Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Înpragul celui de-al treilea mileniu înaintea erei noastre, civilizaţia egipteană se face
cunoscută, înscriindu-se în istorie, în acelaşi timp, se semnalează existenţa unui popor
cu o rasă relativ omogenă, constituirea unui stat, a unei limbi şi a unei economii agricole
remarcabile pentru punerea la punct a unui sistem complex de irigaţii. Scrierea
neobisnuită, originala, exprimând legi, obiceiuri, o religie aparte, întregesc această
civilizaţie structurată, care va evolua destul de puţin, timp de trei milenii.
Vechii egipteni foloseau mai multe denumiri pentru ţara lor. Cea mai frecventă este,
fără îndoială, Kemet, care înseamnă „pământul negru", opus „pământului roşu."
deşertic Desheref. În textele egiptene mai figurează termenii ia meri, având sensul de
„pământ iubit" şi ta nutri, cu înţelesul de „pamânt al nater-ilor," adică pământ al zeilor.
Nu se ştie prea bine de ce grecii foloseau, încă de pe timpul lui Homer, termenul de
Aegyptos, din care noi am făcut Egipt. Anumiţi autori afirmă că termenul provine,
deformat, din Ha-Ka-Ptah, numele templului lui Ptah, din Memphis.
Egiptul Predinastic
Egiptula fost populat încă din paleolitic (aprox. mileniul X î.e.n.). În neolitic (aprox.
mileniul VIII î.e.n.), vechii egipteni se îndeletniceau cu pescuitul, cu agricultura primitivă
şi cu creşterea vitelor. Aproximativ în mileniul al V-lea î.e.n. a început descompunerea
orânduirilor gentilice şi formarea comunităţilor teritoriale. În prima jumătate a mileniul al
IV-lea, ca urmare a apariţiei plusprodusului şi a proprietăţii private, a început
diferenţierea de avere, statale timpurii, numite nomme şi conduse de nomarhi.
Dezvoltarea economică şi socială, şi mai ales necesitatea marilor lucrări de irigaţie au
grăbit unificarea Egiptului antic. Pe la mijlocul mileniului al IV-lea î.e.n. în urma unui şir
de războaie dintre nomme, s-au constituit doua state: Egiptul de Sus (la sud) şi Egiptul
de Jos (la nord). Regatul de Nord cuprindea delta, întinzându-se în triunghi, de la orasul
Memphis până la ţărmurile mâloase ale Mediteranei. Simbolul lui era papirusul: regele
din Nord purta o coroană roşie şi avea drept emblemă albina. Regatul de Sud
reprezenta întreaga vale a Nilului, de la Memphis la hotarele cu Nubia; regele din Sud
purta o coroana albă si avea drept simbol papura. Hieroglifa care redă „Cele Doua Tari"
este o monograma care uneşte papura cu papirusul. Prin mileniul III î.e.n. Egiptul de
Sus a supus Egiptul de Jos, formând un stat centralizat şi unificat cu capitala la
Memphis.
Perioada Dinastica Timpurie
Puţine se cunosc despre această perioadă în timpul căreia, întreaga ţară pare să fi
fost unită pentru prima dată sub conducerea unui singur faraon. În mod traditional
această faptă este atribuită faraonului Menes, primul monarh al dinastiei I. Cu el
începe dinastia I. Acesta a întemeiat la graniţa dintre Egiptul de Sus şi cel de Jos
cetatea „Zidul Alb", denumită mai târziu Memphis. După Menes urmează, printre alţii,
regii Djer si Wadj, iar din dinastia a II-aNynetjer şi Khasekhemwy.
Dinastia a III-a 2649 - 2575 î.e.n. Zoser, unul dintre regii ei, a mutat capitala la
Memphis şi a construit la Saqqara o piramidă în trepte, spre a-i servi drept mormânt.
Piramida aceasta este considerată piramida care a dat startul construirii obsesive de
piramide care a culminat cu realizarea unei dintre cele şapte minuni ale lumii – Marea
Piramidă. Piramida lui Djoser are o înălţime de 60 m şi este cea mai veche construcţie
din piatră de asemenea dimensiuni din lume. printre faraonii care au domnit în timpul
acestei dinastii se numără Sanakht, Khaba, Neferka şi Hu.
Situată
între 2134 - 2040 î.e.n. Prima Perioadă Intermediară, o perioadă de criză şi
revolte sociale. O serie de inundaţii de mică amploare şi foametea rezultată după
acestea în timpul celei de A Sasea Dinastii au micsorat stabilitatea statului şi au
provocat unele revolte. Poporul egiptean şi-a amintit de Vechiul Regat ca de o Epoca
de Aur. Pe lângă inovaţiile în arhitectură, unele încă vizibile dupa mii de ani, au mai
cunoscut o dezvoltare remarcabilă pictura şi sculptura, precum şi medicina, literatura şi
teologia.
