EXTRĂDAREA

ȘI EXPULZAREA
SSL 2

VALENTINA BULEAC

1
2 [EXTRĂDAREA ȘI EXPULZAREA] VALENTINA BULEAC SSL2

1. EXTRĂDAREA

A. Considerente generale

Extrădarea reprezintă cea mai importantă formă de cooperare

judiciară internaţională, fiind singura modalitate de prevenire şi
combatere a criminalităţii pentru a asigura securtatea statelor, cea
individuală şi a ordinii judiciare.

Este o forma a cooperării judiciare internaţionale în materie penală,

constând în procedura prin care un stat suveran (statul solicitat)
acceptă să predea unui alt stat (statul solicitant) o persoană care se
află pe teritoriul său şi care este urmărită penal sau trimisă în
judecată pentru o infracţiune ori este căutată în vederea executării

unei pedepse în statul solicitant.11

Poate fi definit ca un ”act de asistenţă juridică prin care un stat pe

teritoriul caruia s-a refugiat un inculpat sau condamnat, care nu
este cetăţean al satului solicitant, este predat la cererea statului în
drept a-l urmări penal, judeca sau supune la executarea

1 1 F. R. RADU, De la extrădare la mandatul european de arestare. O

privire istorică şi uridică”,revista „Dreptul”, nr. 2/2006

2
condamnării penale”22.

Este un act de cooperare a statelor împotriva infractorilor de un

anumit grad de periculozitate, pentru a impedica sustragerea
acestora, prin refugierea pe teritoriul altui stat, de la răspunderea

penală. 3 3

Extrădarea este un act bilateral, juridic şi politic. Este un act

bilateral, deoarece implică cererea de extrădare din partea statului
solicitant şi predarea infractorului de către statul solicitat pe
teritorilui căruia se refugiază. Aceasta poate avea şi un caracter
politic, întrucât ea se realizează pe baza voinţei liber exprimate a
statelor, respectându-se suveranitatea şi independenţa lor.Din cele
relatate se observă ca extrădarea implică întotdeauna două state :

- statul solicitat – pe teritoriul căreia se găseşte infractorul

(extrădare pasivă) ; - statul solicitant – cel care cere
extrădarea (extrădare activă), şi poate fi :

 statul pe teritoriul căreia s-a săvârşit infracţiunea;

 statul împotriva intereselor căruia a fost săvârşită

2
2 Al. Boroi, Drept penal, partea generală, Ed. C. H. Beck, Bucureşti, 2006, p. 55.

3 3A.Ş. Tulbure, Extradarea aspecte procesual penale, Revista Drept Penal

Nr. 3/2000 pag. 49
4 [EXTRĂDAREA ȘI EXPULZAREA] VALENTINA BULEAC SSL2

infracţiunea;

 statul al cărui cetăţean este infractorul.4 Ca instituţie

juridică de sine stătătoare, extrădarea a fost reglementată distinct
şi în Codul penal „Carol al II-lea” din 1936, reglementare care
supunea extrădarea îndeplinirii unor condiţii

de fond stabilite de convenţiile internaţionale sau unor condiţii de

reciprocitate dintre state. Acest lucru reprezintă o constantă în
reglementarea extrădării, în sistemul nostru de drept, o

constantă care a contribuit la păstrarea, de-a lungul timpului, a

trăsăturilor esenţiale ale extrădării.

În România extrădarea este reglementată în Constituţie - art.19,

Codul penal- art.9, Legea 302/2004 privind cooperarea judiciară
internaţională , astfel cum a fost modificată prin Legea 224/2006 şi
Legea 222/2008.Potrivit dispoziţiilor imperative din constituţie, în
sistemul românesc extradarea se hotaraste de justitie.

