Îngrijirea Animalelor: În Slujba Unei Științe de Calitate

Îngrijirea animalelor
în slujba unei științe de calitate

DIRECTIVA 2010/63/EU
PRIVIND PROTECȚIA ANIMALELOR
UTILIZATE ÎN SCOPURI ȘTIINȚIFICE
© Novo Nordisk
CADRU PENTRU EDUCAȚIE

ȘI FORMARE
Mediu
Autoritățile naționale competente pentru punerea în aplicare a Directivei
2010/63/UE privind protecția animalelor utilizate în scopuri științifice
Document de lucru privind dezvoltarea unui cadru comun de educație și

formare în vederea îndeplinirii cerințelor prevăzute de directivă
- Înlocuirea documentului de consens din 18-19 septembrie 2013 -
Bruxelles, 19-20 februarie 2014
Comisia a instituit un grup de lucru la nivel de experți (EWG) pentru a dezvolta un cadru
comun de educație și formare care să permită UE să îndeplinească cerințele prevăzute la
articolele 23 și 24 din Directiva 2010/63/UE privind protecția animalelor utilizate în scopuri
științifice. Toate statele membre și principalele organizații ale părților interesate au fost
invitate să desemneze experți care să participe la lucrările grupului. Grupul de lucru la nivel
de experți s-a reunit la 22-23 februarie 2012, 19-20 septembrie 2012 și 3-4 iulie 2013.
Obiectivul grupului de lucru la nivel de experți a fost de a elabora un cadru comun cu scopul
de a facilita îndeplinirea cerințelor în materie de competență pentru toți cei implicați în
utilizarea și îngrijirea animalelor utilizate în scopuri științifice, precum și libera circulație a
personalului.
Prezentul document este rezultatul lucrărilor din cadrul reuniunilor grupului de lucru la nivel
de experți (inclusiv cele privind evaluarea proiectului/evaluarea retroactivă1, inspecția și
punerea în aplicare2), al discuțiilor cu statele membre, precum și al contribuțiilor juridice ale
Comisiei. Documentul a fost aprobat de autoritățile naționale competente pentru punerea în
aplicare a Directivei 2010/63/UE, la reuniunea acestora din 19-20 februarie 2014, cu excepția
anexei V3.
Declinarea responsabilității:
Conținutul prezentului document este conceput ca o serie de orientări care au rolul de a

sprijini statele membre și alte părți care intră sub incidența Directivei 2010/63/UE
privind protecția animalelor utilizate în scopuri științifice să ajungă la o înțelegere
comună a dispozițiilor conținute în directivă și să faciliteze punerea în aplicare a
acesteia. Toate observațiile trebuie luate în considerare în contextul Directivei
2010/63/UE. Documentul prevede o serie de sugestii cu privire la modul în care pot fi
îndeplinite cerințele directivei. Conținutul documentului nu impune obligații
suplimentare în afară de cele prevăzute în directivă.
Doar Curtea de Justiție a Uniunii Europene are dreptul de a oferi interpretări ale
legislației UE care au forță obligatorie din punct de vedere juridic.
1
http://ec.europa.eu/environment/chemicals/lab_animals/pdf/guidance/project_evaluation/ro.pdf
2
http://ec.europa.eu/environment/chemicals/lab_animals/pdf/guidance/inspections/ro.pdf
3
Întregul conținut este pe deplin sprijinit, dar, cu toate acestea, aspectele legate de competența națională
împiedică aprobarea oficială a anexei V privind formarea inspectorilor de către autoritățile naționale competente
în temeiul Directivei 2010/63/UE.
1
Cuprins:
Contextul juridic – articolul 23 din Directiva 2010/63/UE ....................................................... 4

Obiectivele și structura cadrului de educație și formare ............................................................ 4
Procesul educațional în temeiul Directivei 2010/63/UE ............................................................ 5
Înțelegerea cerințelor articolului 23 alineatul (2) ................................................................. 6
Procesul .................................................................................................................................. 7
Calificări universitare pentru activitățile prevăzute la literele (a), (b), (c) și (d) ....................... 7
PARTEA A
Formare modulară și rezultatele învățării .................................................................................. 9

Criterii de calitate pentru un modul de formare .................................................................... 9
Terminologia utilizată .......................................................................................................... 10
Specializare pe specii ........................................................................................................... 11
Derogarea de la urmarea cursurilor de formare modulară pentru activitățile prevăzute la
literele (a), (b), (c) și (d) ...................................................................................................... 11
Module de formare cu rezultatele aferente ale învățării...................................................... 12
Evaluarea rezultatelor învățării ................................................................................................ 12
Criteriile de evaluare/admitere-respingere ......................................................................... 12
Mecanisme de monitorizare și de evaluare a competențelor ................................................... 13
Calitățile pe care trebuie să le aibă un bun coordonator .................................................... 13
Procesul de monitorizare ..................................................................................................... 14
Evaluarea competenței ......................................................................................................... 14
Reexaminarea/menținerea competenței ............................................................................... 15
Dezvoltarea profesională continuă (DPC) ............................................................................... 15
Evidența formării și a coordonării ........................................................................................... 16
PARTEA B
Autorizarea/acreditarea cursurilor ........................................................................................... 17

Cum ar trebui să fie autorizat/acreditat un curs de formare? ............................................. 17
Cerințe privind informațiile referitoare la autorizarea/acreditarea cursului ..................... 18
Principiile unui proces de autorizare/acreditare ................................................................. 19
Responsabilitățile organismelor de autorizare/acreditare a cursurilor .............................. 19
Cadrul de acceptare reciprocă .................................................................................................. 19
Propunere pentru o platformă a UE și un portal de informații privind educația și formarea
.............................................................................................................................................. 20
2
PARTEA C
Rolurile, sarcinile și formarea în vederea îndeplinirii funcțiilor prevăzute la articolele 24 și 25

.................................................................................................................................................. 22
Persoana (persoanele) responsabilă(e) de supravegherea bunăstării și îngrijirii animalelor
în temeiul articolului 24 alineatul (1) litera (a) ................................................................... 22
Persoana (persoanele) responsabilă(e) de punerea la dispoziție a informațiilor privind
speciile adăpostite în cadrul unității în temeiul articolului 24 alineatul (1) litera (b) ........ 24
Persoana (persoanele) responsabilă(e) de educație, competențe și dezvoltare profesională
continuă în temeiul articolului 24 alineatul (1) litera (c) .................................................... 26
Persoana (persoanele) care efectuează evaluarea proiectului în temeiul articolului 38 .... 29
Medicul veterinar desemnat în temeiul articolului 25 ......................................................... 30
Utilizarea animalelor vii pentru educație și în formare ........................................................... 33
Justificarea utilizării animalelor vii în educație .................................................................. 34
Justificarea utilizării animalelor vii în cadrul formării profesionale .................................. 35
Cererile de proiecte și evaluările pentru utilizarea animalelor în educație și în formare .. 35
Trecerea de la „formare” la „activitatea monitorizată” .................................................... 37
Anexa I Module și rezultatele aferente ale învățării ................................................................ 38
Partea 1: Structura modulară .............................................................................................. 38
Partea 2: Rezultatele învățării ............................................................................................. 40
Partea 3: Module ................................................................................................................. 41
Partea 4: Rezultatele învățării, verbele măsurabile și gândirea critică .............................. 82
Anexa II Exemple de criterii de evaluare a rezultatelor învățării ............................................ 86
Anexa III Exemple de evaluare a competenței ........................................................................ 95
Anexa IV Model de fișă de formare ..................................................................................... 102
Anexa V Recomandări pentru persoana (persoanele) care efectuează inspecții în temeiul
articolului 34 .......................................................................................................................... 108
Persoana (persoanele) care efectuează inspecții în temeiul articolului 34 ....................... 108
Modulul dedicat funcției de inspector ................................................................................ 111
3
Contextul juridic – articolul 23 din Directiva 2010/63/UE4
Competența personalului
1. Statele membre trebuie să se asigure că fiecare crescător, furnizor și utilizator dispune de

suficient personal.
2. Personalul trebuie să fie instruit și format în mod corespunzător înainte de a îndeplini

oricare dintre următoarele funcții:
(a) efectuarea de proceduri pe animale;
(b) conceperea procedurilor și a proiectelor;
(c) îngrijirea animalelor; sau
(d) sacrificarea animalelor.
Persoanele care îndeplinesc funcțiile prevăzute la litera (b) trebuie să fi beneficiat anterior
de formare într-o disciplină științifică relevantă pentru activitatea desfășurată și trebuie să
aibă cunoștințe specifice privind speciile în cauză.
Personalul care îndeplinește funcțiile prevăzute la literele (a), (c) sau (d) este supravegheat
în îndeplinirea sarcinilor care îi revin până când demonstrează că deține competența
necesară.
Statele membre se asigură, prin autorizare sau prin alte mijloace, că sunt îndeplinite
cerințele prevăzute de prezentul alineat.
3. Pe baza elementelor stabilite în anexa V, statele membre trebuie să publice cerințele

minime privind educația și pregătirea, precum și cerințele pentru obținerea, menținerea și
demonstrarea competenței necesare în vederea îndeplinirii funcțiilor enumerate la
alineatul (2).
4. Pot fi adoptate orientări fără caracter obligatoriu la nivelul Uniunii privind cerințele
prevăzute la alineatul (2), în conformitate cu procedura de consultare menționată la
articolul 56 alineatul (2).
Obiectivele și structura cadrului de educație și formare
Se elaborează orientări UE cu scopul a răspunde unei necesități de armonizare și de

existență a unui cadru comun care să asigure competența și să faciliteze libera circulație
a personalului. Este important de remarcat că rezultatul obținut se bazează pe acordul
general și nu are caracter obligatoriu. Rămâne la alegerea fiecărui stat membru să
interpreteze măsura și modul în care vor fi puse în aplicare orientările generale.
4
http://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=CELEX:32010L0063:RO:NOT
4
Cu toate acestea, orice acord la nivelul UE în ceea ce privește principiile generale va oferi, de
asemenea, asistență celor care dezvoltă cursuri de formare pentru a lucra în vederea instituirii
unor standarde comune acceptabile. Aceasta ar trebui să conducă în schimb la o ofertă mai
amplă de cursuri de formare pentru a promova obiectivele de disponibilitate, accesibilitate și
costuri reduse.
Cadrul include considerente legate de cerințele privind formarea, supravegherea, evaluarea

competențelor și formarea continuă a persoanelor implicate în desfășurarea procedurilor,
îngrijirea animalelor, sacrificarea animalelor, precum și a persoanelor responsabile de
conceperea procedurilor și a proiectelor.
Cadrul comun de educație și formare facilitează și asigură competența tuturor persoanelor

implicate în utilizarea, îngrijirea și creșterea animalelor pentru desfășurarea procedurilor
științifice și sprijină libera circulație a personalului.
Cadrul de formare ar trebui să îndeplinească următoarele obiective și să fie
 flexibil;
 disponibil și accesibil;
 la un cost abordabil și
 de calitatea convenită.
Procesul educațional în temeiul Directivei 2010/63/UE
Există mai multe modalități diferite prin care pot fi puse în aplicare formarea, supravegherea
și competențele. Obiectivul a fost de a dezvolta un cadru la nivelul Uniunii Europene care să
asigure competența personalului care se ocupă de îngrijirea sau utilizarea animalelor în cadrul
procedurilor și de a facilita libera circulație a personalului în interiorul UE. Cadrul propus are
la bază o structură modulară a formării, cu accent pe rezultatele învățării.
Numai programele de formare în sine nu asigură dobândirea competențelor.
Abordarea bazată pe rezultatele învățării întărește convingerea că un cursant a atins nivelul

adecvat de înțelegere pentru a îndeplini criteriile de învățare.
În general, va fi necesară o perioadă de supraveghere pentru a consolida înțelegerea și a

asigura că sarcinile/îndatoririle/experimentele sunt realizate la un standard adecvat, cu
intervenții din partea supraveghetorului (supraveghetorilor) pentru a garanta acest lucru.
Doar după ce persoanele în cauză au fost evaluate ca fiind competente, acestea pot lucra fără
supraveghere. În acest timp, cei considerați competenți trebuie să atingă o înțelegere mai
aprofundată a sarcinii.
Competențele ar trebui să facă obiectul unei revizuiri.
Timpul necesar pentru a atinge rezultatele învățării individuale și a finaliza formarea

modulară va varia considerabil în funcție de persoană, metoda de predare și de evaluare.
5
Durata perioadei de supraveghere și timpul necesar până la atingerea competenței poate varia
de exemplu, din cauza frecvenței/disponibilității sarcinii care urmează să fie executată, a
complexității tehnice și a capacității persoanei în cauză.
Prin urmare, nu este de dorit să se precizeze termenele limită sau perioadele de

supraveghere.
Obiectivul formării inițiale este de a se ajunge la un nivel de cunoștințe și/sau înțelegere de

bază, plecând de la următorul principiu : a fost dezvoltată o înțelegere mai profundă a bazei
de cunoștințe și anumite competențe cu privire la care se presupune că au fost dobândite până
la momentul evaluării competenței.
Abordarea ar trebui să reflecte ceea ce se întâmplă în practică – după încheierea unui modul
inițial de formare, se preconizează că un cursant va deține o înțelegere de bază a aspectelor în
cauză, însă în timpul perioadei de monitorizare cunoștințele teoretice vor continua să se
îmbunătățească, astfel încât la momentul dobândirii competenței, se aștepta o înțelegere mai
profundă a sarcinii asumate. Diferențele vor fi reflectate în diferitele standarde de evaluare
pentru finalizarea cursului de formare și obținerea nivelului de competență.
Formarea ar trebui considerată ca un proces continuu, de la formarea modulară inițială la o

perioadă de lucru sub supraveghere, până în momentul atingerii nivelului de competență.
Persoanele în cauză își vor menține competențele printr-un proces de formare continuă
(dezvoltare profesională continuă – DPC).
Înțelegerea cerințelor articolului 23 alineatul (2)
Articolul 23 alineatul (2) din Directiva 2010/63/UE prevede că „personalul trebuie să fie
educat și format în mod corespunzător înainte de a efectua oricare dintre următoarele
activități ..”
Atunci când se îndeplinește una dintre aceste activități și există probabilitatea de a se

provoca durere, suferință, stres sau vătămări de durată, modulele de formare relevante
trebuie să fie finalizate înainte de a se lucra sub supraveghere.
În caz contrar, cursantul ar putea începe să lucreze sub supraveghere înainte de promovarea
modulelor în cauză.
În toate cazurile, responsabilitatea pentru executarea corectă a sarcinii revine

supraveghetorului, până la finalizarea cursului de formare și demonstrarea competenței
necesare.
6
Procesul
Pe baza celor de mai sus, procesul sugerat este descris în continuare:
Pentru a se obține rezultatele dorite în ceea ce privește standardele adecvate de formare și

libera circulație a personalului, sunt necesare rezultate ale învățării suficient de detaliate
pentru formarea modulară, împreună cu o înțelegere comună a criteriilor de evaluare.
Formarea ar trebui să facă obiectul unei supravegheri a asigurării calității.
Este propusă o platformă europeană în cadrul căreia se poate face schimb de informații
privind educația și formarea.
Calificări universitare pentru activitățile prevăzute la literele (a), (b), (c) și (d)
Punând accentul pe competențe, pe baza modulelor de formare care îndeplinesc criteriile de

calitate convenite și sunt evaluate în mod coerent, promovarea modulelor solicitate presupune
un nivel de școlarizare și de maturitate suficient pentru activitățile în cauză.
Activitățile prevăzute la literele (a), (c) și (d) nu ar trebui să necesite calificări profesionale
specifice.
Persoanele responsabile de conceperea procedurilor și a proiectelor aferente funcției

prevăzută la litera (b) ar trebui să dețină o diplomă universitară sau echivalentă într-o
7
disciplină științifică corespunzătoare. Acest lucru va fi important pentru a se asigura că
persoanele în cauză sunt în măsură să aplice principiile celor 3R în mod eficient în
conceperea procedurilor și a proiectelor și să emită opinii etice și științifice adecvate.
Pot exista unele persoane care sunt recunoscute ca fiind calificate pentru a îndeplini sarcinile
menționate la articolul 23 din Directiva 2010/63/UE, înainte de intrarea sa în vigoare, pentru
care recunoașterea ar trebui să fie continuată.
Trebuie menționat că articolul 40 alineatul (2) litera (b) nu descrie cerințele educaționale
pentru persoanele însărcinate cu punerea în aplicare a proiectului la nivel general. Cu toate
acestea, este important din motive științifice și de bunăstare, precum și pentru a asigura
conformitatea, ca persoanele respective să își înțeleagă rolul și să aibă suficiente cunoștințe
cu privire la îngrijirea și utilizarea animalelor pentru a-și îndeplini rolul în mod eficient.
8
PARTEA A
Formare modulară și rezultatele învățării
Abordarea structurii de formare modulară și bazată pe rezultatele învățării este

flexibilă. Rezultatele învățării vizează mai degrabă produsul rezultat decât cu procesele
și contribuie la definirea competențelor și a cunoștințelor pe care participanții la modul
ar trebui să le poată demonstra până la momentul evaluării rezultatelor învățării.
Rezultatele învățării sunt intențiile specifice ale unui program sau modul de formare,
redactate în termeni specifici. Rezultatele învățării descriu ceea ce un cursant ar trebui
să cunoască, să înțeleagă sau să fie în măsură să facă la sfârșitul modulului.
Rezultatele învățării nu sunt o programă a cursului sau o listă de subiecte care urmează
să fie tratate. Furnizorii de formare sunt liberi să elaboreze conținutul cursurilor, materialele
de formare și metodele de predare, care vor pune în aplicare toate rezultatele învățării pentru
fiecare modul ales într-un mod care să răspundă cerințelor naționale/locale/instituționale
și/sau individuale/de grup.
Trebuie recunoscut faptul că obținerea unor rezultate practice ale învățării poate fi separată de
rezultatele învățării teoretice/bazate pe cunoaștere. Evaluarea rezultatelor învățării asupra
competențelor practice trebuie să asigure că, prin nivelul de competențe dobândit, cursantul
poate să lucreze sub supraveghere, fără niciun risc crescut în ceea ce privește bunăstarea
animalelor. Dezvoltarea competențelor va avea loc lucrând sub supraveghere. Cu toate
acestea, perioada și nivelul de supraveghere pot varia, printre altele datorită, complexității
sarcinii, frecvenței și experienței anterioare a cursantului.
În cazurile în care nu există niciun risc de a provoca durere, suferință, stres sau vătămări de
durată pentru animale, cursantul poate să lucreze sub supraveghere înainte de obținerea
rezultatelor învățării.
Cu toate acestea, în toate celelalte cazuri, rezultatele învățării trebuie obținute în conformitate
cu criteriile de reușită convenite înainte de a începe activitatea sub supraveghere. Abordarea
bazată pe rezultatele învățării ar trebui să permită realizarea unui nivel acceptabil de
înțelegere a obiectului pentru a se asigura că, atunci când se lucrează sub supraveghere,
persoana în cauză nu cauzează animalelor durere, suferință, stres sau vătămare de durată.
Criterii de calitate pentru un modul de formare
 rezultate ale învățării suficient de detaliate;

- cunoștințele teoretice care pot fi dobândite;
- abilitățile practice care pot fi dobândite;
 evaluare stabilită;
 criterii de admitere sau respingere.
9
Terminologia utilizată
Formarea ar trebui să aibă la bază o structură modulară. Modulele se încadrează în diferite

categorii:
 obligatorii pentru toate activitățile, astfel cum prevede articolul 23 alineatul (2)
(inclusiv modulul privind legislația națională);
 necesare numai pentru o anumită activitate specifică (anumite activități specifice);
 suplimentare, pentru a facilita învățarea unor competențe specializate , precum și
perfecționarea continuă (de exemplu, modulul de chirurgie).
Activitate = una dintre cele patru activități prevăzute la articolul 23

alineatul (2)5
Sarcină = sarcinile prevăzute, de exemplu, de articolele 24 (responsabil cu

îngrijirea și bunăstarea animalelor etc.), 25 (medic veterinar
desemnat) și 38 (evaluarea proiectelor)
Modul de bază = un modul obligatoriu pentru toate funcțiile și cu aceleași rezultate

ale învățării
Modul dedicat unei activități specifice (condiție prealabilă)

= un modul dedicat unei activități (unor activități) specifice
Modul dedicat unei sarcini specifice

= un modul recomandat care permite personalului să îndeplinească o
sarcină specifică (sarcini specifice)
Modul național = include transpunerea legislației naționale/regionale, precum și

orice alte acte legislative relevante pentru utilizarea animalelor în
scopuri științifice (de exemplu, transport, Convenția privind
comerțul internațional cu speciile de faună și floră sălbatică
amenințate cu extincția - CITES, deșeuri, organismele modificate
genetic)
Curs = un program care conține unul sau mai multe module, conceput
pentru a răspunde nevoilor de formare ale persoanelor identificate
în directivă
5
(a) efectuarea de experimente pe animale; (b) = conceperea experimentelor și a proiectelor; (c) = îngrijirea
animalelor; (c) = sacrificarea animalelor.
10
Specializare pe specii
Unele dintre modulele de formare vor fi concepute pentru specii specifice (grup de specii).
Modulul de formare inițială trebuie să fie finalizat în totalitate pentru o anumită specie sau
un anumit grup de specii.
Extinderea competențelor la alte specii va presupune să se demonstreze obținerea

rezultatelor învățării pentru noile specii în cadrul aceluiași modul.
Cu toate acestea, s-ar putea să nu fie întotdeauna necesar să se repete toate elementele
modulului de formare inițială pentru noile specii, deoarece pot exista elemente comune de
conținut între specii care nu trebuie repetate.
Derogarea de la urmarea cursurilor de formare modulară pentru activitățile prevăzute

la literele (a), (b), (c) și (d)
Pot fi admise derogări de la urmarea cursurilor de formare modulară, care depind de

informațiile furnizate în alte cursuri de formare și de experiența acumulată. Principiile pe
baza cărora se acordă astfel de derogări ar trebui să fie transparente și accesibile tuturor.
Aprobarea derogărilor de la cursurile de formare revine autorității competente (AC) sau, în

cazul în care autoritatea competentă a pus la dispoziția unității criterii clar definite, acestea ar
putea fi aprobate la nivelul unității locale [de către persoana responsabilă cu formarea
profesională (articolul 24 alineatul (1) litera (c); orice astfel de derogări trebuie să fie
înregistrate și disponibile pentru a fi verificate de către autoritatea competentă].
Ca o bună practică, indiferent de istoricul cursurilor de formare, în cazul unei persoane nou-
venite la o unitate, se vor verifica atât competențele, cât și formarea înainte de a i se permite
să lucreze fără a fi supravegheată.
Pentru a se facilita mobilitatea personalului, este necesară o formă de recunoaștere reciprocă

a cursurilor de formare aprobate, cel puțin la nivelul Uniunii Europene.
Principiile care stau la baza acordării derogărilor
Acordarea unei derogări ar trebui să fie acceptată în cazul formării personalului în vederea
îndeplinirii funcțiilor prevăzute la literele (a)-(d), și anume, dacă o persoană este deja
pregătită și are experiență în domeniul său de activitate, nu sunt necesare cursuri de formare
suplimentare (cu excepția cazului în care persoana în cauză dorește să se dezvolte în domenii
noi, de exemplu, specii noi), deși există obligația de a-și menține competențele și de a se
angaja în dezvoltare profesională continuă.
Pentru persoanele care nu au lucrat sau nu au îngrijit animalele utilizate în proceduri

științifice pentru o perioadă semnificativă de timp (în orice caz, dacă aceasta depășește 5 ani),
persoanele în cauză ar trebui să urmeze o formare adecvată înainte de a-și relua activitatea.
11
Nu ar trebui să existe derogări de la cerințele de formare în legislația statelor membre – în
general, este prevăzută finalizarea cursului de legislație.
Cu toate acestea, rareori, în situațiile în care este necesară contribuția specialiștilor într-o
procedură specială, iar persoana în cauză nu va avea responsabilitate oficială pentru
bunăstarea și îngrijirea animalelor și lucrează sub supravegherea personalului de îngrijire
cu experiență, poate fi considerată adecvată o introducere în legislație, în special în ceea ce
privește rolul și responsabilitățile individuale.
Solicitările privind derogările anterior menționate trebuie să cuprindă toate cursurile de

pregătire relevante și experiența anterioară, astfel încât acestea să poată fi puse în
corespondență/adaptate la cerințele în materie de formare ale statului membru.
Statul membru trebuie să identifice și să publice informații privind toate criteriile standard de
acordarea a derogărilor..
Module de formare cu rezultatele aferente ale învățării
Anexa I cuprinde modulele de formare elaborate care acoperă toate modulele de bază și cele
dedicate unei funcții specifice (condiție prealabilă). De asemenea, au fost elaborate o serie de
module dedicate unor sarcini specifice și alte module suplimentare pentru a sprijini
dezvoltarea de cursuri de formare adecvate.
Evaluarea rezultatelor învățării
Întrucât există numeroase moduri diferite de evaluare a rezultatelor învățării, este dificil să se
elaboreze criterii fixe de admitere/respingere și de evaluare pentru fiecare modul. Prin
urmare, criteriile de evaluare ar trebui să fie dezvoltate de către furnizorul de formare
pentru fiecare rezultat al învățării în cadrul unui modul acoperit de cursul propus.
Deși pot fi utilizate diferite mijloace pentru a evalua performanța în învățare, cum ar fi
opțiunile multiple (MC), examenul scris/oral, examenele online sau examinarea aptitudinilor
practice, ar trebui să fie luate în considerare anumite aspecte la pregătirea criteriilor de
evaluare:
Criteriile de evaluare/admitere-respingere
trebuie
• să fie obiective și transparente;
• să fie ușor de înțeles și clare, fără ambiguități;
• să conțină criterii clare de admitere-respingere;
• să ofere rezultate fiabile;
12
• să garanteze atingerea unui nivel acceptabil de înțelegere a materiei de către cursanți –
adecvat pentru a începe să lucreze sub supraveghere, astfel încât să nu cauzeze durere,
suferință, stres sau vătămări de durată inutile;
• să identifice, după caz, elementele esențiale care nu pot fi greșite.
Evaluarea trebuie să fie supravegheată în mod corespunzător. Cerințele de frecventare a

cursurilor trebuie să fie stabilite în conformitate cu rezultatele învățării; unele părți ar putea
presupune frecventare integrală.
Metodele de evaluare ar trebui să fie viabile și disponibile din punct de vedere economic.
Un aspect care implică o atenție specială este necesitatea existenței unui număr maxim
de încercări pentru a atinge standardele corespunzătoare.
Exemple de evaluare a rezultatelor învățării sunt incluse în anexa II.
Mecanisme de monitorizare și de evaluare a competențelor
Promovarea unui curs de formare și obținerea rezultatelor învățării sunt pași importanți, dar
aceștia trebuie să fie urmați de o perioadă de monitorizare corespunzătoare (cu excepția
cazului în care competența este realizată la un nivel satisfăcător și evaluată în timpul cursului
de formare), până la obținerea competenței necesare și înainte ca procesul educațional inițial
să poată fi considerat încheiat.
O bună monitorizare poate consolida și îmbunătăți rezultatele învățării, dar, în același timp
dacă monitorizarea nu este realizată corespunzător poate avea consecințe negative,
promulgând ocazional practici depășite sau pur și simplu insuficiente.
Calitățile pe care trebuie să le aibă un bun coordonator
Selectarea persoanelor potrivite ca și coordonatori este esențială. Formarea practică și

monitorizarea ar trebui realizate de către o persoană care are următoarele calități:
 are cunoștințe corespunzătoare și actualizate și deține aptitudinile și competențele

necesare pentru efectuarea procedurilor
 are suficientă experiență în muncă pentru a impune respect și a reprezenta o autoritate
în ceea ce privește cunoștințele și experiența
 este în măsură să sprijine alte persoane să dobândească competențe și cunoștințe
(competențe didactice)
 înțelege motivele pentru care formarea și monitorizarea sunt importante
 deține bune competențe interpersonale
 s-a angajat să respecte cu strictețe spiritul și litera legii
În cazul procedurilor complexe, ar putea fi necesari mai mulți coordonatori , de exemplu,

atunci când sunt necesare competențe chirurgicale și anestezice.
13
Procesul de monitorizare
Fiecare utilizator, crescător și furnizor trebuie să se asigure că există un cadru solid de

formare și monitorizare , cu standarde clare care definesc competențele bazate pe cunoaștere
și pe abilități practice.
Obținerea coerenței în toate aceste procese este esențială.
Fiecare cursant trebuie să prezinte:

 un plan de formare oficială în care sunt descrise obiectivele personale și competențele
practice și bazate pe cunoștințe de care are nevoie;
 o idee clară cu privire la criteriile de competență pentru fiecare aptitudine;
 documente care să ateste formarea și competențele dobândite;
 examinări periodice a eficienței instruirii, competențelor și planului de dezvoltare
personală.
Dezvoltarea unui cursant trebuie să fie documentată în mod clar prin înregistrarea nivelului
de pregătire în fișele de formare. De asemenea, nivelul de supraveghere trebuie să poată fi
urmărit în fișele de formare.
Nivelul de coordonare poate fi împărțit în cinci etape:
4 – Coordonatorul este prezent atunci când are loc procedura, asigurând monitorizare
directă și consiliere
3 – Coordonatorul este informat cu privire la data la care au loc procedurile, fiind
disponibil pentru intervenție rapidă, dacă este necesar (de exemplu, în apropierea
procedurii)
disponibil să ofere consultanță, dacă este necesar (de exemplu, în apropierea unității)
disponibil pentru eventuale discuții și consultanță, dacă este necesar (de exemplu, prin
telefon)
0 – Coordonarea nu este necesară
Asociația pentru știința animalelor de laborator din Regatul Unit a elaborat principii
directoare privind cerințele de monitorizare pentru persoanele care efectuează proceduri
(titularii de licențe personale), care pot fi consultate la adresa:
http://www.lasa.co.uk/LASA_GP_Supervision_&_Competence_2013_final.pdf
Evaluarea competenței
În mod ideal, persoana care evaluează competența nu ar trebui să fie aceeași cu formatorul,
dar un astfel de obiectiv ar putea fi dificil pentru competențele foarte specializate și în unități
mici.
14
Cursanții trebuie să înțeleagă ce standarde/criterii de admitere/respingere se vor aplica pentru
evaluarea lor.
Evaluarea competenței ar trebui, să se desfășoare, de preferință în mediul de lucru normal al

cursantului. Evaluatorul trebuie să observe și să evalueze cursantul în timp ce acesta
efectuează procedurile pentru a-i evalua abilitățile practice.
De asemenea, este important ca în toate unitățile să existe o procedură să asigure că

incompetența profesională/practicile defectuoase ale oricărui membru al personalului sunt
recunoscute și raportate, astfel încât să se poată lua măsurile adecvate de remediere.
Exemple sugestive de evaluare a competențelor sunt incluse în anexa III.
Reexaminarea/menținerea competenței
Reexaminarea/menținerea competenței trebuie considerată un proces în curs de desfășurare și

