1,II Rea2,I Rea2,II
αa1,I αa1,II αa2,I αa2,II
qa1,I qa1,II qa2,I qa2,II

GAZE
1 2

Caz I Caz II Caz I Caz II

dech,g dech,g dech,g dech,g
Reg Reg Reg Reg
αcg αcg αcg αcg
αrg1,I αrg1,II αrg2,I αrg2,II
αg1,I αg1,II αg2,I αg2,II
tp1,I tp1,II tp2,I tp2,II
ks1,I ks1,II ks2,I ks2,II
Δtmed1,I Δtmed1,II Δtmed2,I Δtmed2,II
Q1,I Q1,II Q2,I Q2,II
S1,I S1,II S2,I S2,II
l1,I l1,II l2,I l2,II
H1,I H1,II H2,I H2,II

Relaţii de calcul:
Aer:
ql,1 ql,2

di tg, g1 tg, g2 tp2

de
d1
tp1 ta2, a2
d2
ta1, a1

Primul drum pe aer Al doilea drum pe aer

(prin ţevi) (prin canalul inelar)

Diametrul echivalent pe aer: d ech ,1 = d i

a
m (ţevi)
a
d ech ,2 = d 3 − d 2 m (canal inelar)

5
 wa  d ech
a
Criteriul Reynolds pentru aer: Re a =
a
 a
 2320  Re a  10000   a = a
 K  Pra0, 43
 d ech  W 
Dacă 
 m 2  K 
Re  10000   = 0,0267   a  Re 0,8  Pr 0, 4
 a a a
d ech
a a

−6
unde: K = −0,192  10  Re 2a + 6,04  10 −3  Re a − 8,89

Fluxul termic unitar de suprafaţă perete-aer: q a =  a  t p − t a ( ) W m2 

Gaze:

Fluxul termic unitar de suprafaţă gaze-perete (convecţie+radiaţie) : q g = q g + q g

c r
W m2 
Convecţia:

d 12 − nt  d e2
 Diametrul echivalent pe gaze: d ech =
g
m 
d 1 + nt  d e
w g  d ech
g
 Criteriul Reynolds pentru gaze: Re g =
g
 g
 2320  Re g  10000   c
g = g
 K  Pr g0, 43
 d ech
 W 
 Dacă 
 ( )
w gN ( ) 0 ,8  m 2  K 
Re g  10000   g = C  4,62 + 0,00415  t g  g
c

 d ech ( ) 0, 2

−6
unde: K = −0,192  10  Re 2g + 6,04  10 −3  Re g − 8,89

Valorile coeficientului de corecţie C

10-4.Reg
1 2 10 100
H/d1
1 1,65 1,50 1,28 1,14
2 1,50 1,40 1,22 1,11
5 1,34 1,27 1,15 1,08

Radiaţia:
ta + t g
Se alege iniţial temperatura peretelui: t p = º C 
2
1+  p  
4 4

q gr = q gr 1 + q gr 2 = 1,15  q gr 1 = 1,15  C 0    g
 Tg 
   − Agp
 Tp 
    W m2 
2   100   100  

6
  W 
 Emisivitatea corpului negru: C 0 = 5,67  m 2  K 4 
 Factorul de absorbţie al materialului supraf. de schimb de căldură (oţel):  p = 0,79
(
 CO2 = f1 t g , pCO2  l )
 Factorul de emisie al gazelor:  g =  CO2 +    H 2O cu 
(
 H 2O = f 2 t g , p H 2O  l )
- Grosimea medie a stratului radiant: l  0,9  d ech
g
m 
rCO2 rH 2O
- Presiunile parţiale: pCO2 =  p atm ; p H 2O =  p atm bar 
100 100
- Presiunea atmosferică: p atm  1 bar 
- Factorul de corecţie care exprimă influenţa presiunii parţiale a vaporilor de apă:
 = f 3 ( p H 2O , p H 2 O  l )
 Factorul de absorbţie al gazelor la temperatura peretelui: (**)
 Tg 
0 , 65
 CO
p
(
= f1 t p , pCO2  l )
Agp =  p
  +   p 2
cu 
CO 2 T
 p


