3. ELEMENTE DE STRUCTURARE A OPEREI LITERARE 3.1. Curente literare Curentul literar este definit ca o manifestare literar de o anumit amploare, care impune un canon estetic intr-o perioada istoricd a evolutiei literaturii. Curentul literar presupune o constiina esteticA a unui grup de sriitori, manifestata prin optiuni tipo- logice, prin preferinte tematice, prin similitudini stilistice, formulate frecvent intr-un ic. Ca fenomene dinamice, curentele literare pot avea spatii de interferenta si spafii de ruptura: ,Niciodata un curent nu ocupa singur ecranul unei singure epoci, dup cum el nu domina, in exclusivitate, un singur teritoriu literar sau lingvistic si adesea nici macar © singur& operd. La un moment dat, intr-o literatura constatim coexistenta si conver genta elementelor clasice si baroce, clasice si romantice, realiste si parnasiene etc,, in ra- port de competifie sau de colaborare.” (A. Marino, Dictionar de idei literare) 3.1.1. Romantismul in sens general, conceptul de romantism exprima o stare de spirit si o atitudine ge- neral-umand, definita prin sensibilitate, interiorizare, natura vistoare, elegiac-meditativi. In sens restrans, Romantismul desemneazA curentul artistic (literatur’, muzica, picturd) aparut la sfarsitul sec. al XVI[-lea in Germania, Franfa, Anglia, ca reacfie la rafionalismul sila constrangerile formale ale clasicismului. Este primul curent de anverguré universal. ic formulat de Victor Hugo (prefata la drama romantica Cromvell, 1827) pledeaz pentru abolirea constrangerilor formale, pentru exaltarea libertatii depline de creafie, pentru primatul sensibilitafii si al pasiunii asupra rafiunii, Izvoarele artei vor fi de acum universul ilimitat al imaginafiei, mituri cosmogonice, istorie national’, naturd primordial, folclorul, fantasticul. Modelul uman al romanticilor este /Mtopia unui om exceptional” (G. Calinescu), care se revolta si schimba fafa lumii (eul suprapersonalizat). Modelullumii configureaza un univers in continua devenire, cu cicluri cosmice marcate de cosmogonie $i apocatastaza (modele filozofice idealiste: Kant, Hegel).« Trisiturile romantismului —Conceptul Creativ al noii ideologii literare este phantasia (fantezia creatoare). - Categoriile estetice ilustrate: frumosul, urdtul, fantasticul, grotescul, ironia etc. -Model-esteti abolirea constrangerilor formale, ibertatea de creatie, instituirea unor stracturi discursive inedite, bazate pe antiteza, analogie, metafora dezvoltata ete. - Teme romantice: tubirea, natura (ca stare de spirit), istoria, timpul, conditia umand (viata si moartea), conditia geniului, nostalgia absolutului, creatia, aspiratia spre ideal, spre perfectiune etc. J —Motiveromantice: visul, somnul, solitudinea, astralul (luna, steauia, luceafarul, zbo- ru cosmic etc.), acvaticul, cosmogonia, apocatastaza, tenebrele, nocturnul, demoniacul, mortul viu, dublul, voluptatea suferinfei, evaziunea (fie intr-un trecut medieval sau intr-un timp mitic, fie in spatii exotice boreale, astrale, onirice), metempsihoza, copacul sacru, codrul, floarea albastra, pasirea, lumina etc. ~ Literatura creeaza eroi exceptionali (atipici) pusi in situatii de exceptie. Personajul romantic (geniul, magul, ingerul, demonul, daimonul, Lucifer, Prometeu, Hyperion) este sentimental, imaginatiy, visttor, contemplativ, dilematic, solitar, interiorizat, insetat de absolut, rizvratit, dinamic etc. « Reprezentanti: = Lirica romanticit: Alphonse de Lamartine, Alfred de Vigny, Alfred de Musset, George Gordon Byron, Percy Bysshe Shelley, William Wordsworth, Heinrich Heine, Novalis, Giacomo Leopardi, A. S. Puskin, Mihail Lermontov ete. = Proza: Victor Hugo, Walter Scott, Novalis, Johann Wolfgang Goethe, E.T.A. Hoff- mann, Alessandro Manzoni, Edgar Allan Poe, Herman Melville etc. — Dramaturgia: Victor Hugo, Samuel Taylor Coleridge, G. G. Byron, Heinrich von Kleist, Ludwig Tieck s.a. ~ Romantismul romanesc reprezinti un prim moment de sincronizare a literaturii romane cu literatura european’, manifestindu-se intr-o diversitate de registre estetice. Programul romantismului romanesc (M. Kogalniceanu, ,Introducfiune’ ~ Dacia literard, 1840) pledeaza pentru crearea unei literaturi cu specific nafional, inspirata din istoria nationala, folclorul roménesc, frumusefea naturii Tarilor Romane. Etapele romantis- mului romanesc sunt: Romantismul pasoptist (1830-1866) este , vizionar si apocaliptic cu Heliade, mesia- nicsi exaltat cu literatura de exil a pasoptismului, epic si solar cu Alecsandri, declamator si gotic cu Bolintineanu, dezamigit si fantastic cu pasoptisti, titanic si sarcastic cu Hesdeu” (Paul Cornea). Aceasta prima etapa, care are ca element de specificitate si elanul patriotic, aspiratia spre independenfa si unitate nationala, este reprezentat si de Gr. Ale- xandrescu, C. Negruzzi, M. Kogalniceanu, A. Russo etc. = Romantismul eminescian reprezinta etapa de plenitudine a curentului pe care Eminescu il va face sa transmita fiorul realitatilor impalpabile si al lumilor inecate din- launtrul nostru, muzica leganatoare sau tumultuoasd a peisajului, mitul originilor si rostogolirea civilizatiilor, spectacolul orologeriei cosmice si al dezagregarii universale, convocand astfel Subconstientul, Natura, Istoria, Transcendentul, Absurdul, personajele marii literaturi din toate timpurile” (P. Cornea). ~Romantismul posteminescian coexist cu realismul, siménatorismul, simbolismul (sfarsitul sec. al XIX-lea si primele decenii ale sec. XX) si se manifest, frecvent, ca epi- gonism eminescian. Reprezentanti notabili sunt G. Cosbuc, O. Goga, Al. Vlahuta, B. St. Delavrancea, Al. Macedonski.