în cadrul unității trebuie să existe o modalitate de supraveghere pentru a asigura menținerea
standardelor acceptabile.
În cazul în care procedurile sunt efectuate intermitent/rareori și/sau persoanele în cauză nu au

efectuat proceduri pentru o anumită perioadă de timp, ar trebui să se aibă în vedere o
monitorizarea suplimentară. În mod similar, problemele întâmpinate sau introducerea unei
proceduri noi sau modificate ar trebui să conducă la o reexaminare a competenței.
Dezvoltarea profesională continuă (DPC)
Îndeplinirea cerințelor prevăzute la articolele 23 și 24 în ceea ce privește formarea

continuă și menținerea competenței
Articolul 23 alineatul (3) prevede că personalul își va menține competența printr-un proces de
formare continuă (dezvoltare profesională continuă – DPC). Acest proces este supervizat de
către persoana responsabilă pentru formare, astfel cum este identificată la articolul 24
alineatul (1) litera (c). Cerința în cauză este destinată să asigure că toți cei implicați în
utilizarea și îngrijirea animalelor rămân competenți și informați cu privire la noile evoluții din
domeniu.
FELASA6 a propus orientări privind educația continuă pentru toate persoanele implicate în
îngrijirea și utilizarea animalelor în experimente științifice. Sistemul se bazează pe acordarea
de credite, din care 50 % trebuie obținute prin participarea la activități aprobate care au fost
verificate de un organism profesional. Restul de 50 % pot fi obținute din activități
recunoscute de către angajator. Detalii suplimentare pot fi consultate la următoarea adresă de
internet:
http://www.felasa.eu/recommendations/guidelines/guidelines-for-continuing-
education-for-persons-involved-in-animal-experime/).
6
Federația europeană a asociațiilor pentru știința animalelor de laborator.
15
Este important ca, indiferent de procesul instituit, formarea să fie recunoscută reciproc și
evidențele să fie transferabile. De asemenea, este esențial ca cel puțin o parte din dezvoltarea
profesională continuă să fie direct relevantă pentru domeniul științei animalelor (de
laborator).
Evidența formării și a coordonării
Fișele de formare trebuie să reflecte nivelul de formare și nivelul de competență pentru a

permite transferul competențelor în UE. În prezent, există o mare variabilitate a tipurilor de
fișe păstrate și a controlului păstrării fișelor de la unitatea centralizată la persoana în cauză.
Cultura și/sau istoricul conformității unității influențează păstrarea fișelor de formare. De
regulă, unitățile care aplică principiile bunei practici de laborator (BPL) păstrează evidențe
ale formării care necesită puține schimbări sau nicio schimbare. Fișele exacte sunt o parte
esențială a tuturor programelor de formare și trebuie să includă educația profesională și
competențele dobândite înainte de ocuparea locului de muncă actual.
Fișele trebuie să fie detaliate până la nivelul procedurii și să fie specifice fiecărei specii.
Fișele trebuie să identifice nivelul de monitorizare/coordonare necesar, obținerea nivelului de
competență inițială, precum și nivelul de competență care permite persoanei în cauză să
monitorizeze și să formeze alte persoane.
O abordare comună a modului în care sunt păstrate fișele privind formarea și competențele
obținute va facilita libera circulație a personalului. Anexa IV include un exemplu de model de
evidență.
16
PARTEA B
Autorizarea/acreditarea cursurilor
Trebuie să existe un sistem de autorizare/acreditare a cursurilor de formare care să asigure

încrederea în calitatea formării furnizate și evaluării. Cursurile de formare pot acoperi unul
sau mai multe module.
Glosar de termeni
Asigurarea calității
Menținerea nivelului calitativ dorit pentru un serviciu sau un produs ar trebui să fie
asigurată de către furnizorii modulului de formare și, dacă este cazul, va fi supusă
unui proces de acreditare.
Acreditare
Proces în care sunt prezentate certificări ale competenței, autorității sau

credibilității.
Recunoaștere reciprocă
Acordul între două organizații (de exemplu, autoritățile competente ale statelor
membre) de a recunoaște reciproc procesele sau programele celeilalte.
Recunoașterea reciprocă poate avea loc între instituții de învățământ superior,
agenții de certificare a calității sau de acreditare sau organisme profesionale.
Beneficiile deținerii unui sistem de autorizare/acreditare pentru cursurile de formare
1. facilitează libera circulație a personalului;

2. sporește bunăstarea animalelor;
3. îmbunătățește calitatea științei în care se utilizează animale vii.
Cum ar trebui să fie autorizat/acreditat un curs de formare?
Acreditarea este un proces bidirecțional continuu care se bazează pe o bună comunicare între
toate părțile implicate. Procesul de acreditare ar trebui să includă
 observații comunicate în scris

 discuții între furnizori de formare și evaluatori
 vizită la curs
 acreditarea/autorizarea trebuie să fie reexaminată la cel puțin 5 ani și în cazul în care
sunt propuse modificări semnificative în ceea ce privește predarea, conținutul sau
evaluarea
 formarea trebuie să fie oferită la standardul convenit.
17
Cerințe privind informațiile referitoare la autorizarea/acreditarea cursului
Orice proces de autorizare/acreditare trebuie să precizeze în mod clar pentru organizatorii

cursului, informațiile care trebuie furnizate, referitoare la conținutul cursului, predare și
evaluarea participanților. Pentru a evalua informațiile prezentate, trebuie să existe
competențele necesare. Informațiile trebuie să cuprindă următoarele:
 solicitantul și instituția
 informații privind formatorii și calificările/experiența acestora
 întregul conținut al programei pentru modulul (modulele) în cauză și rezultatele
asociate ale învățării
 materialele de curs și modul în care vor fi predate, care vor include suporturi de curs,
materiale de lectură înainte de curs, materiale didactice, practice și teoretice
 în cazul în care sunt incluse elemente practice – modul în care acestea sunt predate și
evaluate
 informații privind utilizarea (și justificarea utilizării) animalelor vii
 descrierea locației în care are loc cursul
 calendarul și informații privind tipul de predare în cadrul fiecărei sesiuni
 comunicarea cu studenții
 dacă se utilizează metoda învățării la distanță, metodele care vor fi folosite și modul
prin care se vor asigura evaluări independente
 raportul între cursanți și cadrele didactice, în ceea ce privește atât elementele
teoretice, cât și cele practice (1-4 se sugerează a fi raportul maxim pentru formarea
practică)
 se recomandă ca formatorul să fie diferit de evaluator (sau să se asigure o distincție
clară între formare și evaluare)
 modul în care urmează să fie evaluat cursul – evaluare; feedback
 evaluarea promovării – metode, criterii de admitere/respingere, elemente esențiale la
care cursantul nu trebuie să greșească
 se preferă certificarea (bilingvă, în limba maternă și limba engleză) (anexă) pentru a
promova libera circulație – certificatul trebuie să includă informații de bază
 furnizorul modulului de formare trebuie să păstreze o evidență a participanților, a
persoanelor admise/respinse și a feedback-ului.
 este bine ca observațiile să conțină întotdeauna mai degrabă prea multe decât prea
puține informații, dar acest aspect poate fi gestionat prin formularul de solicitare de
informații de la organismul de autorizare/acreditare
 trebuie să fie incluse cerințele privind frecvența, după caz (aceasta permite o mai bună
evaluare a atitudinii cursantului, de exemplu, discuții deontologice)
 trebuie ținute cel puțin două cursuri înainte de aprobare/acreditare. (N.B. Trebuie să
existe dispoziții privind participanții la un curs în cazul în care cursul nu respectă
standardele.)
18
 informații adresate organismului de acreditare privind prezența la cursuri și
persoanele admise/respinse – nepublicate, dar menținute de organismele de acreditare.
Feedback-ul aferent va fi pus la dispoziția autorităților competente, la cerere.
Principiile unui proces de autorizare/acreditare
1. să fie independent față de furnizorul de formare/organizație;
2. să fie proporțional și la un cost abordabil;
3. să propună standarde coerente și durabile;
4. să câștige încrederea cursanților, a formatorilor și a statelor membre;
5. să aibă evaluatori competenți.
Responsabilitățile organismelor de autorizare/acreditare a cursurilor
Principalele responsabilități ale organismelor de autorizare/acreditare sunt:
 oferirea de consiliere și informații potențialilor furnizori de cursuri de formare;

 autorizarea/acreditarea cursurilor care răspund criteriilor de calitate convenite;
 asigurarea coerenței conținutului și a rezultatelor în cadrul diferitelor module;
 asigurarea respectării obiectivelor declarate și a procedurilor în legătură cu
activitățile de predare și evaluare a rezultatelor învățării;
 punerea în aplicare și revizuirea mecanismelor de monitorizare a rezultatelor
pozitive ale activităților de formare și evaluare.
Cadrul de acceptare reciprocă
Principiile pentru un cadru de autorizare/acreditare reciprocă sunt necesare ca bază pentru

acceptarea reciprocă a cursurilor de formare urmate în altă parte.
Există numeroase abordări diferite utilizate în prezent în UE pentru „aprobarea” cursurilor de

formare, care nu sunt întotdeauna gestionate de către autoritățile statelor membre și nu există
un sistem comun de obținere a „aprobării” de către un stat membru.
Pentru a îndeplini obligațiile care le revin în temeiul articolului 23, statele membre sunt
obligate să se asigure că personalul este instruit în mod adecvat – prin urmare, este necesar ca
statele membre să considere „satisfăcătoare” cursurile de formare furnizate – fie ele furnizate
la nivel local, regional, național sau internațional.
Încrederea în standardele de formare și rezultate este importantă, dar este necesară, o bună
comunicare pentru a asigura recunoașterea reciprocă între statele membre.
19
Un forum pentru schimbul de informații și un registru central al disponibilității/conținutului
cursului sunt de dorit și trebuie să existe mecanisme/resurse disponibile pentru a asigura
actualizarea informațiilor.
Toate cursurile ar trebui să beneficieze de o anumită formă de supraveghere/autorizare

independentă, care ar trebui, de asemenea, să se aplice cursurilor de formare interne la nivel
local.
Sistemul de promovare a recunoașterii reciproce și a calității formării la nivelul UE ar trebui

să fie eficient din punct de vedere al costurilor, cu sarcini administrative minime. Deoarece
nu există fonduri specifice disponibile în acest scop, beneficiile potențiale trebuie să fie
suficient de atractive pentru a asigura fonduri de la statele membre și de la utilizatori.
Comisia Europeană nu poate coordona această sarcină, întrucât aceasta nu intră în domeniul
său de competență directă, însă o poate facilita, de exemplu, prin organizarea de grupuri de
lucru la nivel de experți pe teme specifice în ceea ce privește punerea în aplicare a cerințelor
directivei și prin furnizarea de informații privind educația și formarea pe site-ul său.
Propunere pentru o platformă a UE și un portal de informații privind educația și

formarea
Ar trebuie să fie instituită o platformă a UE pentru un cadru de formare modulară, care să

permită schimbul de informații și comunicarea între:
 organismele de acreditare/autorizare
 furnizorii de cursuri de formare
 autoritățile statului membru
Platforma UE și-ar desfășura activitatea pe cale electronică și s-ar întruni prin conferință
audio/video de 2-3 ori pe an. Platforma ar trebui să fie alcătuită în mod echilibrat din
reprezentanți ai statelor membre, ai organismelor de autorizare/acreditare, ai furnizorilor de
cursuri de formare. Scopul platformei UE ar fi:
1. să stabilească criteriile pentru organismele de autorizare/acreditare;

2. să recunoască și să mențină o listă a organismelor de autorizare/acreditare și a
cursurilor;
3. să mențină criteriile pentru module și să le dezvolte, în funcție de necesități;
4. să partajeze informații privind standardele de monitorizare și evaluare;
5. să partajeze informații privind standardele și modelele de păstrare a evidenței
monitorizării și evaluării;
6. să furnizeze detalii de contact pentru o eventuală colaborare.
Lista prezentată mai sus nu este exhaustivă și ar trebui să se ajungă la un acord cu privire la
obiectivul specific (obiectivele specifice) și funcțiile platformei UE.
20
Nu ar trebui să existe niciun conflict de interese sau un control direct din partea niciunui
membru al platformei UE, iar platforma ar trebui să servească doar ca mijloc pentru schimbul
de informații și de cele mai bune practici și pentru dezvoltarea unei înțelegeri a formării și
educației în fiecare stat membru, consolidând astfel încrederea și promovând recunoașterea
reciprocă a furnizării de formare.
Aspectele sus-menționate necesită mecanisme de acționare pentru a fi duse la îndeplinire și

trebuie elaborați termeni de referință pentru portalul de informații.
Platforma UE nu urmărește să sporească birocrația sau să exercite mijloace de control asupra

proceselor și mecanismelor de autorizare/acreditare sau să ofere avantaje inechitabile oricărei
persoane sau organizații participante. Platforma își propune pur și simplu să faciliteze
comunicarea și să informeze.
Obiectivele platformei:
 dezvoltarea și construirea de mecanisme de formare pe întreg teritoriul UE, pe baza

încrederii reciproce;
 punerea în aplicare a obiectivului liberei circulații a personalului;
 împărtășirea resurselor de formare;
 revizuirea modulelor, dacă este necesar, și convenirea asupra unor module noi și
 furnizarea unui punct de contact pentru cursanți și furnizorii de cursuri de formare,
unde pot fi găsite informații asupra cursului în cauză.
Procesul va fi unul în permanentă evoluție.
În urma acestei propuneri, a fost creată o platformă de educație și formare pentru știința
animalelor de laborator (ETPLAS). Pentru detalii despre activitatea acesteia și documentația
relevantă, accesați site-ul www.etplas.eu.
21
PARTEA C
Rolurile, sarcinile și formarea în vederea îndeplinirii funcțiilor prevăzute la

articolele 24 și 25
Au fost elaborate orientări suplimentare în sprijinul celor care îndeplinesc funcțiile prevăzute
la articolele 24 și 25 pentru ca aceștia să poată înțelege mai bine rolurile și, de asemenea, de a
se oferi sugestii privind formarea persoanelor care îndeplinesc funcțiile respective.
De asemenea, se sugerează un profil dezirabil pentru fiecare dintre funcții în scopul de a

descrie mai bine nevoile rolului respectiv. Cu toate acestea, este recunoscut faptul că
prioritățile diferă în funcție de nevoile fiecărei unități. În mod similar, educația persoanei în
cauză, cursurile de formare anterioare și experiența în câmpul muncii pot justifica acordarea
unei derogări parțiale sau totale de la formarea recomandată. De exemplu, persoana
responsabilă cu îngrijirea și bunăstarea animalelor ar putea fi scutită de la modulul 23, în
condițiile în care sunt furnizate informații adecvate cu privire la cursuri de formare sau
calificare anterioare, de exemplu, privind animalele acvatice sau de fermă.
Persoana (persoanele) responsabilă(e) de supravegherea bunăstării și îngrijirii

animalelor în temeiul articolului 24 alineatul (1) litera (a)
Acest rol va fi adesea îndeplinit de un specialist/o persoană cu experiență în îngrijirea

animalelor, deși veterinarul desemnat poate să își asume ocazional un astfel de rol. Ar putea
exista una sau mai multe persoane desemnate, fiecare cu responsabilități bine definite.
Persoana în cauză trebuie să fie în măsură să furnizeze consiliere independentă cu privire la

bunăstarea și îngrijirea tuturor animalelor în cadrul unității, pentru a reduce la minim
suferința și a optimiza bunăstarea animalelor crescute, ținute sau utilizate în cadrul unității.
Persoana ar trebui să fie implicată în mod activ în fiecare zi în protejarea bunăstării

animalelor în cadrul unității, în cazul în care administratorul permite crearea și menținerea
unor standarde ridicate de creștere și îngrijire, care îndeplinesc standardele stabilite în anexa
III la directivă și încurajarea unei culturi de îngrijire, atât în rândul personalului științific, cât
și de creștere. Este nevoie de sprijin și structuri instituționale, în special atunci când
consultanța din partea persoanei responsabile de îngrijire este contestată.
Persoana care desfășoară aceste activități trebuie să fie proactivă, să colaboreze bine cu
medicul veterinar desemnat, să promoveze punerea în aplicare a unor ajustări în creșterea,
îngrijirea și utilizarea animalelor și să participe activ la lucrările organismului responsabil cu
bunăstarea animalelor.
Acest rol poate avea o contribuție importantă la îmbunătățirea calității rezultatelor științifice.
A fost sugerat un acronim simplu care să descrie acest rol – ICARE (Institutional Care and
Animal welfare REsponsible) – responsabilul de îngrijirea instituționalizată și bunăstarea
animalelor.
22
Descrierea pe scurt a principalelor sarcini
 instituie un sistem global pentru îngrijirea continuă a animalului;

o se asigură că animalele sunt inspectate zilnic;
o stabilește un lanț de informații-decizii și îl face cunoscut întregului
personal relevant;
o se asigură că există suficientă experiență pentru a recunoaște orice variație
de la comportamentul normal și condițiile obișnuite de sănătate a
animalelor;
 contribuie la activitatea organismului responsabil cu bunăstarea animalelor
(AWB), inclusiv prin consiliere cu privire la îmbunătățirea procedurilor și alte
aspecte care au un impact asupra vieții animalelor;
 dezvoltă o bună înțelegere și un parteneriat de lucru cu medicul veterinar
desemnat (DV);
 dezvoltă și menține standarde ridicate de creștere și îngrijire corespunzătoare
speciilor utilizate;
o asigură respectarea cerințelor de bunăstare și creștere a speciilor adăpostite
în cadrul unității;
o se asigură că sunt respectate condițiile de cazare în cuști sau de adăpostire
pentru animalele din grup de diferite mărimi, iar condițiile de mediu
optime asigură, oportunități de îmbogățire și nevoi nutriționale;
o se asigură că sunt respectate nevoile fiziologice și biologice ale speciilor;
 susține principiile culturii de îngrijire între personalul de la toate nivelurile.
Profilul sugerat
 trebuie să aibă „autoritate personală” care rezultă din educație, experiență,

cunoștințe și încredere;
o capacitatea de a discuta „la același nivel” cu cercetătorul științific pentru a
se asigura că sunt înțelese și abordate aspectele legate de bunăstarea
animalelor;
 competențe de diplomație și comunicare;
o înțelege importanța comunicării efective și are capacitatea de a comunica
informații în formatul și la nivelul corespunzător;
o capacitatea de a lucra în colectiv și în colaborare, împreună cu medicul
veterinar desemnat, organismul responsabil cu bunăstarea animalelor și
oameni de știință: de exemplu, pentru a introduce și a pune în aplicare un
program îmbunătățit;
23
o bune abilități de comunicare scrisă și orală;
 discernământ – capacitatea de a stabili un echilibru între nevoile științifice și cele
legate de bunăstare;
 independența față de proiectele de cercetare științifică, pe cât posibil.
Pregătirea inițială
Toate persoanele responsabile de supravegherea bunăstării și îngrijirii animalelor ar trebui să

fi beneficiat de o formare corespunzătoare. În cazul în care este utilizată o combinație a
modulelor de formare dezvoltate, trebuie inclus modulul 9, întrucât acesta necesită o
apreciere mai profundă a celor 3R și o bună practică științifică.
Formarea și experiența ar trebui, așadar, să includă:
 toate modulele de bază;

 module specifice fiecărei funcții pentru funcția A (3.2, 7 și 8) și modulele 9 și 23;
 modulul 50 - „Introducere în mediul local (unitatea)”;
 dezvoltarea unei înțelegeri suficiente a procedurilor științifice pentru a permite
interacțiuni informate cu oamenii de știință;
 dezvoltarea și întreținerea unor sisteme adecvate de evidență a datelor.
 menținerea cunoștințelor privind standardele de adăpostire și îngrijire a speciilor

de care este responsabil;
 capacitate de dezvoltare în continuare a competențelor cu privire la rolurile și
responsabilitățile aferente;
o înțelege specificitățile propriului rol, modul în care trebuie să își gestioneze
responsabilitățile care îi revin și modul în care trebuie să
comunice/interacționeze cu personalul de îngrijire a animalelor și oamenii de
știință;
 ține pasul cu evoluțiile principiilor celor 3R, ale comunicării și gestionării.
Persoana (persoanele) responsabilă(e) de punerea la dispoziție a informațiilor privind

speciile adăpostite în cadrul unității în temeiul articolului 24 alineatul (1) litera (b)
Persoana responsabilă (persoanele responsabile) pentru acest rol trebuie să se asigure că sunt
disponibile o serie de informații relevante pentru cei care au nevoie de ele și că informațiile
sunt actualizate cât mai des posibil.
Acestea includ toate tipurile de informații privind speciile adăpostite și utilizate, pe o

varietate de teme, precum:
 informații referitoare la speciile utilizate în cadrul unității;

 creșterea și îngrijirea animalelor;
24
 bunăstarea animalelor și principiile celor 3R;
 legislația UE și națională, orientări și norme/informații locale;
 informații și publicații externe care oferă principii directoare relevante pentru
bunele practici într-un anumit aspect sau domeniu de activitate (de exemplu,
documentele privind principiile directoare FELASA);
 informații privind inițiativele noi, progresele tehnice și practice și bunele practici
într-un domeniu relevant de cercetare și cu referire la speciile în cauză.
În unitățile mari, va fi dificil ca o singură persoană să cunoască toate aspectele din toate
domeniile științifice. Punerea la dispoziția tuturor a celor mai relevante informații va necesita
o rețea adecvată în cadrul unității pentru a se asigura că toate informațiile relevante sunt
colectate și difuzate în mod corespunzător. Persoana responsabilă (persoanele responsabile)
se poate (pot) concentra pe domenii specifice, de exemplu, creșterea și îngrijirea animalelor;
anumite modele animale sau o persoană poate acționa în calitate de coordonator central în
cadrul unității.
S-a sugerat că organismul responsabil cu bunăstarea animalelor poate contribui la această

sarcină, asistând la identificarea informațiilor relevante și coordonând difuzarea către
persoanele competente.
Este esențial ca persoanele relevante să fie formate în mod corespunzător în ceea ce privește
căutarea și extragerea de informații și să aibă acces la sursele de informații relevante.
Această funcție este uneori legată de cea a persoanei responsabile de supravegherea

bunăstării, dar persoana în cauză nu trebuie să fie expert în toate domeniile științei, ci mai
degrabă să aibă abilități de comunicare în rețea.
 menținerea legăturilor în vederea schimbului de informații (de exemplu, cu

autoritatea națională competentă, diferite grupuri de interese specializate, grupuri
de cercetare specializate, organisme profesionale, FELASA și asociații naționale
pentru știința animalelor de laborator, principiile celor 3R și organizații pentru
bunăstarea animalelor);
 identificarea și difuzarea informațiilor disponibile (de exemplu, inițiative noi
privind principiile celor 3R într-un anumit domeniu științific);
 păstrarea datelor locale de contact, pe baza funcției, a tipului de rol [articolul 23
alineatul (2) literele (a)-(d)], a intereselor de cercetare etc., pentru difuzarea
eficientă a informațiilor, și anume, pentru direcționarea acestora către persoanele
care ar beneficia de ele (evitându-se o abordare bazată pe transmiterea unui
exemplar din informații tuturor persoanelor interesate, riscând astfel ca unele
informații să fie ignorate);
 distribuirea de informații în mod proactiv, după caz, către persoane și grupuri de
personal/cursanți;
 sprijinirea, după caz sau la cerere, a persoanelor responsabile de proiecte în ceea
ce privește informațiile necesare relevante pentru proiectul lor;
25
 capacitatea de a oferi îndrumări cu privire la locul și modul de căutare a
informațiilor relevante.
Acest rol nu ar trebui să funcționeze în mod izolat, ci în coroborare cu alte roluri și, în
special, să vină în completarea lucrărilor organismului responsabil cu bunăstarea animalelor
pentru a realiza obiectivele stabilite la articolul 27 alineatul (1) litera (b). Ar trebui instituit un
sistem care să faciliteze accesul tuturor membrilor de personal la informațiile relevante, de
exemplu, „Centru de informare privind principiile celor 3R” și îndeplinirea sarcinilor care le
revin, atât pentru personalul de îngrijire, cât și pentru oamenii de știință.
Profilul sugerat
 bune aptitudini de comunicare;

 formare în accesarea/constatarea și difuzarea informațiilor relevante către
utilizatorii/beneficiarii relevanți;
 capacitate de a selecta și a direcționa informații relevante pentru persoanele care
au nevoie de ele (evitând „excesul de informații”).
Pregătirea inițială
Pregătirea ar trebui să includă căutarea de informații și strategii de difuzare:
 rezultatele învățării 2.13: să descrie sursele pertinente de informații referitoare la

etică, bunăstarea animalelor și punerea în aplicare a celor trei R;
 rezultatele învățării 51.1: să cunoască diferitele instrumente de căutare (de
exemplu, Go3Rs, Ghidul de căutare EURL ECVAM) și metode de căutare (de
exemplu, evaluări sistematice, meta-analiză);
 rezultatele învățării 51.2: să explice importanța difuzării rezultatelor studiului,
indiferent de rezultat și să descrie aspectele esențiale care trebuie raportate atunci
când se utilizează animalele vii în cercetare, de exemplu orientările ARRIVE;
 modulul 50 – „Introducere în mediul local (unitatea)”.
 comunicare;
 resurse informaționale.
Persoana (persoanele) responsabilă(e) de educație, competențe și dezvoltare