Rolul Ministerului Justiţiei este circumstanţiat cadrului

constituţional şi constă, în esenţă, în: examenul de regularitate
internaţională (verificarea conformităţii cererii cu tratatul aplicabil)
efectuat anterior sesizării autorităţilor judiciare, în cazul extrădării
pasive, şi, respectiv, posterior încheierii instanţei prin care se
stabileşte că sunt întrunite condiţiile legale pentru a se solicita
extrădarea, în cazul extrădării active; întocmirea şi transmiterea
cererii de extrădare; punerea în executare, împreună cu Ministerul
Administraţiei şi Internelor, a hotărârii definitive de extrădare,
aprobarea tranzitului. În toate cazurile însă, mecanismul prevăzut
de Legea nr. 302/2004, pentru a respecta dispoziţiile Constituţiei,
este de aşa natură construit încât hotărârea finală o are instanţa
judecătorească, nu numai în cazul extrădării pasive (din România),
dar şi în cazul cererilor de extrădare formulate de România.

Deosebirea între extrădare şi expulzare constă în fapul că

extrădarea este o instituţie de asistenţă internaţională care concură
la judecata penală sau executarea sancţiunii penale, pe când
expulzarea este o măsura de siguranţă, însăşi sancţiunea penală.

B. Conditii pentru extradare

România poate să predea, la solicitarea de extrădare a unui alt stat,

persoanele aflate pe teritoriul său care sunt urmărite penal sau
trimise în judecată pentru o infracţiune ori sunt căutate în vederea
executării unei pedepse de către autorităţile judiciare ale statului
solicitant.Analizând Legea 302 din 2004 şi a Legii 296 din 2001
se observă următoarele aspecte privind realizarea extrădarii trebuie
să îndeplinească următoarele condiţii referitoare la:
infracţiune(faptele săvârşite), pedeapsă, infractor(persoana supasă
6 [EXTRĂDAREA ȘI EXPULZAREA] VALENTINA BULEAC SSL2

extrădării), procedură, competenţă.Condiţii referitoare

la infracţiune:

- să se fi săvârşit o infracţiune pe teritoriul statului solicitant,

de către un cetăţean român ori prin fapta săvârşită să fi fost
lezate interesele statului român.

- poate fi cerută extrădarea de către statul român atât pentru

infracţiunile consumate cât şi pentru infracţiunile rămase în
stadiul de tentativă comise pe teritoriul statului român. Astfel
trebuie îndeplinită condiţia dublei incriminări fără de care statul
solicitant n-ar avea dreptul să-l ceară pe făptuitor, iar statul
solicitat nu l-ar preda, întrucât nu l-ar considera infractor. Se poate
acorda extrădarea şi în cazul în care fapta respectivă nu este
prevăzută de legea română, iar pentru acea faptă este exclusă
condiţia dublei incriminări print-o convenţie internaţională la care
România este parte.

Conditii referitoare la pedeapsă:“Extrădarea este acordată de

România, în vederea urmăririi penale sau a judecăţii, pentru

fapte a căror săvârşire atrage potrivit legislaţiei statului solicitant

şi legii române o pedeapsă privativă de libertate de cel puţin un an,
iar în vederea executării unei pedepse, numai dacă aceasta este de
cel puţin 4 luni.”Astfel, infracţiunea pentru care se cere extrădarea
trebuie să prezinte o anumită gravitate, în sensul că trebuie
sancţionată, în legislaţia ambelor state, cu o pedeapsa privativă de
libertate.

Condiţii referitoare la infractor:

- persoana a cărei extrădare se cere să fie cetăţean

român. Însa în situaţia în care se cere extrădarea unei persoane
cu alta cetăţenie trebuie sa specificăm următoarele. Conform
legii nr.
302/2004 statul român poate cere extrădarea unui cetăţean străin în
anumite condiţii. În primul rând în România pot fi extrădaţi
cetăţeni străini în baza unor convenţii sau tratate bilaterale sau
multilaterale la care România este parte şi pe bază de reciprocitate.
În al doilea rând, România poate cere extrădarea unui cetăţean
străin dacă infracţiunea a fost săvârşită pe teritoriul României sau a
adus atingere intereselor statului nostru. În al treilea rând, se poate
solicita extrădarea unui cetăţean străin, dacă acesta are domiciliul
în România sau este cetăţean al unui stat membru al Uniunii
Europene. În al patrulea rând, se poate cere extrădarea unui
cetăţean de altă origine, chiar din statul al cărui cetăţean este, dacă
acesta deţine şi cetăţenia română

