Arimateea

Localitaea de origine a lui Iosif, cel care a cerut de la Pilat trupul lui Iisus şi
a l-a pus în mormântul său propriu. E vorba de Rama lui Efraim, actuala Remcia,
situată la 14 km nord-est de Lydda.

Betania

Patria lui Lazăr, azi El Azariyeh, pe versantul de sud-est al Muntelui

Măslinilor, la 3 km Est de Ierusalim, în direcţia Ierihonului. Des pomenită în
Evanghelii, Betania este pentru Iisus un loc de popas, pe când se ducea la Ierusalim
(cf. Mt 21,17; Mc 11,1; 11-12; Lc 19,29; În 11,38). El ia masa aici, la Simon
Leprosul, fiind uns cu mir în decursul ei (Mt 26,6 urm; Mc 14,3) de către o femeie
socotită a fi Maria, sora lui Lazăr (cf. În 12,1-3) şi a Martei, ambii originari din
Betania(cf. În 11,1), Luca plasează tot aici şi înălţarea la ceruri (24,50)1.

1
Betleem, în Dicţionar Enciclopedic al Bibliei, traducere de Dan Sluşanschi, Editura Humanitas, Bucureşti, 1999, p.
86.

1
 Betleem

Numele este în ebraică şi înseamnă „casa pâinii”. Oraş din Iuda, aşezat la
graniţa cu terenurile cultivate, într-o zonă potrivită deopotrivă creşterii animalelor
şi cultivări ogoarelor. Este situat în Dealurile Iudeii, la 8 km Sud de Ierusalim 2.
Aşezarea sa, nu departe de drumul dintre Hebron şi Ierusalim, îl făcea să fie
cândva un punct strategic. În vremea judecătorilor, pare să fi fost vizitat de leviţi,
cu toate că nu figura printre cetăţile leviţilor3. A fost oraşul lui Rut şi al lui Booz şi
a strănepotului lor, David. La Betleem, Samuel l-a uns pe David ca al doilea rege
al Israelului. Aproape de Betleem este mormântul Rahelei, soţia lui Iacov, care
încă se mai găseşte acolo4. Adus în stare de ruină de Sanherib Asirianul, el totuşi
rămâne un reper de orientare pe drumul Egiptului.
În jurul lui se cristalizează speranţa celor săraci ţinuţi în lături de Ierusalim şi
a celor care îşi aşteaptă izbăvirea printr-o întoarcere la sărăcia începuturilor. Unii
locuitori ai Betleemului sunt deportaţi la Babilon, apoi se întorc de acolo. El ajunge
într-adevăr „cel mai mic dintre oraşele lui luda”.
În Noul Testament Betleemul este locul naşterii lui Iisus. Nădejdea
mesianică se află deci împlinită în forma sa cea mai umilă. Locul naşterii
mântuitorului a fost identificat de Iustin Martirul şi filozoful, într-o peşteră din
apropierea oraşului. Peştera, aflată acum sub naosul Bisericii Naşterii, a fost
continuu venerat de creştini5.

Betsaida
2
Bethlehem, în Encyclopaedia Britannica. Ultimate Reference Suite, Chicago, 2008.
3
Betleem, în Dicţionar Enciclopedic al Bibliei, p. 87.
4
www.aboutbibleprophecy.com
5
Bethlehem, în Encyclopaedia Britannica. Ultimate Reference Suite.

2
 Oraş de pe țărmul de nord al Galileii, în apropiere de Iordan. Numele este
aramaic şi înseamnă „casa pescuitului” sau „casa pescarului”. Tetrarhul Filip a
reconstruit oraşul şi l-a numit Iulias, în cinstea Iuliei, fiica lui Augustus. Pliniu şi
Ieronim ne spun că era la est de Iordan, existând două localizări posibile, la Al-Tell
sau Masadiya. Deoarece ucenicii lui Iisus au fost trimişi de la est de Iordan la
Betsaida, înspre Capernaum, este posibil să fi existat o Betsaida a Galileii,
identificată la Ayn al-Tabigha6.

Cana Galileii

Este un sat situat la aproximativ 19 km vest de Marea Galileii. Aici Iisus a

făcut prima Sa minune, transformând apa în vin la o nuntă. Mai târziu, un slujbaș
regal a venit la Iisus în Cana, cerându-i să-i vindece fiul bolnav, lucru pe care
Mântuitorul l-a şi făcut. Apostolul Natanael era originar din Cana. Astăzi există
două Biserici acolo, în amintirea primei minuni a lui Iisus: una Greacă Ortodoxă şi
una Franciscană7.

