Salutare tutror! Eu sunt ANA, o călătoare prin ținuturi fantastice!

Astăzi, vom pleca împreună

într-o plimbare prin lumea ÎNCREDERII! Pornim!

...............................................................................................................

Am ajuns. Ce cald este! Dar ce frumos! Ne oprim în prima căsuță, cea a Fetei Care Nu Are

Încredre În Ceilelți. Poate ne spune povestea ei!

-Bună! Sunt Ana. Vreau să aflu povestea ta, pentru a le povesi și prietenilor mei!

-Ce? De unde să știu eu că nu sunteți niște hoți?? S-a răstit ea, după care mi-a închis ușa în nas.

-Oare de ce a făcut una ca asta?

-Își spun eu! Se auzi o voce pițigăiată. Îți spun eu de ce!

Am aflat mai târziu că era Insuflătorul De Încredre, un arici inimos.

-Dar poftește în casă! Aricul mă inită în vizuina lui confortabilă. Arăta foarte bine! După ce ne-

am cuibărit într-un fotoliu cald, mi-a spus:

- Draga mea, fetița aceea are o mica problemă! Ea nu are încredere în nimeni! Știi de ce?

- Nu, îi răpund eu.

- Pentru că, atunci când era micuță, avea o prietenă foarte bună, pe nume Fetița Căruia Îi

Plăceau Curcubeele. Acestea își spuneau orice lucru, căci erau cele mai bune prietene! Însă,

într-o zi, prietena aceea a trădat-o, spunând în gura mare la școală că Fetiței Care Nu Are

Încredere În Ceilați ( pe care o chema de fapt Fetița Prietenoasă ) îi este frică de întuneric! De

atunci, nu mai are încredere în nimeni! Doar în mine…însă cu mici reticențe, care încet-încet se

diminuează! Căci eu sunt Insuflătorul De Încredere, am metodele de a le insufla celorlați

încredre!

- Deci trebuie să fi o persoană de încredre pentru ca ceilalți să aibă încredere în tine!

- Da, însă trebuie să a-I și tu încredre în oameni! Altfel, vei rămâne singur, fără prieteni și ajutor!

Însă să trebuie să a-I discernământ, căci dacă ai prea multă încredre în ceilalți, mai ales în cei

străini, poți avea mari probleme!

-Mulțumesc pentru sfaturi, domule Insuflător De Încredre!

- Cu drag! Mă întorc în 30 de minute, căci trebuie să fac rost de o surpriză, spuse el, fându-mi cu

ochiul.

- Abia aștept! Am spus eu.

Până se întoarce Aricul, vă spun, dragi prieteni:

- Rămas bun până data viioare! Să aveți încredre ăn voi!