profesională continuă în temeiul articolului 24 alineatul (1) litera (c)
Acest rol poate fi o poziție de sine stătătoare în cadrul unei unități mari, dar va fi asumat
adesea de diferite persoane, putând fi asumat, de asemenea, în combinație cu alte roluri. În
cazul în care există mai multe persoane însărcinate cu acest rol, este important ca toate
acestea să lucreze în temeiul acelorași principii și standarde; prin urmare, supravegherea
acestui rol trebuie să fie menținută mai degrabă la nivel de unitate decât la nivelul fiecărui
26
grup sau departament de cercetare.
Persoana în cauză va fi implicată, în general, în coordonarea formării și se va asigura că

monitorizarea, evaluarea competenței și dezvoltarea profesională continuă sunt efectuate și
înregistrate, mai degrabă decât să fie direct implicată în predare sau evaluarea formării sau
competenței. În majoritatea cazurilor, persoana în cauză nu poate fi direct responsabilă de
formarea zilnică a fiecărui cursant, astfel încât anumite responsabilități de ordin practic
trebuie să fie delegate unor practicieni cu experiență care, la rândul lor, trebuie să fie în
măsură să formeze și/sau să supravegheze tehnicile necesare.
Persoana responsabilă cu formarea și asigurarea competenței trebuie să aibă suficientă

autoritate pentru a influența alte persoane și pentru a putea lua decizii privind aspecte legate
de formare.
Persoana responsabilă cu formarea și asigurarea competenței trebuie să supravegheze

următoarele sarcini:
 stabilirea și monitorizarea standardelor cerute de instituție pentru formare,

supraveghere, competență și dezvoltare profesională continuă pentru fiecare dintre
funcțiile prevăzute la articolul 23 alineatul (2) literele (a)-(d);
 comunicarea cerințelor/așteptărilor (de exemplu, identificarea nevoilor de formare
pentru întregul personal și garantarea că personalul își cunoaște responsabilitățile
individuale de a forma/monitoriza și/sau de a fi format/monitorizat, până la
dobândirea competențelor necesare, în funcție de experiența sau funcția pe care o
deține;
 comunicarea către formatori;
 identificarea cursurilor de formare adecvate (module, specii și tehnici specifice)
de calitate recunoscută;
 identificarea și difuzarea oportunităților/activităților pentru educație, formare și
dezvoltare profesională continuă;
 identificarea eventualilor formatori pentru proceduri/tehnici de specialitate;
 dezvoltarea cerințelor locale pentru evidențele de formare care urmează să fie
utilizate în cadrul unității; asigurarea faptului că există mecanisme de identificare
a noilor nevoi de formare;
 instituirea de mecanisme pentru a identifica orice cerințe de reîmprospătare a
cunoștințelor, pe măsură ce acestea apar (apariția cerințelor poate avea mai multe
cauze, de exemplu, o procedură nu a fost utilizată pentru o perioadă îndelungată,
rezultate chirurgicale insuficiente);
 controlul și verificarea fișelor de formare în cazul transferului de la alte unități și
identificarea oricăror cursuri de formare noi care ar putea fi necesare;
 primirea și verificarea fișelor/certificatelor de formare;
 examinarea cererilor de scutire de la participarea la cursuri de formare și, după
caz, în conformitate cu criteriile stabilite de autoritatea competentă;
27
 asigurarea faptului că toate evidențele sunt complete, corecte și actualizate;
 lucrul cu colegii locali și din afară pentru a dezvolta o abordare locală/națională
consecventă a competenței de formare și supraveghere și a conținutului și
detaliilor necesare pentru fișele individuale de formare (pentru a se asigura că sunt
utile în cadrul și în afara instituției) în scopul facilitării transferului de personal;
 asigurarea menținerii competenței.
Implicarea în supraveghere/formare/evaluare
Implicarea va depinde de natura rolului persoanei în cauză în cadrul unității și poate

varia de la caz la caz. Dacă acest rol este doar unul administrativ/de gestionare,
implicarea directă în formare/supraveghere/evaluare va fi mai puțin probabilă. Cu
toate acestea, în cazul în care sarcinile asociate rolului sunt delegate (și anume, în
cazul în care personalul implicat are alte sarcini active de elaborare/gestionare a
proiectului, membru al personalului de îngrijire a animalelor sau medic veterinar
desemnat), contribuția directă la formare/supraveghere/evaluare este probabilă. În
fiecare caz, acest lucru va depinde de educația, experiența și competențele
persoanei/persoanelor în cauză și de activitatea lor de zi cu zi. În timp ce persoana
responsabilă cu formarea și competența poate sau nu să fie direct implicată în
furnizarea de formare, aceasta ar trebui să supravegheze procesul de formare,
monitorizare, competență și dezvoltare profesională continuă în cadrul unității,
sarcină care include garantarea faptului că formarea are loc, că standardele sunt
acceptabile și că o abordare coerentă este adoptată și pusă în aplicare de către și
pentru toți membrii personalului.
Profilul sugerat
Competențe personale
 aptitudini de comunicare bune;
 aptitudini de gestionare și organizare bune (gestionarea datelor);
 abilități logice bune.
Competențe bazate pe cunoaștere (toate cele considerate esențiale)

 înțelegerea extensivă a sistemului de reglementare și a legislației;
 cunoașterea principiilor de etică și a principiilor celor 3R;
 înțelegerea de bază a procesului de cercetare;
 cunoștințe detaliate cu privire la politicile instituționale și programele de
cercetare;
 cunoștințe temeinice și înțelegerea cerințelor relevante în materie de educație și
formare (atât la nivel național și internațional, cât și la nivelul UE);
 cunoașterea cursurilor de formare disponibile;
 înțelegerea gestionării datelor confidențiale, inclusiv a obligațiilor juridice.
28
Formarea inițială
Formarea va varia semnificativ în funcție de implicarea sau neimplicarea persoanei în cauză

în procesul de predare, supraveghere sau evaluare a competenței.
Pentru cei implicați în coordonarea, confirmarea și înregistrarea formării, este necesară o

înțelegere a cerințelor legislative.
Cel puțin
 modulul 1 - „Legislație națională”;
 modulul 2 - „Etică, bunăstarea animalelor și principiile celor 3R” (nivelul 1);
 modulul 50 - „Introducere la mediul local (unitatea)”.
 actualizarea cunoștințelor cu privire la formarea în domeniul animalelor de

laborator și noi metodologii;
 cunoașterea platformei UE pentru educație, formare și competențe;
 înțelegerea de bază a principiilor de predare.
Persoana (persoanele) care efectuează evaluarea proiectului în temeiul articolului 38
Persoanele implicate în evaluarea proiectului ar trebui să aibă acces la formare în cadrul

procesului, în special cu privire la modul în care ar trebui evaluate obiectivele proiectului,
aplicarea principiilor celor 3R, evaluarea clasificării după severitate și modul în care ar trebui
realizată analiza prejudicii-beneficii.
Deși există diferite structuri pentru îndeplinirea cerințelor de la articolul 38, formarea tuturor
celor implicați este benefică pentru promovarea transparenței și a coerenței în procesul de
evaluare. Formarea ar trebui să abordeze contextul, principiile și criteriile de evaluare a
proiectului pentru a permite evaluatorilor să formuleze opinii imparțiale și justificate. De
asemenea, evaluarea proiectului presupune o analiză atentă a eficacității aplicării principiilor
celor 3R în cadrul proiectului.
Este important ca cei care efectuează evaluarea proiectului să aibă o bună înțelegere a
prejudiciilor preconizate asupra animalelor și a beneficiilor propuse ale cercetării, întrucât
analiza prejudicii-beneficii reprezintă un element central în cadrul procesului de autorizare. În
ceea ce privește aprecierea prejudiciilor, capacitatea de a realiza o evaluare bine informată și
coerentă a severității este un element esențial al procesului. Pregătirea ar trebui să includă
informații privind diferitele sisteme disponibile pentru sprijinirea procesului și modul în care
acestea pot fi aplicate în practică.
Analiza cerințelor de evaluare retroactivă a proiectelor și modul în care sunt tratate

modificările la cererile de proiecte trebuie, de asemenea, să facă parte din formare.
29
Formarea inițială
 modulul 1 - „Legislația națională”;

 modulele 2 și 9 - „Etică, bunăstarea animalelor și principiile celor 3R” (nivelurile
1 și 2);
 modulul 25 - „Evaluatorii proiectelor”;
Medicul veterinar desemnat în temeiul articolului 25
În temeiul directivei, fiecare crescător, furnizor și utilizator ar trebui să aibă în cadrul unității
un medic veterinar desemnat, specialist în medicina animalelor de laborator, însărcinat cu
atribuții de consiliere privind bunăstarea și tratamentul animalelor. Rolul medicului veterinar
desemnat se extinde dincolo de consilierea cu privire la boli sau probleme de sănătate și este
parte integrantă a dezvoltării îmbunătățirii continue a practicilor științifice, în special în ceea
ce privește îmbunătățirile aduse proiectării modelului, monitorizării clinice și culturii de
îngrijire.
În cazul în care „un expert cu o calificare corespunzătoare mai amplă” (decât un medic
veterinar) este însărcinat cu „atribuții de consiliere privind bunăstarea și tratamentul
animalelor”, persoana în cauză trebuie să aibă experiența zoologică și tehnică necesară pentru
speciile în cauză. Persoana respectivă trebuie să fie în măsură să demonstreze o abordare
holistică în asigurarea sănătății, tratamentul, îngrijirea și bunăstarea animalelor aflate în
îngrijirea sa. De asemenea, aceasta trebuie să urmeze cursurile de formare necesare pentru a
putea să își îndeplinească rolul în mod eficient. Formarea poate să includă cel puțin aspecte
legate de legislație, etică și principiile celor 3R.
Stabilirea unui program de îngrijire veterinară și colaborare cu organismul responsabil cu

bunăstarea animalelor pentru a asigura
 furnizarea de consultanță și servicii veterinare în ceea ce privește selecționarea de

specii și rase de animale (inclusiv animalele modificate genetic), transportul,
importul și exportul de animale;
 furnizarea de consultanță cu privire la achiziția, creșterea, adăpostirea și îngrijirea
animalelor;
 supravegherea stării de sănătate, prevenirea, depistarea, tratamentul și controlul
bolilor (inclusiv al zoonozelor) și planuri de urgență în caz de focare de boală;
 contribuție la activitatea organismului responsabil cu bunăstarea animalelor
(AWB) în ceea ce privește sănătatea și bunăstarea animalelor și punerea în
aplicare a principiilor celor 3R;
 contribuții și consiliere pentru cercetători, persoana responsabilă (persoanele
responsabile) pentru proiect și organismul responsabil cu bunăstarea animalelor în
ceea ce privește tehnicile de utilizare a animalelor, proiectarea experimentelor
30
(după caz), punerea în aplicare a principiilor celor 3R și evaluarea severității
procedurilor;
 recunoașterea și gestionarea evenimentelor adverse care au un impact asupra
sănătății sau bunăstării animalelor, indiferent dacă acestea sunt asociate cu un
protocol experimental sau nu;
 furnizarea de consiliere și recomandări pentru intervențiile nechirurgicale și
chirurgicale;
 acordarea de consiliere și furnizarea de orientări privind anestezicele,
analgezicele, îngrijirile post-operatorii și reducerea durerii, a suferinței și a
stresului în ceea ce privește protocoalele experimentale;
 evaluarea bunăstării animalelor și recunoașterea rezultatelor clasificării după
gradul de severitate;
 instituirea și menținerea unor fișe de observație clinică adecvate;
 păstrarea evidențelor veterinare exacte;
 furnizarea de consiliere și orientări privind punerea în aplicare a practicilor de
sacrificare a animalelor prin metode umane și eutanasiere;
 examen veterinar și consiliere și luarea deciziilor în ceea ce privește:
o menținerea în viață a unui animal la sfârșitul procedurii (articolul 17);
o animalele capturate din sălbăticie care au o stare precară de sănătate
(articolul 9);
o reutilizarea animalelor (articolul 16) și aspectele asociate care trebuie luate în
considerare;
o relocarea animalelor (articolul 19) și aspectele asociate care trebuie luate în
considerare;
De asemenea, medicul veterinar poate furniza informații specializate cu privire la evaluarea
proiectului.
Implicarea în monitorizare/formare/evaluare
Medicul veterinar poate furniza informații specializate în vederea evaluării gradului

de adecvare al programului de formare în ceea ce privește:
 promovarea unei culturi în materie de îngrijire în programul de formare generală;

 manipularea și îngrijirea animalelor de laborator;
 manipularea și îngrijirea în timpul procedurilor;
 observațiile clinice și înregistrarea corectă a acestora;
 intervențiile nechirurgicale și chirurgicale la speciile în cauză;
 practicile de eutanasiere.
Formarea inițială
Medicii veterinari au o experiență solidă în ceea ce privește atât sănătatea, bunăstarea și

bolile animalelor, cât și igiena acestora. Este recunoscut faptul că domeniul medicinei și
științei animalelor de laborator reprezintă o specializare a expertizei veterinare și prin urmare,
31
formarea veterinară postuniversitară suplimentară este necesară pentru a îndeplini rolurile și
responsabilitățile medicului veterinar desemnat.
Evaluarea generală a îngrijirii, sănătății și gestionării animalelor (modulul 4),

recunoașterea durerii, suferinței și stresului (modulul 5) și anestezicele, analgezicele și
chirurgia (modulele 20-22) fac toate parte din formarea profesională normală a medicilor
veterinari. Specializarea în specii specifice (de exemplu, primate neumane, păsări, pești,
cefalopode) poate fi abordată în funcție de necesități și la cerere, în urma unei analize a
lacunelor și ca parte a dezvoltării profesionale continue. Aceasta nu este o condiție prealabilă
pentru formarea inițială a medicului veterinar desemnat.
Cu toate acestea, competențele de bază ar trebui să includă un nivel adecvat de cunoștințe cu

privire la mediul juridic european și național în care medicul veterinar își va desfășura
activitatea.
Medicii veterinarii ar trebui să dețină competențe de bază care sunt specifice speciilor
relevante sau grupurilor de specii (și practicile aferente), de exemplu în domeniul medicinei
și științei animalelor de laborator, inclusiv competențele relevante care nu sunt în mod normal
incluse în programa veterinară.
Definiția exactă a nevoilor de formare suplimentară va depinde de activitățile unității (de

exemplu, speciile implicate și tipul de activități, de exemplu, crescător/furnizor și utilizator).
O abordare modulară a formării suplimentare necesare va maximiza eficiența formării prin

personalizare și va asigura adaptarea competențelor la nevoile unității și ale medicului
veterinar.
Competențele de bază, ar trebui, de preferință, să fie dobândite înainte de a începe activitatea

ca medic veterinar desemnat sau cât mai curând posibil după.
Medicul veterinar desemnat trebuie să fi absolvit cursuri de formare în următoarele module:
 modulul 1 - „Legislație națională” cu rezultate ale învățării suplimentare astfel

cum sunt descrise în modulul 24 (24.1-24.5);
 modulul 9 - „Etică, bunăstarea animalelor și principiile celor 3R” (nivelul 2) cu
rezultate ale învățării astfel cum sunt descrise în modulul 24 (24.6-24.12);
 modulul 10 - „Conceperea de proceduri și proiecte”;
 modulul 50 - „Introducere la mediul local”;
 modulul 24 - „Medicul veterinar desemnat”.
Dezvoltarea profesională continuă
Medicii veterinari desemnați trebuie să fie responsabili de propria dezvoltare continuă

relevantă pentru activitatea lor în scopul menținerii și dezvoltării propriilor competențe. De
asemenea, medicii veterinari desemnați trebuie să consulte autoritățile naționale de
reglementare în domeniul veterinar pentru cerințele minime de dezvoltare profesională
continuă în țara în care lucrează.
32
O varietate de modalități ar putea fi luate în considerare în vederea dezvoltării profesionale
continue, cum ar fi conferințele, literatura de specialitate, cursurile oficiale, vizitele la fața
locului, stagiile, congresele sau colaborarea cu colegii. În anumite împrejurări, în funcție de
alegerea personală, dezvoltarea profesională continuă ar putea fi integrată într-o traiectorie de
dezvoltare a carierei care conduce la calificări suplimentare, cum ar fi un certificat în
medicina animalelor de laborator (de exemplu, CertLAS în Regatul Unit), o diplomă
națională în medicina animalelor de laborator (de exemplu, Fachtierarzt für Versuchstiere în
Germania) sau o diplomă ECLAM (Colegiul european pentru medicina animalelor de
laborator).
Medicii veterinari desemnați sunt responsabili de păstrarea evidențelor propriei dezvoltări

profesionale continue.
Utilizarea animalelor vii pentru educație și în formare
Ar fi utilă separarea și definirea conceptelor de educație și formare, întrucât există diferențe

în ceea ce privește aplicarea în utilizarea animalelor: educația poate fi interpretată, în
principal, ca făcând referire la difuzarea principiilor generale (de exemplu, în anestezie) în
vederea dobândirii de cunoștințe, în timp ce formarea poate însemna, în principal, predarea
competențelor practice7.
În situația utilizării animalelor vii în activități de educație și de formare, care pot provoca
animalelor durere, suferință, stres sau vătămări de durată [astfel cum sunt definite la
articolul 3 alineatul (1)], este necesară autorizarea proiectului.
Măsura în care utilizarea animalelor este permisă diferă în mod considerabil între statele
membre și face obiectul unor opinii destul de diverse care susțin, de exemplu, de la utilizarea
sistematică în dobândirea de competențe la utilizarea excepțională în împrejurări foarte
specifice.
Cu toate acestea, în toate cazurile, ar trebui să existe o abordare elaborată și structurată a

utilizării animalelor în educație și în formare. Utilizarea strategiilor alternative ar trebui să fie
explorată pe deplin, iar obiectivele specifice și beneficiile definite ar trebui să fie prezentate
în orice cerere pentru utilizarea animalelor vii.
În cazul în care utilizarea animalelor vii poate fi justificată și autorizarea proiectelor poate fi
asigurată, adesea sunt utilizate alte limitări pentru a se reduce la minim numărul sau suferința,
de exemplu, prin limitarea severității procedurii de la intens la moderat sau prin reutilizarea
animalelor sub anestezie, fără reanimare.
Opiniile diferite privind utilizarea animalelor în formare au condus la situații în care oamenii
de știință dintr-un stat membru care limitează utilizarea animalelor în educație și în formare
7
Articolul 5 litera (f) din Directiva 2010/63/UE descrie formarea „pentru dobândirea, menținerea sau
îmbunătățirea competențelor profesionale”
33
au participat la cursuri în alte state membre în scopul expres de a urma cursuri în care se
folosesc animale în vederea dezvoltării competențelor manuale; un exemplu invocat a fost
dezvoltarea competențelor pentru transferul de embrioni, ca parte a unui program de
modificare genetică.
În mod ideal, în cadrul UE ar trebui să existe o înțelegere comună a situațiilor în care

animalele vii sunt necesare pentru educație și formare, precum și a rezultatelor similare ale
cererilor de astfel de animale.
Este important de remarcat în acest context că, prin adoptarea directivei, se consideră
acceptabilă permisiunea de a se utiliza animalele în educație și în formare în vederea
dobândirii, menținerii sau îmbunătățirii competențelor profesionale în UE. Prin urmare,
prezenta dezbatere nu încearcă să stabilească dacă utilizarea animalelor este justificată, ci
împrejurările în care aceasta este justificată.
Justificarea utilizării animalelor vii în educație
Utilizarea animalelor vii în educație și în formare dă naștere la opinii diferite. În multe state
membre, utilizarea animalelor în acest scop este în scădere de mai mulți ani. Dacă educația
poate avea loc fără utilizarea animalelor vii în anumite institute (de exemplu, în multe școli
medicale), se ridică întrebarea de ce acest lucru nu este realizabil și în altă parte. De
asemenea, dezvoltarea și disponibilitatea unor noi metode/strategii alternative de predare
continuă să crească rapid în acest domeniu.
Solicitantul trebuie să precizeze în detaliu contextul în care animalele sunt necesare, să

explice alternativele care au fost luate în considerare și motivele pentru care acestea au fost
respinse, obiectivele educaționale specifice care urmează să fie obținute și modul în care
solicitantul va stabili dacă acestea sunt realizate.
De asemenea, solicitantul trebuie să explice motivele pentru care observațiile și utilizarea

datelor din procedurile științifice în curs de desfășurare în cadrul unității nu au putut fi
utilizate pentru a demonstra principiile în cauză.
Printre exemplele de avantaje educaționale care trebuie luate în considerare la evaluarea

propunerilor de proiecte pentru scopuri didactice se numără:
 nevoia de a înțelege și de a învăța variabilitatea răspunsurilor la subiecții vii;
 învățarea contextuală într-un mediu științific specific;
 oportunități pentru studenți de a fi „expuși” ca bază pentru a-și forma o opinie în acest
sens.
34
Justificarea utilizării animalelor vii în cadrul formării profesionale
Utilizarea animalelor vii în cadrul formării competențelor profesionale a fost discutată

separat.
Spre deosebire de utilizarea animalelor în educație, utilizarea acestora în formarea

profesională poate fi justificată mai ușor.
Activitatea de formare în care sunt utilizate animale vii trebuie să fie limitată la persoanele
care se află într-o etapă de dezvoltare a carierei lor profesionale în care utilizarea animalelor
este considerată necesară – și anume, pentru cei care
 vor lucra cu animale;
 vor utiliza animalele în proiecte științifice și
 vor avea nevoie să utilizeze animale în vederea dezvoltării competențelor chirurgicale

în scopuri clinice.
Cererile de proiecte și evaluările pentru utilizarea animalelor în educație și în formare
Toate cererile pentru utilizarea animalelor vii în educație și în formare necesită o analiză
atentă pentru a se asigura că utilizarea animalelor este esențială pentru îndeplinirea
obiectivelor de educație sau de formare și că nicio altă strategie alternativă nu este suficientă.
Atunci când se propune utilizarea animalelor, cererea ar trebui să explice modul în care
animalele se încadrează în programul general de educație sau de formare. Documentul de
consens privind evaluarea proiectului și evaluarea retroactivă8 include o serie de întrebări
formulate anticipat pentru a se construi un model de cerere de proiect care să conțină
informațiile necesare.
În general, se utilizează o abordare secvențială, utilizându-se alternative care nu presupun

folosirea animalelor, procedurile pe cadavre și, în cele din urmă, animalele vii.
1. Fără utilizare de animale
 teorie;
 demonstrarea procedurilor/tehnicilor (sau a răspunsurilor fiziologice) prin
utilizarea, de exemplu, a fotografiilor, a înregistrărilor video, a instrumentelor
audiovizuale interactive;
 observarea unei persoane competente care efectuează procedura pe viu ca parte a
unui studiu existent;
 practicarea abilităților practice/tehnice pe „simulatoare”.
2. Utilizarea cadavrelor
3. Utilizarea animalelor vii
8
http://ec.europa.eu/environment/chemicals/lab_animals/pdf/guidance/project_evaluation/ro.pdf
35
a. animale (anesteziate) fără reanimare
 Se recomandă utilizarea animalului pentru mai multe tehnici, întrucât

vătămarea animalului este aceeași.
b. utilizarea animalelor conștiente
 Dacă procedura nu va influența rezultatele experimentului sau nu va

afecta semnificativ intensitatea procedurii, formarea ar putea fi
efectuată pe animale în cadrul unui studiu existent.
 Formarea ar trebui să înceapă întotdeauna cu predarea tehnicilor de
manipulare adecvate pentru speciile în cauză.
În dezvoltarea competențelor manuale, cursanții trebuie să treacă la utilizarea animalelor vii

după ce au demonstrat aptitudini adecvate în simulator și în procedurile pe cadavre.
Abordarea secvențială ar trebui să facă parte dintr-o evaluare sistematică atunci când
evaluarea proiectelor se efectuează în scopuri educaționale/de formare. De asemenea, trebuie
să se ia în considerare
 tipul de cursanți – competențele necesare, precum și o indicație că acestea vor fi utilizate;
 proveniența animalelor care urmează să fie utilizate, de exemplu, animale excedentare;

animale care provin din studiile finalizate, care nu au fost încă eutanasiate.
Cu toate acestea, este recunoscut faptul că o persoană nu va fi pe deplin competentă până

când nu acumulează suficientă experiență în efectuarea procedurii. În consecință, trebuie să
se asigure o structură adecvată pentru nevoile de supraveghere și de evaluare a competenței
care să garanteze că nu se cauzează durere, suferință, stres sau vătămări de durată inutile
animalelor și, în același timp, se acumulează mai multă experiență.
„Vătămări” acceptabile în educație sau în formare
Severitatea experimentelor ar trebui să fie limitată la „ fără recuperare” sau „moderată”.
Cu toate acestea, este recunoscut faptul că ar putea fi acceptate excepții rare, bine
motivate, de la acest principiu general.
Astfel de excepții includ, de exemplu,
 formarea unui chirurg pentru implantarea unui dispozitiv, în cazul în care aceasta
ar putea fi importantă pentru evaluarea reușitei în timpul etapei de recuperare;
 pregătirea materialului didactic pentru a se înlocui utilizarea animalelor vii pe

viitor.
Evaluarea excepțiilor ar trebui să fie efectuată întotdeauna de la caz la caz, acordându-se

atenția cuvenită prejudiciilor, beneficiilor și valorii educative a activității propuse.
36
Din cauza faptului că, în domeniul educației și formării, animalele sunt adesea utilizate în
mai multe rânduri, trebuie să se acorde o atenție deosebită efectelor cumulative ale
tehnicilor considerate a fi „mai reduse” sau „inferioare pragului” care, atunci când sunt
utilizate în combinație sau în mai multe rânduri (multiple), pot conduce la o severitate
„mai mare” sau peste „pragul minim” în cazul în care sunt repetate.
Importanța și disponibilitatea supravegherii competente nu poate fi supraestimată și

aceste aspecte ar trebui să fie abordate în mod specific și evaluate în propuneri de proiecte
care utilizează animale vii pentru scopuri educaționale și de formare.
Trecerea de la „formare” la „activitatea monitorizată”
Unul dintre principalele argumente pentru utilizarea animalelor vii pentru formare este acela
de a se garanta că, atunci când anumite persoane efectuează procedurile, acestea se
efectuează în mod competent, fără un impact negativ asupra rezultatelor științifice, datorită
unei tehnici necorespunzătoare.
Acest lucru nu este valabil pentru toate studiile, de exemplu, în cazul recoltării sângelui
pentru studiile in vitro, întrucât, chiar dacă rezultatul științific nu poate fi afectat în mod
negativ, există totuși un potențial de consecințe negative asupra bunăstării animalelor.
Întrucât timpul necesar unei persoane pentru obținerea competenței variază, nu pot fi stabilite
reguli clare pentru a se stabili, de exemplu, numărul de animale care trebuie să fie utilizate
pentru formare înainte de a se efectua proceduri științifice sub supraveghere. Aceasta
evidențiază, de asemenea, importanța unui program bine integrat de evaluare a formării,
supravegherii și competenței. O persoană trebuie să realizeze experimente științifice pentru
prima dată doar sub supraveghere, după o analiză atentă de către coordonator cu privire la
abilitatea persoanei în cauză și la impactul potențial al unei tehnici insuficiente asupra științei
și asupra bunăstării animalelor.
37
Anexa I
Module și rezultatele aferente ale învățării
Partea 1: Structura modulară
Scopul prezentului document este de a oferi orientări statelor membre și tuturor celor
implicați în îngrijirea și utilizarea animalelor în conformitate cu Directiva 2010/63/UE
privind cerințele de formare minime recomandate în temeiul Directivei 2010/63/UE
(articolul 23 și anexa V). Documentul vizează dezvoltarea unui cadru de educație și formare
în Uniunea Europeană, care va include competențe practice, formare și dezvoltare
profesională continuă (DPC) pentru a asigura competența personalului și a facilita libera sa
circulație în interiorul statelor membre și între acestea.
Prezenta abordare a structurii modulare și a rezultatelor asociate ale învățării recunoaște

