Adaptarea cardio-respiratorie în volei

Voleiul competițional este unul dintre cele mai maleabile sporturi, deoarece se joacă în multe
variante și pe suprafețe diferite. Este un joc de contact format din 6 jucători, în care jucătorul ia
contact cu mingea de mai mult de trei ori ori pe partidă. Athletico-physical Therapy raportează că
voleiul contribuie la creșterea tonifierii musculare și a rezistenței generale, în special a brațelor și a
picioarelor.
Adaptarea cardio-respiratorie este capacitatea sistemelor respiratorii și circulatorii ale
corpului de a furniza combustibil și oxigen în timpul activității fizice susținute. Adaptarea cardio-
vasculară reflectă capacitatea plămânilor, a sângelui, a inimii, a mușchilor și a altor organe și
sisteme de organe de a transporta și utiliza oxigen prin căile metabolice aerobe, determinând astfel
nivelul adaptării cardiorespiratorii al unei persoane. Aceasta are atât aplicații generale cât și clinice.
Volumul maxim de oxigen pe care corpul îl poate consuma și utiliza este consumul maxim de
oxigen (VO2max). Măsura efortului cardio-respirator este absorbția maximă de oxigen, exprimată
de obicei în litri de oxigen pe minut, sau mililitri de oxigen consumat pe kilogram de masă
corporală pe minut.
Rata maximă de absorbție a oxigenului este unul din parametrii cei mai frecvent măsurați în
științele de bază și fiziologice. De asemenea, este frecvent utilizată pentru a indica capacitatea
cardio-respiratorie a unei persoane. Absorbția maximă de oxigen este definită ca cea mai mare rată
la care oxigenul poate fi preluat și utilizat de organism în timpul exercițiilor severe. Un alt
parametru care măsoară adaptarea cardio-respiratorie este rata de producere a presiunii. Acesta este
un termen folosit în cardiologie, precum și în fiziologia efortului, pentru a măsura volumul de
muncă sau cererea de oxigen a inimii și reflectă stresul hemodinamic. Rata de producere a presiunii
este un factor determinant major al consumului de oxigen miocardic, precum și un important
indicator al funcției ventriculare. Se măsoară în repaus și în diferite etape ale exercițiului fizic. La
încheierea fiecărei etape a unui test de stres în timpul exercițiului, se documentează ritmul cardiac și
tensiunea arterială, care este utilizată pentru a calcula tensiunea produsă. Este un produs al tensiunii
arteriale sistolice înmulțite cu ritmul cardiac. Studiile au arătat că o rată de producere a presiunii
mai mică observată la o sarcină maximă de muncă, s-a datorat în totalitate unei tensiuni arteriale
sistolice scăzute.