H 2O
(
 H 2O = f 2 t p , p H 2O  l
p
)
q gr  W   W 
  =   g =  gc +  gr
r
g
tg − t p  m 2  K   m 2  K 
Din egalitatea fluxurilor termice unitare rezultă noua valoare a temperaturii suprafeţei de schimb de
*
căldură, t p :
 g 1  t g +  a1  ta1
- prin ţevi:  a1  (t *p1 − ta1 ) =  g 1  (t g − t *p1 )  t *p1 = C 
 g 1 +  a1
  t +  a 2  ta 2
- prin canalul inelar:  a 2  (t *p 2 − ta 2 ) =  g 2  (t g − t *p 2 )  t *p 2 = g 2 g C 
 g2 + a2
Dacă t p − t p  1º C calculul se reia din (**) cu noua valoare t p .
* *

5. Calculul înălţimii recuperatorului

1  W 
 Coeficientul global de schimb de căldură de suprafaţă: k s =  m2  K 
1 p 1  
+ +
a p g

 Diferenţa medie logaritmică de temperatură: t med ,1 =

(t ) (
'
g ) C  (ţevi)
− t a' − t g" − t ax
(t − t ) '
g
'
a

(t − t )
ln "
g ax

t med , 2 =
(t − t ) − (t − t ) C  (canal inelar)
'
g
"
a
"
g ax

(t − t ) '
g
"
a

(t − t )
ln "
g ax

7
  Sarcina termică: Q1 =
DaN
 c am ,1 t ax − t a' ( ) kW  (ţevi)
3600
DN
Q2 = a  c am , 2 t a" − t ax ( ) kW  (canal inelar)
3600

 Suprafaţa de schimb de căldură: S =

Q 1000
k s  t med
m  2

 Lungimea: l1 =
S1
m  (ţevi)
  d e  nt

l2 =
S2
m  (canal inelar)
  d2

 Înălţimea: H 1 = l1  cos (45) m (ţevi)

H 2 = l 2 m (canal inelar)

Se va reprezenta grafic: H 1 = f (t ax ) şi H 2 = f (t ax )

La intesecţia celor două drepte se determină valoarea reală a temperaturii aerului la ieşirea din prima
treaptă de preîncălzire (tax) şi a înălţimii recuperatorului (H). (vezi exemplul de mai jos)

1.400

1.300
Inaltimea recuperatorului, H [m]

1.200

1.100
H1
1.000
H2

0.900

0.800

0.700

0.600
100
105
110
115
120
125
130
135
140
145
150
155
160
165
170
175
180
185
190
195
200

Temperatura intermediara a aerului, tax [ºC]

Metodă grafo-analitică de determinare a temperaturii tax

6. Calculul puterii consumate de ventilatorul de aer

VA – ventilator aer
CE ΔPVA CR – clapeta de reglaj a debitului de aer
R – recuperator de căldură
A – arzător
C – cazan
CE – coş evacuare gaze de ardere
R
VA Δp3 Δp4 traseu aer
CR traseu gaze de ardere
Δp7
Δp2
Δp1
A
Δp6 C
Δp5
8
Puterea consumată de ventilatorul de aer în cazurile în care cuptorul nu este prevăzut cu ventilator de
gaze de ardere este:

D VA  Δp VA
PVA = [W]
η VA  η ME
unde:
D aN Ta ' 3
➢ DVA este debitul de aer de ardere: D VA =  [m /s]
3600 T0
➢ ΔpVA este înălţimea de refulare a ventilatorului de aer [Pa]
➢ ηVA este randamentul ventilatorului, cu valori cuprinse între 0,5 ÷ 0,7. Se va alege ηVA = 0,60
➢ ηME este randamentul motorului electric care antrenează VA. Are valori cuprinse între 0,85 şi 0,9.
Se va alege ηME =0,90