6
Betsaida, în Dicţionar Biblic, Societatea Misionară Română, Editura „Cartea creştină”, Oradea, 1995, p. 147.
7
www.aboutbibleprophecy.com/s4.htm

3
 Capernaum

În greceşte numele înseamnă „satul lui Nahum”. Este o localitate din

Galileea identificată identificată drept Tell Hum, la nord-vest de Lacul Ghenizaret,
la 4 km de vărsarea Iordanului în lac. După ce pleacă din Nazaret, Capernaumul
devine oraşul lui Hristos, centrul activităţii Sale8. În acest timp, oraşul era o
garnizoană, un centru administrativ şi un punct vamal pe calea Gaulantidei 9.
Hristos a înfăptuit aici numeroase vindecări, printre care a soacrei lui Petru, a slugii
sutaşului, a unui olog. Aici i se cere să dea drahma pentru templu, pe care acceptă
să o plătească pentru a nu face tulburare. Săpăturile de aici au dat la iveală o
sinagogă din secolul al IV-lea, aşezată pe rămăşiţele unei clădiri şi mai vechi, care
poate fi sinagoga pe care a cunoscut-o Iisus10.

Decapole

În greceşte înseamnă „zece cetăţi”. Grup de oraşe, în cea mai mare parte sau
exclusiv elenistice, aşezate în Transiordania. Ele au fost încorporate Regatului
Iudeii de către Alexander Iannaeus. Pompei le-a despărţit de el în 63 î. Hs. şi le-a
dat libertatea, sub tutela guvernatorului Siriei, având probabil ţelul de a întări în ele
elementul elenistic şi de a crea o barieră împotriva influenţei semitice a Iudeii.
Numarul oraşelor Decapolidei a fost uneori sub sau peste cifră. Pliniu cel Bătrân
numără totuşi zece: Damasc, Filadelfia, Rafana, Scythoplis, Gadara, Hippos, Dion,
Pella, Gerasa şi Kanatha11. Locuitorii din Decapole s-au alăturat mulţimilor care L-
au urmat pe Hristos. El a debarcat în acest ţinut la Gherasa(Gherghesa), unde a a
vut loc vindecarea demonizatului. Prezenţa unui număr atât de mare de porci
denotă faptul că locuitorii erau în cea mai mare parte dintre neamuri, care, în urma
8
Capernaum, în Easton's Bible Dictionary, Grand Rapids, MI: Christian Classics Ethereal Library, 2007, p. 135.
9
Capernaum, în Encyclopaedia Britannica. Ultimate Reference Suite.
10
Capernaum, în Dicţionar Enciclopedic al Bibliei, p. 109.
11
Decapolida, în Dicţionar Enciclopedic al Bibliei, p. 165.

4
pierderii financiare îi cer Domnului să plece din ţinutul lor, în ciuda mărturiei
demonizatului12. Acest grup de cetăţi a rezistat până în secolul al II-lea d. Hs.13

Emaus

Un sat la 60 de stadii (11 km) de Ierusalim, spre care mergeau Cleopa şi un

alt ucenic atunci când li s-a arătat Iisus după înviere (Luca 24:13). Localitatea n-a
putut fi identificată cu certitudine. O posibilitate ar fi oraşul cunoscut în prezent
sub numele „Amwas", la 32 km nord-vest de Ierusalim, unde Iuda Macabeul 1-a
învins pe Gorgias în 166 î. Hs. (1 Mac. 3:40.57; 4:3). Dar această localitate nu este
la depărtarea de Ierusalim indicată de Luca (arară de cazul că varianta 160 de
stadii, în Codex Sinaiticus şi în alte manuscrise, păstrează textul original). De
asemenea, ar fi o călătorie lungă, dar nu imposibilă, pentru cei doi călători.
Dintre localităţile aflate la 11 km de Ierusalim au fost sugerate două. În
secolul I a existat un sat la El-qubeibeh şi cruciaţii au găsit acolo un fort numit
Castellum Emmaus. Din nefericire, numele nu poate fi urmară în decursul istoriei
pînă în secolul I. Iosif Flaviu menţionează o colonie militară a lui Vespasian la
Ammaous, la vreo 6 km vest de Ierusalim. Această localitate a fost identificată cu
Kaloniye (lat. coton») sau cu Kh. Beit Mina (Mozah din vechime). Nici în cazul
acesta distanţa nu este cea indicată, afară de cazul în presupunem că cele 60 de
stadii menţionate de Luca se referă la lungimea totală a călătoriei14.