- persoana a cărei extrădare se cere să se găsească

pe teritoriul statului solicitat.
- împotriva persoanei a cărei extrădare se cere, trebuie să fie
8 [EXTRĂDAREA ȘI EXPULZAREA] VALENTINA BULEAC SSL2

pusă înmişcare acţiunea penală

Condiţii referitoare la procedură:

- să existe o cerere de extrădare din partea statului solicitant.

- statul care primeste cererea de extrădare va trebui să-

l aresteze pe făptuitor.

- statul solicitant va trebui să comunice statului solicitat

informaţii cu privire la desfăşurarea şi finalizarea procesului
penal în care este antrenat persoana extrădabilă.

- statul solicitat va trebui să comunice statului solicitant

data şi loculpredării persoanei extradate. Condiţii referitoare la
competenţă:

- infracţiunea pentru care se cere extrădarea trebuie să fie

comisă peteritoriul statului Român sau în străinătate dar să aducă
atingere intereselor statului nostru. De asemenea, ‟‟ România
poate refuza să extrădeze persoana reclamată pentru o infracţiune
care, potrivit legislaţiei române, a fost săvârsită în totul sau în
parte

pe teritoriul său. „14‟

- infracţiunea care face obiectul cererii de extrădare a fost

săvârşita în afara statului solicitant. În această situaţie,
extradarea, poate fi refuzata numai dacă legislaţia statului român
nu
autorizaeza urmărirea bunei infracţiuni de acelasi fel, savarşită în
afara teritoriului său, ori nu autorizează extradarea pentru
infracţiunea care face obiectul cererii.

C. Procedura extrădării

În România singura instritiţie care are dreptul de a întocmi şi

transmite cererile de extrădare în numele statului roman este
Ministerul Jutiţiei. Potrivit ultimelor modificări aduse Legii
nr. 302/2004, prin Legea nr. 224/2006 cererea de extrădare
poate fi precedată de emiterea unui mandat de urmărire
internaţională în vederea extrădării. Mandatul de urmărire
internaţională în vederea extrădării se poate emite în situaţia
în care, un mandat de arestare preventivă sau de executare a
pedepsei nu mai poate fi dus la îndeplinire datorită faptului
că, inculpatul a parăsit teritoriul statului nostru. Mandatul se
transmite Centrului de Cooperare Poliţienească Internaţională
din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor din
România. Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională
va transmite acest mandat pe canalele proprii Organizaţiei
Internaţionale a Poliţiei Criminale (Interpol).Mandatul de
urmarire internaţională în vederea extradării conţine:
- toate elementele necesare identificării persoanei urmărite,-
1
0 [EXTRĂDAREA ȘI EXPULZAREA] VALENTINA BULEAC SSL2

o expunere sumară a situaţiei de fapt,- date privind încadrarea

juridică a faptelor,- cererea de arestare provizorie în vederea
extrădării, în condiţiile prevazute la art. 68. din
Legea 302/2004.

C.1 . Extradarea pasiva ( Procedura în care România este

stat solicitant)
Extrădarea pasivă reprezintă o formă a extrădării prin
intermediul căreia, la cererea unui stat străin, sunt predate din
România persoanele aflate pe teritoriul său care sunt urmărite
penal sau sunt trimise în judecată pentru săvârşirea unei
infracţiuni ori sunt căutate în vederea executării unei pedepse
sau a unei măsuri de siguranţă în statul solicitant.

În baza Convenţiilor şi Tratatelor ratificate, precum şi a

prevederilor legislaţiei interne, România acceptă extrădarea
cu îndeplinirea condiţiilor menţionate în actele normative
internaţionale şi interne.