că formarea trebuie să fie corelată cu nevoile. Este important de remarcat că prezentul
document tratează mai degrabă rezultatul decât procesele și nu își propune să fie prescriptiv.
Furnizorii de formare au libertate de alegere în ceea ce privește conținutul cursurilor,
materialele de formare și metodele de predare, care vor pune în aplicare rezultatele învățării
într-un mod care să răspundă cerințelor naționale/locale/instituționale și/sau individuale/de
grup. Formatorii au libertate de apreciere atunci când încorporează informații suplimentare
pentru a oferi cursuri de formare specifice nevoilor fiecărei persoane.
1) Structura modulară
Modulele prezentate aici includ toate modulele considerate ca încadrându-se în formarea

profesională minimă necesară înainte ca persoanele autorizate să îndeplinească o funcție A-
D9, precum și unele module suplimentare necesare în vederea îndeplinirii unor sarcini
specifice, de exemplu, o intervenție chirurgicală. Este recunoscut faptul că, în unele cazuri,
astfel cum se detaliază în continuare, formarea va conține un element de pregătire practică ce
va fi pus în aplicare sub supraveghere. În cele din urmă, toate modulele pot fi puse în aplicare
separat, dar se intenționează ca organizatorii cursului să poată combina module individuale
pentru a furniza cursuri adaptate unei anumite activități sau nevoilor de formare specifică.
Modulele (a se vedea tabelul de mai jos) pot fi grupate în trei categorii:
1. Modulele de bază reprezintă formarea teoretică de bază pentru toți membrii personalului
care desfășoară oricare dintre activitățile A-D prevăzute la articolul 23. Finalizarea tuturor
modulelor de bază este obligatorie pentru funcția A, B și C, D (în cazul funcției D, a fost
dezvoltat un curs alternativ specific personalizat ca opțiune [a se vedea mai jos)] Cursul
include modulul 1 privind legislația națională.
9
Activitățile prevăzute la articolul 23 alineatul (1): A = persoană care efectuează experimente pe animale; B =
persoană responsabilă de elaborarea experimentelor și proiectelor; C = persoană responsabilă de îngrijirea
animalelor; C = persoană responsabilă de sacrificarea animalelor
38
2. Sunt necesare module destinate unei funcții specifice (condiție prealabilă), pe lângă
modulele de bază pentru a răspunde nevoilor minime de formare specifice unei anumite
funcții.
Formarea pentru funcția D (sacrificarea animalelor) poate fi realizată prin finalizarea

modulelor de bază și a celor destinate unei funcții specifice sau prin finalizarea unui modul
alternativ personalizat care combină rezultatele învățării relevante din respectivele module de
bază și destinate unei funcții specifice (modulul 6.3 din tabelul de mai jos).
3. Module suplimentare care sunt destinate unei sarcini specifice – Conform principiului
corelării între formare și cerințe, modulele suplimentare destinate unei sarcini specifice „în
funcție de necesități” iau în considerare faptul că unele persoane – dar nu toate – care
îndeplinesc o funcție vor avea nevoie de o formare suplimentară esențială înainte de a efectua
o categorie de sarcini sau experimente. Modulele destinate unor sarcini specifice descrise în
prezentul document se referă la formarea care este necesară pentru categorii extinse de sarcini
(de exemplu, anestezie avansată pentru proceduri chirurgicale, a se vedea modulul 21 de mai
jos), dar care acoperă, de asemenea, alte sarcini prevăzute în directivă, de exemplu, la
articolele 24, 25 și 38.
Formarea destinată unei anumite specii: după finalizarea cu succes a modulului de formare
inițială pentru o specie sau un grup de specii, extinderea competențelor la alte specii va
presupune demonstrarea obținerii rezultatelor învățării pentru noile specii în cadrul aceluiași
modul. Cu toate acestea, s-ar putea să nu fie necesar să fie repetate toate elementele
modulului de formare inițială pentru noile specii în vederea atingerii rezultatelor învățării
necesare pentru speciile suplimentare. Furnizorii de module de formare au libertatea de a
aprecia care dintre rezultatele învățării vor fi necesare pentru astfel de specii noi, acestea
trebuind să fie evaluate de la caz la caz.
Module de bază – funcțiile A, B, C și D
1 Legislația națională
2 Etică, bunăstarea animalelor și principiile celor 3R (nivelul 1)
3.1 Principii de bază ale biologiei – specifică pentru anumite specii (teorie)
4 Îngrijirea, sănătatea și gestionarea animalelor – specifice pentru anumite specii (teorie)
5 Recunoașterea durerii, a suferinței și a stresului – specifică pentru anumite specii
6.1 Metode umane de ucidere (teorie)
Module dedicate unei funcții specifice (condiție prealabilă) – funcția A
7 Proceduri minim invazive fără anestezie – specifice pentru anumite specii (teorie)
8 Proceduri minim invazive fără anestezie – specifice pentru anumite specii (competențe)
Module dedicate unei funcții specifice (condiție prealabilă) – funcția B
7 Proceduri minim invazive fără anestezie – specifice pentru anumite specii (teorie)
9 Etică, bunăstarea animalelor și principiile celor 3 R (nivelul 2)
39
10 Elaborarea de proceduri și proiecte (nivelul 1)
11 Elaborarea de proceduri și proiecte (nivelul 2)
Module dedicate unei funcții specifice (condiție prealabilă) – funcția C
Module dedicate unei funcții specifice (condiție prealabilă) – funcția D
6.2 Metode umane de ucidere (competențe)
Alternativă
6.3 Modul de sine stătător pentru funcția D (exclusiv)
Module suplimentare destinate unei sarcini specifice
20 Anestezie pentru proceduri minore

21 Anestezie avansată pentru proceduri chirurgicale sau prelungite
22 Principii de chirurgie
23 Practici avansate de creștere, îngrijire și îmbogățire a mediului de creștere al animalelor
24 Medicul veterinar desemnat
25 Evaluatorul de proiect
Alte module suplimentare
50 Introducere în mediul local (unitate) pentru persoanele care au roluri specifice în

temeiul directivei
51 Furnizarea și recuperarea de informații
Partea 2: Rezultatele învățării
Rezultatele învățării, exprimate în verbe măsurabile (a se vedea anexa) contribuie la definirea

cunoștințelor și competențelor pe care participanții la modul ar trebui să le poată demonstra
până la momentul evaluării rezultatelor învățării.
În primul rând, s-a considerat că o listă detaliată va fi utilă pentru organizatorii cursului,
reiterându-se că aceasta nu este prescriptivă.
În al doilea rând, verbele măsurabile utilizate în prezentul document, deși utile pentru a
descrie gama de teme relevante, sunt în general scrise la nivelul simplu de „cunoaștere” și
„înțelegere”. Cu toate acestea, există argumente puternice că predarea modernă ar trebui să
meargă dincolo de „cunoaștere” și „înțelegere” ori de câte ori este posibil și să încurajeze
gândirea critică (de exemplu, evaluarea; a se vedea ierarhia verbelor măsurabile din anexă).
Prin urmare, încurajăm organizatorii de cursuri să promoveze „învățarea aprofundată” încă
din etapa de formare inițială, mai degrabă decât să se bazeze pur și simplu pe reamintirea
40
unor fapte sau memorarea unor acțiuni, atunci când este posibil (a se vedea anexa pentru o
serie de exemple).
Este recunoscut faptul că obținerea unor rezultate practice ale învățării poate fi separată de
rezultatele învățării teoretice/bazate pe cunoaștere. În cazurile în care nu există niciun risc de
a provoca durere, suferință, stres sau vătămări de durată pentru animale, cursantul poate să
înceapă să lucreze sub supraveghere înainte de a-i fi evaluată atingerea rezultatelor învățării.
Întrucât experimentele științifice prezintă riscul de a provoca durere, suferință, stres sau
vătămări de durată, doar sarcinile de îngrijire și de creștere a animalelor (funcția C) pot să
aibă loc, sub monitorizare, înainte de atingerea rezultatelor învățării.
În toate celelalte cazuri, rezultatele învățării din cadrul unui modul trebuie realizate în
conformitate cu criteriul de promovare convenit, astfel cum a fost stabilit de furnizorul de
formare, înainte ca persoana în cauză să înceapă să lucreze sub supraveghere. Acesta trebuie
să conducă la un nivel acceptabil de înțelegere a obiectului pentru a se asigura că, atunci când
lucrează monitorizați, persoana în cauză nu cauzează durere, suferință, stres sau vătămare de
durată.
Este important de precizat faptul că obținerea rezultatelor învățării nu este echivalentă cu

obținerea competenței practice de către cursant. Competența și competențele10 sunt atinse prin
aplicarea practică a cunoștințelor dobândite și a experienței acumulate prin muncă. Evaluarea
competențelor se efectuează separat de rezultatele învățării.
Partea 3: Module
S-a utilizat următoarea numerotare a modulelor în scopul de a se facilita introducerea de noi

module pe măsură ce sunt elaborate:
1-19 – modulele de bază sau destinate unei funcții specifice pentru funcțiile
prevăzute la articolul 23
20-49 – module legate de sarcini și de competențe suplimentare
50 și peste – alte module suplimentare
10
Competență: combinarea cunoștințelor, aptitudinilor și comportamentului utilizate pentru îmbunătățirea
performanțelor (un concept mai larg, care ține seama de aptitudini, cunoștințe și experiență);
Abilitate: capacitatea unei persoane de a îndeplini o sarcină în mod corespunzător (mult mai restrânsă, bazată
pe activitate sau sarcină).
41
LISTA MODULELOR
1 Legislația națională C
2 Etică, bunăstarea animalelor și principiile celor 3R (nivelul 1) C
3.1 Principii de bază ale biologiei – specifică pentru anumite specii (teorie) C
3.2 Principii de bază ale biologiei – specifică pentru anumite specii (practică) F
Îngrijirea, sănătatea și administrarea animalelor – specifice pentru anumite specii C
4
(teorie)
5 Recunoașterea durerii, a suferinței și a stresului – specifică pentru anumite specii C
6.1 Metode umane de ucidere (teorie) C
6.2 Metode umane de ucidere (competențe) F
6.3 Metode umane de sacrificare – modul alternativ de sine stătător pentru funcția D F
7 Proceduri minim invazive fără anestezie – specifice pentru anumite specii (teorie) F
8 Proceduri minim invazive fără anestezie – specifice pentru anumite specii F
(competențe)
9 Etică, bunăstarea animalelor și principiile celor 3 R (nivelul 2) F
10 Elaborarea de proceduri și proiecte (nivelul 1) F
11 Elaborarea de proceduri și proiecte (nivelul 2) F
20 Anestezie pentru proceduri minore T

21 Anestezie avansată pentru proceduri chirurgicale sau prelungite T
22 Principii de chirurgie T
23 Practici avansate de creștere, îngrijire și îmbogățire a mediului de creștere al T
animalelor
24 Medicul veterinar desemnat T
25 Evaluatorul de proiect T
50 Introducere în mediul local (unitate) pentru persoanele care au roluri specifice în O

temeiul directivei
51 Furnizarea și recuperarea de informații O
42
Modulul 1: Legislația națională [național – de bază]
Acest modul oferă un nivel adecvat de înțelegere a cadrului juridic și de reglementare

național și internațional în care sunt construite și gestionate proiectele care implică animale,
precum și a răspunderii juridice a persoanelor implicate, și anume, cele care efectuează
experimente pe animale, elaborarea procedurilor și proiectelor, îngrijirea animalelor sau
sacrificarea animalelor, și poate acoperi, de asemenea, alte dispoziții legislative relevante.
Rezultatele învățării
Cursanții trebuie să fie în măsură:
1.1. Să identifice și să descrie legislația națională și europeană și orientările care

reglementează utilizarea științifică a animalelor și, în special, activitățile persoanelor
care efectuează experimente științifice cu animale.
1.2. Să identifice și să descrie legislația aferentă privind bunăstarea animalelor.
1.3. Să descrie autorizarea necesară înainte de a acționa în calitate de utilizator,

crescător sau furnizor de animale de laborator și, în special, autorizația cerută pentru
proiecte și, după caz, persoane fizice.
1.4. Să prezinte sursele de informații și de sprijin care sunt disponibile (în ceea ce
privește legislația națională).
1.5. Să descrie rolul personalului menționat în articolele 24, 25 și 26 și atribuțiile lor

statutare și responsabilitățile în temeiul legislației naționale.
1.6. Să descrie rolurile și responsabilitățile organismelor locale de bunăstare a

animalelor și ale comitetului național pentru protecția animalelor utilizate în scopuri
științifice.
1.7. Să precizeze cine este responsabil pentru asigurarea conformității la o unitate și

modul în care poate fi exercitată această responsabilitate la nivel local (de exemplu,
prin organismul local responsabil cu bunăstarea animalelor).
1.8. Să descrie momentul în care o procedură este reglementată în temeiul legislației

naționale (pragul minim de durere, suferință, stres sau vătămări de durată).
1.9. Să precizeze cine poartă răspunderea principală pentru animalele utilizate în

proceduri .
1.10. Să enumere speciile, inclusiv etapele de dezvoltare, care sunt incluse în domeniul
de aplicare a directivei sau a legislației naționale.
1.11. Să indice situațiile în care animalele care se încadrează în domeniul de aplicare a

directivei ar trebui să fie sacrificate prin metode umane sau eliminate din studiu pentru
a primi tratament veterinar.
43
1.12. Să descrie controalele legislative privind sacrificarea animalelor crescute sau
utilizate în scopul desfășurării unor proceduri științifice.
44
Modulul 2: Etică, bunăstarea animalelor și principiile celor 3R (nivelul 1) [de bază]
Acest modul oferă îndrumări și informații care permit persoanelor care lucrează cu animalele
să identifice, să înțeleagă și să răspundă în mod adecvat la problemele etice și de bunăstare pe
care le presupun utilizarea animalelor în proceduri științifice în general și, după caz, în
propriul program de lucru. Modulul oferă informații pentru a permite persoanelor să înțeleagă
și să aplice principiile de bază ale celor 3R.
2.1. Să descrie diferitele opinii în cadrul societății referitoare la utilizarea animalelor în

scopuri științifice și să recunoască necesitatea de a respecta aceste opinii.
2.2. Să descrie responsabilitatea oamenilor atunci când lucrează cu animale în acțiuni

de cercetare și să recunoască importanța de a avea o atitudine umană și de respect față
de lucrul cu animale în domeniul cercetării.
2.3. Să identifice aspecte legate de etică și de bunăstarea animalelor în propriile

activități și să fie informați și în măsură să analizeze consecințele propriilor acțiuni.
2.4. Să admită că respectarea principiilor etice poate contribui la încrederea și la

acceptarea pe termen lung în domeniul cercetării științifice din partea publicului larg.
2.5. Să descrie modul în care legislația se bazează pe un cadru etic care necesită 1)
evaluarea vătămărilor și a beneficiilor proiectelor (evaluarea prejudicii/beneficii) 2)
aplicarea principiilor celor 3R pentru a minimiza vătămarea și a maximiza beneficiile și
3) promovarea bunelor practici în domeniul bunăstării animale.
2.6. Să descrie și să discute importanța principiilor celor 3R ca principiu director în

ceea ce privește utilizarea animalelor în proceduri științifice.
2.7. Să explice cele cinci libertăți și modul în care acestea se referă la speciile de
laborator.
2.8. Să descrie conceptul de vătămare a animalelor, inclusiv suferința care poate să fie
sau nu evitată, suferința directă, contingentă și cumulativă.
2.9. Să descrie sistemul de clasificare a severității experimentului, oferind exemple din

fiecare categorie. Să descrie severitatea cumulativă și efectele pe care aceasta le-ar
putea avea asupra clasificării după severitate.
2.10. Să descrie reglementările privind reutilizarea animalelor.
2.11. Să descrie importanța bunăstării animalelor, inclusiv efectele sale asupra

rezultatelor științifice, precum și pentru motive sociale și morale.
45
2.12. Să descrie necesitatea unei culturi de îngrijire și rolul persoanelor care își aduc
contribuția în acest sens.
2.13. Să descrie sursele pertinente de informații referitoare la etică, bunăstarea

animalelor și punerea în aplicare a principiilor celor 3R.
2.14. Să cunoască diferitele instrumente de căutare (de exemplu, Ghidul de căutare

EURL ECVAM, Go3Rs) și metode de căutare (de exemplu, evaluări sistematice, meta-
analiză);
46
Modulul 3.1: Biologie fundamentală și corespunzătoare – specifică în cazul anumitor
specii (teorie) [de bază]
Acest modul oferă o introducere în principiile de bază ale comportamentului, îngrijirii,

biologiei și creșterii animalelor. Modulul cuprinde informații legate de caracteristicile
anatomice și fiziologice, inclusiv reproducerea, comportamentul și practicile de rutină de
creștere și îmbogățire a mediului în care sunt ținute animalele. Modulul nu este destinat să
furnizeze decât informații minime necesare pentru ca o persoană să poată începe să lucreze
sub supraveghere.
În urma acestui modul, formarea practică sub supraveghere ar trebui să furnizeze fiecărei
persoane expertiza și aptitudinile necesare pentru a-și îndeplini funcțiile care îi revin.
Cerințele de formare practice vor diferi, inevitabil, de la o funcție la alta.
3.1.1. Să descrie noțiuni fundamentale legate de anatomia, fiziologia, reproducerea și

comportamentul speciilor vizate.
3.1.2. Să recunoască și să descrie evenimentele de viață care ar putea provoca suferință,

inclusiv aprovizionarea, transportul, adăpostirea, creșterea, manipularea și
experimentele (la un nivel de bază).
3.1.3. Să explice modul în care bunăstarea poate promova știința corectă: de exemplu,
să explice modul în care incapacitatea de a îndeplini nevoile biologice și
comportamentale poate afecta rezultatul procedurilor .
3.1.4. Să indice modul în care creșterea și îngrijirea pot influența rezultatele procedurii
și numărul de animale necesare, de exemplu, cazul în care locul în sală influențează
rezultatul și, prin urmare, randomizarea.
3.1.5. Să descrie cerințele alimentare ale speciilor de animale relevante și să explice

modul în care acestea pot fi îndeplinite.
3.1.6. Să descrie importanța asigurării unui mediu de viață îmbogățit (adecvat atât
pentru specii, cât și pentru știință), inclusiv adăposturile sociale și posibilitatea de a face
exerciții, de a se odihni și de a dormi.
3.1.7. În funcție de specie, să admită că există linii diferite și că acestea pot avea
caracteristici diferite care pot afecta atât bunăstarea animalelor, cât și știința.
3.1.8. În funcție de specie, să admită că modificarea genomului poate afecta fenotipul în

moduri neașteptate și subtile, precum și importanța monitorizării acestor animale cu
foarte mare atenție.
3.1.9. Să mențină și să interpreteze evidențe exacte și cuprinzătoare ale animalelor

ținute în adăposturi speciale, inclusiv bunăstarea animalelor
47
Modulul 3.2: Biologie fundamentală și corespunzătoare – specifică speciilor (practică)
[funcție specifică pentru funcțiile A, C și D]
3.2.1. Să fie în măsură să abordeze, să manipuleze/să preia și să prindă un animal și să îl

pună din nou în cușcă/boxă cu calm, încredere și empatie, astfel încât animalul să nu fie
stresat sau vătămat.
48
Modulul 4: Îngrijirea, sănătatea și administrarea animalelor – specifice pentru anumite
specii (teorie) [de bază]
Acest modul oferă informații cu privire la diferite aspecte legate de sănătatea, îngrijirea și
gestionarea animalelor, inclusiv controalele de mediu, practicile de creștere, alimentația,
starea de sănătate și bolile. De asemenea, modulul include rezultate ale învățării relevante de
bază referitoare la starea de sănătate și zoonoze.
4.1. Să descrie procedurile de rutină și practicile de creștere pentru întreținerea,

îngrijirea și bunăstarea unei serii de animale utilizate în cercetare, inclusiv speciile de
laborator de dimensiuni mici și speciile de animale de dimensiuni mari, după caz.
4.2. Să descrie condițiile de mediu și de adăpostire adecvate pentru animalele de

laborator, modul în care condițiile sunt monitorizate și să identifice consecințele unor
condiții de mediu necorespunzătoare asupra animalelor.
4.3. Să recunoască faptul că modificările sau perturbarea ritmului circadian sau a

perioadei de lumină pot afecta animalele.
4.4. Să descrie consecințele biologice de aclimatizare, acomodare și formare.
4.5. Să descrie modul în care este organizat adăpostul pentru animale pentru a menține
o stare de sănătate corespunzătoare pentru animale și procedurile derulate.
4.6. Să descrie modul de punere la dispoziție a apei și a hranei adecvate pentru

animalele de laborator, inclusiv aprovizionarea, depozitarea și prezentarea
corespunzătoare a produselor alimentare și a apei.
4.7. Să enumere metodele și să demonstreze înțelegerea manipulării corespunzătoare,

sigure și umane, cunoașterea metodelor de determinare a sexului și reținerea uneia sau a
mai multor specii menționate pentru procedurile comune.
4.8. Să numească metode diferite pentru marcarea animalelor individuale și să indice un

avantaj și un dezavantaj pentru fiecare metodă.
4.9. Să enumere riscurile potențiale de îmbolnăvire în adăpostul pentru animale,

inclusiv factorii de predispoziție specifici care pot fi relevanți. Să numească metodele
disponibile pentru menținerea unei stări de sănătate corespunzătoare (inclusiv utilizarea
de bariere, diferite niveluri de izolare, utilizarea santinelelor, în funcție de specii).
4.10. Să descrie programele de reproducere adecvate.
4.11. Să descrie modul în care animalele modificate genetic pot fi folosite în cercetarea
științifică și importanța monitorizării acestor animale cu foarte mare atenție.
49
4.12. Să enumere procedurile corecte de asigurare a sănătății, bunăstării și îngrijirii
animalelor în timpul transportului.
4.13. Să enumere potențialele pericole pentru sănătatea umană asociate contactului cu

animalele de laborator (inclusiv alergie, rănire, infecție, zoonoză) și modul în care
acestea pot fi evitate.
50
Modulul 5: Recunoașterea durerii, a suferinței și a stresului – specifice în cazul
anumitor specii [de bază]
Acest modul pregătește persoanele pentru a fi în măsură să identifice starea și

comportamentul animalelor utilizate în experimente și a le permite să facă distincția între un
animal normal și unul care manifestă semne de durere, suferință sau stres care pot fi rezultatul
unor factori cum ar fi mediul, creșterea sau efectul protocoalelor experimentale. De
asemenea, modulul oferă informații cu privire la clasificările severității, severitatea
cumulativă și utilizarea de puncte finale umane.
5.1. Să recunoască comportamentul normal sau dorit și aspectul fiecărui individ în

contextul speciilor, al mediului și al stării fiziologice.
5.2. Să recunoască comportamentul anormal și semne de disconfort, durere, suferință sau

stres, precum și semnele bunăstării și principiile modului în care pot fi gestionate durerea,
suferința și stresul.
5.3. Să discute factorii care trebuie luați în considerare și metodele disponibile pentru
evaluarea și înregistrarea bunăstării animalelor, de exemplu, fișele de punctaj.
5.4. Să descrie ce înseamnă un punct final uman. Să identifice criteriile care urmează să
fie utilizate pentru a institui puncte finale umane. Să definească acțiunile care trebuie
întreprinse în cazul în care se ajunge la un punct final uman și să ia în considerare
posibilele opțiuni pentru perfecționarea metodelor de ajungere la un punct final mai
devreme.
5.5. Să descrie clasificările severității incluse în directivă și să ofere exemple din fiecare
categorie; să explice severitatea cumulativă și efectele pe care aceasta le-ar putea avea
asupra clasificării severității.
5.6. Să descrie circumstanțele în care pot fi necesare anestezicele sau analgezicele pentru
reducerea la minim a durerii, a suferinței, a stresului sau a vătămărilor de durată.
51
Modulul 6: Metode umane de sacrificare
6.1: Metode umane de sacrificare (teorie) [de bază]
Acest modul oferă informații privind principiile de sacrificare prin metode umane și
necesitatea de a avea o persoană disponibilă în permanență care să fie în măsură să sacrifice
un animal cu rapiditate și în mod uman, dacă este necesar. Modulul va include informații și
descrieri ale diferitelor metode disponibile, detalii ale speciilor pentru care sunt adecvate
aceste metode și informații care vor permite cursanților să compare metodele autorizate și să
stabilească modul de alegere a celei mai adecvate metode.
6.1.1. Să descrie principiile sacrificării prin metode umane (de exemplu, ce reprezintă „o
moarte adecvată”).
6.1.2. Să descrie diferitele metode prin care animalele pot fi sacrificate, influența pe care
o pot avea diferite metode asupra rezultatelor științifice, precum și modul de alegere a
celei mai adecvate metode.
6.1.3. Să explice de ce o persoană competentă pentru a sacrifica animalele trebuie să fie

disponibilă în permanență (din rândul personalului de îngrijire sau o persoană care
efectuează experimente).
6.2: Metode umane de sacrificare (competențe)

[modul dedicat unei funcții specifice pentru funcția D și modul suplimentar dedicat unei
sarcini specifice pentru funcțiile A și C, după caz]
Acest modul oferă pregătire practică de natură să reflecte informațiile și principiile prezentate
în modulul 6.1 și va implica pregătire practică pentru metode corespunzătoare de sacrificare
în funcție de specie și metode adecvate de confirmare a morții.
6.2.1. Să efectueze operațiuni de eutanasiere în mod competent și prin metode umane,

utilizând tehnici adecvate pentru speciile relevante de animale de laborator.
6.2.2. Să demonstreze modul în care este confirmată moartea și modalitatea în care ar

trebui prelucrate sau eliminate cadavrele.
52
6.3: Metode umane de sacrificare – modul alternativ de sine stătător pentru cei care
îndeplinesc doar funcția D
Acest modul a fost conceput pentru cei care îndeplinesc numai funcția D și este o condiție
prealabilă pentru această funcție, putând înlocui o serie de alte module pentru oricine va fi
implicat doar în sacrificarea animalelor prin metode umane. Modulul combină rezultatele
învățării din modulele privind legislația, etica și principiile celor 3R cu manipularea practică
a animalelor, practici de lucru sigure și elementele teoretice și practice ale modulelor de
sacrificare prin metode umane.
(i) Legislație, principiile celor 3R și etică (și anume, subsetul de module 1 și 2)
6.3.1. Să descrie cadrul de reglementare pentru utilizarea științifică a animalelor și în

special controalele privind realizarea sacrificării prin metode umane și confirmarea
morții – inclusiv rolul persoanelor desemnate și al organismului responsabil cu
bunăstarea animalelor
6.3.2. Să recunoască opinii societale diferite cu privire la utilizarea științifică și

sacrificarea animalelor prin metode umane.
6.3.3. Să demonstreze o înțelegere a principiilor etice care stau la baza utilizării

animalelor și a propriului rolul lor în cadrul „culturii de îngrijire”.
6.3.4. Să indice moduri în care principiile celor 3R pot fi aplicate în cazul sacrificării
animalelor prin metode umane.
(ii) Manipularea în funcție de specie (și anume, subsetul modulului 3)
6.3.5. Să demonstreze tehnici corespunzătoare pentru o manipulare sigură și

competentă a speciilor în cauză. Să fie în măsură să abordeze, să manipuleze/să preia și
să prindă un animal și să îl pună din nou în cușcă/boxă cu calm, încredere și empatie,
astfel încât animalul să nu fie stresat sau vătămat. Să explice importanța transportului
animalelor în mod corect și sigur.
6.3.6. Să descrie comportamentul normal și anormal și cerințele comportamentale ale

speciilor în cauză și să fie în măsură să recunoască și să discute strategiile de reducere
la minim și de reacție la episoade de durere, suferință și stres.
6.3.7. Să descrie schematic nevoile biologice și de creștere fundamentale ale speciilor