Pentru a calcula înălţimea de refulare se însumează pierderile de presiune pe întreg traseul aerului şi
gazelor de ardere, până la evacuarea acestora în atmosferă:
7
Δp VA =  Δp i − Δp a [Pa]
i =1

unde termenii i = 1,2, ... 7 corespund următoarelor porţiuni ale traseului ( vezi figura de mai sus):
• i = 1 clapeta de reglare ( sau un alt organ de reglare)
• i = 2 conducta de aer între ventilator şi recuperator
• i = 3 traseul aerului prin recuperator
• i = 4 conducta de aer între recuperator şi arzător
• i = 5 arzător
• i = 6 traseul gazelor de ardere prin cuptor
• i = 7 traseul gazelor prin recuperator ( între cuptor şi recuperator)
• Δpa este autotirajul coşului de evacuare a gazelor în atmosferă. Se consideră că autotirajul
coşului de evacuare acoperă pierderile pe traseul gazelor de ardere. Δpa = Δp6 + Δp7

Fiecare din termenii Δpi se compun din pierderi lineare şi locale:

 l w 2
Δp i =  f i i +  ξ i  i ρ i [Pa]
 di  2

În această relaţie wi este viteza fluidului raportată la condiţiile reale [m/s], ρi densitatea acestuia în
aceleaşi condiţii [kg/m3], li lungimea traseului [m], di diametrul hidraulic echivalent [m], fi coeficientul
de frecare (coeficientul Darcy), iar ξi coeficientul de pierderi locale.

Calcului coeficientului fi necesită stabilirea regimului de curgere al fluidului, pe baza criteriului

Reynolds:
w d
Re i = i i
νi
în care νi este vâscozitatea cinematică a fluidului la temperatura medie a porţiunii „ i”.
64
* Pentru curgerea laminară ( Rei < 2320), f i =
Re i
* Pentru curgerea turbulentă (Rei > 2320) se determină rugozitatea relativă:
k
r= - k fiind rugozitatea absolută a suprafeţei peretelui pe partea fluidului ( cca. 10-3 mm)
di
10
- Dacă Re i  traseul se consideră neted hidraulic iar coeficientul de frecare se determină
r
cu relaţia (Blasius): f i = 0,3164  Re −0, 25

9
 10 560
- Dacă  Re i  traseul se consideră semirugos hidraulic iar f rezultă din relaţia
r r
0 , 25
 68 
(Altsul): f = 0,11   r + 
 Re 
560
- Dacă Re i  traseul se consideră rugos hidraulic. În acest caz, coeficientul de frecare
r
1  3,72 
rezultă din (Sifrinsom): f = 0,11  r 0 , 25 sau Prandtl-Nikuradse: = 2  lg 
fi  r 

În continuare se va analiza fiecare traseu in parte.

i = 1 – clapeta de reglare

Pentru clapeta de reglare se recomandă următoarele:

» coeficientului local de pierderi locale de presiune (ξ1) pentru o clapetă de reglare deschisă
50% este între 3 şi 6. Se alege ξ1 = 5;
» viteza de curgere a aerului w1 = (10 ÷ 20). Se alege w1 = 17 m/s;
T
» densitatea aerului ρ1 = ρ 'a = ρ aN  0' ;
Ta

i = 2 – conducta de aer între ventilator şi recuperator

» viteza de curgere a aerului w2 = (10 ÷ 20) m/s. Se alege w2 = 15 m/s;