C.2 . Extradarea activa( România este stat solicitant)

Extrădarea activă reprezintă o formă a cooperării judiciare

 internaţionale prin intermediul căreia, la cererea autorităţilor
române, statul străin căruia i s-a făcut solicitarea predă
persoanele aflate pe teritoriul său care sunt urmărite penal sau
sunt trimise în judecat ă pentru săvârşirea de infracţiuni ori
sunt căutate în vederea executării pedepsei.4

Când extrădarea a fost acordată la cererea statului român,

persoana extrădată va fi adusă în ţară şi predată de urgenţă,
după caz, penitenciarului sau autorităţii judiciare competente.
Dacă extrădatul urmează să execute o pedeapsă definitivă, el
va fi depus la penitenciar. În ipoteza în care extrădatul a fost
condamnat în lipsă, el va fi rejudecat la cerere, asigurându-i-
se toate drepturile la apărare. În situaţia în care extrădarea s-a
obţinut în vederea tragerii la răspundere penală, urmărirea şi
judecata se vor desfăşura potrivit
procedurii de drept intern.

2. EXPULZAREA

A.1. DEFINITȚIA EXPULZĂRII

4 I. Retca , Reglementarea regimului extr ădării în legislaţia român ă, în

Dreptul nr. 2/2005, p. 165.
1
2 [EXTRĂDAREA ȘI EXPULZAREA] VALENTINA BULEAC SSL2

Expulzarea este o măsură de siguranţă care se poate

lua faţă de o categorie limitată de persoane, şi
anume, cea a cetăţenilor străini şi persoanelor fizice
fără cetăţenie, care nu au domiciliul în ţară.
Conform Codului penal, articolul 117, prin
expulzare se înţelege “măsura de siguranţă potrivit
căreia un cetăţean străin sau o persoană fără
cetăţenie care nu are domiciliul în ţara noastră şi
care a comis o infracţiune în ţara noastră i se
interzice în condiţiile legii rămânerea sa pe
teritoriul ţării “.
Expulzarea constă în îndepărtarea silită de pe
teritoriul ţării a infractorului, cetăţean străin sau
persoană fără cetăţenie, care nu domiciliază în
România, dacă în urma săvârşirii infracţiunii,
prezenţa lui pe acest teritoriu prezintă pericol
social. Această măsură de siguranţă este destinată
să înlăture starea de pericol ce decurge din teama
că cetăţeanul străin sau apatridul domiciliat în afara
teritoriului ţării, care a săvârşit o infracţiune de
competenţa instanţelor ţării noastre, ar putea,
rămâne în continuare pe acest teritoriu să
săvârşească noi infracţiunii (de exemplu,
infracţiunii împotriva statului, contra autorităţii,
infracţiuni economice). Starea de pericol se deduce
din fapta săvârşită şi din împrejurările comiterii
acesteia, din legătura ei cu mediul social în care a
fost săvârşită. Înlăturarea acestei stări este posibilă
prin ruperea infractorului de acest mediu, adică,
ţinând seama de condiţia sa de străin, prin
interzicerea de a mai rămâne pe teritoriul ţării, şi,
ca urmare, prin îndepărtarea silită de pe acest
teritoriu.
Corespunzător dreptului statului de a stabili
condiţiile de intrare a străinilor, este dreptul statului
de a refuza unui străin continuarea şederii pe
teritoriul naţional şi, ca urmare, de a recurge la
expulzarea sa. Prin expulzare se înţelege obligarea
străinului să părăsească teritoriul statului unde îşi
1
4 [EXTRĂDAREA ȘI EXPULZAREA] VALENTINA BULEAC SSL2

