Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Comparativ cu ţările UE, competitivitatea forţei de muncă din România din punct de
In cadrul PISA, aproximativ 70% din elevii de 15 ani din România au avut
performanţe situate sub nivelul cerut pentru un loc de muncă modern, faţă de 37%
din elevii de 15 ani din UE. Nivelul indicatorilor privind educaţia în România este
scăzut comparativ cu al celor din UE. Faptul poate fi atribuit procentului relativ
scăzut de absolvenţi ai învăţământului secundar şi care urmează apoi cursurile
învăţământului terţiar, precum şi ratelor foarte reduse de participare la educaţia
continuă.
Astfel, experienţă reformelor din ţări că Polonia, Coreea de sud, Finlanda,
Singapore, Canada, Estonia sau Australia, şi aici trebuie avute în vedere şi
experienţele negative, arată că există trăsături comune ale drumului către succes care
ar putea fi sintetizate într-un “decalog” pe care România l-ar putea urma în dorinţa ei
legitimă de a-şi decide propriul destin prin generaţiile viitoare. Astfel, este necesară
motivarea şi implicarea elevilor în întreg procesul şcolar (excursii, ore după şcoală,
sport organizat, activităţi artistice, etc). La acest capitol s-au făcut progrese foarte
bune în ultimii ani , egalitatea de şanse pentru toţi copiii. Pe lângă nevoia de fonduri
pentru şcolile şi liceele de la ţară sau din zone sărace, se poate stabili un sistem de
aducere la oraş sau în şcolile mai căutate a învăţătorilor şi profesorilor, urmând un
sistem de alocare prioritară pentru cei ce stau o perioada la ţară sau în şcolile
defavorizate) , clarificarea responsabilităţilor şi folosirea lor pentru dezvoltare şi
iniţiative. Cine scrie curricula, cine o verifică, de câte nivele de inspecţie este
nevoie. De notat că în multe ţări, acreditările şi evaluările se fac în proporţie de 80%,
intern. Inspectorii au ca misiune principal sarcina de a verifica dacă ceea ce şcoala a
evaluat este adevărat şi de a-i ajuta pe cei ce au nevoie să se îmbunătăţească prin
recomandări specifice. Tot aici, este necesară creş̦terea gradului de obiectivitate în
evaluările elevilor și corelarea evaluărilor şcolilor şi liceelor cu evaluările de la
testele naţionale. Egalitatea de şanse pentru toţi copiii. Pe lângă nevoia de fonduri
pentru şcolile şi liceele de la ţară sau din zone sărace, se poate stabili un sistem de
aducere la oraş sau în şcolile mai căutate a învăţătorilor şi profesorilor, urmând un
sistem de alocare prioritară pentru cei ce stau o perioada la ţară sau în şcolile
defavorizate).
Tema. Redactaţi un scurt eseu în care să răspundeţi la întrebarea
următoare:
În lumina diversităţii contemporane, cât de folositor este să vorbim
despre "familie" la singular?
In contextual actual , familiile cu un singur parinte sunt diferite de cele cu doi
parinti care traiesc sub acelasi acoperis. Exista nenumarate motive pentru care o
persoana devine un parinte unic. Poate alege acest stil de viata, au fost implicati
intr-o relatie care nu a mers sau poate partenerul a murit. Provocarile unui parinte
singur variaza in functie de circumstante, dar exista in aceste cazuri si experiente
pozitive impartasite de majoritatea parintilor unici.
Parintii singuri difera de familia clasica in multe moduri, dar cea mai comuna
diferenta este modul de interactiune al parintelui cu copilul sau. In familiile duale,
mama si tata decid impreuna cum sa conduca casa, in timp ce in cea unica
problemele precum vacantele sau marile aventuri ale familiei vor fi decise de catre
copil. Din punct de vedere religios , termenul de familie la singular nu este acceptat ,
deoarece , biserica accepta doar termenul de familie duala , formata din barbat si femeie ,
acceptat fiind doar atunci cand unul din parteneri decedeaza , fiind nevoit sa creasca
copilul singur. Schimbari importante au avut loc în privinta stilurilor de viatã
familiala. Familiile monoparentale au devenit foarte raspândite, familia comasata
este tot mai raspândita, la fel ca ii alte tipuri de menaje: căsătorii homosexuale,
grupări de persoane care se adună pentru a împărţi cheltuielile, căsătorii în serie,
conglomerate de familii etc.
În concluzie, deşi căsătoria nu este considerată necesară, ea este în continuare
forma valorizată de familie prin care indivizii sunt mai fericiţi, celelalte coabitarea
informală şi în special familiile monoparentale fiind mai slab tolerate. Cei
căsătoriţi întãresc opţiunea pe care şi-au asumat-o fiind uşor mai intoleranţi
comparativ cu ansamblul populaţiei faţă de coabitare sau faţă de familiile
monoparentale.