HEPATITA CRONICĂ

Definiție
Este un sindrom clinico-patologic cu etiologii diferite, caracterizat de inflamație cronică, necroză
hepato-celulară și, adesea, fibroză, care evoluează fără ameliorare cel puțin 6 luni.

HEPATITA CRONICĂ B
Etiopatogenie
Agentul etiologic este reprezentat de virusul hepatitic B, (VHB) aparținând familiei
Hepadnaviridae.

Simptomatologie
-formele simptomatice, mai ales cele icterice sunt rare
-în stadiul cronic, pacienții cu forme necomplicate de boală sunt în general asimptomatici
-dacă simptomele sunt prezente, ele sunt nespecifice și blânde
-astenie fizică intermitentă, agravată de exercițiu, rareori debilitantă
-febră
-mialgii
-artralgiile
-greață
-inapetență
-scădere ponderală
-disconfort abdominal
-emisia de urini colurice

Investigații
-Hemoleucogramă
-VSH
-Biochimie serică (în special TGP, TGO, bilirubină totală, bilirubină directă, fosfatază alcalină,
gama glutamil-transpeptidază, albumină, proteine totale, electroforeza proteinelor)
-Coagulogramă
-AgHBs (screening)
-IgG anti-HBc
-AgHBe
-ADN VHB (viremia)

Principii de tratament
Tratamentul se realizează cu: Interferon, Lamivudină, Adefovir Dipivoxil, Telbivudină, Entecavir,
Tenofovir.
HEPATITA CRONICĂ C
Etiopatogenie
Agentul etiologic este reprezentat de virusul hepatitic C (VHC), un virus ARN.

Simptomatologie
-infecția persistentă VHC survine la 50-80 % din pacienții cu hepatită acută tip C netratată
-episodul acut viral este, de regulă, asimptomatic
-în stadiul cronic o mare parte dintre pacienți sunt asimptomatici, adresarea la medic fiind
determinată de depistarea unor modificări la examenul fizic sau, mai ales, a unei curbe fluctuante a
transaminazelor, ori decelarea unor teste virale pozitive
-astenie fizică
-tulburări dispeptice

1
-icter
-crioglobulinemie simptomatică(astenie, artralgii, purpură, neuropatie, glomerulonefrită)

Investigații
-Hemoleucogramă
-VSH
-Biochimie serică (în special TGP, TGO, bilirubină totală, bilirubină directă, fosfatază alcalină,
gama glutamil-transpeptidază, albumină, proteine totale, electroforeza proteinelor)
-Coagulogramă
-Anti-HCV
-ARN-VHC (viremia)

Principii de tratament
Tratamentul se realizează cu: Ribavirină, Telaprevir, Boceprevir, Interferon-alfa

HEPATITA AUTOIMUNĂ (HAI)

Etiopatogenie
Ca orice boală autoimună, are o etiologie multifactorială.
Factorii endogeni: predispoziția genetică
Factorii exogeni:
-se pare că ar interveni ca trigger-i ai procesului autoimun
-virusurile hepatitice
-sensibilizarea la medicamente

Simptomatologie
Debutul insidios al bolii este regula în HAI a adultului.
Simptomele de prezentare sunt generale: astenie fizică, fatigabilitate, anorexie, greață, febră
neacompaniată de frisoane-de regulă ușoară
Manifestări endocrine: amenoreea, tiroidita autoimună

Investigații
-Hemoleucogramă
-VSH
-Biochimie serică (în special TGP, TGO, bilirubină totală, bilirubină directă, fosfatază alcalină,
gama glutamil-transpeptidază, albumină, proteine totale, electroforeza proteinelor)
-Coagulogramă
-anti-LKM1, anti-LKM2, anti-LKM3
-anticorpi antinucleari (ANA)
-anticorpi anticitoplasmă neutrofilică (pANCA)
-biopsia hepatică

Principii de tratament
-Glucocorticoizii (reprezintă tratamentul de bază)
-Azatioprină
-transplantul hepatic