Perioada care a urmat a fost remarcată printr-un declin rapid. În lipsa unei puteri
centrale, provinciile au devenit state independente, adesea aflate în război unele cu
altele. Situaţia s-a înrăutăţit odată cu pătrunderea străinilor nomazi în regiunea deltei.
Scrierile din această perioadă reflectă nesiguranţa şi tristeţea unui popor pentru
care: ,,Râsul a pierit. Mâhnirea cutreiera prin ţară .’’
Regatul Mijlociu
Sesostris III a fost unul dintre cei mai mari faraoni ai Egiptului , a realizat o reorganizare
teritorială a Egiptului. El a împărţit Egiptul în patru părţi: Valea Nilului de Nord şi Sud;
Delta de est şi de vest. El şi succesorul său, Amenemhet III au lăsat o moştenire
artistică impresionantă în ceea ce îi priveşte pe ei doi ca pe nişte conducători buni, plini
de căldură, şi adevăraţi reformatori.
În această perioadă scrisul a luat forma clasică de egipteana de mijloc. Deşi s-au găsit
câteva texte care datează din eopca Regatului Vechi, din punct de vedere istoric
începuturile istoriografiei egiptene sunt socotite ca fiind primele secole al Regatului de
Mijloc. Cea mai importantă scriere găsită din această perioadă este : "Instructii pentru
Merikare", un discurs asupra regalităţii si responsabilităţilor morale.
Amenhemet III, Amenhemet IV şi Sobeknefru, prima femeie monarh încheie cea de-a
XII-a dinastie. Faraonii din această dinastie sunt:Amenemhet I, Sesostris I, Amenemhet
II, Sesostris II, Sesostris III,Amenemhet III, Amenemhet IV, Regina Sobeknefru.
Pe atunci domnea un rege, Sekenenra, dar regatul lui cuprindea doar regiunea din
sud, hycsosii puseseră stăpânire pe oraşele din nord: monarhul lor se numea Apozis şi
ţara întreagă îi aducea pri-noasele unui pamant mănos, încărcat cu toate bunătăţile
Egiptului. Războiul între cei doi regi a izbucnit şi Sekenenra, în vârstă de 35 ani, a fost
ucis în luptă. Mumia lui a fost descoperită recent, prezentând urmele unei mutilări
îngrozitoare. O secure de luptă i-a despicat partea superioară a frunţii, pe o portiune de
cinci centimetri; o altă lovitură a patruns până la creier, deasupra ochiului drept; o spadă
i-a străpuns obrazul stâng; o lance i s-a înfipt în craniu, deasupra urechii stângi, şi o
măciucă i-a strivit ochiul, orbita şi rădăcina nasului. Jertfa lui nu a fost zadarnică,
deoarece succesorii lui au izbutit să-i alunge pe mârşavi de pe pământul atât de roditor
al Egiptului. Către 1600 î.e.n., un faraon teban, Kamosis, îi respinge pe hyksosi, spre
nord, recucereşte oraşul Memfis şi luptă împotriva nubienilor, care vroiau să profite de
slăbiciunea de care dădeau dovada egiptenii, pentru a pune stăpânire pe bunurile lor.
Fratele său, Ahmosis, cucereste in 1550 î.e.n. oraşul Avaris şi izgoneşte definitiv
năvălitorii. A doua perioadă intermediară sfârşeşte cu Ahmosis.
Regatul Nou
Dinastia a XVIII-a 1550 - 1307 î.e.n. În această perioadă au fost marii domni, Ahmosis
care i-a expulzat pe hyksosi din Egipt, urmat de Tutmes I care a fost primul faraon care
a cucerit teritorii în Est-ul apropiat şi Africa. Regina Hatshepsut si Tutmes III care au
făcut din Egiptul antic o super putere. Magnificul Amnehotep III care a început o
adevarata revoluţie artistică, Amenhotep IV (Akhnaton) şi Nefertiti care au început o
revoluţie religioasă-conceptul unui singur Zeu şi în sfârşit Tutankhamon care este atât
de faimos în zilele noastre.Odată cu această familie a început un succes nemaivăzut
până atunci pe plan extern. A fost o succesiune la tron a unor regi/ne capabili,care au
pus bazele unui Egipt puternic atât pe plan economic cât şi politic pentru urmaşii din
dinastia a XIX-a. Faraonii acestei dinastii sunt: Ahmose, Amenhotep I, Tutmes I,
Tutmes II, Regina Hatshepsut, Tutmes III, Amenhotep II, Tutmes IV, Amenhotep III,
Amenhotep IV (Akhnaton), Tutankhamon, Ay, Horemheb.