are reşedinţa.
În ceea ce priveşte însă condiţiile de exercitare a
dreptului statului de a expulza străinii, dreptul
internaţional impune anumite limite. Se consideră,
astfel, că aceste condiţii nu trebuie să fie inutil de
drastice, să se permită, eventual, expulzatului, să-
şi aleagă statul spre care să fie expulzat, să se
respecte, în legătură cu expulzarea, drepturile
elementare ale persoanei, cum ar fi excluderea
violenţei, a detenţiei ilegale.
Articolul 13 al Pactului internaţional privind
drepturile civile şi politice adoptat de Adunarea
Generală a O.N.U. în 1966, stabileşte că “Un străin
care se află în mod legal pe teritoriul unui stat,
parte la acest pact nu poate fi expulzat decât ca
urmare a unui decizi luate, în conformitate cu legea
şi dacă raţiuni imperioase de securitate naţională
nu se opun, el trebuie să aibă posibilitatea de a
prezenta motivele care pledează împotriva
expulzări sale şi de a obţine reexaminarea cazului
său de către o autoritate competentă “.
Există însă şi alte limite ale expulzării. Astfel,
potrivit articolul 33 din Convenţia privind statutul
refugiaţilor din 28 iulie 1951 adoptată de
Conferinţa O.N.U a plenipotenţiarilor, “un străin
nu trebuie expulzat într-o ţară sau un teritoriu în
care persoana sau libertatea sa ar fi ameninţate pe
motiv de rasă, religie, cetăţenie sau opinii politice”.
Expulzarea, ca măsură de siguranţă, se deosebeşte
de expulzarea ca măsură administrativă, prin faptul
că cea dintâi se ia numai fată de străinul care a
săvârşit o infracţiune şi prezintă pericolul săvârşiri
unor noi fapte şi numai de către instanţele de
judecată prin hotărârea de condamnare. Expulzarea
administrativă se ia, aşa cum o arată şi denumirea,
de către organele administrative, faţă de străini
consideraţi indezirabili pe teritoriul ţării, deşi nu au
săvârşit fapte ilicite.
1
6 [EXTRĂDAREA ȘI EXPULZAREA] VALENTINA BULEAC SSL2

A.2. CONDITII REFERITOARE LA

INFRACTIUNE ÎN CAZUL
EXPULZARII

Pentru ca instanţa de judecată să poată aplica măsura de

siguranţa a expulzării, trebuie să constate îndeplinirea
anumitor condiţii.În primul rând, instanţa trebuie să
constate, că s-a săvârşit o infracţiune. Deşi, legea un
precizează natura şi gravitatea infracţiuni săvârşite,
considerăm că aceasta trebuie să prezinte un anumit
grad de pericol social concret, pentru că, în caz contrar,
e greu de acceptat că dispunerea măsurii este justificată.

În al doilea rând, trebuie stabilit că infractorul are

calitatea de cetăţean străin sau apatrid cu domiciliul în
străinătate. În principiu, această calitate trebuie
îndeplinită în momentul săvârşiri infracţiuni, dar
calitatea este absolut necesară să existe în momentul în
care se dispune măsura. Prin urmare, dacă ipotetic
făptuitorul a dobândit calitatea de cetăţean român în
intervalul scurs între momentul săvârşirii infracţiuni şi
momentul în care se pronunţă condamnarea, măsura de
siguranţă a expulzării nu mai poate fi luată pentru că
un stat nu-şi poate expulza proprii cetăţenii.

O altă condiţie se referă la constatarea pericolului în

fiecare caz dat, în sensul că rămânerea infractorului
străin pe teritoriul ţării este o premisă obiectivă a
săvârşirii de noi infracţiunii.

A patra condiţie care poate fi îndeplinită se referă la

faptul că înainte de a aplica această măsură de siguranţă,
instanţa trebuie să constate, că în ţara în care urmează să
fie expulzat străinul, nu există pericolul ca acesta să fie
supus la tortură sau să fie condamnat la moarte.

B .1 CONDITII DE EXPULZARE A
INFRACTORULUI
1
8 [EXTRĂDAREA ȘI EXPULZAREA] VALENTINA BULEAC SSL2

Condiţiile legale ale expulzării sunt: să fie vorba de un

cetăţean străin care nu are domiciliul în ţară;
cetăţeanul străin a săvârşit o infracţiune la noi în
ţară; dacă expulzarea însoţeşte pedeapsa închisorii,
punerea în executare a

expulzării se face după executarea pedepsei (această

măsură a expulzării nu însoţeşte pedeapsa, ea se pune în
executare de îndată).

