Legenda este o creație specifică folclorului literar, transmisă în special pe cale orală, e scrisă în proză

sau în versuri și conține elemente fantastice sau miraculoase prin care se explică nașterea, formarea
unui lucru, a unei ființe, al unui erou sau al unui fenomen. Legendele au fost un bogat izvor de
inspirație pentru literatura cultă din diverse epoci. Legenda este o creație populară sau cultă.

Mitologia reprezintă un ansamblu de mituri.

Mitul este o povestire fabuloasă care cuprinde credințele popoarelor (antice) despre originea
universului (cosmogeneză) și a fenomenelor naturii, despre zei și eroi legendari. Mitul
implică ființe spirituale, precum Dumnezeu, îngeri sau demoni și personaje fantastice.

Legendele mitologice explică apariția unor fenomene ale naturii, apariția aștrilor, a pământului, a
florei sau a faunei.

Se zice că pe când Iisus era copil, locuind în Nazaret, se juca împreună cu alți copii de vârsta
lui, făcând păsărele din lut. Le așeza pe malul râului, cu aripile întinse, bucurându-se. Un
fariseu a trecut pe acolo și L-a întrebat cu răutate:
– Ce faci acolo, copil rău ?
Iar când fariseul a vrut să sfărâme păsările din lut, Iisus le-a atins cu mâinile Sale micuțe, plin
de grijă și dragoste. Păsările au prins viață și au zburat, fără ca fariseul să le poată distruge.
Ele s-au transformat în rândunele, având la început culoarea cenușie. Au zburat pe acoperișul
unei case, unde și-au făcut cuib. De atunci au obișnuit să-și clădească cuib la casele
oamenilor.
Mai târziu, când Iisus a devenit bărbat și a fost dus pe Golgota, pentru răstignire, păsărelele
credincioase L-au urmat cu strigăte de durere. Nu știau cum să-L ajute și au început să-I
smulgă spinii din coroană, care se înfigeau pe fruntea dumnezeiască. Atunci când Iisus a
murit pe cruce, rândunelele au plâns și au îmbrăcat o haină de doliu: culoarea lor s-a
schimbat, din cenușiu în negru.
Se mai zice că, fiind Iisus pe cruce, Îi era tare sete. Însă un soldat nu i-a oferit decât un burete
înmuiat în oțet, din care Domnul nu a luat. Văzând aceasta, o rândunică a venit la cruce și i-a
dat din cioc o picătură de apă. Soldatul a observat și a încercat să o săgeteze, fără să
reușească. Rândunica a venit încă o dată, cu a doua picătură. Nici atunci nu a fost nimerită, iar
Iisus ar fi vrut s-o oprească. Dar rândunica a venit și a treia oară, când a fost străpunsă de
săgeata soldatului.
Mântuitorul a plâns pentru biata pasăre, binecuvântând-o. De aceea, rândunica e considerată
în popor o pasăre sfântă și nimeni nu-i strică cuibul.