în cauză.
(iii) Metode sigure de lucru
6.3.8. Să discute importanța depozitării și manipulării corecte a agenților chimici

folosiți pentru sacrificarea prin metode umane și menținerea igienei la locul de muncă.
53
6.3.9. Să descrie procedurile corecte de gestionare a situațiilor de expunere accidentală
sau vărsare.
6.3.10. Să descrie normele de igienă de bază și să le aplice la locul de muncă.
6.3.11. Să descrie importanța eliminării corecte a diferitelor categorii de deșeuri

(deșeuri clinice, deșeuri periculoase și deșeuri normale) și să descrie strategiile
corespunzătoare.
6.3.12. Să explice modul în care soluțiile de inginerie combinate cu echipamente de

protecție individuală pot reduce la minim expunerea la alergenii provenind de la
animalele de laborator, prevenind sensibilizarea.
6.3.13. Să identifice simptomele clinice asociate de regulă cu alergia la animalele de

laborator.
6.3.14. Să descrie ce se înțelege prin „zoonoză” și să explice de ce contactul cu diferite

specii (în special primate neumane) constituie un potențial pericol pentru sănătatea
umană.
(iv) Sacrificarea animalelor prin metode umane specifice pentru anumite specii
(modulele 6.1 + 6.2)
6.3.15. Să descrie principiile sacrificării prin metode umane (de exemplu, ce reprezintă
„o moarte adecvată”).
6.3.16. Să descrie diferitele metode prin care animalele în cauză pot fi sacrificate,
influența pe care o pot avea diferite metode asupra rezultatelor științifice, dacă este
cazul, precum și modul de alegere a celei mai adecvate metode.
6.3.17. Să explice de ce o persoană competentă trebuie să fie disponibilă în permanență

pentru sacrificarea animalelor (din rândul personalului de îngrijire sau o persoană care
efectuează experimente).
6.3.18. Să efectueze operațiuni de eutanasiere în mod competent și prin metode umane,

utilizând tehnici adecvate pentru speciile relevante de animale de laborator.
6.3.19. Să demonstreze modul în care este confirmată moartea și modalitatea în care ar

trebui prelucrate sau eliminate cadavrele.
54
Modulul 7: Experimente minim invazive fără anestezie – specifice speciilor (teorie)
[modul dedicat unei funcții specifice pentru funcțiile (A) și (B)]
Acest modul oferă o introducere în teoria referitoare la procedurile minore. Modulul oferă
informații cu privire la metodele adecvate de manipulare și de izolare și descrie tehnicile
corespunzătoare pentru injecții, dozare și eșantionare relevante pentru speciile în cauză.
Modulul ar trebui să furnizeze informații suficiente pentru a permite persoanelor să înțeleagă
care sunt cerințele care li se impun înainte să urmeze o formare cu privire la aspectele
practice ale acestor competențe, sub supraveghere.
7.1. Să descrie metodele și principiile adecvate care trebuie urmate atunci când se
manipulează animale (inclusiv metode de izolare manuală și recurgerea la medii izolate).
7.2. Să descrie impactul biologic al procedurilor și izolării asupra fiziologiei.
7.3. Să descrie posibilitățile de îmbunătățire pentru proceduri și izolare, de exemplu prin

pregătirea (utilizând întărirea pozitivă), acomodarea și socializarea animalelor.
7.4. Să descrie tehnicile/procedurile, inclusiv, de exemplu, injectarea, eșantionarea și

tehnicile de dozare (căi/volume/frecvență), modificarea alimentației, gavaj, biopsii ale
țesuturilor, teste de comportament, utilizarea cuștilor metabolice.
7.5. Să descrie modul în care se efectuează tehnici minore și să compare volumele

probelor adecvate cu frecvențele de prelevare pentru speciile în cauză.
7.6. Să descrie nevoia de rigoare și coerență în realizarea procedurilor și înregistrarea și

manipularea corectă a probelor.
7.7. Să descrie metode adecvate de evaluare a bunăstării animalelor în ceea ce privește

severitatea procedurilor și să cunoască măsurile corespunzătoare care trebuie luate.
7.8. Să admită că perfecționarea este un proces continuu și să știe unde să găsească

informații relevante și actualizate.
7.9. Să descrie consecințele biologice ale transportului, aclimatizării, condițiilor de

creștere și procedurilor experimentale asupra speciei în cauză și să descrie modul în care
acestea pot fi reduse.
55
Modulul 8: Experimente minim invazive fără anestezie - specifice speciilor (competențe)
[modul dedicat unei funcții specifice pentru funcția (A)]
Acest modul oferă elemente practice de formare în relație cu modulul 7. Pregătirea practică
pentru procedurile minore poate fi predată printr-o serie de metode care folosesc diferite
instrumente disponibile, destinate acestui scop (pregătirea poate include modele de animale
sintetice și utilizarea de cadavre). Modulul trebuie să fie proiectat pentru a permite
cursantului să atingă un nivel de aptitudini, astfel încât, la începerea activității sub
monitorizare, acesta să nu cauzeze animalelor durere, suferință, stres sau vătămare de durată.
8.1. Să selecteze și să explice cele mai bune metode pentru proceduri comune (cum ar fi
prelevarea de sânge și aplicarea de substanțe), inclusiv calea/volumul/frecvența, după caz.
8.2. Să facă dovada că poate manipula și imobiliza animalul în cea mai bună poziție
pentru tehnica în cauză.
8.3. Să efectueze, sub monitorizare, tehnici de importanță minoră, într-un mod care nu
implică durere inutilă, suferință, stres sau vătămări de durată.
56
Modulul 9: Etică, bunăstarea animalelor și principiile celor 3 R (nivelul 2)
[modul dedicat unei funcții specifice pentru funcția B]
Acest modul oferă îndrumări și informații care să permită persoanelor să conceapă proceduri
și proiecte (funcția b din articolul 23) în scopul examinării, în detaliu, a diferitelor aspecte de
etică și a principiilor celor 3R, precum și al aplicării principiilor învățate în chestiunile de
ordin etic și legate de bunăstare, asociate cu utilizarea animalelor în proceduri științifice, în
propriul program de lucru.
Scopul modulului este de a reflecta faptul că persoanele care concep proceduri trebuie să aibă
o înțelegere mai amplă și mai profundă a aspectelor generale. Astfel, principala diferență
între modulele de nivel 1 și de nivel 2 privind „Etica, bunăstarea animalelor și principiile
celor 3R” nu constă neapărat în tematicile care urmează să fie acoperite (care nu au fost
repetate aici), ci mai degrabă în faptul că unele dintre acestea sunt abordate mai în detaliu și
cu un grad mai ridicat al așteptărilor în ceea ce privește rezultatele învățării. De exemplu, la
nivelul 1 există elemente pe care cursantul ar trebui să le cunoască și să le poată descrie,iar
ulterior , la nivelul 2, le înțeleagă mai în profunzime și să le poată discuta. De asemenea,
acest modul pregătește cursanții astfel încât să fie în măsură să se informeze în permanență,
pentru a aplica în permanență principiile celor 3R în propria activitate, pe măsură ce noile
metode și abordări evoluează.
9.1. Să înțeleagă că există o gamă largă de perspective etice, de bunăstare și științifice

privind utilizarea animalelor în experimente științifice și că raționalizarea acestor aspecte
evoluează în timp și este influențată de cultură și de context.
9.2. Să înțeleagă că, în acest scop, sunt necesare evaluări critice curente ale justificării
utilizării animalelor și ale punerii în aplicare a principiilor celor 3R în toate etapele
ciclului de viață al proiectului.
9.3. Să recunoască că există limite etice pentru ceea ce este considerat permis în
conformitate cu directiva și că, inclusiv în cadrul acestor constrângeri juridice, este, de
asemenea, probabil să existe diferențe naționale și instituționale în acest sens.
9.4. Să explice că legislația prevede că justificarea pentru programele de lucru trebuie să

fie evaluată prin compararea efectelor negative potențiale asupra animalelor cu
beneficiile potențiale; că vătămările animalelor trebuie reduse la minim, iar beneficiile
crescute la maxim.
9.5. Să înțeleagă și să furnizeze informațiile necesare pentru a permite efectuarea unei

evaluări solide a prejudiciilor/beneficiilor; și să explice de ce consideră personal că
beneficiile potențiale sunt mai multe decât eventualele efecte negative.
9.6. Să înțeleagă nevoia de a oferi informații adecvate către un public mai larg și să poată
elabora un rezumat cu caracter nontehnic al proiectului care să faciliteze acest lucru.
57
9.7. Să descrie importanța difuzării informațiilor care vor promova înțelegerea aspectelor
etice, bunăstarea animalelor, știința corectă și aplicarea principiilor celor 3R.
58
Modulul 10: Elaborarea de proceduri și de proiecte (nivelul 1)
[modul dedicat unei funcții specifice pentru funcția B și modul suplimentar pentru
funcția A (după caz)]
Acest modul este o condiție prealabilă pentru persoanele care vor elabora proiecte (funcția
B), dar își propune, de asemenea, să fie de ajutor pentru oamenii de știință care sunt implicați
într-o anumită măsură în conceperea procedurilor pe care le efectuează (funcția A). Modulul
cuprinde informații cu privire la conceptele de elaborare a procedurilor, eventualele cauze și
eliminarea prejudecăților, analiza statistică și informațiile privind modalitățile de identificare
a experților care să asiste la experimente, proiectarea, planificarea și interpretarea
rezultatelor.
10.1. Să descrie conceptele de fidelitate și discriminare (de exemplu, potrivit discuțiilor

lui Russell și Burch și ale altora).
10.2. Să explice conceptul de variabilitate, cauzele sale și metodele de reducere a

variabilității (utilizarea și limitările liniilor izogenice, animale înrudite, linii modificate
genetic, proveniență, stres și valoarea acomodării, infecții clinice sau subclinice și
biologie de bază).
10.3. Să descrie posibilele cauze ale prejudecăților și modul de atenuare a acestora (de
exemplu, metode oficiale de randomizare, teste oarbe și acțiunile posibile în cazul în care
randomizarea și testele oarbe nu sunt posibile).
10.4. Să identifice unitatea experimentală și să recunoască problemele de lipsă a

independenței (pseudo-replicare).
10.5. Să descrie variabilele care afectează semnificația, inclusiv sensul puterii statistice și
„valorile probabilității”.
10.6. Să identifice modalitățile oficiale de determinare a mărimii eșantionului (analiza

puterii sau metoda ecuației de utilizare a resurselor).
10.7. Să enumere diferitele tipuri de modele experimentale oficiale (de exemplu, complet
aleatoriu, în bloc aleatoriu, măsuri repetate [în limitele domeniului de aplicare], pătratul
latin și modelele experimentale factoriale).
10.8. Să explice modul în care se poate recurge la ajutorul experților în elaborarea unui
experiment și interpretarea rezultatelor experimentale.
59
Modulul 11: Elaborarea de proceduri și de proiecte (nivelul 2)
[modul dedicat unei funcții specifice pentru funcția B]
Acest modul oferă un nivel pertinent de înțelegere a cadrului juridic și de reglementare

național și internațional în limitele căruia sunt elaborate și gestionate proiectele, precum și a
responsabilităților juridice.
Cursantul trebuie să fie în măsură să identifice, să înțeleagă și să răspundă în mod adecvat la

problemele etice și de bunăstare a animalelor ridicate de utilizarea animalelor în experimente
științifice în general și, după caz, în propriul program de lucru. Aceste aspecte au fost
abordate în modulul 2.
Cursantul trebuie să poată dezvolta, conduce și controla un program de lucru pentru a atinge
obiectivele declarate ale acestuia, asigurând totodată conformitatea cu termenii și condițiile
oricărei reglementări care guvernează proiectul. Aceasta include punerea în aplicare a
principiilor celor trei R pe parcursul programului de lucru. Rezultatele învățării legate de
reducere sunt abordate în modulul 2.
(i) Aspecte juridice
11.1. Să descrie în detaliu principalele componente ale legislației naționale care

reglementează utilizarea animalelor în scopuri științifice; în special, să explice
responsabilitățile juridice ale persoanelor care elaborează proceduri și proiecte
(personalul având funcția B) și ale altor persoane cu responsabilități statutare în temeiul
legislației naționale (de exemplu, persoana responsabilă de respectarea obligațiilor,
medicul veterinar, personalul de îngrijire a animalelor, formatorii).
11.2. Să enumere principalele scopuri ale altor legi relevante la nivel european și
internațional și ale orientărilor aferente care influențează bunăstarea și utilizarea
animalelor. Este vorba despre Directiva 2010/63/UE și legislația/orientările referitoare la:
îngrijirea veterinară, sănătatea animalelor, bunăstarea animalelor, modificarea genetică a
animalelor, transportul animalelor, carantină, sănătate și siguranță, viață sălbatică și
conservare.
(ii) Buna practică științifică
11.3. Să descrie principiile privind o bună strategie științifică necesare pentru a obține
rezultate solide, inclusiv necesitatea definirii de ipoteze clare și lipsite de ambiguitate,
conceperea unor experimente adecvate, măsuri experimentale și analiza rezultatelor. Să
furnizeze exemple ale consecințelor eșecului de a pune în aplicare o strategie științifică
solidă.
11.4. Să demonstreze o înțelegere a necesității de a recurge la opinii de specialitate și de

utilizare a metodelor statistice adecvate, să recunoască cauzele variabilității biologice și
să asigure coerența între experimente.
60
11.5. Să discute importanța posibilității de a justifica din punct de vedere atât științific,
cât și etic decizia de a utiliza animale vii, inclusiv alegerea modelelor, originea animalelor
necesare, numărul estimat și etapele de viață. Să descrie factorii științifici, etici și de
bunăstare a animalelor care influențează alegerea unui model corespunzător de origine
animală sau neanimală.
11.6. Să descrie situațiile în care pot fi necesare experimente pilot.

11.7. Să explice necesitatea de a fi la curent cu evoluțiile înregistrate în știința și
tehnologia animalelor de laborator astfel încât să se garanteze o bună practică științifică și
11.8. Să explice importanța tehnicii științifice riguroase și cerințele standardelor de

calitate asigurate, cum ar fi buna practică de laborator.
11.9. Să explice importanța difuzării rezultatelor studiului, indiferent de rezultat și să

descrie aspectele esențiale care trebuie raportate atunci când se utilizează animalele vii în
cercetare, de exemplu orientările ARRIVE.
(iii) Punerea în aplicare a principiilor celor 3R
11.10. Să demonstreze o înțelegere globală a principiilor înlocuirii, reducerii și

perfecționării și a modului în care acestea asigură buna practică științifică și bunăstarea
animalelor.
11.11. Să explice importanța informațiilor din literatura de specialitate și din căutările de

pe internet, din discuțiile cu colegii și cu organismele profesionale competente în
identificarea oportunităților de aplicare a fiecărui „R”.
11.12. Să descrie sursele pertinente de informații referitoare la etică, bunăstarea

animalelor și punerea în aplicare a principiilor celor 3R.
11.13. Să explice modul de utilizare a diferitelor instrumente de căutare (de exemplu,

Ghidul de căutare EURL ECVAM, Go3Rs) și a metodelor de căutare (de exemplu,
evaluări sistematice, meta-analiză).
11.14. Să descrie exemple de metode alternative și strategii de cercetare care înlocuiesc,

evită sau completează utilizarea animalelor în diferite tipuri de programe de cercetare.
11.15. Să identifice, să evalueze și să reducă la minim toate costurile legate de bunăstarea

animalelor pe parcursul vieții animalelor (inclusiv efectele negative legate de
achiziționare, transport, adăpostire, creștere, manipulare, experimente și metode de
sacrificare umane); să explice și să ofere exemple de protocoale de evaluare a bunăstării
animalelor.
11.16. Să definească și să aplice puncte finale adecvate, utilizând metode umane; să

instituie criterii adecvate de identificare a momentului în care a fost atins punctul final
uman.
11.17. Să descrie posibilele conflicte între perfecționare și reducere (de exemplu, în cazul
reutilizării) și factorii care trebuie luați în considerare în vederea soluționării conflictelor.
61
11.18. Să definească cerințele și verificările privind relocarea animalelor; să identifice
orice orientări relevante privind relocarea.
(iv) Responsabilități
11.19. Să explice necesitatea de a cunoaște acordurile locale referitoare la gestionarea

licențelor de proiect, de exemplu, proceduri de comandare a animalelor, standarde de
adăpostire, eliminarea animalelor, practici de lucru în siguranță și securitate și acțiunile
care trebuie întreprinse în cazul unor probleme neprevăzute legate de oricare dintre aceste
aspecte.
62
Modulul 20: Anestezie pentru proceduri minore
[modul suplimentar destinat unei sarcini specifice pentru funcțiile A și B, după caz]
Acest modul oferă îndrumări și informații persoanelor care, în timpul lucrului cu animalele,
trebuie să aplice sedarea sau anestezierea de scurtă durată în cadrul unei proceduri pe termen
scurt și cu un nivel moderat de severitate. Obiectivele modulului sunt:
- să ofere cursanților o introducere în administrarea de anestezice animalelor de

laborator;
- să discute anestezia în cadrul următoarelor rubrici principale (considerente pre-
anestezie; efectele agenților anestezici; administrarea anestezicelor; anestezia
locală/regională/generală; anestezia de urgență; recuperarea după anestezie);
- să furnizeze informații privind efectele substanțelor utilizate în timpul anesteziei;
- să analizeze efectele negative potențiale ale anesteziei și asupra recuperării;
- să discute despre urgențele anestezice și tratarea lor; și
- să identifice situațiile în care anestezia ar putea compromite știința.
Rezultatele învățării oferă nivelul minim de cunoștințe necesare pentru aplicarea

corespunzătoare și în siguranță a sedării sau a anesteziei de scurtă durată, prin simplă inducție
și menținere a efectului de bază necesare pentru a se efectua experimente minore, astfel cum
este ilustrat mai jos:
- proces de inducție simplă (de exemplu, camere cu inducție anestezică sau

administrare simplă prin injecție peritoneală, nicio cerință pentru intubația
endotraheală) și
- monitorizare de bază „prin palpare” și „observațională” a profunzimii anesteziei; se
preconizează că menținerea va fi simplă la o profunzime stabilă a anesteziei și la un
nivel de menținere constant.
- scurtă durată (până la aproximativ 15 minute la o specie de rozătoare – menținerea
anesteziei pentru imagistică – dacă se așteaptă ca anestezia să dureze mai mult,
cursantul trebuie să urmeze și alte module, a se vedea modulul 10 de mai jos).
- utilizare doar pentru experimente minore – numai experimente neinvazive/superficiale
(la nivelul pielii, fără acces la cavitățile corpului, cu excepția cazului în care se
utilizează anestezia terminală), acces venos superficial și prelevarea unei probe de
sânge, identificare utilizând un microcip SC sau biopsia vârfului cozii (biopsie
limitată a vârfului cozii), anestezie pentru imobilizare.
- nicio durere sau durere scurtă/minoră,
- niciun nivel ridicat de risc sau animale sensibile.
20.1. Să definească sedarea, anestezia locală și generală.
20.2. Să identifice cele trei componente ale triadei anesteziei și să înțeleagă că diferiți
agenți anestezici le produc la niveluri diferite.
63
20.3. Să definească anestezia echilibrată și să arate cum se poate realiza aceasta cel mai
bine prin combinarea de medicamente pentru a obține toate componentele triadei
anestezice la un nivel acceptabil.
20.4. Se menționeze motivele și situațiile în care sedarea sau anestezierea pot fi utilizate
pentru imobilizarea animalelor.
20.5. Să enumere factorii care trebuie luați în considerare la evaluarea animalelor înainte
de anestezie – modul în care se efectuează o evaluare a stării de sănătate de bază, luarea
în considerare a stării fiziopatologice sau patologice a modelului cu care lucrează și
modul în care poate influența alegerea agentului anestezic.
20.6. Să discute avantajele/dezavantajele aferente și principiile de selecție a diverșilor

agenți și administrarea acestora, inclusiv calcularea dozelor la speciile în cauză și agenții
injectabili și volatili (sau agenți dizolvați în cazul speciilor acvatice), inclusiv regimurile
de anestezie locală.
20.7. Să sublinieze importanța minimizării stresului înainte de anestezie în reducerea

apariției complicațiilor cauzate de anestezie.
20.8. Să recunoască situațiile în care este bine ca premedicația să fie inclusă într-un regim
anestezic.
20.9. Să descrie și să demonstreze montarea, funcționarea și întreținerea corectă a

echipamentului anestezic corespunzător speciilor în cauză.
20.10. Să evalueze și să aprecieze diferitele niveluri și planuri de anesteziere (excitare

voluntară, excitare involuntară, anestezie chirurgicală (ușoară, moderată și profundă),
foarte adâncă).
20.11. Să enumere factorii care indică faptul că un animal este anesteziat în mod
corespunzător (stabil și la profunzimea adecvată) pentru a permite realizarea procedurilor
și acțiunilor care trebuie întreprinse în cazul în care se produce un eveniment advers.
Aceasta va include tehnici de bază de monitorizare a anestezierii „prin palpare” și
„observaționale”, inclusiv evaluarea reflexelor adecvate pentru speciile în cauză.
20.12. Să descrie metodele de optimizare a recuperării după anestezie (de exemplu, pături
electrice, analgezice, agenți de anulare, accesul la alimente și apă, condiții de mediu)
pentru a asigura o recuperare rapidă și fără probleme din anestezie.
20.13. Să demonstreze înțelegerea practicilor de siguranță/bunelor practici în ceea ce

privește utilizarea, depozitarea și eliminarea agenților anestezici sau analgezici.
64
Modulul 21: Anestezie avansată pentru proceduri chirurgicale sau prelungite
[modul suplimentar destinat unei sarcini specifice]
Acest modul este legat, dar nu în mod exclusiv, de modulul „Chirurgie” (22). Modulul
„Proceduri chirurgicale” include toate procedurile care nu sunt definite ca fiind „proceduri
minore” în preambulul la modulul 20. Procedura prelungită este definită ca orice procedură
cu o durată mai mare de 15 minute, care poate necesita anestezic suplimentar sau dozarea
continuă (inclusiv anestezia pentru imagistică).
De asemenea, modulul se referă la atenuarea durerii în timpul procedurilor dureroase, cum ar

fi chirurgia, prin utilizarea de medicamente anestezice și analgezice. Anestezia este, de
asemenea, utilizată pentru a produce relaxarea musculară, suprimarea reflexelor pierderea
cunoștinței în alte scopuri decât prevenirea percepției durerii. De exemplu, anestezia este
necesară pentru examene RMN, CT și alte examene imagistice minim invazive.
Având în vedere varietatea speciilor și a sușelor de animale de laborator, precum și a

agenților anestezici, trebuie elaborat un regim anestezic adecvat, în colaborare cu un medic
veterinar.
În cazul în care un anestezic nu este utilizat doar pentru imobilizare, necesitatea de a-l utiliza
pentru a efectua o procedură implică posibilitatea ca procedura să fie dureroasă pentru un
animal treaz. De asemenea, ar putea să apară semne de durere reziduală după ce animalul se
trezește din anestezie, caz în care trebuie utilizate analgezice. Unele medicamente descrise
aici apar în ambele module, dedicate anesteziei și chirurgiei.
21.1. Să indice motivele și situațiile în care este utilizată anestezia, inclusiv factorii
suplimentari relevanți pentru anestezia de lungă durată.
21.2. Să indice necesitatea și să enumere factorii care trebuie luați în considerare la

evaluarea animalelor înainte de anestezie, inclusiv aclimatizarea.
21.3. Să discute utilizarea de agenți pre-anestezici și de analgezice în cadrul unui regim

anestezic echilibrat.
21.4. Să indice faptul că o serie de medicamente sunt utilizate în mod curent pentru
premedicație și inducția și menținerea efectelor anesteziei la speciile de laborator
relevante și să identifice sursele de consiliere privind diferitele medicamente disponibile
și utilizarea lor.
21.5. Să descrie modul în care patologia concurentă a unui animal poate necesita un regim
anestezic special, monitorizând animalul și acordându-i îngrijirile necesare.
21.6. Să indice tipurile de agenți utilizați pentru inducția și menținerea efectelor anesteziei
generale, avantajele și dezavantajele și situațiile în care ar putea fi utilizați fiecare dintre
aceștia.
65
21.7. Să descrie modul în care agenții anestezici interacționează pentru a produce cele trei
componente asociate triadei anestezice la niveluri diferite și modul în care poate fi
realizată anestezia echilibrată prin utilizarea unor combinații.
21.8. Să demonstreze o înțelegere suficientă a agenților anestezici cu un slab efect

analgezic, putând solicita eventual utilizarea unui analgezic suplimentar.
21.9. Să enumere factorii care trebuie luați în considerare în cazul monitorizării anesteziei
în ceea ce privește profunzimea anesteziei și stabilitatea fiziologică. Să indice modul în
care se determină că un animal este suficient de profund anesteziat pentru a permite
efectuarea unor proceduri dureroase și care sunt măsurile care trebuie luate în cazul în
care se produce un eveniment advers.
21.10. Să enumere metodele care pot fi folosite pentru a asista la monitorizarea anesteziei
(de exemplu, ECG, tensiune arterială, debitul urinar, saturația de oxigen, CO2) și modul
în care pot fi monitorizate.
21.11. Să monitorizeze profunzimea anesteziei și semnele vitale ale animalelor, utilizând

atât semne clinice, cât și aparate electronice, dacă este cazul.
21.12. Să descrie și să demonstreze montarea, funcționarea și întreținerea corectă a

echipamentelor de anesteziere și de monitorizare corespunzătoare speciilor în cauză.
21.13. Să demonstreze competențele necesare pentru menținerea și interpretarea fișelor

înainte și după inducția anesteziei și în timp ce un animal este anesteziat, precum și pentru
gestionarea îngrijirii animalului în mod adecvat.
21.14. Să indice problemele care pot apărea în timpul anesteziei și să înțeleagă modul în
care acestea pot fi evitate sau să le gestioneze în cazul în care apar.
21.15. Să demonstreze înțelegerea ventilației mecanice.
21.16. Să descrie metodele de optimizare a recuperării din anestezie pentru a asigura o

recuperare rapidă și fără probleme, astfel cum este prevăzut în modulul de bază, dar cu
metode suplimentare impuse, inclusiv înlocuirea analgezicului și fluidului, pentru
animalele care au fost supuse unei anestezii de lungă durată în cadrul unei intervenții
chirurgicale.
21.17. Să ia în considerare consecințele anesteziei și ale procedurilor chirurgicale la

recuperare.
21.18. Să aprecieze modul în care alegerea unui agent anestezic va determina gradul de
recuperare și să descrie modul în care durata și calitatea anesteziei influențează gradul de
recuperare.
21.19. Să descrie problemele care pot apărea (în perioada post-operatorie) și să indice
modul în care acestea pot fi evitate sau să le gestioneze în cazul în care apar.
21.20. Să discute despre modul de integrare a unui program de gestionare a durerii într-un
sistem general de îngrijire perioperatorie.
66
21.21. Să indice unele dintre problemele asociate cu recunoașterea durerii și calmarea
durerii la animale.
21.22. Să demonstreze o înțelegere suficient de detaliată a analgezicelor pentru a putea să

le administreze în condiții de siguranță, inclusiv căile de administrare și eventualele
efecte adverse.
21.23. Să demonstreze înțelegerea practicilor de siguranță/bunelor practici în ceea ce

privește utilizarea, depozitarea și eliminarea agenților anestezici sau analgezici.
67
Modulul 22: Principii de chirurgie
[modul suplimentar destinat unei sarcini specifice pentru funcțiile A și B, după caz]
Acest modul acoperă principiile de evaluare și îngrijire preoperatorie a animalelor, pregătirile

pentru operație, inclusiv pregătirea echipamentelor și tehnicile aseptice și principiile
intervențiilor chirurgicale de succes.
Modulul oferă informații cu privire la eventuale complicații, îngrijirea și monitorizarea post-

operatorie, precum și detalii asupra procesului de vindecare.
De asemenea, modulul acoperă mai multe elemente practice, de exemplu, demonstrarea

instrumentelor utilizate în mod frecvent, și oferă cursanților posibilitatea de a aplica unele
dintre aspectele practice ale tehnicii chirurgicale, cum ar fi metodele de sutură, utilizând
modele corespunzătoare de origine non-animală.
22.1. Să explice relevanța și necesitatea evaluării preoperatorii și, după caz, a

condiționării.
22.2. Să identifice sursele de referință pentru bunele practici în chirurgie.
22.3. Să descrie procesul de vindecare a țesutului și să se raporteze la acesta în susținerea

importanței practicilor de asepsie și de igienă, crearea de plăgi, principiile manipulării
țesutului și selectarea unei abordări chirurgicale adecvate.
22.4. Să discute posibilele cauze ale vindecării întârziate sau necorespunzătoare a plăgii
sau ale altor complicații post-operatorii și să descrie modalitățile în care acestea pot fi
evitate sau, în cazul în care se produc, modalitățile în care acestea pot fi tratate.
22.5. Să descrie în termeni generali modul în care personalul, animalele, instrumentele și

echipamentele trebuie să fie pregătite pentru chirurgia aseptică.
22.6. Să enumere principiile intervențiilor chirurgicale de succes (de exemplu, principiile

lui Halstead) și să indice modul în care acestea pot fi realizate.
22.7. Să descrie caracteristicile diferitelor instrumente, materiale de sutură și ace utilizate