Dinastia a XIX-a 1307 - 1196 î.e.n. Seti I a avut parte de o domnie foarte prospera. El
a restaurat o mulţime de temple, monumente care au fost lăsate în paragină. Templul
său de la Abydos ne arată o mulţime de reliefuri sculptate, cu şi despre acea viaţă
antică. Fiul său, Ramses II este figura dominantă a acestei ere. În tot acest timp hitiţii au
devenit o putere asiatică puternică şi astfel a izbucnit între aceste două popoare un lung
şir de războaie şi tratate. De acum Egiptul a devenit o societate antică multilaterală, fapt
reprezentat de expresia artistică mult diversificată. Din păcate istoria nu se putea opri în
loc, iar fiul lui Ramses II, Merenptah face mari eforturi în păstrarea prestigiului egiptean.
Faraonii acestei dinastii sunt: Ramses I, Seti I, Ramses II, Merenptah, Amenmessu,
Seti II, Saptah, Tausret.
Dinastiaa XX-a 1196 - 1070 î.e.n. Faraonul Setnakht a domnit foarte puţin timp, dar a
restaurat disciplina, după o perioadă lungă de haos. Fiul său, Ramses III a fost ultimul
mare faraon. El are bucuria de a reda Egiptului clipele de glorie, prin
înfrângereaOamenilor Mării care a distrus total Imperiul Hitit şi au distrus totul în calea
lor spre sud. Dupa Ramses III Egiptul a început să sufere un declin economic. Au urmat
la tron o mulţime de regi care s-au autointitulat Ramses, datorită renumelui şi
cunoştinţelor de care s-a bucurat acesta. Faraonii acestei dinastii sunt: Setnakht,
Ramses III, Ramses IV, Ramses V, Ramses VI, Ramses VII, Ramses VIII, Ramses IX,
Ramses X, Ramses XI.
Dinastia a XXI-a 1070 - 945 î.e.n. Declinul Egiptului a început să se manifeste încă de
la începutul dinastiei a XXI-a întemeiate de Smendes. Acesta a transferat capitala de la
Per-Ramses la Tanis, într-o tentativă extremă de a sărbatori controlul asupra ţării şi de
a menţine contractele cu străinătatea. Toate acestea s-au întâmplat chiar dacă influenţa
politică a Egiptului asupra teritoriilor vecine era demult pierdută. Peste autoritatea
faraonilor aflaţi la putere în Deltă s-a suprapus cea a teocraţiei sacerdotale tebane. În
Egiptul de Sus, în tot acest timp a intrat în joc noua forţă a generalilor libieni, al căror
suveran Tanit Osorkon a fost primul reprezentant.
Dinastia a XXII-a şi a XXIII-a 945 - 712 î.e.n. Urcarea pe tron a suveranilor de origine
libiană a fost considerată de dinastia a XXII-a, numită şi cea libiană, având capitala la
Bubastis, în Deltă. Încă de la primul suveran al acestui neam, Sesonk I, s-a exercitat o
duelitate a puterii în Egipt între Bubastis şi Teba, fapt care a determinat un dezechilibru.
Aceasta autoritate s-a deteriorat după aproape un secol, când, începând cu Sesonk al
II-lea, Egiptul s-a fragmentat în trei state independente: unul corespunzând dinastiei a
XXII-a, cu capitala la Bubastis; al doilea aparţinând dinastiei a XXIII-a, cu capitala la
Tanis, iar al treilea era condus în mod independent de marii sacerdoţi a lui Amon.
Dinastia a XXV-a (Nubia şi Teba) 770 - 712 î.e.n. Independenţa statului teban a ajuns
la sfârsit când suveranul dinastiei a XXIII-a, Osorkon al III-lea, a numit-o pe fiica sa
„divina adoratoare a lui Amon”, încredinţându-i controlul direct asupra Tebei. Totuşi,
aceasta situatie a durat puţin, care, în cele din urmă, fărâmiţează Egiptul înainte de a fi
parţial cucerit de catre un suveran nubian.
Dinastiaa XXV-a (Nubia şi tot Egiptul) 712 - 664 î.e.n. În adevăr, nubienii, care se
desprinseseră, de câteva secole, de imperiul egiptean, întemeiaseră la Napata un regat
independent, puternic influentat de cultura egipteana, fiind credincioşi ai cultului lui
Amon. în 712 î.e.n., Pianki a fost ales rege al acestui oraş, actualul Karina, aşezat în
centrul Sudanului, în aval de a patra cataractă a Nilului. Pianki cucereste Egiptul şi
fondează dinastia a XXV-a.
Armatele asiriene ale regelui As-sarhaddon străbat Sinai şi atacă Egiptul. Este un
adevărat dezastru, în mai puţin de două săptămâni ele ajung la Memphis, asediază
oraşul şi îl cuceresc curând. Armatele egiptene sunt înfrânte, una câte una. Guvernul
asirian stăpâneşte delta, iar monarhii din sud îi plătesc tribut.