Gadara

12
Decapolis, în Dicţionar Biblic, p. 329.
13
Decapolis, în Encyclopaedia Britannica. Ultimate Reference Suite.
14
Emaus, în Dicţionar Biblic, p. 332.

5
 Oraş care făcea parte din Decapolis, după cum am menţionat mai sus.
Singura menţiune biblică despre această localitate este în întâmplarea cu îndrăcitul
şi turma de porci. Există unlele îndoieli în legătură cu locul în care s-a petrecut
minunea. Probabil că a fost un district al Gadarei, situat la 10 km sud-est de mare,
în apropierea văii Yarmuk15.

Horazin

Un oraş de lângă Marea Galileii, asociat cu propovăduire şi minunile

Domnului, dar pe care l-a condamnat pentru că nu s-a pocăit. În prezent este
identificat cu Kerazeh, situat la 4 km nord de Capernaum şi ruinele de bazalt negru
ale sinagogii sale pot fi văzute şi în zilele noastre16.

Ierihon

15
Gadareni, Gadara, în Dicţionar Biblic, p. 475.
16
Horazin, în Dicţionar Biblic, p. 531.

6
 Semnificaţia numelui nu este cunoscută, unii cercetători sugerând că ar avea
legătură cu Yarih, zeul lunii de la popoarele semitice 17. Aflat la 23 de km nord-este
de Ierusalim, Ierihonul este vestitul oraş biblic cucerit în mod minunat de către
israeliţi în timpul lui Iosua. Ierihonul Vechiului Testament este identificat cu
movila Tell es-Sultan din zilele noastre, la 16 km nord-vest de gura de vărsare a
Iordanului în Marea Moartă, la 2 km de satul er-Riha(Ierihonul modern) şi la 27
km nord-est de Ierusalim. Iisus trece prin Ierihon venind de dincolo de Iordan şi
aici îngăduie pentru prima dată să fie numit Fiul lui David 18. Ierihonul primului
secol era un oraş prosper, vestit prin trandafirii săi şi prin livezile de palmieri care
aduceau venituri frumoase. Irod construise aici şi o reşedinţă de iarnă 19.
Împrejurimile Ierihonului nou-testamentar au fost martorele unor vindecări
miraculoase, cum e cea a orbului Bartimeu. Aici îşi avea locuinţa vameşul Zaheu.
Mântuitorul plasează pilda samarineanului milostiv pe drumul îngust, înţesat de
tâlhari, ce ducea de la Ierusalim la Ierihon.

Ierusalim

17
Ierihon, în Dicţionar Biblic, p. 567.
18
Ierihon, în Dicţionar Enciclopedic al Bibliei, p. 291.
19
Jericho, în Encyclopaedia Britannica. Ultimate Reference Suite.

7
 Aproximativ prin anul 1010 î.Hr. David, al doilea rege al evreilor, a cucerit
Şalem, pe atunci cetate a unei populaţii canaanene locale, înrudită cu evreii, numită
ievusiţi, şi şi-a stabilit aici capitala. Oraşul, care a devenit cunoscut ca Ieruşalaim
sau Ieruşalem -Ierusalim, a devenit centrul religios, politic, economic şi
administrativ al regatului evreiesc antic. Regele Solomon, fiul lui David, a
construit în Ierusalim primul Templu evreiesc şi un palat regal.
În anul 586 î.Hr. Nabucodonosor II, rege al Babilonului, a cucerit capitala
evreiască, a distrus Templul, palatul regal şi zidurile de apărare. Mulţi evrei, între
care mulţi meseriaşi şi cărturari au fost deportaţi în Babilon.
În anul 519 î.Hr., cu permisiunea regelui persan Cyrus al II-lea cel Mare,
care a cucerit Babilonul şi întreaga regiune, s-au întors mulţi evrei din familiile
deportate. Evreii au reconstruit zidurile oraşului şi au ridicat un al doilea Templu
evreiesc. Ierusalimul, având în centrul său Templul, a redevenit centrul religiei şi
culturii evreieşti.
În anul 332 î.Hr. Alexandru cel Mare a cucerit oraşul fără luptă şi a permis
evreilor să-şi continue cultul şi ritualul religios. În anul 167 î.Hr., când Antiochos
IV Epiphanes a încercat să reprime ritualul religios evreiesc şi să impună cu forţa
la Ierusalim politeismul elen, evreii s-au revoltat sub conducerea familiei
Hasmoneilor (Haşmonaim) şi în luptele care au urmat i-au învins pe greci şi şi-au
recâștigat independenţa statală20. Noul regat al evreilor antici, cunoscut în lumea de
atunci ca Iudeea, a avut şi el capitala la Ierusalim. După dinastia Hasmoneilor a
urmat pentru o mai scurtă perioadă cea a Antipatrizilor. Reprezentantul acesteia,
Irod cel Mare a renovat în mod substanțial Templul din Ierusalim, a construit un
nou palat regal şi multe alte edificii în capitală şi pe cuprinsul ţării. În timpul lui
Irod cel Mare, Iosif Flaviu spune că Ierusalimul era bine fortificat, fiind înconjurat