Reiese din cele de mai sus că expulzarea este limitată de

cetăţenii străini sau persoane fără cetăţenie, care nu au
domiciliul în ţară şi care au comis infracţiuni; numai
aceste persoane pot fi expulzate. În cazul când s-a
aplicat şi pedeapsa închisorii, măsura se aduce la
îndeplinire după executarea pedepsei cu închisoarea.
B.2. PROCEDURA EXPULZARII

DELIBERAREA SI LUAREA HOTARÂRII DE

EXPULZARE

Luarea măsurii expulzării se face cu respectarea unor

reguli. Astfel, instanţa care dispune luarea măsurii
expulzării trebuie sa constate care este cetăţenia
străinului infractor sau care este ţara unde îşi are
domiciliul infractorul fără cetăţenie, aceasta întrucât
luarea măsurii respective trebuie să aibă o destinaţie
precisă, explicit sau implicit stabilită, astfel încât
executarea măsurii să poată practic avea loc. Primirea
unui străin expulzat poate fi refuzată de orice stat al
cărui cetăţean nu este acel străin sau pe teritoriul căruia
străinul fără cetăţenie nu are domiciliu. Odată ieşit din
ţară, străinul expulzat este liber să locuiască în orice altă
ţară în care s-ar îngădui aceasta.

Instanţa trebuie sa menţioneze în hotărâre că, măsura

2
0 [EXTRĂDAREA ȘI EXPULZAREA] VALENTINA BULEAC SSL2

este luată pe durată nedeterminată, deoarece în astfel de

cazuri este foarte dificil să se stabilească mai dinainte
cât va dura starea de pericol. Deşi legea nu prevede
posibilitatea luării măsurii pe timp limitat totuşi
principiile generale aplicabile în această materie nu se
opun ca expulzarea să fie luată temporar, atunci când se
ştie cu siguranţă că starea de pericol este temporară. În
concret, în aceste cazuri nu se indică o dată, ci un
moment legat de producerea unui eveniment, care îşi
încetează efectele odată cu dispariţia împrejurărilor
care făceau ca prezenţa infractorului pe teritoriul ţării
sa fie socotită ca reprezentând o stare de pericol.

Dacă persoana expulzată ar dobândi ulterior calitatea de

cetăţean român (de exemplu: prin căsătorie), măsura va
putea, după caz, să fie ridicată sau înlocuită cu altă
măsură de siguranţă.

REVOCAREA EXPULZARII
Măsura de siguranţă a expulzării însoţeşte de regulă
pedeapsa închisorii, luarea acestei măsuri implicând
săvârşirea unei infracţiuni cu un grad de pericol mărit.

Executarea măsurii expulzării este reglementată în

articolul 438 Codul de procedură penală. Procedura de
punere în aplicare diferă după cum măsura de siguranţă
însoţeşte sau nu pedeapsa închisorii.

Când prin hotărârea de condamnare la pedeapsa

închisorii s-a aplicat şi măsura de siguranţă a expulzării,
în mandatul de executare a pedepsei închisorii, se va
face menţiunea ca la data eliberării, condamnatul sa fie
predat organelor.

În practica judiciară pot exista situaţii când infractorilor

străini, care execută pedeapsa închisorii, li se acordă,
din oficiu sau la cerere, eliberarea condiţionată.
Desigur, că în asemenea situaţii, motivele care au stat la
baza eliberării condiţionate trebuie să ducă şi la
revocarea măsurii expulzării.
2
2 [EXTRĂDAREA ȘI EXPULZAREA] VALENTINA BULEAC SSL2

Revocarea poate să fie dispusă de către instanţă şi după

executarea pedepsei cu închisoarea, când, de exemplu,
cetăţeanul străin devine prin căsătorie cetăţean român.

