Dominatul

Dominatul, sau Imperiul Roman Târziu, a fost faza de regim monarhic totalitar ce a urmat
Principatului în Imperiul Roman. Dominatul a început după încheierea crizei din 235-284 și a
durat până la asediul Constantinopolului și colapsul Imperiului Roman de Răsărit din 1453. În
Imperiul Roman de Răsărit, mai ales în timpul lui Iustinian I, sistemul dominatului a evoluat spre
absolutism autocratic.
Termenul de „dominat” provine din latinescul dominus („stăpân”). Termenul era utilizat de
sclavi pentru a-și apela stăpânii. Termenul a fost utilizat de împărați încă din dinastia iulio-
claudiană. Dioclețian a fost însă primul care s-a impus ca „stăpân” deplin al imperiului, imaginea
împăratului schimbându-se prin afișarea puterii sale.

Tetrarhia
Domnia lui Dioclețian a pornit ca o simplă uzurpare militară, fiind proclamat împărat de către
legiunile orientale. S-a pus sub patronajul lui Iuppiter Conservator și va formă o diarhie cu
Maximian. Religios, nouă putere politică va face apel la două divinități: Iupiter și fiul acestuia,
Hercule. Dioclețian se asociază cu Iovus-Iuppiter, iar Maximian cu Hercule. Cei doi își vor numi
Cezarii-subalterni: Dioclețian pe Galerius, Maximian pe Constantius I.
Dar în decembrie 284, Sabinus Iulianus, comandant din zona Dunării Superioare, a fost
proclamat "Augustus" sun numele de M. Aurelius Iulianus, a cărei uzurpare era îndreptată
împotriva lui Carinus, ultimul membru al familiei lui Carus, ce era Cezar în Occident. În anul 285
a pornit la invazia Italiei pentru a-și susține pretențiile imperiale, dar a fost înfrânt și ucis de
către Carinus. La rândul sǎu, Carinus este ucis de proprii săi soldați în timpul bătăliei de pe răul
Margus.
Dioclețian a rămas astfel unicul Augustus al imperiului. A construit sistemul tetrarhic,
cooptându-l pe vechiul sǎu prieten, Maximianus în calitate de „Cezar”, pentru ca în anul 286 să-
l ridice la demnitatea de Augustus pe fondul revoltei lui Amandus și Aelianus, conducătorii
bacaudae din Gallia, înfrântă de către Maximian.