4  D VA
» diametrul hidraulic echivalent este d 2 = [m];
π  w2
» lungimea conductelor între ventilator şi recuperator, l2 = (3÷6). Se alege l2 = 4,5 m;
» coeficientul local de pierderi de presiune la cot se consideră ξ2 = 0,5. Rezultă ξ2 = 2* 0,5 =1;
T
» densitatea aerului ρ 2 = ρ 'a = ρ aN  0' ;
Ta
» vâscozitatea aerului, ν2 = νa(ta’) = νa’ ;

i = 3’ traseul aerului prin recuperator – primul drum

» viteza w3 = wa1 - viteza aerului prin ţevi in condiţii reale;
» lungimea traseului l3 = lt ( lungimea ţevilor pe primul drum – notată la punctul 5 cu l1);
» diametrul hidraulic echivalent pentru aer ( d3 = dech,1);
2
 n d 2 
» coeficientul local de pierderi de presiune, ξ = 1 − t 2 i
'
3
 ;
 d2 
» vâscozitatea aerului, ν3’ = νa(ta1) = νa,1

i = 3” traseul aerului prin recuperator – al doilea drum

» viteza w3 = wa2 în condiţii reale prin canalul inelar;
» lungimea traseului l3 = H ( înălţimea recuperatorului);
» diametrul hidraulic echivalent pentru aer ( d3 = dech,2);
» coeficientul local de pierderi de presiune ξ3” ( se consideră 2 coturi, 1 intrare şi 1 ieşire, cu ξ
intrare/ ieşire = 1). Rezultă ξ3” = 2*0,5+1+1=3;
» vâscozitatea aerului, ν3” = νa(ta2) = νa,2

10
 i=4 conducta de aer între recuperator şi arzător
» viteza w4 = (10 ÷ 20 m/s). Se alege w4 = 17 m/s;
» lungimea traseului l4 = (3 ÷ 6). Se alege l4 = 5 m;
D aN t ''a
4 (1 + )
» diametrul hidraulic echivalent, d 4 = 3600 273.15 [m];
π  w4
» coeficientul local de pierderi de presiune ξ2 ( se consideră 2 coturi). Rezultă ξ4 = 2*0,5 = 1;
T
» densitatea aerului ρ 4 = ρ 'a' = ρ aN  0'' ;
Ta
» vâscozitatea aerului, ν4 = νa(ta’’) = νa’’ ;

i=5 arzător.
In cazul arzătorului se consideră pierderile de presiune Δp5 = ( 1÷ 10 )·103 Pa.
Se alege Δp5 = 3000 Pa

7. Calculul izolaţiei termice

In acest capitol se va prezenta determinarea grosimii izolaţiei termice a recuperatorului pentru realizarea
unei pierderi de temperatură în mediul ambiant astfel încât coeficientul de reţinere a căldurii să nu
coboare sub valoarea ηr.
ql ,
ta
i
tpi z

te
tpe αe
iz

d3
d4
diz
dsp

Se cunosc următoarele date:

• temperatura exterioară, te = 200C;

• temperatura exterioară a peretelui, tpe = 400C (impus);
• grosimea stratului protector, δsp=0,5 mm;
• coeficientul de transfer de căldură prin convecţie exterior, αe=6,98+0,043·tpe;
• conductivitatea termică a materialului izolaţiei, λiz=0,056+0,00019·tm;
t +t
tm – temperatura medie a peretelui, t m = pe pi ;
2
Deoarece in relaţia de mai sus nu se cunoaşte temperatura tpi, va trebui să o determinăm.
Fluxul termic liniar pierdut prin perete rezultă din relaţia de mai jos:

ta − te
ql = [1]
R a + R p + R iz + R sp + R e
Pentru simplificarea calculelor se va considera Rp = Rsp =0.

11
 ta − te
Rezultă fluxul termic liniar, q l =
R a + R iz + R e
unde:
1
• Ra- rezistenţa termică convectivă liniară interioară, R a = ;
π  d3  αa
• Riz – rezistenţa termică liniară prin conducţie a izolaţiei,
1
• Re – rezistenţa termică convectivă liniară exterioară, R e = ;
π  d sp  α e
Se alege iniţial δiz = 20 mm. (***)

Rezultă diametrul izolaţiei diz = d4+2·δiz [m], şi diametrul stratului protector dsp = diz+2·δsp [m].