20
Ebenzer Davies, The ruins of Bible cities, Elliot Stock, London, 1868, p. 133.

8
de trei ziduri, dar pe părţile dinspre vale doar de un zid 21. În cartierul de sud-vest
Irod a pus să i se construiască un mare palat, înconjurat de trei turnuri de apărare,
care va deveni apoi citadela de lângă poarta Iaffa. În colţul de nord-vest al
templului a reconstruit vechea citadelă, dându-i numele de Antonia22.
În anul 63 î.Hr. Ierusalimul a fost cucerit de Imperiul Roman. Templul
evreiesc şi simbolurile entităţii statale evreieşti a fost distruse de romani în timpul
războiului cu evreii răsculaţi (Războiul Iudeilor) în anii 68 - 73 d.Hr. După ultima
mare răscoală antiromană a evreilor în anii 132-135 d.Hr. Ierusalimul a fost
transformat într-o urbe romană numită Aelia Capitolina în cinstea împaratului
Adrian (Aelius Hadrianus). Vreme de aproape un mileniu a încetat de a fi capitală
a unui stat până la întemeierea în zonă a regatului cruciat al Ierusalimului în anii
1099 - 1187. După recucerirea lui de către musulmani i s-a luat din nou statutul de
capitala vreme de încă aproape un mileniu. La sfârşitul secolului al XIX-lea a
devenit capitală a sanjakului otoman al Ierusalimului, iar apoi între anii 1917-1948
a fost sediul administraţiei britanice în Palestina, inclusiv al înalţilor comisari
britanici. În urma războiului arabo-israelian din 1948-1949 oraşul a fost împărţit în
doua zone: una de vest, mai nouă în cea mai mare parte, - a rămas sub controlul
Israelului, iar cea de est, incluzând oraşul vechi, a intrat în componenţa statului
arab al Iordaniei cu capitala la Amman. În decembrie 1949 Ierusalimul, respectiv
partea lui de vest, a fost proclamat de David Ben Gurion capitală a noului stat
evreiesc Israel23.
Cu toate că a fost de multe ori ameninţat cu pedeapsa divină, Ierusalimul
rămâne cetatea lui Dumnezeu, pe care nu o va putea nimici nici un duşman.
Reconstruit pe o nouă piatră unghiulară, Ierusalimul va ajunge catatea
credincioasă, capitala uei împărăţii universale alcătuite din toate popoarele. După
viziunea lui Iezechiel, va adăposti tronul lui Dumnezeu, înfăţişarea sa nemaiavând
nicio legătură cu cetatea din istorie24.

21
Jerusalem, în Eerdmans Dictionary of the Bible, Wm. B. Eerdmans Publishing Company, Grand Rapids, 2000, p.
699.
22
Ierusalim, în Dicţionar Enciclopedic al Bibliei, p. 295.
23
www.ro.wikipedia.org
24
Ierusalim, în Dicţionar Enciclopedic al Bibliei, p. 295.