în mod frecvent.
22.8. Se sublinieze importanța unei bune tehnici de accesare a locurilor de intervenție

chirurgicală, manipulând țesuturile și reparând inciziile.
22.9. Să indice caracteristicile diferitelor modele de sutură și aplicabilitatea acestora în

situații diferite.
22.10. Să demonstreze modul în care trebuie aplicată o sutură corectă.
22.11. Să descrie complicațiile post-operatorii comune și cauzele acestora.
68
22.12. Să sublinieze principiile de îngrijire și de monitorizare post-operatorie.
22.13. Să descrie planificarea procedurilor chirurgicale și să discute competențele

necesare ale personalului implicat.
22.14. Să facă dovada competenței în domeniul tehnicilor chirurgicale, inclusiv în ceea ce

privește ablația și inciziile și închiderea lor prin metode specifice țesutului în cauză.
22.15. Să descrie aspectele speciale legate de îngrijirea corespunzătoare a animalelor

anterior, în timpul și post-operator sau ulterior oricărei alte intervenții potențial dureroase.
69
Modulul 23: Practici avansate de creștere, îngrijire și îmbogățire a mediului de cazare
al animalelor
[modul suplimentar destinat unei sarcini specifice pentru funcția C]
Acest modul oferă o cunoaștere mai aprofundată privind practicile de îngrijire a animalelor
pentru funcția C și persoanele care își asumă responsabilitatea în calitate de persoane
desemnate pentru bunăstarea și îngrijirea animalelor într-o unitate.
(i) Să demonstreze o înțelegere aprofundată a modului în care este menținută

bunăstarea animalelor în unitatea în cauză.
23.1. Să descrie modul în care condițiile de mediu ar putea necesita să fie modificate în
funcție de specii, vârsta și stadiul de dezvoltare sau condițiile de îngrijire specifice (de
exemplu, îngrijirea perioperatorie a animalelor, animale cu imunodeficiențe, linii
modificate genetic).
23.2. Să discute efectele posibile ale unui mediu necontrolat asupra bunăstării animalelor
și asupra rezultatelor experimentale.
23.3. Să discute modul în care se realizează îmbogățirea mediului de viață.
23.4. Să explice modul în care cei 3R contribuie la îmbunătățirea continuă a tehnicilor de

asigurare a bunăstării, creșterii și îmbogățirii.
(ii) Să cunoască condițiile de mediu potrivite pentru animalele de laborator și modul

în care acestea sunt monitorizate.
23.5. Să descrie condițiile de mediu și de îmbogățire ale acestuia potrivite în cazul

speciilor de animale vizate și modul în care sunt monitorizate condițiile.
23.6. Să fie în măsură să utilizeze echipamentele de măsurare a mediului, să citească

diagrame, grafice sau tabele de mediu generate de echipamentele de monitorizare a
mediului și să evalueze problemele potențiale.
(iii) Să explice cum modul în care este organizat adăpostul pentru animale menține o
stare de sănătate corespunzătoare pentru animalele și experimentele
științifice.
23.7. Să descrie procedurile de rutină și condițiile de adăpostire sau animalele de

laborator ținute în adăpost pentru diferite scopuri științifice.
23.8. Să explice modul în care procedurile de rutină și condițiile de locuit pot modifica
condițiile specificate.
23.9. Să evalueze utilizarea barierelor pentru controlul stării de sănătate a animalelor.
70
(iv) Să identifice eventualele riscuri de apariție a bolilor în cadrul unității.
23.10. Să descrie un program de depistare a bolilor pentru animalele aflate în îngrijirea sa.
23.11. Să discute potențiale surse de îmbolnăvire în cadrul unității.
23.12. Să recunoască exemple de paraziți la animalele de laborator.
23.13. Să descrie ciclul de viață al anumitor organisme care conduc în mod frecvent la
îmbolnăvirea animalelor de laborator.
(v) Să evalueze metodele de reducere la minim a riscurilor provenind de la

organisme potențial cauzatoare de boli.
23.14. Să explice metodele de reducere la minim a riscurilor provenind de la organisme

potențial cauzatoare de boli.
23.15. Să aplice metode adecvate de control al bolilor în condițiile date.
(vi) Să conceapă programe adecvate de creștere a animalelor de laborator, în

condițiile date.
23.16. Să sintetizeze datele de bază privind reproducerea la cele mai comune animale de
laborator.
23.17. Să descrie în detaliu programele de creștere adecvate pentru anumite specii în

condițiile date.
23.18. Să selecteze animale viitoare adecvate pentru reproducere.
(vii) Să evalueze metodele de determinare a ciclului estral, asigurându-se că

împerecherea a avut loc și confirmând gestația pentru o serie de specii de
laborator.
23.19. Să enumere metodele de determinare a ciclului estral, a împerecherii și a

confirmării gestației la animalele de laborator și să evalueze eficacitatea acestora.
(viii) Să analizeze performanța reproducerii.
23.20. Să analizeze fișele/datele de reproducere pentru a descrie performanța reproducerii

la un grup de reproducere.
23.21. Să descrie toate problemele identificate și să propună măsuri adecvate de

remediere.
(ix) Să explice utilizarea și problemele asociate cu animalele modificate genetic [după

caz, pentru speciile în cauză].
23.22. Să explice modul în care animalele modificate genetic sunt utilizate în cercetare.
71
23.23. Să descrie eventualele probleme asociate cu utilizarea animalelor modificate
genetic.
23.24. Să descrie metodele de producere a animalelor modificate genetic.
(x) Să cunoască procedurile pentru transportul sigur și legal al animalelor.
23.25. Să identifice principalele acte legislative care reglementează transportul de

animale.
23.26. Să descrie procedurile, echipamentele, responsabilitățile legislative și persoanele

responsabile de transportul animalelor.
23.27. Să explice modul în care trebuie menținute starea de sănătate și standardele de

bunăstare a animalelor pe toată durata transportului.
(xi) Să aplice cu rigurozitate legislația care reglementează utilizarea animalelor în

cercetare.
23.28. Să sintetizeze cele mai importante aspecte ale legislației care protejează animalele
de laborator.
23.29. Să discute modul în care legislația reglementează utilizarea animalelor în scopuri

științifice.
72
Modulul 24: Medicul veterinar desemnat
Acest modul oferă orientări și informații de bază pentru medicul veterinar desemnat de nivel
începător. La fel precum în cazul tuturor medicilor veterinari, medicii veterinari desemnați
trebuie să își dezvolte și să își îmbunătățească aptitudinile prin intermediul dezvoltării
profesionale continue; medicii veterinari desemnați din diferite state membre au la dispoziție
cursuri specifice relevante pentru domeniul lor de activitate. Ar putea fi dezvoltate și alte
oportunități de formare, dacă sunt necesare medicilor veterinari pentru a-și completa
cunoștințele ca medici veterinari desemnați, în funcție de programul unității (de exemplu,
participarea la cursuri de formare/supraveghere/evaluare; comunicări media privind utilizarea
responsabilă a animalelor în domeniul științei; creșterea și îngrijirea veterinară specifice
pentru o anumită specie).
Modulul se axează pe principiile gestionării veterinare a sănătății și bunăstării pentru

animalele păstrate, crescute și/sau utilizate în scopuri științifice, asigurându-se că medicul
veterinar desemnat înțelege rolul medicului veterinar în mediul de cercetare conform
obligațiilor profesionale, în plus față de descrierea rolului în directivă.
Pot exista elemente de formare de la care cursantul poate fi scutit pe baza unei analize a
lacunelor în educația și experiența sa anterioară.
Obiectivele modulului sunt:
- să acopere principiile de bază (mai degrabă decât cele specifice unei anumite specii)
ale componentelor unui program de îngrijire veterinară, în special, în ceea ce privește
îngrijirea și folosirea animalelor în cercetare, care sunt:
• libertatea de mișcare a animalelor și implicațiile acesteia
• îngrijirea, sănătatea și gestionarea animalelor
• evaluarea bunăstării
• recunoașterea și alinarea durerii, a suferinței și a stresului
• relevanța alegerii modelelor animale
• elaborarea procedurilor și a proiectelor
• punerea în aplicare a principiilor celor 3R
• utilizarea de medicamente
• intervenții chirurgicale și nechirurgicale
• anestezie și analgezie
• eutanasiere
• sănătatea și siguranța la locul de muncă (zoonoză, alergii etc.)
- să ia în considerare importanța controalelor veterinare de rutină și a factorilor care

permit determinarea unei frecvențe adecvate a controalelor;
- să discute echilibrul între tratamentul animalelor și necesitatea de a garanta
valabilitatea rezultatelor științifice;
- să aprecieze modul de identificare a aspectelor etice asociate cu cercetarea
biomedicală.
- să ia în considerare rolul veterinarului în consilierea privind alegerea modelului
animal și perfecționarea modelului animal;
73
- să discute rolul veterinarului în consilierea privind punerea în aplicare a punctelor
limită umane;
- să discute principiile gestionării comunicării și a deciziilor veterinare;
- să analizeze oportunitățile de a obține informații veterinare suplimentare în medicina
și știința animalelor de laborator.
(i) Legislație
24.1. Să rezume atribuțiile statutare și cerințele profesionale ale medicului veterinar

desemnat.
24.2. Să compare rolurile, responsabilitățile și interacțiunile dintre persoanele care

lucrează în temeiul directivei în cadrul unei unități și să explice structura juridică și rolul
organismul responsabil cu bunăstarea animalelor.
24.3. Să explice rolul medicului veterinar în coordonarea prescrierii, comandării,

depozitării, distribuirii și eliminării medicamentelor pentru animalele ținute în unitățile
autorizate și utilizate în experimente.
24.4. Să descrie rolul medicului veterinar desemnat în importul, exportul și transportul

animalelor de laborator.
24.5. Să evidențieze controalele legislative privind crearea și utilizarea de animale

modificate genetic.
(ii) Etică, bunăstarea animalelor și principiile celor 3R
24.6. Să definească principiile celor 3R și să ofere exemple de aplicare a fiecăruia dintre

principii în unitatea de reproducere/furnizare/utilizare; în special, să discute atenuarea
durerii și vătămările potențiale de durată.
24.7. Să justifice importanța sănătății și bunăstării animalelor (în ceea ce privește

rezultatele științifice și societale sau motivul moral) și să recunoască relația dintre
sănătate și bunăstare și validitatea științifică.
24.8. Să identifice sursele de informații referitoare la etică, bunăstarea animalelor și

informațiile veterinare care permit punerea în aplicare a principiilor celor trei R.
24.9. Să explice necesitatea unei culturi de îngrijire și rolul persoanelor care își aduc
contribuția în acest sens.
24.10. Să explice modul în care medicul veterinar desemnat poate contribui la difuzarea
informațiilor care vor promova înțelegerea aspectelor etice, bunăstarea animalelor,
practica științifică corectă și aplicarea principiilor celor 3R.
74
24.11. Să identifice criteriile utilizate pentru a efectua o analiză a prejudiciilor-
beneficiilor și să fie în măsură să le aplice.
24.12. Să identifice rolul veterinarului desemnat în consilierea privind alegerea modelului

animal și perfecționarea modelului animal.
(iii) Îngrijirea, sănătatea și gestionarea animalelor
24.13. Să descrie scopul unui vizite de rutină la un adăpost pentru animale și modul de
abordare a problemelor care apar.
24.14. Să prezinte pregătirile necesare pentru vizitele de rutină.
24.15. Să formuleze informațiile care trebuie incluse în dosarele medicale și în rapoartele

către personalul de îngrijire a animalelor și alte persoane.
24.16. Să sintetizeze principiile de bază ale supravegherii, prevenirii și gestionării bolilor

la animalele de laborator și principiile sistemelor de monitorizare a sănătății, inclusiv
informații privind microorganismele care infectează animalele de laborator, cum ar fi
clasificarea acestora, potențialul impact asupra cercetării și sănătății animalelor,
potențialul zoonotic, prevenirea, diagnosticul, tratamentul și eradicarea, precum și
aspectul clinic, etiologia și patologia bolilor comune ale animalelor de laborator.
24.17. Să prezinte cerințele pentru depistarea medicală, de exemplu, orientările FELASA.
24.18. Să prezinte strategiile adecvate de gestionare și control pentru biosecuritate și

epidemii la animalele de laborator.
24.19. Să facă o prezentare generală a principiilor de creștere a animalelor de laborator,

subliniind principiile care stau la baza proiectării și construcției cuștii/incintei și
avantajele și dezavantajele diverselor tipuri de sisteme de cuști.
24.20. Să explice principiile referitoare la alegerea condițiilor de mediu adecvate și a

tipurilor de îmbogățire a mediului utilizate pentru animalele de laborator.
24.21. Să descrie diferitele metode prin care animalele pot fi sacrificate, influența pe care
o pot avea diferite metode asupra rezultatelor științifice, precum și modul de alegere a
celei mai adecvate metode de sacrificare.
24.22. Să prezinte principiile de igienă/dezinfecție/sterilizare care se aplică unității cu

animale de laborator, inclusiv parametrii care influențează calitatea apei, modul de
verificare a calității apei și de interpretare a rezultatelor.
24.23. Să demonstreze cunoașterea principalelor pericole care pot fi întâlnite într-o

unitate cu animale de laborator și rolul medicului veterinar desemnat în reducerea la
minim a riscurilor.
24.24. Să descrie principalele caracteristici și trăsături biologice ale speciilor în cauză și

să recunoască factorii care ar putea avea un impact asupra îngrijirii sau utilizării acestora
ca animale de laborator.
75
24.25. Să discute crearea și utilizarea de animale modificate genetic în cercetare, inclusiv
tipurile comune de animale modificate genetic și utilizările în cercetare și modalitățile
diferite de a crea și de a evalua animalele modificate genetic, precum și modul în care
acestea sunt desemnate în conformitate cu orientările internaționale pentru nomenclatură.
(iv) Anestezie, analgezie, chirurgie
24.26. Să demonstreze cunoștințe corespunzătoare despre administrarea anestezicelor și

analgezicelor și efectuarea intervenției chirurgicale, în contextul animalelor utilizate în
scopuri științifice.
24.27. Să descrie factorii care influențează alegerea protocoalelor de anestezie în situații

diferite.
24.28. Să descrie problemele specifice generate de chirurgia experimentală și să identifice

rolul medicului veterinar desemnat în chirurgia experimentală.
(v) Principiile comunicării veterinare
24.29. Să definească strategii pentru o comunicare eficientă și să explice modul în care

acestea promovează bunăstarea animalelor și buna practică științifică.
24.30. Să analizeze oportunitățile de a obține informații veterinare suplimentare cu privire

la medicina și știința animalelor de laborator.
76
Modulul 25: Evaluatorul de proiect
Acest modul oferă orientări și informații concepute să permită persoanelor implicate în

evaluarea proiectului să înțeleagă contextul, principiile și criteriile de evaluare a proiectului,
să dezvolte o metodă de abordare coerentă a evaluării proiectului și să formuleze opinii
justificate, imparțiale și în cunoștință de cauză.
Modulul va fi urmat de către orice persoană care se ocupă de evaluarea proiectelor, indiferent
de experiența individuală (de exemplu, știință, tehnici, medicină veterinară, etică, principiile
celor 3R, bunăstarea animalelor, persoane nespecializate). Modulul se concentrează asupra
nevoilor comune de formare pentru toți cei implicați în evaluarea proiectului. Aceste nevoi
includ, în special, formare cu privire la modul în care ar trebui evaluate obiectivele
proiectului, aplicarea principiilor celor 3R și evaluarea clasificării după gravitate și modul în
care ar trebui realizată analiza prejudicii-beneficii. De asemenea, formarea include analiza
cerințelor de evaluare retroactivă a proiectelor și modul în care sunt tratate modificările.
(i) Să înțeleagă legislația UE și cea națională și, în special, obligațiile de evaluare a

proiectului și principiile de evaluare a proiectului, precum și rolurile și
responsabilitățile, drepturile și obligațiile, în special în ceea ce privește conflictul
de interese.
25.1. Să descrie cerințele juridice care stau la baza procesului de evaluare a proiectului și
să discute distincția între evaluarea și autorizarea proiectului.
25.2. Să descrie gama de competențe necesare și aspecte de imparțialitate,

confidențialitate și conflict(e) de interese.
25.3. Să aprecieze importanța unui proces transparent de evaluare a proiectului.
25.4. Să enumere diferitele scopuri ale experimentelor (prevăzute la articolul 5) și să le

ilustreze prin câteva exemple.
(ii) Aspecte etice și legate de bunăstarea animalelor
25.5. Să analizeze aspectele etice și legate de bunăstarea animalelor utilizate în

experimente științifice și să aprecieze în mod corect importanța punerii în aplicare a
principiilor celor 3R în cercetarea științifică.
(iii) Analiza prejudicii-beneficii
25.6. Să discute modul în care pot contribui la analiza prejudicii-beneficii a unui proiect,
inclusiv înțelegerea procesului și a semnificației rezultatelor unei analize prejudicii-
beneficii.
77
25.7. Să definească principiile celor 3R și să ofere un exemplu realist și relevant pentru
fiecare dintre cei trei R care acoperă domenii științifice ale utilizării animalelor, inclusiv
testarea de reglementare.
25.8. Să enumere criteriile care trebuie avute în vedere pentru a identifica posibila
vătămare a animalelor.
25.9. Să identifice sursele potențiale de durere, suferință, stres și vătămări de durată.
25.10. Să descrie metode de prevenire sau atenuare a suferinței.
25.11. Să explice clasificarea după gravitate și să fie în măsură să clasifice experimentele

în mod coerent (utilizând studii de caz), ținând seama de considerente specifice pentru
animalele care sunt compromise din punct de vedere fiziologic, cum ar fi animalele
modificate genetic, după caz.
25.12. Să descrie conceptele de suferință directă și contingentă.
25.13. Să descrie factorii care trebuie luați în considerare în evaluarea suferinței

cumulative.
25.14. Să interpreteze beneficiile propuse/preconizate ale proiectului. Să explice și să

discute informațiile esențiale necesare în cadrul cererii de proiect pentru a permite
examinarea relevanței lucrărilor propuse față de cunoștințele actuale și/sau tema (sau
cerințele legale) care urmează să fie abordate.
25.15. Să facă o evaluare a probabilității de succes. Să enumere criteriile care trebuie

avute în vedere pentru evaluarea șanselor de reușită ale unui proiect.
(iv) Surse de informații
25.16. Să descrie sursele de informații referitoare la disponibilitatea și pertinența altor

metode (de origine neanimală), de exemplu metodele de înlocuire, datele obținute în urma
studiilor clinice.
25.17. Să descrie avantajele unei „liste de verificare pentru evaluarea proiectului”.
(v) Metode de evaluare a prejudiciilor și beneficiilor
25.18. Să recunoască diferitele sistemele disponibile pentru sprijinirea procesului de

evaluare a proiectelor și modul în care acestea pot fi puse în aplicare.
25.19. Să compare și să discute diferite abordări și instrumente pentru a evalua și a

analiza comparativ prejudiciile și beneficiile unui proiect.
(vi) Rezultatele evaluării proiectului
25.20. Să descrie temeiul juridic pentru care evaluarea proiectelor trebuie să elaboreze o
decizie în cunoștință de cauză, valabilă și în timp util pentru un proiect și necesitatea de a
justifica orice recomandări suplimentare.
78
25.21. Să descrie principiile și abordările aplicate pentru a asigura coerența în gândire și
rezultatul evaluării, pentru a garanta confidențialitatea, competența și pentru a asigura
imparțialitatea pentru fiecare proiect evaluat.
25.22. Să enumere argumentele pentru luarea unei decizii și care ar trebui să fie
documentate în cadrul deciziei.
(vii) Evaluare retroactivă
25.23. Să descrie cerințele legale pentru evaluarea retroactivă (ER) a proiectelor (cerințe
și principii pentru identificarea proiectelor supuse evaluării retroactive) și alți factori care
influențează selectarea proiectelor în vederea evaluării retroactive.
25.24. Să descrie procesul de evaluare retroactivă.
25.25. Să discute rezultatele posibile ale evaluării retroactive și modul în care acestea ar
putea afecta anumite practici viitoare.
79
Modulul local 50: Introducere în mediul local (unitate) pentru persoanele având roluri
specifice în temeiul directivei (de exemplu, în conformitate cu articolele 24, 25 și 38)
[modul suplimentar, altul]
Acest modul asigură înțelegerea necesară a structurii locale, principalele roluri și sarcinile
conexe, precum și aprecierea cu privire la modul în care acestea contribuie la bunăstarea
animalelor, bunele practici științifice, punerea în aplicare a principiilor celor 3R și instituirea
unei culturi de îngrijire.
50.1. Să descrie modul în care domeniul de aplicare și spiritul Directivei 2010/63/UE și

ale altor acte normative și orientări se referă la îngrijirea și utilizarea animalelor în
scopuri științifice în cadrul unității.
50.2. Să descrie organigrama locală și propriul rol în cadrul acesteia.
50.3. Să facă diferența între rolurile, responsabilitățile și interacțiunile celor care lucrează
în cadrul unității, în temeiul directivei, și anume, persoanele menționate la articolele 20,
24, 25 și 40.
50.4. Să indice sarcinile organismului responsabil cu bunăstarea animalelor și să descrie

propriul rol în contribuția la sarcinile respective.
50.5. Să analizeze modalitățile în care rolul lor poate contribui la promovarea, punerea în
aplicare și difuzarea principiilor celor 3R în cadrul unității.
50.6. Să discute importanța unei abordări proactive și a mecanismelor de comunicare, ca

instrument de promovare a principiilor celor 3R și a culturii de îngrijire.
80
Modulul 51: Furnizarea și obținerea de informații
[modul suplimentar, altul]
Acest modul oferă o introducere privind obținerea, manipularea și difuzarea informațiilor,

precum și importanța acestora în contextul punerii în aplicare a principiilor celor 3R.
Rezultatele învățării 2.13. Să descrie sursele pertinente de informații referitoare la

legislație, etică, bunăstarea animalelor și punerea în aplicare a principiilor celor 3R.
51.1. Să cunoască/Să explice [alegeți verbul în funcție de nivel] modul de utilizare a

diferitelor instrumente de căutare (de exemplu, Ghidul de căutare EURL ECVAM,
Go3Rs) și a metodelor de căutare (de exemplu, evaluări sistematice, meta-analiză).
51.2. Să explice importanța difuzării rezultatelor studiului, indiferent de rezultat și să

descrie aspectele esențiale care trebuie raportate atunci când se utilizează animalele vii în
cercetare, de exemplu orientările ARRIVE.
81
Partea 4: Rezultatele învățării, verbele măsurabile și gândirea critică
Nivel crescut al „gândirii critice”

Competențe
Cunoștințe Înțelegere Aplicare Analiză Sinteză Evaluare
a enumera, a sintetiza, a aplica, a analiza, a combina, a evalua,

a defini, a descrie, a demonstra, a separa, a completa, a decide,
a spune, a interpreta, a calcula, a comanda, a modifica, a clasifica,
a descrie, a compara, a completa, a explica, a a grada,
a identifica, a prevedea, a ilustra, a conecta, reorganiza, a testa,
a arăta, a asocia, a arăta, a clasifica, a înlocui, a măsura,
Verbe măsurabile / repere
a eticheta, a distinge, a soluționa, a aranja, a planifica, a

a colecta, a estima, a verifica, a împărți, a crea, recomanda,
a analiza, a diferenția, a modifica, a compara, a proiecta, a convinge,
a include, a discuta, a relaționa, a selecta , a inventa, a selecta,
a cita, a extinde a schimba, a explica, ce se a judeca,
a numi, a clasifica, a deduce întâmplă a explica,
cine, când, a dacă?, a diferenția,
unde etc. experimenta, a compune, a susține,
a descoperi a formula, a
a pregăti, concluziona
a , a compara,
generaliza, a sintetiza
a reformula
82
observare și înțelegerea utilizarea observarea utilizarea compararea
colectare de informațiilor informațiilor tiparelor de idei și
informații vechi diferențiere
înțelegerea utilizarea de organizarea pentru a a ideilor
cunoștințe semnificației metode, segmentelo crea altele
privind concepte, r noi evaluarea
datele, transpunerea teorii în valorii
evenimentel cunoștințelor situații noi recunoașter generalizar teoriilor,
într-un ea
Competențe demonstrate
e, locurile ea din fapte prezentărilo

context nou soluționarea semnificații date r
cunoștințe problemelor lor ascunse
privind interpretarea utilizând relaționarea alegeri pe
principalele faptelor, competențele identificare cunoștințel baza unor
idei comparare, sau a or din mai argumente
punere în cunoștințele component multe întemeiate
stăpânirea balanță necesare elor domenii
materiei verificarea
ordonare, anticiparea, valorii
grupare, tragerea de dovezilor
deducerea concluzii
cauzelor recunoașter
ea
anticiparea subiectivităț
consecințelor ii
Sursa www.coun.uvic.ca/learning/exams/blooms-taxonomy.html
Bloom, B. S (Ed.) (1956) Taxonomy of educational objectives: the classification of

educational goals; Handbook I:The Cognitive Domain New York, Toronto: Longmans,
Green,
Anderson, L.W & Krathwohl, D.R. (Eds) (2001) Taxonomy for Learning, Teaching and
Assessing: A Revision of Bloom's Taxonomy of Educational Objectives New York: Addison-
Wesley. Londra: Longman
O bună aplicare a taxonomiei revizuite pentru pregătirea obiectivelor educative poate fi

consultată la adresa:
http://oregonstate.edu/instruct/coursedev/models/id/taxonomy/#table
În definirea rezultatelor dorite ale învățării, ar fi util să se gândească în „verbe măsurabile”

care indică în mod explicit ce trebuie să facă cursantul pentru a-și demonstra cunoștințele
învățate. Benjamin Bloom (1956) a creat o taxonomie a verbelor măsurabile pentru a
contribui la descrierea și clasificarea cunoștințelor, aptitudinilor, atitudinilor,
comportamentelor și competențelor observabile.
83
Tabelul de mai sus prezintă o ierarhie a verbelor în domeniul cognitiv (și gama de
competențe demonstrate), care descrie nivelul de gândire în vederea creșterii complexității.
Ierarhia se bazează pe premisa că există niveluri observabile (și, prin urmare, măsurabile) ale
acțiunilor care indică procesul cognitiv al creierului.
Astfel cum s-a menționat la începutul prezentului document, rezultatele învățării sunt, în
general, descrise aici la un nivel simplu de „cunoaștere” și „înțelegere”. Cu toate acestea, în
conformitate cu predarea modernă, organizatorii cursului sunt încurajați să meargă dincolo de
aceste niveluri ori de câte ori este posibil și să promoveze învățarea aprofundată/gândirea
critică, mai degrabă decât simpla reamintire a unor fapte sau imitare a unor acțiuni. În
continuare sunt oferite câteva exemple care plasează aceste aspecte în contextul modulelor,
de la modulul etic la modulul cu o mai mare aplicabilitate practică, și anume, cel de chirurgie.
Modulul de etică
(Cunoștințe)
 Să identifice aspecte legate de etică și bunăstarea animalelor în cadrul propriei
activități propuse
(Gândire critică)
 Să clasifice aspecte legate de etică și bunăstarea animalelor în cadrul propriei
activități propuse.
Opțiuni de evaluare: de exemplu: după enumerarea celor mai cunoscute aspecte legate de
bunăstarea animalelor, cursanților li se cere să evalueze importanța fiecărui aspect în propria
activitate propusă. Pentru dezvoltarea viitoare, cursanții ar putea estima impactul acestor
aspecte asupra rezultatelor propriei activități propuse – impactul asupra societății în general?
Modulul de chirurgie, un exemplu mult mai practic:

(Cunoștințe)
 Să descrie caracteristicile diferitelor instrumente, materiale de sutură și ace
utilizate în mod frecvent.
(Gândire critică)
 Să aleagă instrumentele adecvate, materialele pentru sutură și acele pentru
procedurile uzuale.
Opțiuni de evaluare: imagini pe hârtie (ce ați folosi dumneavoastră/în ce context etc.) sau
scenarii imaginare/jocuri de cuvinte (se dă o specie și procedura chirurgicală – ce instrumente
ați alege și de ce?)
84
(Cunoștințe)
 Să indice caracteristicile diferitelor modele de sutură și aplicabilitatea acestora în
situații diferite.
(Gândire critică)
 Să evalueze caracteristicile diferitelor modele de sutură și să analizeze
aplicabilitatea lor în situații diferite.
[mai exact, aici este vorba mai degrabă despre crearea unei opinii și justificarea acesteia
decât despre enumerare]
Opțiuni de evaluare: să identifice diferite modele de sutură, să specifice avantajele și
dezavantajele fiecărui model. Se dă un scenariu și un model de sutură, solicitând cursanților
să analizeze decizia.
(Cunoștințe)
 Să descrie complicațiile post-operatorii comune și cauzele acestora.
(Gândire critică)
 Să interpreteze complicațiile post-operatorii comune și să emită o concluzie cu
privire la cauzele acestora.
Opțiuni de evaluare: se oferă cursanților o listă de patologii, astfel încât să le poată identifica
pe cele cauzate de complicațiile post-operatorii, iar cursanții trebuie să extragă o concluzie cu
privire la cauză.
(Cunoștințe)
 Să demonstreze modul în care trebuie aplicată o sutură corectă.
(Gândire critică)
 Să aprecieze modul în care trebuie aplicată o sutură corectă.
[mai exact, aici este vorba mai degrabă despre concentrarea pe o mai bună
înțelegere a factorilor care sunt sau nu importanți în tehnica de sutură decât
despre „imitare”]
Opțiuni de evaluare: Cursanții lucrează pe perechi în timpul sesiunii practice – fiecare trebuie
să ofere feedback cu privire la punctele forte și punctele slabe ale tehnicii de sutură a celuilalt
(feedback inter pares). Cursanții trebuie să își compare suturile cu sutura formatorului – își
vor măsura sau evalua tehnica proprie raportându-se la sutura formatorului.
85
Anexa II
Exemple de criterii de evaluare a rezultatelor învățării
1. Introducere
Prezentul document/prezenta secțiune oferă orientări cu privire la elaborarea criteriilor de

evaluare; standarde recunoscute de apreciere, principii de evaluare și mijloacele prin care un
organism de acreditare/furnizor/evaluator al cursului va determina dacă un cursant a dobândit
cunoștințele și/sau competențele necesare pentru a atinge un standard de performanță
acceptabil al rezultatelor învățării prevăzute în modulele de formare.
Orientările nu sunt obligatorii. Evaluarea rezultatelor învățării poate fi deja reglementată prin
alte mijloace în fiecare stat membru, de exemplu, dacă modulele fac parte din sau sunt
integrate în structurile educaționale deja existente, cum ar fi universitățile sau școlile
profesionale. Cu toate acestea, orientările ar trebui să sprijine furnizorii de module noi și
evaluatorii în special în situațiile în care nu există programe de formare și evaluare
precedente. Adoptarea pe scară largă a acestor principii directoare ar trebui să contribuie, de
asemenea, la dezvoltarea recunoașterii reciproce a formării profesionale între statele membre.
Criteriile și metodele de evaluare a standardului de performanță (de exemplu, prin examen

scris, dezbateri sau observare) vor depinde de natura rezultatelor învățării în cauză. Este
important, mai întâi, să se definească standarde de reușită/nereușită pentru o anumită
rezultatele învățării.
În cazul în care rezultatele învățării individuale se repetă în module de diferite niveluri (de
exemplu, în modulul „Etică, bunăstarea animalelor și principiile celor 3R” la nivelul 1 și 2),
se preconizează o îmbunătățire a cunoștințelor între cele două niveluri. Acest lucru se reflectă
în formularea utilizată în criteriile de evaluare (a se vedea anexa: Rezultatele învățării,
verbele măsurabile și gândirea critică). La un nivel de bază, de exemplu, cursanții trebuie să
fie în măsură „să enumere” sau „să descrie” faptele care le-au fost predate. La nivelul mai
înalt 2, cursanții trebuie să fie în măsură „să dezbată” și „să evalueze” ceea ce li s-a predat
(demonstrând o mai bună învățare/gândire critică). Criteriile de evaluare trebuie să fie cât mai
obiective posibil și coerente între furnizorii de cursuri și organismele de acreditare și, în mod
ideal, între statele membre.
1.1 Exemple de criterii de evaluare
Este necesar să fie elaborate criterii de evaluare pentru toate rezultatele învățării propuse. În
tabelele de mai jos se regăsesc câteva exemple ca punct de plecare. Criteriile trebuie să
reflecte cu exactitate standardele de performanță necesare; de asemenea, acestea trebuie să fie
cât mai obiective posibil, lipsite de ambiguități, să ofere rezultate fiabile și să fie ușor de
folosit.
Trebuie elaborate criteriile pentru rezultatele învățării bazate pe cunoaștere. Pentru multe
dintre modulele de formare, acest lucru echivalează cu o evaluare a măsurii în care cursantul
86
a reținut și poate în mod clar să reitereze informațiile care i-au fost „predate”, de exemplu, cu
privire la aspectele legate de legislație (a se vedea tabelul 1 prima liniuță). Cu toate acestea,
unele rezultate ale învățării bazate pe cunoaștere necesită un nivel mai ridicat de înțelegere a
problemelor și capacitatea de a corela cunoștințele cu rolul individual și
responsabilitățile studentului, iar criteriile de evaluare trebuie să reflecte acest lucru (a se
vedea tabelul 1 a doua liniuță).
Dezvoltarea criteriilor de evaluare și a metodelor de evaluare pentru rezultatele învățării care

acoperă aspecte care presupun „o înțelegere și o gândire mai profunde” ar putea necesita
mai multă atenție, în special în cazul în care, la fel precum în cazul modulelor de etică 2 și 12,
modulele acoperă subiecte similare, dar la două niveluri, „elementar” și „avansat”. Criteriile
de evaluare trebuie să reflecte nivelurile diferite. Un exemplu în acest sens este prezentat în
tabelul 2.
Este important de subliniat faptul că deseori ar trebui să fie posibil să se elaboreze criterii de
evaluare pentru un grup de rezultate ale învățării, în special în cazul în care o serie de
rezultate ale învățării pot fi combinate în cadrul unei secvențe asociate. Această abordare ar fi
de preferat față de existența unor criterii de evaluare pentru fiecare dintre rezultatele învățării
și poate fi aplicată atât rezultatelor practice ale învățării, cât și celor teoretice (pentru
exemple, a se vedea tabelul 3).
Pentru abilitățile practice, cea mai simplă abordare a dezvoltării unor criterii de evaluare
obiective constă în împărțirea unei proceduri sau tehnici specifice în componente individuale
care acoperă, de exemplu, atât elementele teoretice, cât și cele practice (de exemplu,
manipularea, imobilizarea, asepsia, îngrijirea pre-operatorie și post-operatorie, eutanasia,
rezultatele experimentului și calitatea datelor) și care ulterior pot fi evaluate separat.
1.2 Criterii de admitere/respingere
Nu au fost sugerate criterii definitive de admitere/respingere pentru fiecare modul, întrucât

acestea vor depinde de evoluția predării, de conținutul specific și, în unele cazuri, de
cerințe/limitări preexistente (de exemplu, la nivel universitar, național). Cu toate acestea, în
toate cazurile, formatorul în cauză trebuie să fi stabilit standardul de performanță impus și
cursantul trebuie să înțeleagă acest lucru.
Majoritatea programelor educaționale consideră că rezultatele învățării sunt suficiente în

cazul în care cursantul a realizat un punctaj minim obligatoriu de 50 % sau a demonstrat un
nivel acceptabil de înțelegere. Cu toate acestea, în domeniile care necesită un nivel înalt de
cunoștințe faptice (de exemplu, legislație) și unde eșecul poate genera ulterior probleme
privind bunăstarea animalelor (de exemplu, incapacitatea de a recunoaște efectele adverse sau
de a asigura o cantitate suficientă de anestezic în timpul intervențiilor chirurgicale), se
recomandă un punctaj minim obligatoriu mai mare (de exemplu, 70-75 %).
1.3 Responsabilitatea privind evaluarea cursanților
Este important să se clarifice cine este responsabil pentru „confirmarea” atingerii nivelului
acceptabil de formare de către cursant și pentru ca evaluatorul să aibă cunoștințe suficiente și
87
autoritatea de a promova sau nu cursanții. În ceea ce privește abilitățile practice, este esențial
să existe o persoană care deține responsabilitatea finală pentru observarea unei persoane în
timp ce efectuează un experiment/îndeplinește o sarcină de creștere și pentru a verifica dacă
aceasta este realizată în mod competent.
Toți cei în cauză trebuie să înțeleagă faptul că un cursant va fi declarat ca având cunoștințe și
competențe doar dacă evaluatorul consideră că acesta a atins standardele impuse.
88
Exemple de criterii de evaluare a rezultatelor învățării bazate pe cunoaștere sunt
prezentate în tabelele de mai jos:
Tabelul 1: Criterii de evaluare a rezultatelor învățării bazate pe cunoaștere

Modulul 1: Legislație
Tabelul 2: Criterii de evaluare a rezultatelor învățării în domeniul eticii

Modulul 2 și Modulul 9: Etică, bunăstarea animalelor și principiile celor
3R
Tabelele 3-4: Criterii de evaluare a rezultatelor învățării în domeniul anesteziei

Modulul 20: Anestezie în cazul unor proceduri minore
Modulul 21: Anestezie în cazul proceduri chirurgicale sau prelungite
89
EXEMPLE DE CRITERII DE EVALUARE PENTRU REZULTATELE ÎNVĂȚĂRII
Tabelul 1: Criterii de evaluare a rezultatelor învățării bazate pe cunoaștere
Evaluarea testează: înțelegerea de bază a Directivei 2010/63/UE și a legislației naționale

referitoare la experimentele pe animale.
Modulul 1: Legislația națională

Rezultatele învățării Criterii de evaluare
Explică rolurile și Candidatul trebuie să fi reținut informațiile care i-au
responsabilitățile fost predate și să fie în măsură:
comisiilor naționale și ale  să enumere principalele roluri și responsabilități ale
organismelor locale de organismului local responsabil cu bunăstarea
bunăstare a animalelor animalelor (la nivelul de detaliu prevăzut de
articolul 27 din directivă)
 să demonstreze că înțelege aceste roluri și
responsabilități prin descrierea corectă a modului în
care cursantul consideră că organismul responsabil
cu bunăstarea animalelor îi afectează propriile roluri,
responsabilități și activități zilnice
 să enumere principalele roluri și responsabilități ale
comisiei naționale din țara sa (la nivelul de detaliu
prevăzut la articolul 49 din directivă)
90
Tabelul 2: Criterii de evaluare a rezultatelor învățării în domeniul eticii
Evaluarea va testa: înțelegerea de bază a aspectelor care stau la baza experimentelor pe
animale. Cursantul va înțelege concepte referitoare la experimentele pe animale și
Modulul 2: Etică, bunăstarea animalelor și principiile celor 3R (nivelul 1)

Explică modul în care Candidatul trebuie să fi reținut informațiile care i-au fost
legislația se bazează pe un predate și să fie în măsură:
cadru care necesită  să enumere cerințele juridice pentru o analiză
evaluarea prejudiciilor și a prejudicii-beneficii (conform articolului 38) și ceea
ce înseamnă acest lucru în practică. De exemplu, să
beneficiilor proiectelor,
enumere pericolele potențiale pentru animale (fizice
aplicând principiile celor și psihologice) care ar trebui să fie luate în
3R pentru a minimiza considerare; să enumere scopurile permise pentru
prejudiciile și a maximiza care pot fi utilizate animalele; să demonstreze o
beneficiile și promovează înțelegere a principiilor de analiză a prejudiciilor și
bunele practici de beneficiilor.
asigurare a bunăstării  să precizeze modul în care acest lucru are legătură cu
procesul juridic de autorizare a proiectului.
animalelor.
 să precizeze care sunt principiile celor 3R și să dea
exemple privind modul în care aceste principii reduc
prejudiciile, cresc beneficiile și îmbunătățesc
bunăstarea animalelor
Modulul 9: Etică, bunăstarea animalelor și principiile celor 3R (nivelul 2)

Evaluarea va testa: reflecția privind problematicile referitoare la experimentele pe
animale. Cursantul va fi în măsură să explice și să discute concepte referitoare la
experimentele pe animale și bunăstarea animalelor.

Explică faptul că legislația Candidatul trebuie să fie în măsură să răspundă
prevede că justificarea întrebărilor prezentate pentru nivelul 1, dar ar trebui să
pentru programele de fie, de asemenea, în măsură:
lucru trebuie să fie  să discute conceptul de „justificare” pentru utilizarea
animalelor, recunoscând că există puncte de vedere
evaluată prin compararea
diferite cu privire la ce anume constituie un
efectelor negative prejudiciu justificabil și la importanța care ar trebui
potențiale asupra acordată diferitelor prejudicii și beneficii
animalelor cu beneficiile  să descrie prejudiciile și beneficiile în propria
potențiale; că prejudiciile activitate propusă și să explice modul în care le
animalelor trebuie reduse evaluează și le apreciază
la minim, iar beneficiile  să furnizeze exemple privind modul în care ar integra
principiile celor 3R în propriul domeniu de activitate
crescute la maxim.
91
Tabelul 3: Criterii de evaluare a rezultatelor învățării bazate pe cunoaștere în domeniul
anesteziei
Evaluarea va testa: înțelegerea proprietăților anestezice ale celor mai utilizați agenți
anestezici, influența agenților anestezici asupra animalului și asupra rezultatului științific,
alegerea căii de administrare și măsura în care sunt disponibile și alte metode în afară de
anestezie.

Cunoștințe de bază
Justificarea și indicarea Cursanții trebuie să fie în măsură:
situației în care poate fi  să facă diferența între imobilizarea fizică și
utilizată sedarea pentru chimică
imobilizarea unui șoarece  să descrie două scenarii în care ar putea fi
necesară sedarea pentru imobilizarea unui
șoarece
 pentru unul dintre scenarii, să indice două
avantaje și două dezavantajele ale utilizării
sedării pentru imobilizare

Discutarea avantajelor Candidatul va demonstra că este în măsură:
și dezavantajelor  să numească un agent anestezic injectabil și
diferiților agenți unul de inhalare adecvat pentru șoareci
anestezici și  să descrie și să prezinte observații asupra
administrarea lor pentru modului de administrare a unui anestezic
a anestezia un șoarece injectabil în ceea ce privește calea de
timp de 15 minute administrare, volumul dozei (inclusiv cerințele
privind diluarea, după caz)
 să descrie și să prezinte observații asupra
modului de administrare a unui anestezic volatil
în ceea ce privește calea de administrare, gazul
purtător și procentul inhalat
 să compare caracteristicile unui agent injectabil
și ale unui agent de inhalare în ceea ce privește
declanșarea, durata și recuperare în urma
anesteziei
 să prezinte observații cu privire la efectul
posibil al diferiților agenții anestezici asupra
unui studiu
 să prezinte observații cu privire la implicațiile
utilizării agenților anestezici obișnuiți asupra
sănătății și siguranței
92
Tabelul 4: Criterii de evaluare a rezultatelor învățării bazate pe cunoaștere în domeniul
anesteziei – continuare
Modulul 21: Anestezie pentru proceduri chirurgicale sau prelungite

Cunoștințe de bază
Cunoașterea modului de Cursanții trebuie să fie în măsură:
monitorizare a unui  să descrie semnele clinice care indică faptul că
șoarece sub anestezie în șoarecele poate fi anesteziat, în ceea ce privește
cadrul unei intervenții factori precum vârsta, orice proceduri
chirurgicale de la inducția anterioare, patologie preexistentă
anesteziei și până la  să descrie semnele clinice care indică anestezia
recuperare la șoarece, cum ar fi ritmul și calitatea
respirației, reflexele evocate
 să indice care este profunzimea anesteziei
necesară pentru efectuarea unei proceduri
chirurgicale și care sunt factorii care indică
acest lucru
 să descrie semnele utilizate pentru a monitoriza
profunzimea anesteziei și care sunt cele mai
importante
 să sugereze anumite echipamente care ar putea
fi utile în monitorizarea anesteziei
 să poată înregistra semnele vitale, cum ar fi
frecvența cardiacă, ritmul respirației,
temperatura corpului în fișa de anestezie
 să cunoască semnele clinice care sugerează o
urgență anestezică și ce măsuri trebuie să fie
luate
 să discute care sunt cele mai relevante semne
clinice și parametrii fiziologici care ar trebui
măsurați în timpul anesteziei și modul în care
poate fi realizat acest lucru
 să evalueze modificările semnelor clinice în
timpul anesteziei care pot indica modificarea
nivelului de anestezie
 să discute motivele pentru care nivelul de
anestezie se poate modifica în timpul unei
proceduri, chiar dacă acest fapt cauzează sau
nu o problemă, și ce măsuri ar trebui luate
pentru a remedia modificările
 să explice consecințele modificărilor semnelor
vitale, cum ar fi tensiunea arterială, saturația de
oxigen sau temperatura corpului la șoareci
 să discute avantajele și dezavantajele utilizării
echipamentelor de monitorizare, cum ar fi
pulsoximetrul, ECG, în comparație cu o
examinare manuală a șoarecelui
93
 să explice semnele clinice care indică o bună
recuperare în urma anesteziei și măsurile care
trebuie adoptate în cazul în care recuperarea nu
decurge conform așteptărilor
 să evalueze protocolul anestezic utilizat pentru
studiu și principiile celor 3R
94
Anexa III
Exemple de evaluare a competenței
Evaluarea competenței trebuie
1. să includă o descriere clară și explicarea standardelor preconizate

2. să reflecte procedura completă (planificare, executare, controlul rezultatelor)
3. să prevadă un interval de timp în care procedura poate fi executată în mod realist
(inclusiv, de exemplu, planificarea procedurii, pregătirea spațiului de lucru și
documentarea)
Criterii de evaluare a competențelor practice: prelevarea de sânge de la un iepure

conștient
Evaluarea va testa: cunoștințele privind indicatorii unei stări bune/precare de sănătate sau
orice semn de durere și suferință la animalul în cauză, cunoștințele privind influența
imobilizării asupra siguranței la animalele de laborator, diferitele căi de prelevare a
probelor de sânge și, dacă este cazul, alegerea metodei, volumele probelor și frecvențele de
prelevare (precum și efectul „momentului din zi” asupra prelevării de probe).
Modulele 7 și 8: Proceduri minim invazive

Rezultatele Criterii de evaluare
învățării
Cursantul trebuie Cursantul trebuie să demonstreze evaluatorului că:

să fie în măsură
 poate recunoaște comportamentul și aspectul normal ale unui
să preleveze cu iepure sănătos și semnele de sănătate precară, durere sau
succes o probă de suferință la speciile în cauză
sânge de la un  a stabilit că există autorități competente pentru procedurile
iepure conștient, propuse
fără a provoca  poate ridica, manipula și imobiliza un iepure astfel încât
animalului animalul să fie susținut și să nu prezinte semne de stres
suferință  cunoaște volumele de sânge, căile de prelevare a probelor de
sânge și tehnicile adecvate pentru iepuri, astfel încât să o
nejustificată
selecteze pe cea mai puțin invazivă și mai adecvată
 poate selecta și pregăti echipamentele (de exemplu,
dimensiunea corectă a acelor, foarfece/clește, tampoane
chirurgicale)
 poate pregăti locul de prelevare cu suferință minimă pentru
animal și poate preleva proba de sânge cu succes fără a cauza
efecte adverse (durere, hematom, sângerare)
 știe cum să asigure îngrijire ulterioară, inclusiv o serie de
metode pentru hemostază, și știe să gestioneze evenimentele
prevăzute și neprevăzute (de exemplu, poate lua decizii cu
privire la intervalele de monitorizare)
95
 știe (și poate recunoaște) efectele adverse pe care trebuie să le
identifice, modul și situația în care trebuie să se ocupe de
acestea și este conștient de necesitatea de a contacta un medic
veterinar sau o altă persoană „desemnată” pentru asistență
 știe cum să manipuleze probele de sânge pentru a asigura
etichetarea adecvată și o bună amestecare
 știe să păstreze evidențele corespunzătoare (de exemplu,
etichetele pentru cuști, alte fișe de procedură)
96
Criterii de evaluare a competențelor practice – Anestezie
Evaluarea va testa: alegerea și înțelegerea proprietăților anestezicelor, cunoașterea

influenței agentului anestezic asupra animalelor de laborator și asupra rezultatelor
științifice, alegerea metodei, astfel cum se propune în procedură

învățării
Cursantul Cursanții trebuie să fie în măsură:

trebuie să fie în  să stabilească existența autorității juridice necesare pentru a
măsură să executa procedura
inducă, să  să cunoască efectele anesteziei la șoarece și efectele posibile
mențină și să asupra studiului științific
asigure  să demonstreze că știe să manipuleze șoarecele cu empatie și
recuperarea cu să îi acorde îngrijirea adecvată, astfel încât să nu îi cauzeze
succes a unui stres
șoarece din  să evalueze sănătatea și bunăstarea șoarecelui în vederea
anestezia de anesteziei. Să demonstreze obținerea și înregistrarea greutății
scurtă durată corporale
(10 minute)  să indice un anestezic adecvat pentru specia în cauză și
durata procedurii
 să demonstreze montarea corectă și utilizarea în siguranță a
echipamentelor de anesteziere și a agenților anestezici
 să cunoască dozajul/concentrația corectă și să poată calcula
volumul doza/volumele în cazul anestezicelor injectabile
 să demonstreze o tehnică de inducție corectă (de exemplu,
cameră cu inducție anestezică, injecție)
 să explice/să numească metode de evaluare a profunzimii
anesteziei și să prezinte o metodă care poate fi utilizată, de
exemplu, pentru a demonstra că șoarecele este anesteziat
suficient pentru procedura care urmează să fie efectuată. Să
cunoască modul de monitorizare a funcțiilor fiziologice de
bază și să demonstreze că știe să măsoare ritmul respirației
 să discute posibilele efecte adverse ale anesteziei, precum
hipotermia, și să descrie măsurile luate pentru a le evita
 să indice situațiile de urgență care pot apărea și modul de
gestionare a acestora
 să demonstreze recuperarea șoarecelui din anestezie și să
discute semnele clinice care indică o recuperare bună sau
grea
 să explice îngrijirea post-operatorie la șoarece, inclusiv orice
asistență medicală specială necesară
 să actualizeze în mod corect fișele, și anume: eticheta pentru
cușcă, registrul zilnic al unității, medicamente și alte
documente de procedură.
97
Modulul 21: Anestezie pentru proceduri chirurgicale sau prelungite
învățării
Cursantul Cursanții trebuie să fie în măsură:

trebuie să fie în  să stabilească existența autorității juridice necesare pentru a
măsură să executa procedura
inducă, să  să precizeze modul în care conceptul de „perfecționare” se
mențină și să aplică anesteziei pentru o intervenție chirurgicală
asigure  să raporteze efectele pe care un agent anestezic le poate avea
recuperarea cu asupra șoarecelui și modul în care acest lucru poate influența
succes a unui studiul
șoarece din  să demonstreze că știe să manipuleze șoarecele cu atenție,
anestezia în astfel încât să nu îi cauzeze stres
cadrul unei  să evalueze sănătatea și bunăstarea șoarecelui. Să discute
proceduri efectele pe care le-ar putea avea procedurile anterioare sau
invazive patologia existentă în ceea ce privește adecvarea în vederea
anesteziei. Să demonstreze obținerea și înregistrarea greutății
corporale
 să cunoască dozajul/concentrația corectă și să poată calcula
volumul doza/volumele în cazul anestezicelor injectabile
 să indice/să cunoască un anestezic adecvat pentru specia în
cauză și durata procedurii (poate să se consulte cu un medic
veterinar în prealabil)
 să discute analgezia pentru procedura în cauză, inclusiv
alegerea agentului, calea de administrare care permite
minimizarea stresului pentru animal, urmată de evaluarea
eficacității.
 să demonstreze montarea corectă și utilizarea în siguranță a
echipamentelor de anesteziere și a agenților anestezici.
 să demonstreze o tehnică de inducție corectă (de exemplu,
cameră cu inducție anestezică, injecție)
 să discute metode de evaluare a profunzimii anesteziei pentru
operație și să descrie o metodă care poate fi folosită pentru a
demonstra că șoarecele este insensibil la o stimulare
dureroasă.
 să demonstreze înțelegerea monitorizării funcțiilor fiziologice
de bază și a semnelor vitale, utilizând semne clinice și/sau
aparate de monitorizare precum pulsoximetrul
 să discute posibilele efecte adverse ale anesteziei, cum ar fi
hipotermia, și să descrie măsurile luate pentru a le evita.
 să indice situațiile de urgență care pot apărea și modul de
gestionare a acestora
 să demonstreze recuperarea șoarecelui din anestezie și să
discute semnele clinice care indică o recuperare bună sau
grea.
 să explice îngrijirea post-operatorie la șoarece, inclusiv orice
asistență medicală specială necesară, cum ar fi înlocuirea
98
lichidului
 să descrie semnele clinice asociate durerii și să indice un
sistem adecvat de monitorizare post-operatorie
 să actualizeze în mod corect fișele, și anume: eticheta pentru
cușcă, registrul zilnic al unității, medicamentele și alte
documente de procedură
 să discute interpretarea înregistrărilor în determinarea
succesului anesteziei și a calității recuperării.
99
Exemplu de examinare a unei abilități practice care ilustrează modul în care poate fi
marcată fiecare componentă
Pentru fiecare sarcină vor exista criterii de evaluarea a cursanților și de acordare a

unui punctaj
Punctajul maxim poate fi realizat numai în cazul în care stagiarul își desfășoară
activitatea în mod independent și poate să descrie și să explice sarcina fără întrebări din
partea examinatorului. Cu cât i se adresează mai multe întrebări, cu atât rezultatul
general va fi mai mic.
Misiunea 1
Eutanasiere și îndepărtarea țesuturilor
Misiunea dumneavoastră este de a eutanasia un șoarece conștient prin dislocare cervicală
și de a face disecția splinei și a rinichiului stâng pentru o analiză mai aprofundată.
Alegeți tehnica adecvată în conformitate cu cerințele privind bunăstarea animalelor.
Sarcină: Procent 11 Procentul Conform

obținut standardului12
DA - NU
Pregătirea spațiului de 5 □□
lucru
Manipularea animalului 15 □□
prin metode sigure și
umane – scoaterea
animalului din cușcă/boxă
și transportul către sala de
intervenții +*
Imobilizare prin metode 15 □□
sigure și umane *
Eutanasiere prin metode 30 □□
sigure și umane și
confirmarea morții *
Disecția organelor 10 □□
Evidența datelor 10 □□
Curățarea spațiului de lucru 5 □□
și a instrumentelor folosite
Dezinfectare 5 □□
Eliminarea cadavrului 5 □□
Total 100 %
Observații
* Sarcinile marcate cu asterisc sunt obligatorii
11
Procentele reprezintă simple sugestii! Ele pot varia în funcție de sarcină și de accentul pus pe evaluare!
12
Cursantul are nevoie să bifeze cel puțin 6/7 rubrici. Eutanasierea trebuie să fie efectuată în mod competent
100
Misiunea 2
Injecția intraperitoneală
Un hamster primește o doză de 100/mg/kg de greutate corporală de substanță X pe cale
intraperitoneală. Concentrația substanței X este de 20 mg/ml. Calculați doza corectă și
injectați doza/cantitatea corespunzătoare intraperitoneal.
Nivelul așteptărilor: Procent13 Procentul

obținut
Pregătirea spațiului de lucru (15 %):
Utilizarea de dezinfectante
antiseptice pentru mâini și de
soluții antiseptice
Selectarea dimensiunii
adecvate a
canulei/acului/seringii
Desfășurarea procedurii (60 %):
Manipularea animalului prin
metode sigure și umane –
scoaterea animalului din
cușcă/boxă, transportul către
sala de intervenții și înapoi *
Evaluarea stării de sănătate
Măsurarea și înregistrarea
greutății corporale
Calcularea dozei și a volumului adecvat (15 %):
Umplerea seringii (bule de aer?