Fluxul termic liniar se poate scrie si sub forma:

t pe − t e t pe − t e
ql = =
Re 1
π  d sp  α e
Sau:
t a − t pi t a − t pi
ql = =
Ra 1
π  d3  αa
1
Din cele două relaţii rezultă temperatura interioară a peretelui, t pi = t a − q l 
π  d3  αa

t pi + t pe
Cu ajutorul temperaturii medii a peretelui, t m = , se va determina conductivitatea termică a
2
izolaţiei, λiz=0,056+0,00019·tm.

Din formula [1] a fluxului termic unitar liniar se poate determina rezistenţa termică a izolaţiei,
t −t
R iz = a e − R a − R e
ql
Cunoscându-se rezistenţa termică a izolaţiei din ecuaţia de mai jos se va determina noua valoare a
diametrului izolaţiei şi respectiv noua valoare a grosimii izolaţiei:
d iz − d 4
*
1 d iz * 2πλ iz R iz
R iz = ln  d iz = d 4  e
*
  iz =
*

2πiz d4 2
Se compară δiz cu δiz*.
Dacă δ iz − δ iz  1 mm se reia calculul din punctul (***), considerând δiz = δiz*.
*

Dacă δ iz − δ iz  1 mm calculul se consideră încheiat, valoarea obţinută pentru δiz fiind corectă.
*

8. Calculul economic

Pentru alegerea variantei constructive optime a recuperatorului, în acest capitol se va determina termenul
de recuperare al investiţiei făcute în aparat.

Termenul de recuperare se determină prin raportul între investiţia in aparat şi economia de cheltuieli
anuale obţinută prin montarea recuperatorului:

12
 I I + I iz + I VA
Tr = = R
ΔC an ΔC an
unde:
• Tr – termenul de recuperare [ani];
• I – investiţia totală [€];
• ΔCan – economia de cheltuieli anuale, [€/an];
• IR – investiţia în recuperator[€];
• Iiz – investiţia în izolaţie[€];
• IVA – investiţia în ventilatorul de aer[€];

Investiţiile se calculează pe baza unui deviz de materiale şi lucrări corespunzătoare tuturor fazelor de
execuţie şi montaj.

Pentru un calcul estimativ, se pot folosi relaţiile următoare:

IR – investiţia în recuperator [€] este produsul dintre masa recuperatorului şi preţul unitar al
materialului recuperatorului.
IR = MR·pR

Masa recuperatorului: M R =  R H (d 42 − d 32 + d 22 − d 12 ) + nt  lt (d e2 − d i2 ) [kg]
4
Unde: ρR – densitatea materialului recuperatorului, ρR = 7800 kg/m3
H – înălţimea recuperatorului;

Preţul materialului recuperatorului: pR = 50 €/kg

Iiz – investiţia în izolaţie [€] este produsul între masa izolaţiei şi preţul unitar al izolaţiei.
Iiz = Miz·piz
 H 2
Masa izolaţiei: M iz = (d iz − d 42 )  iz
4
Unde: ρiz – densitatea materialului izolaţiei, ρiz = 250 kg/m3
H – înălţimea recuperatorului;

Preţul unitar al izolaţiei: piz = 10 €/kg

IVA – investiţia în ventilatorul de aer se consideră a fi de 500 [€]

Economia anuală de cheltuieli rezultă din:

 Q ΔP 
ΔC an =  a  p t − VA  p e   τ − a  I [€/an]
 1000 
6
10
Unde: Qa – fluxul termic preluat de aer (căldura recuperată prin preîncălzirea aerului):
DN
(
Qa = a ia" − ia' [kW])
3600
pt – preţul energiei termice, pt = 35[€/ MWh] ;
ΔPVA – diferenţa de putere consumată prin introducerea recuperatorului:
N
(p3' + p3" )  D a  Ta
3600 T0
ΔPVA = [W]
η VA  η ME