9
 Magdala

Oraşul Magdala (Tarichaea) afost aşezat pe ţărmul de vest al Mării Galileii,

la nord de Tiberiada şi Hamat şi la sud de Capernaum 25. Numele semnifică „turnul
peştilor”. Iosif Flaviu vorbeşte ca despre o aşezare îînfloritoare prin pescăriile sale
şi prin meşteşugul ţesătoriei. Numele de Magdala se regăseşte în cel arab de el-
Medjel, a cărei aşezare corespunde cu descrierea autorilor antici. A fost cucerită de
Titus în 67 d. Hs. Săpăturile de aici au dat la iveală strada principală, pavată cu
dale de bazalt, un apeduct, un rezervor de apă, o vilă împodobită cu mozaicuri şi o
sinagogă26.

Nazaret

Aşezare din Galileea, situată la 24 km sud- vest de Lacul Ghenizaret. Iosif şi

Maria se aşează aici la revenire din Egipt, pentru a se feri de Arhelau. Aici a
copilărit Iisus şi în decursul activităţii Sale publice este socotit ca originar din acest
25
Magdala, Magdalena, în Dicţionar Biblic, p. 787.
26
Magdala, în Dicţionar Enciclopedic al Bibliei, p. 385.

10
loc. La Nazaret se pare că s-a dezvoltat încă de timpuriu o comunitate iudeo-
creştină27.
Devenit astăzi un oraș modern, este cel mai mare oraș arab din Israel, cu
peste 60.000 de locuitori, din care mai bine de treime sunt creștini. Important
centru economic zonal, este si un loc de pelerinaj pentru creștinii din întreaga
lume, peste un milion de turiști venind aici în fiecare an, pentru a redescoperi o
așezare devenita legenda, locul unde Iisus a crescut alături de părinții Săi. Există
numeroase locaşuri de cult, dintre care cele mai importante sunt Biserica Sf. Iosif,
Biserica Mensa Christi şi Biserica Bunei Vestiri. Se presupune că Biserica
Sfântului Iosif a fost construită pe locul unde Iosif îşi avea atelierul de tâmplărie,
iar Biserica Bunei Vestiri, terminată în 1966 încorporează locul în care Fecioara
Maria ar fi primit veste de la Arhanghelul Gavriil28.

Sihar

Localitate sin Samaria, numită astăzi Askar, situată la 1,5 km de fântâna lui
Iacov. Aici locuia femeia samarineancă cu care a vorbit Mântuitorul la fântână. În
timpul primului secol femeile erau tratate ca cetăţeni de mâna a doua, dar Iisus,
deşi este obosit şi, în ciuda disputelor dintre evrei şi samarineni, Iisus o tratează cu
respect29.

Sodoma si Gomora

Cunoscutele oraşe păcătoase din cartea Facerii. Marea majoritate a

arheologilor sunt de părere că ruinele acestor două orașe, dacă într-adevăr au mai
rămas ruine, se afla sub apele puțin adânci ale Marii Moarte, la sud de Peninsula
Lisan. Toate tradițiile păstrate de locuitorii zonei sprijină această teorie.
Istoricul evreu Iosif Flaviu spunea ca Marea Moartă se întinde de la Ierihon
până la Toar (Războiul evreilor, 4.8.4). Istoricul creștin Eusebiu, care a trăit în

27
Nazaret, în Dicţionar Enciclopedic al Bibliei, p. 434.
28
John C. H. Laughlin, Fifty major cities of the Bible, Routledge Taylor and Francis Group, New York, 2006, p. 193.
29
www.aboutbibleprophecy.com/s43.htm

11
secolul al IV-lea, confirma afirmația si menționa, în plus, că în acel loc se afla o
garnizoană romană30.
De asemenea, o hartă construită din mozaic şi descoperită într-o biserică
grecească din Medeba datând din secolele V-VI plasează Toar-ul în partea de sud-
este a Mării Moarte.
Unii arheologi au cercetat cinci zone principale despre care se crede ca sunt
posibile centre ale celor cinci orașe din câmpie (printre care Sodoma si Gomora).
Alți arheologi sunt de părere că cele cinci zone au fost alese greșit. Anumite
amplasamente propuse spre investigație în urmă cu mai multe decenii au fost
respinse de studiile arheologice moderne ca posibile vetre ale celor cinci orașe, din
cauza unor dovezi istorice insuficiente sau contradictorii. Localizarea exactă a
acestor vestite orașe ale judecații si pedepsei lui Dumnezeu rămâne necunoscută.