volum?)
Dezinfectarea locului în care se DA NU
face injecția
Amplasarea corespunzătoare a DA NU
acului, injectarea de substanță
și retragerea acului *
După finalizarea procedurii (10 %):
Curățarea spațiului de lucru
Documentația de procedură
Ansamblul de practici de lucru
sigure pentru animale și
operator
Total 100 %
Observații
* Sarcinile marcate cu asterisc sunt obligatorii
13
Procentele reprezintă simple sugestii. Ele pot varia în funcție de sarcină și de accentul pus pe evaluare.
101
Anexa IV
Model de fișă de formare
OBIECTIVE
Obiectivul este de a furniza un model de înregistrare a formării, a competențelor fundamentale și, în general, a competențelor, care
poate fi utilizat în întreaga Europă. Acesta ar oferi un nivel de siguranță în ceea ce privește competențele și capacitățile persoanelor și
facilitarea recunoașterii reciproce în întreaga Europă pentru a permite circulația personalului și pentru a proteja bunăstarea animalelor.
Persoana responsabilă (persoanele responsabile) care trebuie să se asigure că personalul este format și supravegheat până la atingerea
nivelului de competență dorit [articolul 24 alineatul (1) litera (c)] are (au) un rol important în menținerea unor evidențe adecvate.
Modelele de mai jos nu sunt obligatorii sau exhaustive. Autorității competente îi revine responsabilitatea de a stabili mecanismele de
înregistrare a formării și a competențelor.
Justificare și explicații privind modelele fișelor de formare europene
1. Modelul conține trei secțiuni definite de înregistrare a formării: pregătire modulară inițială, evidențe ale formării în timpul
dezvoltării competențelor și formare externă și o secțiune de dezvoltare profesională continuă care acoperă cursuri, conferințe
etc. De asemenea, este inclus un exemplu de sesiune de formare generală pentru a acoperi alte domenii care nu intră sub
incidența directivei, cum ar fi sănătatea, siguranța și securitatea.
2. O fișă de formare este deseori însoțită de un curriculum vitae, fișa postului sau descrierea responsabilităților.
3. Există trei niveluri de formare/competențe: cursantul care este „sub supraveghere”, „instruit corespunzător și competent” și
„formator”.
4. Dezvoltarea unui cursant trebuie să fie documentată în mod clar prin înregistrarea progresului în fișele de formare. De
asemenea, nivelul de supraveghere trebuie să poată fi urmărit în fișele de formare.
5. Formatorul semnatar poate fi orice formator competent identificat. O listă a formatorilor autorizați ar putea fi utilă pentru
cursanți.
6. O revizuire periodică a formării este utilă atunci când se are în vedere dezvoltarea formării și nevoile viitoare. Modificările
rolurilor ar trebui să facă obiectul unei revizuiri a formării pentru a garanta formarea și dobândirea de competențe pentru noi
responsabilități.
7. Cursantul trebuie să semneze și să indice inițialele numelui pentru a confirma identificarea în fișa de formare și alte
documente.
102
8. Modulul, tehnica și specia exactă implicate trebuie să fie definite în mod clar prin atribuirea unei poziții separate în fișa de
formare.
Notă pentru personalul și formatorii competenți actuali: în loc să completeze întreaga secțiune a fișei de formare pentru
fiecare modul definit, persoana responsabilă de formare va semna o singură dată pe pagina relevantă pentru a confirma că
membrul personalului este considerat competent și/sau deține alte evidențe care confirmă acest lucru.
103
Numele: ________________ Data începerii: __________ Semnătură ____________ Inițiale _____/______/______
1. Fișa modulului de formare
Modul De bază/ Furnizorul de formare Data formării Data formării Confirmat de

dedicat unei (data de profesionale (nume/titlu/semnătur
Specie
funcții specifice/ începere) (data de ă)
suplimentar încheiere)
Formular nr.:
Data emiterii:
2. Proceduri/Competențe
Procedură Specie Cursant sub supraveghere Competența obținută Statut de formator obținut
Data Nivel de Cursant Formato Data Cursant Formato Data Cursant Formato
supra (inițiale) r (inițiale) r (inițiale) r
veghere (inițiale) (inițiale) (inițiale)
4 – Supraveghetorul este prezent atunci când are loc procedura, asigurând supraveghere directă și consiliere
3 – Supraveghetorul este informat cu privire la data la care au loc procedurile, fiind disponibil pentru intervenție rapidă, dacă este
necesar (de exemplu, în apropierea procedurii)
2 – Supraveghetorul este informat cu privire la data la care au loc procedurile, fiind disponibil să ofere consultanță, dacă este necesar
(de exemplu, în apropierea unității)
1 – Supraveghetorul este informat cu privire la data la care au loc procedurile, fiind disponibil pentru eventuale discuții și consultanță,
dacă este necesar (de exemplu, prin telefon)
0 – Supravegherea nu este necesară
Formular nr.:
Data emiterii:
3. Dezvoltarea profesională continuă și formarea externă
Examinare internă
Formare Data Cursant Formator
(inițiale) (inițiale)
Descrierea și data (datele) cursului și rezultatul/certificarea obținute
Formular nr.:
Data emiterii:
4. Module de formare generală (de exemplu, sănătate și siguranță; securitate)
Cerințe de formare (interne) Cursant sub supraveghere Competența obținută Statut de formator obținut
Data Cursant Formator Data Cursant Formator Data Cursant Formator
(inițiale) (inițiale) (inițiale) (inițiale) (inițiale) (inițiale)
Formular nr.:
Data emiterii:
Anexa V
Recomandări pentru persoana (persoanele) care efectuează inspecții în temeiul
articolului 34
Prezenta anexă conține sugestii ale grupului de lucru la nivel de experți cu privire la un profil
adecvat al inspectorului și la formarea în vederea ocupării acestui rol. Autoritățile naționale
competente pentru prezenta directivă sprijină pe deplin obiectivele și conținutul acestor
recomandări. Cu toate acestea, întrucât competențele în domeniul educației și al formării revin,
în primul rând, statelor membre, iar competențele oficiale privind inspecția și punerea în aplicare
diferă între statele membre, autoritățile naționale competente pentru prezenta directivă nu sunt în
măsură să aprobe oficial prezenta anexă. Este important totuși ca informațiile să fie puse la
dispoziție pe scară largă, întrucât conținutul lor poate facilita și oferi orientări cu privire la
profilul adecvat și la formarea inspectorilor.
Persoana (persoanele) care efectuează inspecții în temeiul articolului 34
Articolul 34 prevede că autoritățile competente efectuează inspecții periodice ale tuturor

unităților crescătorilor, furnizorilor și utilizatorilor pentru a verifica respectarea cerințelor din
prezenta directivă.
Inspectorii pot să provină din medii diferite, atât din interiorul, cât și din afara statelor membre.
În consecință, necesitățile de formare ale acestora pot să difere, în funcție de experiența și
formările anterioare în domeniul cercetării științifice.
Este recunoscut faptul că formarea nu va fi neapărat finalizată înainte de începerea activității ca

inspector, atunci când sunt asigurate supravegherea adecvată și sprijinul.
Profilul recomandat
Pentru a verifica cerințele directivei, inspectorii trebuie să posede o cunoaștere detaliată și o bună
înțelegere a legislației relevante și a oricărei politici naționale relevante. Aceștia trebuie să
înțeleagă diferitele roluri și responsabilități ale personalului implicat, precum și fundamentul
autorizațiilor acordate unităților și detaliile impuse prin acestea.
Inspectorii trebuie să aibă o bună înțelegere cu privire la ceea ce înseamnă bunăstarea

animalelor, creșterea animalelor, adăpostirea și practicile de îngrijire.
În cadrul inspecțiilor la unitățile care utilizează animale în scopuri științifice, pentru a permite să
se verifice dacă principiile celor 3R sunt puse în aplicare pe cât posibil în cadrul proiectelor
inspectate, inspectorii trebuie să dețină o bună înțelegere a proiectului și a experimentului,
precum și a conținutului autorizațiilor de proiect pentru unitățile inspectate.
Acest rol poate fi îndeplinit de persoane cu o bună înțelegere a îngrijirii și utilizării animalelor în
experimente științifice, în special aplicarea principiilor celor 3R. Astfel de persoane pot fi medici
108
veterinari. De asemenea, biologii sau alte categorii de personal care dețin formarea și
competențele necesare în domeniul științelor medicale, biomedicale sau biologice pot îndeplini
acest rol. Inspectorii trebuie să dețină o experiență amplă și cuprinzătoare în știință și metode
științifice, dispozitivele experimentale și competențe și/sau un interes deosebit în optimizarea
sănătății și bunăstării animalelor.
Inspectorii trebuie să fie proactivi și să promoveze practicile îmbunătățite de îngrijire a

animalelor și utilizarea, dezvoltarea și întreținerea unei culturi a îngrijirii. Inspectorii pot fi în
măsură să încurajeze colaborarea între actorii principali din cadrul unităților. Munca în echipă
între inspectori va facilita difuzarea de cunoștințe și schimbul de experiență și va promova
coerența.
Inspectorii trebuie să aibă „autoritate personală” care rezultă din educația, experiența și
cunoștințele pe care le dețin. Pot fi de ajutor competențele interpersonale, inclusiv comunicarea
scrisă și orală.
Inspectorii trebuie să fie formați pentru a putea identifica conflictele de interese și modul de
evitare a acestora. Acest lucru va permite inspecțiilor să fie independente și va crește încrederea
publicului în supravegherea de reglementare.
Formarea inițială
Formarea pentru inspectori trebuie să fie instituită pentru fiecare persoană, luând în considerare
rolul necesar și având în vedere modul în care directiva este pusă în aplicare în statul membru în
cauză, precum și educația, formarea și experiența anterioară. Atunci când acest rol este îndeplinit
de un medic veterinar calificat, cu experiență semnificativă în domeniul experimentelor pe
animale, este probabil ca rezultatele învățării pentru unele dintre module să fi fost deja realizate.
În astfel de circumstanțe, după o analiză a lacunelor rezultatelor învățării, inspectorul poate fi
scutit de la a urma oricare dintre module sau anumite părți ale modulului pentru funcția de
inspector.
Toți inspectorii trebuie să realizeze o analiză a lacunelor din următoarele module și să își
revizuiască rezultatele aferente ale învățării pentru a se asigura că au fost dobândite toate
competențele și cunoștințele relevante:
 modulele 1-3.1
 modulele 4-6.1
 modulele 7, 9-11
 modulele 20-23
 modulul 51
 orice module suplimentare, cum ar fi 21 și 22, atunci când fac parte din domeniul de
competență al inspecțiilor.
109
Formarea de bază care asigură înțelegerea rolului inspectorului și cerințele
(http://ec.europa.eu/environment/chemicals/lab_animals/pdf/guidance/inspections/ro.pdf) este
prezentată în:
 modulul dedicat funcției de inspector

Spre deosebire de alte roluri, o serie de rezultate ale învățării nu constituie o parte din sarcinile și
responsabilitățile inspectorului. În schimb, acestea ar trebui să asigure un nivel suficient de
înțelegere pentru a permite confirmarea conformității. Acest lucru ar trebui să se reflecte în
evaluarea și în fișele de formare a inspectorilor.
Dezvoltarea profesională continuă
Inspectorii trebuie să dețină informații actualizate cu privire la cele mai bune practici actuale în
domeniul științei și al creșterii și îngrijirii animalelor și al principiilor celor 3R printr-un program
de dezvoltare profesională continuă (DPC).
110
Modulul dedicat funcției de inspector
Acest modul oferă toate elementele necesare ale procesului de inspecție prevăzut la articolul 34
și este destinat celor care înțeleg foarte bine îngrijirea și utilizarea animalelor în experimente
științifice și legislația care reglementează o astfel de utilizare. Modulul necesită o înțelegere
detaliată a cerințelor legislative pentru inspecție și punerea în aplicare și cuprinde orientări și
principii privind proiectarea, efectuarea și raportarea inspecțiilor.
(i) Să înțeleagă cerințele legislative privind îngrijirea și utilizarea animalelor în

experimente
Insp. 1 Să aprecieze aspectele etice legate de utilizarea animalelor experimentele științifice în

curs și/sau finalizate (ca studii de caz).
Insp. 2 Să indice modul în care conceptele celor 3R sunt consacrate în legislația națională de
punere în aplicare a Directivei 2010/63/UE. Să demonstreze o înțelegere detaliată a
principiilor și a punerii în practică, înlocuirii, reducerii și îmbunătățirii (cei 3R) în îngrijirea
animalelor și în practicile de reproducere și în proiectele de cercetare științifică în curs și/sau
finalizate, în special
i. să dea dovadă de înțelegerea potențialului de punere în aplicare a

îmbunătățirilor printr-o bună cunoaștere a speciei utilizate, o bună
„evaluare a bunăstării” și controlul efectiv al efectelor adverse, prin
utilizarea de puncte finale umane, clare și valabile din punct de vedere
științific și care asigură bunăstarea animalelor.
ii. să descrie modul în care formarea, adăpostirea corespunzătoare a
animalelor, condițiile de creștere și manipulare și aplicarea unor puncte
finale adecvate pot contribui la punerea în aplicare a principiilor celor 3R
și îmbunătățesc calitatea științei.
Insp. 3. Să facă diferența între procedurile experimentale pe animale și practica veterinară,

creșterea și procedurile în scopuri neexperimentale.
Insp. 4. Să explice repartizarea corectă a proiectelor în funcție de obiectivele experimentelor

științifice (articolul 5)
Insp. 5. Să descrie motivele scutirii de la cerințele privind utilizarea animalelor crescute în

acest scop din speciile enumerate în anexa 1.
Insp. 6. Să compare rolurile, responsabilitățile și interacțiunile persoanelor care lucrează în

cadrul entității, în temeiul directivei.
111
Insp. 7. Să explice structura juridică și rolul organismului responsabil cu bunăstarea
animalelor.
Insp. 8. Să descrie condițiile/cerințele pentru eliberarea și relocarea animalelor.
(ii) Să înțeleagă principiile și practicile de inspecție
Insp. 9. Să demonstreze modul în care controalele detaliate specificate în legislație se aplică

în cazul inspecției.
Insp. 10. Să descrie cerințele legale de inspecție și alte funcții aferente (colectarea,
gestionarea și difuzarea de informații, discutarea principiilor celor 3R, continuitatea,
informarea comunității utilizatorilor și a autorității competente).
Insp. 11. Să explice îndatoririle și responsabilitățile inspectorilor, inclusiv neutralitatea și

probitatea (onestitate, integritate, conduită adecvată etc.) și interacțiunea între inspectori și
alte persoane/organisme responsabile, cum ar fi organismul responsabil cu bunăstarea
animalelor.
Insp. 12. Să descrie ceea ce ar trebui să presupună o inspecție eficientă

(http://ec.europa.eu/environment/chemicals/lab_animals/pdf/guidance/inspections/ro.pdf), de
exemplu, abordarea inspecției, necesitatea stabilirii de contacte/raportării, rolul identificării
conformității/neconformității.
Insp. 13. Să descrie principiile analizei riscurilor, cerințele legale privind frecvența
inspecțiilor, inspecțiile anunțate în comparație cu inspecțiile neanunțate, standardele de
performanță și evaluarea riscurilor.
Insp. 14. Să descrie principalele surse de consultanță și cunoștințe suplimentare pentru

inspectori cu privire la legislație, politici, practici de lucru și studii de caz.
Insp. 15. Să indice standardele necesare de comunicare (inclusiv rapoarte scrise) autorității
competente și părților interesate și să înregistreze cerințele de depozitare.
Insp. 16. Să descrie modul de accesare a propunerilor de proiecte, a evaluărilor și a

autorizărilor și modul de planificare a unei inspecții pe baza acestor informații.
Insp. 17. Să explice modul în care pot fi îndeplinite cerințele de marcare și identificare a
animalelor și modul în care se determină neîndeplinirea acestora.
Insp. 18. Să descrie metodele de sacrificare umană a animalelor utilizate în conformitate cu

legislația menționată și să explice modul în care sunt permise aceste metode.
Insp. 19. Să descrie cadrul de evaluare a severității, inclusiv severitatea cumulativă, precum
și responsabilitățile tuturor părților implicate care au un impact asupra ameliorării suferinței
și reducerii severității de la elaborarea proiectului până la finalizare.
112
Insp. 20. Să explice atribuirea potențială a severității și severitatea efectivă și scopul unor
astfel de evaluări.
Insp. 21. Să atribuie în mod corect clasificarea severității la eșantioanele de animale crescute
(modificate genetic) și/sau utilizate pentru scopuri științifice, în conformitate cu anexa VIII și
documentul cadru al UE de evaluare a severității
(http://ec.europa.eu/environment/chemicals/lab_animals/pdf/guidance/severity/ro.pdf)
Insp. 22. Să descrie metodele practice corespunzătoare de evaluare a bunăstării animalelor și

modul în care acestea pot fi utilizate pentru a reduce suferința în concordanță cu atingerea
obiectivelor științifice în cursul inspecțiilor privind activitățile științifice în curs de
desfășurare.
Insp. 23. Să facă diferența între reutilizarea și utilizarea continuă și să explice situațiile în
care reutilizarea poate fi autorizată din punct de vedere juridic.
Insp. 24. Să explice baza pentru colectarea de statistici anuale privind utilizarea animalelor în
experimente (articolul 54 și decizia de punere în aplicare a Comisiei).
Insp. 25. Să descrie sancțiunile (de exemplu, infracțiuni și încălcări, sugestii/avize privind
conformitatea) condițiile de suspendare/retragere a autorizației și să explice modul în care
acestea sunt comunicate autorității (autorităților) competente în cauză și tratate în consecință.
(iii) Să aprecieze diferențele între tipurile de unități desemnate și unitățile pentru

animale, precum și între gestionarea amenajărilor pentru animale
Insp. 26. Să explice cerințele juridice pentru autorizarea unei unități.
Insp. 27. Să indice tipul (tipurile) de experimente pe animale care poate fi regăsit în fiecare
tip de unitate.
Insp. 28. Să indice tipurile zonelor în care sunt ținute animalele și principalele caracteristici
ale acestora.
Insp. 29. Să descrie strategiile utilizate pentru menținerea diferitelor niveluri de biosecuritate
și măsurile de precauție care trebuie luate de către un inspector pentru a evita răspândirea
agenților patogeni animali sau a alergenilor.
Insp. 30. Să descrie strategiile utilizate pentru a reduce excedentul de animale/reproducerea

în exces a animalelor, inclusiv animalele modificate genetic.
Insp. 31. Să descrie strategiile care facilitează utilizarea în comun a organelor și a țesuturilor
de la animale.
113
Insp. 32. Să indice considerentele privind transportul animalelor între unități (inclusiv
transportul național și internațional).
Insp. 33. Să descrie considerentele și metodele speciale care urmează să fie utilizate la
inspectarea anumitor tipuri de unități și proiecte (de exemplu, proiecte toxicologice de
reglementare, lucrul în natură).
Insp. 34. Să discute cerințele de îngrijire și adăpostire prevăzute de anexa III pentru fiecare
specie relevantă de animale de laborator și să explice eventualele consecințe asupra științei și
bunăstării animalelor atunci când nevoile de creștere și bunăstare nu sunt respectate.
Insp. 35. Să aprecieze considerentele speciale necesare pentru îngrijirea și utilizarea anumitor
animale (de exemplu, primate neumane, animale capturate din sălbăticie, animale
rătăcite/nedomesticite din specii domestice și specii pe cale de dispariție)
i. să discute motivele pentru care aceste grupuri beneficiază de o atenție

specială și motivele care au stat la baza scutirilor
ii. să identifice părțile legislației privind utilizarea anumitor specii și scutirile
iii. să descrie condițiile în care este autorizată utilizarea acestor specii sau
sunt acordate scutiri.
(iv) Medicamente
Insp. 36. Să descrie bunele practici în utilizarea medicamentelor în cadrul unităților.
(v) Să înțeleagă principiile de formare și de evaluare
Insp. 37. Să identifice recomandările pentru formarea personalului, astfel cum sunt descrise
în „Documentul de lucru privind dezvoltarea unui cadru comun de educație și formare în
vederea îndeplinirii cerințelor prevăzute de prezenta directivă” (alături de orice alte cerințe
naționale sau locale).
Insp. 38. Să explice cerințele minime pentru fișele de formare și de competențe și dezvoltarea
profesională continuă a personalului și să descrie modul în care acestea pot fi revizuite în
cursul procesului de inspecție.
Insp. 39. Să descrie circumstanțele în care pot fi permise scutiri discreționare de la anumite
module de formare sau elemente ale formării.
(vi) Să înțeleagă principiile și metodele prin care sunt realizate evaluarea și autorizarea
programelor de lucru
Insp. 40. Să descrie principiile analizei raportului prejudicii-beneficii.
Insp. 41. Să descrie cerințele pentru punerea în aplicare a principiilor celor 3R în cadrul unui
proiect
114
i. să precizeze surse de informații privind metodele care, integral sau parțial,
înlocuiesc, reduc sau perfecționează utilizarea animalelor
ii. să demonstreze înțelegerea domeniului de aplicare pentru reducerea
utilizării animalelor printr-o strategie experimentală clară, o proiectare
adecvată, o analiză valabilă și o raportare cuprinzătoare a experimentelor
pe animale.
Insp. 42. Să explice modalitatea de autorizare a proiectelor.
Insp. 43. Să identifice în mod corect în cadrul activităților în curs și/sau finalizate proiectele
științifice care nu sunt conforme cu autorizația de proiect în ceea ce privește utilizarea în
prezent sau în trecut a celui mai rafinat protocol și a celor mai timpurii puncte finale, în
concordanță cu atingerea obiectivelor științifice.
(vii) Să înțeleagă rolul inspectorului în calitate de comunicator, promotor al bunelor

practici și al principiilor celor 3R
Insp. 44. Să discute conceptul de cultură în materie de îngrijire.
Insp. 45. Să enumere aspectele care contribuie la o bună cultură de îngrijire (o abordare
proactivă a principiilor celor 3R, mecanisme clare de comunicare între toți membrii
personalului care sunt utilizate în mod eficient, colaborarea efectivă între actorii cheie).
Insp. 46. Să descrie metodele care pot fi utilizate pentru a promova un nivel mai ridicat de
calitate în știință și raportare (de exemplu, utilizarea orientărilor ARRIVE).
Insp. 47. Să explice avantajele unui sistem de inspecție coerent și proactiv.
115

Îngrijirea Animalelor: În Slujba Unei Științe de Calitate

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Îngrijirea Animalelor: În Slujba Unei Științe de Calitate

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Îngrijirea animalelor

în slujba unei științe de calitate

CADRU PENTRU EDUCAȚIE

Document de lucru privind dezvoltarea unui cadru comun de educație și

- Înlocuirea documentului de consens din 18-19 septembrie 2013 -

Bruxelles, 19-20 februarie 2014

Conținutul prezentului document este conceput ca o serie de orientări care au rolul de a

Contextul juridic – articolul 23 din Directiva 2010/63/UE ....................................................... 4

Formare modulară și rezultatele învățării .................................................................................. 9

Autorizarea/acreditarea cursurilor ........................................................................................... 17

Rolurile, sarcinile și formarea în vederea îndeplinirii funcțiilor prevăzute la articolele 24 și 25

1. Statele membre trebuie să se asigure că fiecare crescător, furnizor și utilizator dispune de

2. Personalul trebuie să fie instruit și format în mod corespunzător înainte de a îndeplini

(a) efectuarea de proceduri pe animale;

(b) conceperea procedurilor și a proiectelor;

(c) îngrijirea animalelor; sau

(d) sacrificarea animalelor.

3. Pe baza elementelor stabilite în anexa V, statele membre trebuie să publice cerințele

Obiectivele și structura cadrului de educație și formare

Se elaborează orientări UE cu scopul a răspunde unei necesități de armonizare și de

Cadrul include considerente legate de cerințele privind formarea, supravegherea, evaluarea

Cadrul comun de educație și formare facilitează și asigură competența tuturor persoanelor

Cadrul de formare ar trebui să îndeplinească următoarele obiective și să fie

Procesul educațional în temeiul Directivei 2010/63/UE

Numai programele de formare în sine nu asigură dobândirea competențelor.

Abordarea bazată pe rezultatele învățării întărește convingerea că un cursant a atins nivelul

În general, va fi necesară o perioadă de supraveghere pentru a consolida înțelegerea și a

Competențele ar trebui să facă obiectul unei revizuiri.

Timpul necesar pentru a atinge rezultatele învățării individuale și a finaliza formarea

Prin urmare, nu este de dorit să se precizeze termenele limită sau perioadele de

Obiectivul formării inițiale este de a se ajunge la un nivel de cunoștințe și/sau înțelegere de

Formarea ar trebui considerată ca un proces continuu, de la formarea modulară inițială la o

Înțelegerea cerințelor articolului 23 alineatul (2)

Atunci când se îndeplinește una dintre aceste activități și există probabilitatea de a se

În toate cazurile, responsabilitatea pentru executarea corectă a sarcinii revine

Pe baza celor de mai sus, procesul sugerat este descris în continuare:

Pentru a se obține rezultatele dorite în ceea ce privește standardele adecvate de formare și

Punând accentul pe competențe, pe baza modulelor de formare care îndeplinesc criteriile de

Persoanele responsabile de conceperea procedurilor și a proiectelor aferente funcției

Formare modulară și rezultatele învățării

Abordarea structurii de formare modulară și bazată pe rezultatele învățării este

Criterii de calitate pentru un modul de formare

 rezultate ale învățării suficient de detaliate;

Formarea ar trebui să aibă la bază o structură modulară. Modulele se încadrează în diferite

Activitate = una dintre cele patru activități prevăzute la articolul 23

Sarcină = sarcinile prevăzute, de exemplu, de articolele 24 (responsabil cu

Modul de bază = un modul obligatoriu pentru toate funcțiile și cu aceleași rezultate

Modul dedicat unei activități specifice (condiție prealabilă)

Modul dedicat unei sarcini specifice

Modul național = include transpunerea legislației naționale/regionale, precum și

Extinderea competențelor la alte specii va presupune să se demonstreze obținerea

Derogarea de la urmarea cursurilor de formare modulară pentru activitățile prevăzute

Pot fi admise derogări de la urmarea cursurilor de formare modulară, care depind de

Aprobarea derogărilor de la cursurile de formare revine autorității competente (AC) sau, în

Pentru a se facilita mobilitatea personalului, este necesară o formă de recunoaștere reciprocă

Principiile care stau la baza acordării derogărilor

Pentru persoanele care nu au lucrat sau nu au îngrijit animalele utilizate în proceduri

Solicitările privind derogările anterior menționate trebuie să cuprindă toate cursurile de

Module de formare cu rezultatele aferente ale învățării

Evaluarea rezultatelor învățării

• să fie obiective și transparente;

• să fie ușor de înțeles și clare, fără ambiguități;

• să conțină criterii clare de admitere-respingere;