Taharqua, faraonul nubian, recucereşte Memfis în 669 î.e.n. Nu este decât un răgaz,
în 666 î.e.n., Asurbanipal, fiul lui Assarhaddon, trimite în Egipt forţe considerabile.
Memphis şi Teba sunt ocupate; apoi asirienii părăsesc Egiptul, lăsând, însă, câteva
trupe de ocupaţie.
Tanutamon, succesorul lui Taharqua, restabileşte într-o oarecare măsură, dreptul său
de a-şi exercita autoritatea asupra deltei: dar veleităţile sale de recucerire primesc o
replica cumplită din partea asirienilor, în 664 î.e.n. Ţara este distrusă. Teba, cel mai
mare şi mai frumos oraş al Egiptului, este naruit. Masacrele sunt îngrozitoare şi secole
de-a rândul rămân întipărite atât în mintea egiptenilor, cât şi a altor popoare
orientale. Dinastia nubiană nu se reface după această înfrângere, iar Tanutamon este
constrâns să se înapoieze la Napata, unde succesorii săi vor menţine, multe secole de-
a rândul, un regat independent. Cu toată civilizaţia sa egipteană, care, de altfel, se va
africaniza treptat, acest Sudan nubian a parasit Egiptul definitiv.
Dinastia a XXVIII-a 404 - 399 În 404, după un lung război de neatârnare, dus de
Amyrtee (404-398), conducătorul partidului national, acesta devine rege şi fondează
dinastia a XXVIII-a a Egiptului. Cele două dinastii următoare, chiar dacă domnesc
asupra întregului Egipt, nu pot înlătura necazurile pe care le îndura un popor de atâtea
secole: decadenţa civilizaţiei, autoritatea marilor dregători locali, certurile dinastice
necontenite, importanţa crescândă a mercenarilor străini (mai ales greci), ameninţarea
prezentată de împărăţiile asiatice.
Dinastia a XXIX-a 399 - 380 î.e.n. Cinci regi aparţin dinastiei a XXIX-a: Neferites l,
Mutis, Psammutis, Achoris si Neferites II.
Dinastia a XXX-a 380-343 î.e.n. Este reprezentată de trei regi: Nectanebo l, Teos si
Nectanebo II. Nectanebo II are de înfruntat opoziţia celor credincioşi dinastiei a XXIX-a.
A doua perioadă Persană 343 - 332 î.e.n. în Persia, Artaxerxes III (358-338) decide
să recucerească Egiptul. El eşuează prima dată, în 351 î.e.n. Dar, în 343-342 î.e.n.,
iarna, el întruneşte o armată formidabilă, de 300000 oameni, sprijinită şi de o flotă de
300 corăbii. Atacat pe mare şi pe uscat, Egiptul este repede învins. Nectanebo II se
refugiază în Egiptul de Sus, care este cucerit definitiv de perşi, în 341. Trei suverani
perşi vor stăpâni succesiv valea Nilului: Artaxerxes III, apoi Arses (338-335) şi Darius III
(335-330).
Perioada Greco-Romană
Dinastia macedoneană 332 - 304 î.e.n. În 332 î.e.n., Alexandru cel Mare, după ce l-a
învins pe Darius III la Issos, „eliberează" ţara. În noiembrie 332 î.e.n. pătrunde în Egipt
unde nu întâlneşte rezistenţă. A reuşit prin ofrande aduse lui Amon să se declare fiu al
zeului ceea ce-i dădea dreptul de a moşteni tronul Egiptului. El a mai întemeiat în Egipt
şi un oraş pe care l-a numit Alexandria (332/331 î.e.n.) aici construindu-se mai târziu
una dintre cele 7 minuni ale lumii antice, farul din Alexandria. Farul din Alexandria se
ridica înalt deasupra insulei, în port. Focul din vârful său ardea zi şi noapte, ghidând
navele pierdute în valurile furtunilor. În fiecare zi, căruţe trase de cai cărau tone de lemn
înăuntrul turnului pentru a menţine focul aprins.Alexandru a întrerupt consolidarea
imperiului în 3 iunie 323 î.e.n. datorită sănătăţii sale având să se stingă din viaţă la 13
iunie 323 î.e.n. la vârsta de numai 33 de ani, murind fără a-şi desemna un succesor.
274 î.e.n. Începe conflictul de 150 de ani cu Regatul Seleucid pentru posesiunile din
sudul Siriei.
48-47 î.e.n. Războiul Alexandrin, disputa dinastică dintre Cleopatra VII şi fratele ei
Ptolemeu XIII. Caesar întervine şi o instalează pe tronul Egiptului pe Cleopatra.
47-30 î.e.n. Domnia Cleopatrei care încearcă, cu ajutorul lui Caesar şi ulterior al lui
Marcus Antonius, să restabilească vechile graniţe ale REgiptului Lagid.