Sidon

Port şi cetate majoră fortificată în Fenicia Antică, astăzi în Liban. Şi-a primit
numele de la primul născut al lui Canaan, fiul lui Noe 31. Avea porturi gemene şi
era împărţit în Sidonul cel mare şi Sidonul cel mic 32. A fost primul oraș din acea
zonă care a trimis nave pe mare și a luat contact cu grecii. Este menționat de câteva
ori de către Homer. Asiria a cucerit Sidonul și alte orașe feniciene și obligate să
plătească tribut. Regele Ahab s-a căsătorit cu Izabela, fiica regelui Tirului şi
Sidonului şi aceasta a introdus cultul ei idolatru în Israel. Nabucadenţar a cucerit
Sidonul în drumul său spre Iudeea, dar după căderea Babilonului a redevenit
puternic sub protecţia Persiei. Când Alexandru cel Mare a cucerit tirul, Sidonul s-a
30
www.cercetatiscripturile.org
31
Sidon, în Easton's Bible Dictionary, p. 760.
32
Sidon, în Dicţionar Biblic, p. 1198.

12
predat, beneficiind chiar de căderea Tirului. În 198 î. Hs. A fost cucerit de
Seleucizi şi în 64 î. Hs. de Pompei. Iisus a călătorit prin regiunea Tirului şi a
Sidonului şi a vindecat pe fiica unei cananeence. Sfântul Pavel, în călătoria
captivităţii, a putut să primească în vizită prieteni atunci când corabia sa a ancorat
la Sidon.
În urma excavărilor, s-au descoperit aici sarcofagele din piatră a doi regi
sidonieni din perioada feniciană, Eshmunazar şi Tennes, împreună cu renumitul
sarcofag al lui Alexandru cel Mare, păstrat astăzi la Istanbul33.

Tir

Principalul port maritim de pe coasta feniciană, situat la 40 de km sud de

Sidon. Avea două porturi: unul era situat pe o insulă, iar celălalt era situat pe
ţărm.Regele Hiram I a avut relaţii bune cu David, dar mai ales cu Solomon, de la
care a cumpărat districtul Kabul şi căruia i-a procurat lemnul de preţ şi
meşteşugarii de care avea nevoie în schimbul unor treansporturi de grâu şi ulei34.
Tirienii sunt cei care au colonizat ţărmurile Ciprului, înainte de a întemeia, în 814
î. Hs., Cartagina din Africa35. Tirul avea o flotă impresionantă şi a făcea un comerţ
naval înfloritor. Şi- pierdut din însemnătate în favoarea Sidonului după asediul
întreprins de Nabucodonosor în 585 î. Hs., asediu care a durat 13 ani. Nu a fost
cucerit şi nici distrus, ci a recunoscut suzeranitatea babiloniană. Abia Alexandru
cel Mare a reuşit să-l cucerească, în 332 î. Hs., după ce a făcut un dig din
dărâmăturile cetăţii de pe ţărm. În ciuda distrugerilor, şi-a regăsit curând
prosperitatea în vremea Ptolemeilor. În 200 î. Hs. a fost cucerit de Seleucizi, dar a
33
Sidon, în Encyclopaedia Britannica. Ultimate Reference Suite.
34
Tir, în Dicţionar Enciclopedic al Bibliei, p. 595.
35
Tir, în Dicţionar Biblic, p. 1296.

13
devenit oraş liber în 126 î. Hs., încheind foarte de timpuriu un tratat de alianţă cu
Roma.

Bibliografie

 Dicţionar Biblic, Societatea Misionară Română, Editura „Cartea creştină”,

Oradea, 1995.
14
 Dicţionar Enciclopedic al Bibliei, traducere de Dan Sluşanschi, Editura
Humanitas, Bucureşti, 1999.
 Easton's Bible Dictionary, Grand Rapids, MI: Christian Classics Ethereal
Library, 2007.
 Eerdmans Dictionary of the Bible, Wm. B. Eerdmans Publishing Company,
Grand Rapids, 2000.
 Encyclopaedia Britannica. Ultimate Reference Suite, Chicago, 2008.
 Davies, Ebenzer, The ruins of Bible cities, Elliot Stock, London, 1868.
 Laughlin, John C. H., Fifty major cities of the Bible, Routledge Taylor and
Francis Group, New York, 2006.

 www.aboutbibleprophecy.com
 www.ro.wikipedia.org
 www.cercetatiscripturile.org

15