ANALIZA TEHNICO-ECONOMICĂ
13
 1. Criterii utilizate pentru evaluarea eficienţei economice a investiţiei

Analiza economică presupune calculul indicatorilor financiari ai proiectului. Pentru aceasta s-a
folosit metoda fluxului financiar actualizat, în conformitate cu standardele acceptate pe plan
internaţional. Pentru calculul indicatorilor de performanţă, fluxul financiar actualizat include şi valoarea
investiţiei.

Criteriile (metodele) de evaluare a performanţelor proiectului sunt:

• Venitul net actualizat (VNA);
• Rata internă de rentabilitate (RIR);
• Perioada actualizată de recuperare a capitalului investit (Ta).

Venitul net actualizat (VNA) se calculează pe baza fluxului financiar anual (At), care ia în
considerare cheltuielile de investiţii, cheltuielile de funcţionare şi veniturile. Fluxurile anuale viitoare,
generate de investiţie, sunt actualizate la momentul de punere în funcţiune (PIF) a noilor instalaţii.
Viabilitatea proiectului este stabilită în cazul în care VNA, calculat pe întreaga perioadă de analiză (t),
este pozitiv pentru o rată de actualizare (a) considerată. Relaţia pentru estimarea VNA este:
n
At
VNA = 
t =1 (1 + a )
t

Prin raportarea VNA realizat în cadrul proiectului la investiţia actualizată se obţine „Rata
VNA”, exprimată în EuroVNA/Euroinvestiţie. Acest indicator de eficienţă, derivat din regula celor „3 e”1,
permite atât aprecierea proiectului în sine (pentru care este recomandabil ca R VNA>1), cât şi compararea
mai multor variante tehnice şi economice (RVNA maxim) ce presupun cheltuieli de investiţie sensibil
diferite.

VNA
RVNA = PIF
CI t
 (1 + a )
t =1
t

Rata internă de rentabilitate (RIR) se bazează, de asemenea, pe fluxul de numerar actualizat şi

reprezintă acea rată de ”actualizare” pentru care VNA devine zero. Acesta este un indicator asupra ratei
maxime a dobânzii la care se pot efectua împrumuturi pentru a finanţa investiţia de capital. Relaţia de
calcul pentru determinarea RIR este:

n
A
 (1 + RIR
t
)t
=0
t =1

Proiectul se acceptă în cazul în care RIR > a.

Durata de recuperare actualizată (Ta) este un concept superior VNA, mai ales pentru companii
ce derulează afaceri de anvergură. Metoda actualizează veniturile nete, înregistrate an de an,
determinând perioada de recuperare a capitalului investit. Este un criteriu clar pentru acceptarea
proiectelor.
Criteriul de acceptabilitate este ca perioada de recuperare să fie inferioară duratei normate de
utilizare. Această perioadă corespunde momentului în care venitul net actualizat cumulat devine zero:

Ta
At
 (1 + a) t
=0
t =1

1
Regula celor “3 e” identifică eficienţa financiară ca un raport efect / efort.

14
 Veniturile care se pot obţine prin funcţionarea grupului de cogenerare, reprezintă de fapt
economiile realizate prin evitarea cumpărării din SEN a cantităţii de energie electrică produse în
cogenerare şi a cantităţii de gaze naturale necesare pentru a produce căldura recuperată de la motor.
Cheltuielile cu utilităţile şi cu întreţinerea şi reparaţiile au fost repartizate annual, în mod uniform.
În tabelul 5.8. sunt prezentate rezultatele indicatorilor economici pentru proiectul analizat în gama
de puteri 300 ÷ 600 kWe, rata anuală de actualizare de 12%/an şi o durată de analiză de 20 de ani.

15