De menţionat, că în practica judiciară, se ivesc

numeroase dificultăţi în privinţa executării acestei
măsuri de siguranţă şi de aceea instanţele judecătoreşti
procedează în prealabil la verificări atente pentru a
stabili dacă măsura respectivă este executabilă.

Totodată, potrivit dispoziţiei din articolul 117 alineatul

ultim Codul penal, aşa

cum a fost modificat prin Legea nr. 20/1990, ca urmare

a aderării ţării noastre la Convenţia împotriva torturii şi
a altor pedepse ori tratamente cu cruzime, inumane sau
degradante, infractorii străini care au fost condamnaţi
pentru infracţiuni săvârşite în ţara noastră, nu vor fi
expulzaţii dacă există motive serioase de a se crede că
vor fi supuşi la tortură în ţările în care vor fi expulzaţi.
3. ASEMANARII SI DEOSEBIRI
DINTRE EXTRADARE SI EXPULZARE

O primă asemănare între extrădare şi expulzare

o presupune faptul că se aplică numai
infractorului cetăţean străin sau fără cetăţenie cu
domiciliul în străinătate.

Totodată nici una din cele două măsuri nu se va lua în

eventualitatea în care infractorul străin sau fără cetăţenie
cu domiciliul în străinătate riscă să fie supus torturii sau
să i se aplice pedeapsa capitală.

De asemenea, în cazul ambelor instituţii trebuie să se fi

comis o infracţiune astfel încât, acestea să poată fi
aplicate, deosebindu-se însă prin faptul că, în cazul
extrădării infracţiunea trebuie să se fi săvârşit pe
teritoriul statului solicitant, pe când în cazul expulzării
infracţiunea trebuie să se fi săvârşit pe teritoriul statului
nostru.

O altă deosebire între cele două instituţii este din punct

2
4 [EXTRĂDAREA ȘI EXPULZAREA] VALENTINA BULEAC SSL2

de vedere procedural. Astfel, expulzarea se deosebeşte

de extrădare întrucât cea dintâi se dispune din oficiu de
către autorităţile judiciare, ca urmare a comportării
necorespunzătoare în ţara noastră a străinului sau a
persoanei fără cetăţenie care nu domiciliază în România,
în timp ce extrădarea se dispune la cererea unui stat, pe
bază de convenţii internaţionale de reciprocitate sau în
temeiul legii de extrădare, datorită faptului că persoana
respectivă a avut o comportare necorespunzătoare în
străinătate.

4. BIBLIOGRAFIE

1. Al. Boroi, Drept penal, partea generală, Ed. C. H. Beck,

Bucureşti, 2006

2. A. Boroi, I. Rusu- Cooperare judiciară în materie penala, ed.

C.H.Beck 2008

3. A.S. Tulbure, A.M. Tatu -Tratat de drep procesual, ed. All Beck
2001
4. A.S. Tulbure, Extradarea aspecte procesual penale, Revista
Drept Penal Nr. 3/2000

5. I.Retca, Extradarea cetăţenilor români, Revista Dreptul

Nr. 8/2004

6. I. Retca , Reglementarea regimului extr ădării în

legislaţia română, în Dreptul nr. 2/2005,

7. F. R. Radu, De la extrădare la mandatul european de arestare. O

privire istorică şi juridică”, revista „Dreptul”, nr. 2/2006

8. Camelia Serban Morareanu- Drept procesual penal : curs

universitar . Ed. a 2-a, rev. - Bucureşti , Editura Hamangiu,
2009

9. Constitutia României

10. Legea nr.302 din 28 iunie 2004 privind cooperarea

judiciara internationala în materie penala

11. Legea 296 din 7 iunie 2001 privind extradarea

12. http://www.just.ro13. http://www.scrigroup.com/legislatie

2
6 [EXTRĂDAREA ȘI EXPULZAREA] VALENTINA BULEAC SSL2