S.C. SERVICE A&V CONSULTING AMEF S.R.L.

DOCUMENTATII CU CARACTER TEHNIC

DE INFORMARE SI INSTRUIRE IN
DOMENIU SECURITATII SI SANATATII
IN MUNCA

2022
 CONSECINŢELE POSIBILE
ALE NECUNOAŞTERII Şl NERESPECTĂRll
LEGISLAŢIEI DE SECURITATE ŞI SĂNĂTATE ÎN MUNCĂ
- Material de sinteză –
Legislaţia de securitate şt sănătate în muncă stabileşte principii generale referitoare la
prevenirea riscurilor profesionale, protecţia sănătăţii şi securitatea lucrătorilor, eliminarea
factorilor de risc. si de accidentare, informarea, instruirea, consultarea şi participarea lucrătorilor şi a
reprezentanţilor lor la activităţile de prevenire şt protecţie.
Legislaţia respectivă se aplică angajatorilor, lucrătorilor şi reprezentanţilor lucra -
torilor din toate sectoarele de activitate, atât publice, cât şi private.
Categoriile de personal enumerate la alineatul precedent trebuie sa cunoască şi să respecte
prevederile următoarelor acte normative şi documente:
- Legea nr.319/2006 a securităţii şi sănătăţii în muncă;
- Norme metodologice de aplicare a prevederllor Legii nr.319/20O6
- clauzele referitoare la securitatea şi sănătatea în muncă şi răspunderea lucrătorilor
stipulate în contractele individuale de muncă şi în contractele colective de muncă;
- obligaţiile şi răspunderea lucrătorilor în domeniul securttăţn şl sănătăţii în muncă stabilite în
regulamentul intern
- măsurile tehnice, organizatorice şi sanitare cuprinse în instructiunile proprii de securitate şi
sănătate în muncă şi în planul de prevenire şi protecţie.
Aducerea Ia cunoştinţa lucrătorilor a prevederilor acestor acte normative şi documente cade
în sarcina factorilor de răspundere ai unităţi respective, cu excepţia clauzelor stipulate în
contractele individuale de muncă, acestea fiind cunoscute direct de către fiecare lucrător în parte ca
participant de drept la încheierea acestor documente. Necunoasterea prevederilor nu-i scuteşte de
răspunderea legală pe lucrătorii care săvârşesc abateri în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă,
Necunoaşterea şi nerespectarea legislatiei de securitate şi sănătate în muncă poate avea
următoarele consecinţe:
a) săvârşirea de abateri discipliare care - conform Legii nr.53/2003-Codul muncii
(actualizată) - se sancţionează, prin decizie de sancţionare emisă de către conducătorul unităţii, cu
„avertisment scris" sau cu „suspendarea contractului individual de muncă pentru o perioadă ce nu
poate depasi 10 zile lucrătoare" sau cu „retrogradarea din functie pentru o durata ce nu poate depăşi
60 de zile" sau cu „reducerea salarului de bază pe o durata de 1...3 luni cu 5...10 %" sau cu
„desfacerea disciplinară a contractului individual de muneă", după caz;
b) comiterea de infractiuni, care se constată de către organele de urmărire penală şi se
pedepsesc - de către instanţele de judecată abilitate - cu închisoare sau cu amendă;
c) săvârşirea de contraventii prin încălcarea dispoziţiilor legate privitoare la securitatea şi
sănătatea în muncă; contravenţiile, chiar dacă sunt săvârşite de către lucrători, se reţin numai în
sarcina angajatorului şi se sancţionează - de către inspectorii de muncă sau de către inspectorii
sanitari - cu amenzi corrtraventionale;
d) producerea de pagube materiale constând în deprecieri sau distrugeri ale materiilor
prime, materialelor, produselor, echipsmentetor de munca şl cladirilor, în care caz răspunderea
materială se stabileşte prin decizie de imputare emisă de conducătorul unităţii, iar când pagubele au
fost cauzate prin infracţiuni, răspunderea materială se stabileşte potrivit legii penale;
e) provocarea unor accidente de muncă, uneori dintre cete mai grave cu consecinţe
ireversibile (invaliditate sau deces);
f) provocarea de accidente de munca care - între altele - se pot solda cu invaliditate.
Consecinţele accidentelor de muncă, în cercul factorilor afectaţi de astfel de
evenimente, sunt urmatoarele:
• Pentru persoana accidentată:
- suferinţă fizică şi morală;
- pierderea temporară a capacităţii de muncă şi diminuarea veniturilor (în cazul
accidentelor lipsite de gravitate);
- nenorocire pentru lot restul vieţii (invaliditate} sau chiar deces (în cazul
accidentelor cu consecinţe ireversibile).
• Pentru familia persoanei accidentate:
- nelinişte sau spaimă sau disperare pentru cei dragi;
- consum neeconomicos de timp pentru rezolvarea problemelor apărute;
- diminuarea fondurilor familiei, prin cheltuieli neprevăzute şi irecuperabile;
- soţii văduve şi copii orfani, ramaşi fără sprijin (în cazul accidentelor mortale).
• Pentru colegii de munca:
- climat de nelinişte şi teamă, pentru ei şi familiile ior;
- nesiguranţă relativă în executarea unor operaţii de natura acelora in care s-a produs
accidentul;
- reticenţă în rândui lucratorilor faţa de activitatea respectivă, cu efecte
nefavorabile asupra recrutării forţei de muncă;
- compasiune şi chiar sprijin financiar benevol, pentru victimele accidentelor şi
pentru familiile acestora.
• Pentru unitatea economica:
- stagnări în producţie;
- pagube materiale constând în deprecieri sau distrugeri ale materiilor prime,
materialelor, produselor, echipamentelor de munca şi cladirilor;
- transportul victimei la unităţi medicale;
- consum neeconomicos de timp determinat de cercetarea accidentului;
-suportarea de sanctiuni disciplinare şi amenzi contraventionale;
- eventuala recalificare a lucrătorului accidentat;
- calificarea unui alt lucrător în locul lucrătorului accidentat şi recalificat.
• La nivelul economiei:
- cheltuieli de spitalizare,
- plata concediilor medicale;
- pierderi de producţie.
Consecinţele îmbolnăvirilor profesionale sunt următoarele:
- scăderea productivităţii muncii;
- consum neeconomicos de timp determinat de cercetarea cazurilor de îmbolnăvire
profesională;
- suportarea de sancţiuni disciplinare şi amenzi contravanţionale;
- recalificarea lucratorului îmbolnavit;
- calificarea unui alt lucrator in locul lucratorului îmbolnăvit;
- plata ajutorului social.
Prin urmare, cunoaşterea şi raspectarea legislatiei de securitate şl sănătate
In muncă este o necesitate vitală.
Intocmit,